Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Miorita - veche balada populara romaneasca - analiza Conflictului si motivele din miortia de Vasile ALECSANDRI



Vasile ALECSANDRI Miorita
Miorita" este o veche balada populara romaneasca, realizata artistic pe baza unui vechi obicei al pastorilor de a se deplasa cu oile de la munte la ses si invers, in functie de anotimpuri, fenomen cunoscut sub numele de transhumanta. Balada reprezinta un adevarat bulgare de aur" al literaturii noastre populare si in acelasi timp este cea mai frumoasa epopee pastorala din lume".



Scriitorul si revolutionarul pasoptist Alecu Russo, aflandu-se in exil la Soveja, a auzit Miorita" cantata de un cioban, a transcris-o si a incredintat-o prietenului sau Vasile Alecsandri, care a publicat-o in celebra sa culegere Poezii populare"( 1852). De-a lungul veacurilor aceasta opera a avut o larga raspandire pe intreg teritoriul tarii, cunoscandu-se pana in prezent peste 930 de variante. Varianta publicata de V Alecsandri ramane cea mai reusita din toate punctele de vedere.

Miorita"se inscrie in seria baladelor populare, referindu-se la una din vechile ocupatii de seama ale poporului nostru. Valoarea ei consta in fondul de fapte, in mesajul profund uman, dar mai ales in maiestria artistica cu care poetul sondeaza sufletul mare al poporului nostru. Tocmai la aceasta valoare se referea T. Arghezi atunci cand a afirmat ca poezia culta n-aputut ajunge la inaltimea Mioritei decat, poate, cu Luceafarul marelui Eminescu. "

Balada are la baza cinci motive fundamentale legate intre ele sintactic prin conjunctiile adversative dar, iar: conflictul dintre ciobani cu prezentarea cadrului epic; oita nazdravana, testamentul liric, alegoria moarte-nunta, maicuta batrana. Aceste motive se impletesc intr-o structura bine articulata, alcatuita in final din trei parti: epica, dramatica si lirica.



Prima parte este epica si cuprinde expozitiunea. Balada incepe in cea mai buna traditie a epicii populare, cu fixarea locului actiunii:



Pe-un picior de plai,

Pe -o gura de rai", prezentand minunatele meleaguri romanesti, un cadru natural feeric.



Se precizeaza apoi timpul actiunii: Se cobor la vale" -la vale - inseamna la ses, deci toamna cand coboara oile de la munte. Verbele din aceste versuri sunt folosite la timpul prezent, de unde deducem perpetuarea (continuitateA) de veacuri a acestui obicei. U rmeaza prezentarea personajelor:



Trei turme de miei Cu trei ciobanei. Unu-i moldovan, Unu-i ungurean



Si unu-i vrancean,"deci trei pastori cu turmele lor. Prima parte este dominata de conflictul dintre ciobani. Intriga ne dezvaluie cauzele complotului:



Iar cel ungurean Si cu cel vranccan, Mari, se vorbira, Ei se sfatuira Pe l-apus de soare Ca sa mi-1 omoare Pe cel moldovan"



Doi hotarasc sa-l omoare pe al treilea, pe baciul moldovean, pentru ca-i mai ortoman , si arc oi mai multe Mandre si cornute,/ Si cai invatati,/Si cani mai barbati!", ceea ce starneste invidia celorlalti doi, care se sfatuira Pe l-apus de soare/Ca sa mi-l omoare".



Conflictul este aici unul social-economic, determinat de rivalitatea materiala dintre ciobani. In aceasta parte precumpaneste caracterul epic, atmosfera e calma, feerica, dar si intunecata de accentele grave ale complotului. Epicul acestei parti este asigurat prin folosirea naratiunii; atmosfera senina e sugerata prin metafore (picior de plai", gura de rai"), iar cea intunecata prin comunicarea si enumerarea unor date informative.

Partea a doua are caracter dramatic si are Ia baza motivul oitei nazdravane.

Desfasurarea actiunii: planul celor doi ciobani e auzit de o miorita cu lana plavita. Nelinistita, ea-1 aduce la cunostinta stapanului, pe care-1 statuieste sa-si cheme si un caine Cel mai barbatesc/Si cel mai fratesc."

Conflictul dramatic al acestei parti e evidentiat indeosebi de dialogul dintre oita si stapan, care impresioneaza prin atasamentul oitei:



-Miorita laie, Laie, bucalaie,

Si cu cel vrancean!"



Exista in popor credinta ca atunci cand un animal da dovada de neliniste prevesteste ceva rau. Poate aceasta neliniste a mioarei a fost interpretata de cioban drept prevestire a mortii sale, moarte care nu-i putea veni decat de la tovarasii sai. Vocabularul folosit in conversatie contine numeroase diminutive mangaietoare, menite sa reliefeze afectiunea reciproca cioban-oaie, iar mai tarziu cioban-mama: miorita, bolnavioara, oita, ciobanel, dragutule.



