Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Vasile Alecsandri - universul creatiei despre Vasile ALECSANDRI



Despre Alecsandri nu se poate spune ca apartine unei singure epoci literare pentru ca activitatea sa se intinde pe mai multe decenii. incepe sa scrie in perioada de ascensiune a romantismului si isi incheie cariera literara in plin clasicism, putand fi considerat, ca si Gr. Alexandrescu, un scriitor de tranzitie intre romantism si clasicism. Evolutia lui Alecsandri este cea a oricarui creator in drumul sau catre perfectiune, de la o literatura usoara, decorativa, ocazionala pana la una de profunzime, tradand aspiratii esentiale ale omului.

Alecsandri a fost in primul rand o personalitate covarsitoare, extraordinar de puternica, avand in literatura un rol asemanator celui al lui Maiorescu in cultura, mai tarziu. Implicat in viata politica, sociala, literara, culturala, iubit si aclamat de multime, luat ca model de confratii scriitori, Alecsandri a avut o influenta fara precedent in epoca, recunoscuta de toti oamenii de cultura care i-au urmat.

Tematica operei sale este variata, fiind cuprinsa in lucrari apartinand celor mai diverse genuri si specii literare: evenimente social-politice (Dumbrava Rosie, Despot-voda, Desteptarea Romaniei, Hora Unirii, Ostasii nostri, Dezrobirea tiganilor, Moldova in 1857, Dan, capitan de plai, Oda ostasilor romanI), critica moravurilor sociale si politice ale societatii contemporane (Chirita in Iasi, Chirita in provintie, Balta Alba, lorgu de la Sadagura, Istoria unui galban si a unei parale, Plugul blastamaT), folclorul cules, prelucrat si devenit sursa de inspiratie pentru creatii originale (Poezii poporale. Balade - Cantice batranesti, Romanii si poezia lor, Doine si lacramioare, LegendE), natura (PastelurI).



Pastelurile reprezinta, crede G. Calinescu, partea cea mai durabila si mai valoroasa a operei lui V. Alecsandri. Majoritatea sunt scrise intre 1868 si 1869 si publicate in Convorbiri literare la varsta deplinei maturitati artistice si in urma unei bogate experiente lirice.

Pastelul este una dintre cele mai raspandite specii lirice, o poezie descriptiva in care sunt infatisate peisaje reale sau imaginare, prin intermediul carora poetul isi exprima si propriile sentimente.

Termenul pastel" a fost imprumutat din domeniul picturii; desemneaza un tablou de natura sau un peisaj realizat in creion moale, usor colorat.

Desi elemente de pastel apar si in operele scriitorilor care l-au precedat pe Alecsandri (Vasile Carlova, Gr. Alexandrescu, Heliade-RadulescU), el este cel care consacra specia si o clasicizeaza. Tema naturii era insa asociata la acesti poeti, ca element de fundal san ca pretext de meditatie, altor teme (istoria, iubirea, revolutia etC), devenind un element auxiliar - La mai toti inaintasii lui Alecsandri, natura nu reprezinta o preocupare pentru sine. Natura intervine cu rolul de cutie de rezonanta, amplificand sau diminuand un sentiment, ca un fel de reverberatie umana. Cu alte cuvinte, la cei ce l-au precedat pe Alecsandri natura nu este subiectul poeziei, ci metafora ei, adica un termen de relationare ; in centrul proiectului liric nu sta realitatea exterioara a lumii, ci gandul, emotia sau fapta omeneasca" (Paul Cornea, Studii de literatura romana moderna).

Alecsandri este primul care nu mai anexeaza natura altei realitati, ci il anexeaza pe poet naturii", dand permanenta impresie ca natura preexista omului, ca este o realitate obiectiva independenta care-1 integreaza in ritmurile ei vitale, aceleasi, indiferent de trecerea timpului. De aceea, omul apare de multe ori la Alecsandri ca o parte componenta a firii, se integreaza in peisaj in mod firesc, prezenta sa fiind modesta si netulburatoare.

Marea taina a poeziei Pasteluri - crede Ion Pillat - rezida in marea ei simplicitate, in armoniosul ei echilibru sufletesc, in forma ei autentic romaneasca, as spune aproape populara, intelegand prin popular comoara etnica a satelor noastre. As mai adauga la aceste insusiri fundamentale doua caractere care individualizeaza aceasta poezie, anume distinctia, adica o noblete naturala, nesilita, ceva vechi, boieresc si, in acelasi timp, prin legaturi adanci cu pamantul tarii, ceva darz, razasesc."

Pastelurile inchid o filosofie senina, optimista, acceptarea randuielilor firii, degaja euforie vitala, armonie si echilibru cosmic, fiind o ilustrare a doctrinei moderatiei. Poetul evita tot ce este excesiv, nedefinit, vag in favoarea contururilor clare si a senzatiei de stabilitate.



Influentat deopotriva de fantezia romantica si de rigoarea clasica, potrivit temperamentului sau optimist si solar, Alecsandri si-a conceput pastelurile in acordul curgerii anotimpurilor si al muncii oamenilor, asociind imaginilor picturale care predomina si o prezenta umana, menita a le insufleti. in incercarea de obiectivare a descrierii, poetul se plaseaza, la inceputul scenariului liric, in afara peisajului pe care-1 contempla extaziat, lasand, totodata, loc si meditatiei asupra naturii.

Fiecare text parcurge, in general, mai multe momente: se incepe cu o imagine de ansamblu, panoramica asupra peisajului, urmeaza descompunerea imaginii in partile ei componente, apoi meditatia poetului asupra scurgerii timpului, a tineretii, a iubirii etc, pentru ca, in final, atmosfera de melancolie grava sa fie spulberata prin aparitia unei vietati sau a unui fenomen care reinstaureaza starea de optimism.

Temele pastelurilor sunt, toate, subordonate naturii: anotimpurile (Iarna, Vestitorii primaverii, Sfarsit de toamna), sarbatorile religioase (Pastele, RusaliilE), muncile campului (SecerisuL), erotica taraneasca (RodicA), momentele zilei (Dimineata, Malul SiretuluI), spatiul intim, familial al caminului (La gura sobeI).

Motivele frecvent intalnite sunt lunca, raul, plaiul, campia, dumbrava, valea, muntele, lacul, marea, soarele. Majoritatea sunt specifice zilei, luminii, dat fiind faptul ca elementul nocturn (visul, umbrele noptii, fantasticul, obscuruL) este sarac in pasteluri. Soarele, invocat deseori, primeste atributele specifice viziunii optimiste a lui Alecsandri - e falnic", dulce", voios", o imagine-simbol a plenitudinii si a fertilitatii.

Pastelurile reprezinta un registru de senzatii si imagini, in ele insele suficiente ca sa defineasca pe pictor si pe muzician." (Serban CioculescU); O lirica a linistii si a fericirii rurale, un horationism () un calendar al spatiului rural si al muncilor campenesti respective." (G. CalinescU); Cea mai mare podoaba a poeziei lui Alecsandri, o podoaba a literaturii romane indeobste." (T. MaiorescU).

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.