Paralelismul simbolic Din fr. parallelisme paralldle, gr. parallelos: para alaturi" si allelon unul si celalalt". Este un procedeu compozitional prin care sunt alaturate doua aspecte din realitate, doua idei ori sentimente cu efect de intensificare, constand din reluarea mai multor cuvinte in aceeasi ordine, sau din constructia simetrica a doua sau mai multe propozitii, fraze, versuri ori strofe. Este caracteristic lirismului oriental antic si versetului biblic si are diverse forme de paralelism sinonimic (membrii frazei reiau o idee identica cu termeni din aceeasi sfera semantica), antitetic (imagini contrastantE) si sintetic (dispunerea ideilor in ritm simetriC). in poezia populara, procedeul poate fi sinonimic, antonimie sau enumerativ (in balada Monastirea ArgesuluI). El a fot preluat si de poetii vechi (Dosoftei foloseste in
Psalmi repetitii ritmatE) si de romantici (de pilda Alecu Russo in
Cantarea Romaniei. Gr. Alexandrescu in Umbra lui Mircea. La Cozia: Raul inapoi se trage Muntii varful isi clatesc [] Mircea!
imi raspunde dealul; Mircea!
Oltul repeteaza"). M. Eminescu a fixat in paralelism sintactic cele trei strofe ale poeziei Si daca Mai ales simbolistii recurg frecvent la paralelismul simbolic intre universul natural si cel omenesc: Al. Macedonski (in Poema rondeluriloR). G. Bacovia, D. Anghel s.a.
