Legenda Manastirii Argesului expliqfi felul cum prin sacrificiul de sine se genereaza lumea, deci si manastirea ca simbol. Ideea este ca asa cum lumea s-a creat printr-un sacrificiu, tot asa microuniversurile sociale trebuie sa urmeze legea armoniei si echilibrului, ca lege fundamentala a creatiei. Valoarea sacrificiului determina generarea valorilor create. Legenda este Construita pe simboluri arhetipale. Mesterii sunt zece la numar potrivit cu numarul provinciilor romanesti, sugerand unitatea sacra a edificiului constiintei" nationale reprezentata de biserica ortodoxa. Alegerea locului nu este intamplatoare, ci acolo unde au iesit invingatoare puterile opuse creatiei, stihiile, puterile malefice ale distrugerii: "Un zid parasit/1 Si neispravit/ La loc de grindis/ La verde-alunis?". Acest loc este ales de legendarul Negru-Voda, nume simbolic sugerand puterea lumeasca, pentru aceasta confruntare intre fortele creatiei si cele ale dispersiei: "lata zidul meu / Aici aleg eu / Loc de manastire / Si de pomenire".
Motivatia pentru alegerea mesterilor si atragerea lor este materiala: "Ca v oi da averi / V oi face boieri", ca si amenintarea: "Iar de nu apoi / V oi zidi pe voi / V oi zidi de vii / Chiar in temelii", care sugereaza sublimarea simbolica a celor zece mesteri. Ideea sacrificiului uman. a jertfei pentru zidire sugereaza practici anterioare crestinismului. Fortele raului continua sa activeze in ac#l loc: " Dar orice lucra / Noaptea se surpa". De aceea. implinirea arnenintarii domnului devine foarte apropiata: "Domnul se mira/ Si-apoi ii mustra/ Si-apoi se-ncrunta/ Si-i ameninta/ Sa-i puie de vii / Chiar in temelii .
Starea de spirit a mesterilor este a unei tensiuni, a unei spaime: "Mesterii cei mari / Calfe si zidari / Tremura lucrand". Eroul mesterul Manole, se culca si are un vis simbolic, pe care-l comunica celorlalti. Viata oricarui lucru facut de mana omului este dependenta de sacrificiul facut. De aceea ei le spune ca "o voce de sus" i-a cerut sa zideasca pe cea dintai sora sau sotie care va veni sa le aduca merinde. Mesterii depun un juramant. Ana, sotia lui Manole, care vine prima este zidita de vie intr-un joc tragic de-a viata si de-a moartea. Actul este simbolic dar si arhetipal. Fiinta Anei va da nastere prin sacrificiu fiiNTei Manastirii Argesului, asa cum ar naste un prunc. Sufletul ei va insufleti zidurile de piatra si le vu face sa reziste timpului. Ideea este ca nimic nu se poate crea Iara sacrificiu. Legenda este parca complementara fata de
Miorita, unde se arata prima parte a sacrificiului de sine pentru a recrea lumea" aici efortul lumii de a contirflia creatia prin repetarea actului arhetipal initial. Chiar ritualul crestin este o repetare a actului sacrificial initial al Domnului Iisus Hristos in ritualul Sfintei Liturghii, ca mod de a exprima valoarea legii armoniei si echilibrului.
Mesterul Manole este eroul principal asupra caruia se concentreaza actiunea. Sub acest unghi de incidenta textul poate fi interpretat ca avand trasaturi de balada, fiindca surprinde faptele unui erou legendar.
Firul narativ are opt momente: alegerea locului pentru zidire, neputinta de a zidi, amenintarile domnului si necesitatea legamantului, dramatica lupta a Anei pentru a ajunge la manastire, terminarea manastirii, sacrificarea mesterilor - ca sa nu zideasca alta manastire, moartea mesterului Manole.
Caracterul exceptional al eroului este pregnant construit incepand cu versurile din prima parte: "Si Manole zece / Care-i si intrece" si atinge apogeul in partea a treia, cand rugaciunea ii "este-ascultata de Dumnezeu declansand vantul, ploaia, adica stihiile acrul, apa, spre a o impiedeca pe Ana sa ajunga la manastire. Arhetipal cel ce zideste o manastire, o .zideste si in sine, ca o biserica a Duhului Sfant si aceasta devine un loc sacru, o scara, pe- care urca la cer sufletele. in crisalida trupului ia nastere un inger, care zboara la cer, de aceea in final Mesterul Manole, ca Icar, incearca sa zboare cu aripi de sindrila. Vinovatia de a-si fi sacrificat fiinta iubita ii intuneca mintea astfel incat isi pierde cunostinta, prabusindu-se. in locul unde a cazut apare un izvor simbolic cu apa sarata de lacrimi udata, fiindca orice lacas de cult este un izvor de cunoastere a tainelor. Sufletul - fantana este o metafora simbol prezenta si in textul Sfintei Evanghelii in parabola cu femeia samariteanca. Apa vie este semnul Duhului Sfant, al vietii spirituale si o gasim reluata de
Ion Barbu.
Mesterul Manole este creatorul, artistul, care imitand creatia lumii da nastere unui microunivers. El este in acest sens un prototip dar si un arhetip, daca vedem in el principiul masculin, spiritul, care prin sacrificiu genereaza lumea, universul. Gesturile lui sunt arhetipale, fiindca a construi o manastire este un act arhetipal. Mesterul Manole poate fi interpretat si ca un uctant, fiindca el nu face voia lui ci a domnului Negru Voda in alegerea locului si "a vocii de sus", cand o sacrifica pe Ana. El reprezinta constiinta estetica si realizeaza Frumosul, inteles ca unic. in aceeasi timp el reprezinta constiinta nationala -n forma ei cea mai inalta a constiintei crestine ortodoxa, fiindca zidirea unei manastiri ortodoxe este o victorie in lupta cu fortele raului. El reprezinta poporul roman, care prin sacrificiu duce de doua mii de ani crucea crestinismului ortodox atacat si lovit mereu de dusmanii vazuti si nevazuti ai lui Dumnezeu. De aceea Mesterul Manole reprezinta modelul uman al crestinului, numit simbolic Emanuel, prefigurat in cartea p oorocului Isaia si realizat integral de Domnul Iisus Hristos.
