Atitudinea ciobanului in fata mortii este una filozofica, meditativa, balada "Miorita" capatand astfel valente spirituale superioare. "Miorita" imbina armonios mitul vietii pastoresti, al transhumantei, cu cel al marii treceri, al mortii, ilustrand artistic profunda conceptie a mitologiei romanesti despre viata si moarte prin imbinarea elementelor epice, lirice si dramatice, precum si prin manifestarea motivelor populare care compun mitul mioritic.
Existenta omului in Univers este determinata de doua componente esentiale: viata si moartea. Conditia de muritor a omului in lume este definita prin intermediul vietii, altfel spus, oricine traieste trebuie sa si moara. Aceasta conceptie este un adevar universal-valabil pentru intreaga omenire, de-a lungul istoriei sale, moartea ca final firesc al vietii fiind o lege a firii, careia nimeni nu i se poate opune, este o predestinare.
, Miorita nazdravana a fost numita de Mircea Eliade "element oracular"(care prevesteste-/?.AŤ.), intrucat ea este cea care anunta baciului moldovean eventualitatea mortii si de aceea el nu incearca sa gaseasca o solutie pentru a evita moartea, ci si-o accepta firesc, cu intelepciune, ca pe un dat firesc al existentei sale. Aceasta idee mitologica formeaza esenta subiectului in "Miorita". in balada, nu reiese de nicaieri fatalismul sau resemnarea ciobanului in fata mortii ori, mai mult, voluptatea de a muri. Numai ca, acceptand moartea ca pe un fapt ce apartine l^gijOT firii, ciobanasul imagineaza, prevazator, un testament, in eventualitatea ca "de-a fi sa * mor", verbul fiind, de altfel, la viitor, ca proiectie a mortii intr-un candva nedefinit.
Testamentul implica un comportament traditional, deoarece tanarul isi exprima mai intai dorinta inmormantarii, apoi credinta reintoarcerii spiritului printre elementele Universului si, in sfarsit, mesajul catre iubita sa mama.
Ciobanasul exprima cu seninatate dorinta de a fi ingropat in
"strunga de oi", deoarece dragostea puternica pentru ocupatia pastorala, pentru locurile cunoscute si pentru oile si cainii sai transmite ideea ca nici in moarte nu se poate desparti de ceea ce i-a incantat viata.
Urmand ritul inmormantarii (punerea la capul celui disparut un obiect la care a tinut in mod deosebit in timpul vietiI), ciobanasul cere mioarei sa aseze trei fluiere, de fag, de os si de soc, exprimand cantecul etern al sufletului sau si totodata legatura profunda cu arta pentru care simtise o atractie patimasa. Aceasta iubire pentru cantecul popular este exprimata gradat, prin determinarile "cu drag", "duios", "cu foc" atasate expresiei "mult zice". Cand vantul va sufla, se va auzi cantecul de jale al celor dragi, care il vor plange cu "lacrimi de sange", imaginandu-se astfel bocetul traditional impresionant pentru o viata curmata prea curand.
Tragismul se amplifica in continuarea baladei prin alegoria moarte-nunta. Transfigurarea artistica a realitatii este realizata prin intermediul unor serii de comparatii, metafore si personificari, contopindu-se in mod stralucit cu ideea filozofica a integrarii vietii limitate in existenta infinita a Universului. Ciobanasul imagineaza pentru aceasta contopire o nunta la care participa elementele-simbol ale Cosmosului.
Intre obiceiurile populare se inscrie si acela ca mortilor tineri necasatoriti li se organizeaza inmormantarea cu elemente ale ritualului de nunta: "Sa le spui curat / Ca m-am insurat". Ideea filozofica a contopirii nefiintei cu fiinta naturii vesnice, cosmogamia - "Cu-o mandra craiasa / A lumei mireasa"- este exprimata prin enumerarea elementelor esentiale ale teluricului si cosmosului, metaforizate sau personificate: soarele, luna, brazii, paltinii, muntii, paserile: "Soarele si luna / Mi-au tinut cununa; / Brazi si paltinasi / l-am avut nuntasi; / Preoti, muntii mari, / Paseri, lautari, / Pasarele mii / Si stele faclii!". intelepciunea ciobanului moldovean se manifesta in incercarea lui de a schimba sensul tragic al destinului sau, transfigurandu-si moartea in nunta cosmica, de a preface un eveniment nefericit intr-o nuntire cu intreg Universul, ca simbol al reintregrarii spiritului uman intre elementele telurice si ceresti, din care s-a zamislit.
In "Miorita" se manifesta spiritualitatea cea mai profunda a romanilor dintotdeauna, deoarece "prin toata structura ei aceasta balada unica este asa de artistica, plina de simtire, asa de inalta pentru natura eterna, incat eu o socotesc drept cea mai nobila manifestare poetica a neamului nostru." (Mihail SadoveanU).