Deznodamantul. Balada nu are sfarsit epic. Conflictul social nu primeste o rezolvare epica, fiindca pe creatorul popular nu 1-a interesat actiunea (faptele, intamplarilE), ci atitudinea ciobanului fata de aspectele esentiale ale vietii, ale existentei.

Partea a treia este lirica.

Testamentul ciobanasului dezvaluie frumusetea morala a eroului baladei, asa cum reiese din:



A) Testamentul lasat mamei, in care e conturat portretul fizic al ciobanasului. El reprezinta idealul de frumusete barbateasca pe care si 1-a faurit poporul roman:



Cine-au cunoscut, Cine mi-au vazut Mandru ciobanel Tras printr-un inel ?



Tot aici este dezvaluita una din trasaturile morale ale ciobanasului: dragostea si grija fata de mama sa batrana si indurerata:



Iar daca-i zari,

Daca-i intalni

Maicuta batrana

Cu braul de lana;



B)Testamentullasat ciobanilor, in care sunt dezvaluite alte trasaturi morale: dragostea fata de profesiunea sa si dragostea fata de arta romaneasca.






C)Testamentul lasat oilor, in care sunt prezentate cele mai alese trasaturi ale ciobanului: demnitatea in fata mortii posibile; legatura stransa cu natura; credinta ca moartea in mijlocul naturii nu este un sfarsii, ci o continuare a existentei.

Ultimele trei motive (testamentul liric, alegoria moarte -nunta, maicuta batrana) domina partea a treia si cuprinde un monolog al ciobanului. Deci, el precizeaza ca in eventualitatea ca va muri, ca un semn al atasamentului sau fata de viata pe care a dus-o, sa fie ingropat in strunga de oi", sa i se puna la cap trei fluiere, ca atunci cand vantul va bate in ele, oile sa-l planga cu lacrimi de sange. Dorinta de a i se pune la cap cele trei fluiere exprima dragostea fata de arta, fata de cantecul popular romanesc:



Iar Ia cap sa-mi pui

Fluicras de fag,

Mult zice cu drag!

Fluieras de os,

Mult zice duios!

Fluicras de soc,

Mult zice cu foc!"



Repetarea cuvantului fluieras, enumerarea celor trei fluiere de fag, de os si de soc, sublinierea felului deosebit in care canta fiecare, concentreaza in cele sase versuri dragostea fata de doina, cantec duios, alteori cantec cu foc, cantat cu mult drag. Reies din aceasta strofa caracteristicile doinei, cantec cu melodie duioasa in care romanul isi exprima intreaga gama de sentimente. in pragul eventualei morti, ciobanul se gandeste la mama lui. Faptul ca balada se incheie cu gandurile ciobanului la mama ne convinge de dragostea si respectul lui pentru ea. In acelasi timp evocarea chipului mamei aminteste ca omul, in momente grele de viata, la durerea fizica si sufleteasca, o striga pe marna, numele ei fiind parca o alinare. El cere ca mamei lui sa nu-i spuna ca la nunta sa a cazut o stea, ca elementele naturii i-au fost nuntasi, pentru ca toate acestea ar fi tacut-o sa-si dea seama ca el e mort. El ar fi vrut ca mama lui sa stie ca el c dus in lume, ca s-a insurat C-o lata de crai"si nu cu A lumii mireasa", care inseamna moartea.

Sentimentul inspaimantator al mortii posibile este inlocuit cu imaginea unei nunti in mijlocul naturii. Ritualul nuntii si ritualul mortii a generat la romani obiceiul nuntii simbolice a tinerilor morti, necasatoriti inca. Adica, in cazul mortii unui tanar necasatorit, obiceiul cere sa i se faca o nunta aparenta, care sa-i suplineasca nefericirea de a nu fi incheiat ciclul complet al vietii. Acelasi fenomen al asimilarii mortii cu nunta, de origine straveche, se intalneste si in balada noastra populara. Remarcam faptul ca, in alegorizarea nuntii, obiectele ceremonialului religios sunt inlocuite cu elemente cosmice. Ciobanul cheama in jurul sau soarele si luna:in loc de preoti-munti mari, pasari in loc de lautari, pasarele mii si stele faclii. intelesul alegoric cel mai profund al baladei este dat de vointa ciobanului de a schimba sensul destinului sau, de a preface nenorocul care-l condamna la moarte intr-un moment de impreunare, de comuniune cu natura eterna, transfigurandu-si moartea intr-o nunta cosmica. in conceptia poporului aceasta inseamna o integrare amortii in Cosmos, un mod de continuare a existentei in natura, o expresie a legaturii omului cu natura in mijlocul careia traieste. Pastorul Mioritei "se simte legat de stana, de oitele sale, de fluiere, de mama sa etc. Aceasta parte sugereaza dragostea de viata, de meserie, de mediul natural in care a trait baciul moldovean. Din cuprinsul baladei putem desprinde talentul poetului anonim in realizarea a doua portrete exceptionale: al ciobanului si al mamei sale.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.