Din fr. conflit, lat. confifctus soc, ciocnire". in critica literara, termenul desemneaza un dezacord, o disputa ideatica sau chiar o lupta intre doua sau mai multe personaje dintr-o opera epica sau dramatica. in actiunea teatrala, conflictul este o componenta esentiala si determina sensul eroic, tragic, comic sau grotesc in confruntarea cu destinul, cu imprejurarile, sau cu celelalte personaje.
in cadrul operei literare, conflictul constituie o opozitie, o lupta intre doua sau mai multe personaje, atitudini, sentimente, intre personaj(E) si societate" (cf. 6. op. cit.), ori intre trairile intime ale aceluiasi erou dilematic (sfasiat de contradictii interioarE). Conflictul este elementul esential care determina actiunea unei opere epice, dar mai ales dramatice, pentru ca el stimuleaza atat dezvoltarea subiectului literar, anima controversa ideatica sau afectiva dintre opozanti, cat si interesul publicului spectator (cititoR) in raport cu faptele prezentate.
Conflictul poate fi exterior (intre personaje distincte, intre eroi individuali si societate, intre acestia si destinul implacabil, ca in tragedia antica), sau interior (intre ratiune si sentiment, intre datorie si pasiune, precum in tragediile clasicE)" (cf. 6. op. cit.). in mod frecvent, in cuprinsul aceleiasi opere apar si conflictul exterior si cel interior, conditionandu-se reciproc: de exemplu, in piesa
Apus de soare de B. St. Delavrancea, conflictul exterior are loc intre batranul voievod, Stefan cel Mare, si boierii complotisti, iar cel interior se desfasoara intre om (cel care a gresit, a cunoscut si insuccesul militar, poarta raspunderea morala a doi copii nelegitimi etc.) si domnitor (care nu abdica de la principiile sale pana la moartE).
In tragedie, conflictul se rezolva prin moartea eroului, in comedie sau in unele drame prin aplanarea tensiunilor cumulate pe durata actiunii ori prin solutii de compromis.
In lirica (mai ales in satire, in epistole, in cea didactica) pot aparea atat conflictul exterior (in
Scrisoarea III de M. Eminescu, tiradele antitetice rostite de Baiazid I si Mircea cel BatraN), cat si cel interior (intre eul empiric" si cel artistic ca in Satira. Duhului meu de Gr. AlexandrescU).