Vasile ALECSANDRI

PENES CURCANUL

PENES CURCANUL

PENES CURCANUL - analiza literara

Opera si activitatea literara Vasile ALECSANDRI

Scrierile si activitatea publicistica a lui Vasile ALECSANDRI

Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Proza

Balta Alba

Manastirea Argesului

Desteptarea Romaniei

Dumbrava Rosie

Dan capitan de plai

Miezul iernii

Iarna

Malul Siretului

Serile la Mircesti

Baraganul

Rodica

PENES CURCANUL

OASPETII PRIMAVERII

GERUL

VISCOLUL

SFARSIT DE TOAMNA

Despot Voda

Chirita in provintie

Toma Alimos

Constantin Brancovanul

Novac si corbul

Miorita

Hora Unirii

Oda ostasilor romani

CLEVETICI ULTRADEMAGOGUL

PENES CURCANUL de Vasile ALECSANDRI (Poezie)

Plecat-am noua din Vaslui,





Si cu sergentul, zece,



Si nu-i era, zau, nimanui





In pept inima rece.



Voiosi ca soimul cel usor





Ce zboara de pe munte,



Aveam chiar pene la picior,





S-aveam si pene-n frunte.





Toti dorobanti, toti caciulari,





Romani de vita veche,



Purtand opinci, suman, itari





Si cusma pe-o ureche.



Ne dase nume de Curcani





Un hatru bun de glume,



Noi am schimbat langa Balcani





Porecla in renume!





Din camp, de-acasa, de la plug,





Plecat-am asta-vara



Ca sa scapam de turci, de jug





Sarmana, scumpa tara.



Asa ne spuse-n graiul sau





Sergentul Matraguna,



Si noi ne-am dus cu Dumnezeu,





Ne-am dus cu voie buna.





Oricine-n cale ne-ntalnea





Cantand in gura mare,



Statea pe loc, s-adimenea





Cuprins de admirare;



Apoi in treacat ne-ntreba





De mergem la vro nunta?



Noi raspundeam in hohot: "Ba,





Zburam la lupta crunta!"





"Cu zile mergeti, dragii mei,





Si sa veniti cu zile!"



Ziceau atunci batrani, femei,





Si preoti, si copile;



Dar cel sergent far de musteti





Racnea

"Sa n-aveti teama,



Romanul are septe vieti





In pieptu-i de arama!"





Ah! cui ar fi trecut prin gand





S-ar fi crezut vrodata



Ca multi lipsi-vor in curand





Din mandra noastra ceata!



Priviti! Din noua cati eram,





Si cu sergentul, zece,



Ramas-am singur eu si am





In piept inima rece!





Crud e cand intra prin stejari





Naprasnica secure,



De-abate toti copacii mari





Din falnica padure!



Dar vai de-a lumei neagra stea





Cand moartea nemiloasa



Ca-n codru viu patrunde-n ea





Si cand securea-i coasa!





Copii! aduceti un ulcior





De apa de sub stanca,



Sa sting pojarul meu de dor





Si jalea mea adanca.



Ah! ochii-mi sunt plini de scantei





Si mult cumplit ma doare



Cand ma gandesc la fratii mei,





Cu toti periti in floare.





Cobuz ciobanu-n Calafat





Canta voios din fluier,



Iar noi jucam hora din sat,





Razand de-a boambei suier.



Deodat-o schija de obuz





Trasnind manca-o-ar focul!



Reteaza capul lui Cobuz





S-astfel ne curma jocul.





Trei zile-n urma am razbit





Prin Dunarea umflata,



Si nu departe-am tabarat





De Plevna blestemata.



In fata noastra se-nalta





A Grivitei reduta,



Balaur crunt ce-ameninta





Cu gheara-i nevazuta.





Dar si noi inca o pandeam





Cum se pandeste-o fiara



Si tot chiteamsi ne gandeam





Cum sa ne cada-n gheara?



