Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Poemul "homeric Dan capitan de plai de Vasile ALECSANDRI



Vasile ALECSANDRI Dan capitan de plai
Poemul "homeric" Dan capitan de plai face parte din ciclul Legendelor lui Vasile Alecsandri si - in spirit patriotic si patruzeci-optist - exalta trecutul de .lupta al inaintasilor nostri impotriva cotropitorilor, in cazul de fata tatarii. Compunerea este mai curand - privita din perspectiva istorica ce ne desparte - naiva si mult prea "imaginar" - romantica. Am adaugat epitetul "homeric" pentru ca la mijloc este vorba de luptele cu tatarii ale unor "uriasi": batranul capitan Dan, care mai apucase vremurile de vjtejie din vremea lui Stefan cel Mare, traind acum "ca soimul singuratic / In pestera de stanca, pe-un munte paduratic / /Vechi pusnic, ramas singur din timpul sau afara / Ca pe un gol de munte o stanca solitara"; "fratele sau de arme" este aprigul Ursan, "Om aspru care doarme culcat pe-un buzdugan, / Ursan, pletos ca zimbrul, cu peptul gros si lat, / Cu bratul de barbat, cu pumnul apasat, / E scurt la grai, naprasnic, la chip intunecos. / El e de peste Milcov pribeag misterios." Ultima precizare: "el e de peste Milcov" (poetul priveste incoace dinspre Moldova luI) marcheaza poeticeste "unirea" in luptele cu dusmanii ale moldovenilor si muntenilor. Ursan are si o fata, voinica, "uriasa" si ea, o amazoana, numita Fulga, in stare sa tina piept, alaturi de Dan, capitanul de plai si de tatal ei, Ursan, puhoiului tataresc navalit de peste Nistru, condus de un Ghirai-han tocmai de dincolo de Volga, "in tropot de copite, potop ropotitor". Ca in basme, s-ar zice, cei trei uriasi se lupta cu tatarimea, taind-o pe capete. De altminteri, poetul - extraordinarul culegator al celebrelor balade folclorice - ne lasa sa intelegem clar sursa lui de inspiratie, punand in exerga poetului acest "fragment de cantic popular":





Frunza verde de malai, Cine merge sus la rai? Merge Dan, soiman de plai, C-a ucis el multi dusmani, Un vizir si patru hani. Frunza verde lemn de brad,

Cine merge gios in iad? Merg tatarii lui Murad, Ce-au ucis in zi de mai Pe Dan, capitan de plai!



Cei doi frati de arme cad vitejeste in lupta, potopiti de multimea nemasurata a adversarilor. Ursan este urcat pe cal de catre viteaza lui Fulga, Dan este ranit grav si cade prizonier in mainile lui Ghirai-han. Ca de obicei, dusmanul i-ar cruta viata daca prizonierul si-ar parasi credinta stramoseasca si crestineasca, trecand la paganismul tataresc. Evident, viteazul incoruptibil refuza o asemenea propunere:



Crestinul Dan. batranul cu sullet luminos, inalt-a lui statura si zice maiestos: "Ceahlaul sub furtuna nu scade mosunoi! Eu, Dan, sub vantul soartei sa cad pagan nu voi, Deci nu-mi convine viata miselnic castigata, Nici pata fardelegei in fruntea mea sapata. Rusjnea-i o rugina pe-o arma de viteaz, Un vierme ce mananca albeata din obraz. Cui place sa roseasca, roseasca eu nu vreu Nici pata pe-a mea arma, nici pe obrazul meu. Alb am trait un secol pe plaiul stramosesc Si vreau cu fata alba senin sa ma sfarsesc, Ca dupa-o viata lunga, ferita de rusine, Mormantul meu sa fie curat si alb ca mine! Asa m-au desprins Stefan, usoara tarna-i fie! , La trai fara mustrare si fara prihanie!








Ascultand discursul maret al eroului fara prihana, insusi hanul tataresc ramane impresionat si-i cere sa-si exprime ultima dorinta inainte de moarte. Batranul Dan doreste eliberarea provizorie din prizonierat numai pentru a mai trece o data Nistrul dincoace, sa-si ia adio de la tara sa. Ghirai-han ii desface cu mana lui lanturile si-i spune marinimos: "Tata, ia calul meu si du-te!". Dan capitan de plai trece Nistrul, "isi umfla peptul cu aerul Moldovei"^ pentru o ultima oara, ingenuncheaza, isi "pleaca fruntea alba" si saruta pamantul patriei "ca pe o moaste". Apoi, asemenea vitejilor capitani ai stramosilor romani din antichitate, isi tine cuvantul si, cavalereste, se intoarce la Ghirai-han: "Apoi el se intoarce la hanul, intra-n cort, / Suspina, sovaieste si, palid cade mort!" Elogiul final al viteazului este facut de insusi inamicul Ghirai: "O, Dan! viteaz, asemanator cu atat de populara compunere a altui contemporan, originar si el din Moldova de nord, Ciprian Porumbescu.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.







Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.