Din ziori in ziori si turci si noi





Zvarleam in aer plumbii



Cum zvarli graunti de popusoi





Ca sa hranesti porumbii.





Si tunuri sute bubuiau





Se clatina pamantul!



Si mii de bombe vajaiau





Trecand in zbor ca vantul.



Sedea ascuns turcu-n ocol





Ca ursu-n vizuine.



Pe cand trageam noi tot in gol,





El tot in carne vie





Tintes era dibaci tunar,





Caci toate-a lui ghiulele



Loveau turcesul furnicar,





Ducand moartea cu ele.



Dar intr-o zi veni din fort





Un glonte, numai unul,



Si bietul Tintes cazu mort,





Imbratisandu-si tunul.





Pe-o noapte oarba, Bran si Vlad





Erau in sentinele.



Ferbea vazduhul ca un iad





De boambe, de srapnele.



In ziori gasit-am pe-amandoi





Taiati de iatagane,



Alature c-un moviloi





De lesuri musulmane.





Sarmanii! bine s-au luptat





Cu lifta cea pagana



Si chiar murind ei n-au lasat





Sa cad-arma din mana.



Dar ce folos! ceata scadea!





S-acum ramasese



Cinci numai, cinci flacai din ea,





Si cu sergentul, sese!





Veni si ziua de asalt,





Cea zi de sange uda!



Parea tot omul mai inalt





Fata cu moartea cruda.



Sergentul nostru, pui de zmeu,





Ne zis-aste cuvinte





"Cat n-om fi morti, voi cinci si eu,





Copii, tot inainte!"





Facand trei cruci, noi am raspuns:





"Amin! si Doamne-ajuta!"



Apoi la fuga am impuns





Spre-a turcilor reduta.



Alelei! Doamne, cum zburau





Voinicii toti cu mine!



Si cum la santuri alergau





Cu scari si cu fasine!





Iata-ne-ajunsi! inca un pas.





"Ura!-nainte, ura! "



Dar multi raman fara de glas.





Le-nchide moartea gura!



Reduta-n noi rapede-un foc





Cat nu-l incape gandul.



Un sir intreg s-abate-n loc,





Dar altul ii ia randul.





Burcel in sant moarte zdrobind





O tivda paganeasca.



Soimu-n redan cade racnind:





"Moldova sa traiasca!"



Doi frati Calini, ciuntiti de vii,





Se zvarcolesc in sange;



Nici unul insa, dragi copii,





Nici unul nu se plange.





Atunci viteazul capitan,





Cu-o larga brazda-n frunte,



Striga voios: "Cine-i Curcan,





Sa fie soim de munte!"



Cu steagu-n maini, el sprintenel





Viu suie-o scara-nalta.



Eu cu sergentul dupa el





Sarim delaolalta.





Prin foc, prin spagi, prin glonti, prin fum,





Prin mii de baionete,



Urcam, luptam iata-ne-acum





Sus, sus, la parapete.



"Allah! Allah!" turcii racnesc,





Sarind pe noi o suta.



Noi punem steagul romanesc





Pe crancena reduta.





Ura! Maret se-nalta-n vant





Stindardul Romaniei!



Noi insa zacem la pamant,





Cazuti prada urgiei!



Sergentul moare suierand





Pe turci in risipire,



Iar capitanul admirand





Stindardu-n falfaire!





Si eu, cand ochii am inchis,





Cand mi-am luat osanda





"Ah! pot sa mor de-acum, am zis,





A noastra e izbanda!"



Apoi, cand iarasi m-am trezit





Din noaptea cea amara,



Colea pe rani eu am gasit





"Virtutea militara"!





Ah! da-o-ar Domnul sa-mi indrept





Aceasta mana rupta,



Sa-mi vindec ranile din pept,





Iar sa ma-ntorc la lupta,



Caci nu-i mai scump nimica-n az





Pe lumea pamanteasca



Decat un nume de viteaz



Si moartea vitejeasca!

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.