
Octavian Goga - rapsod mesianic al patimirii noastre. OCTAVIAN GOGA - Universul poetic Data nasterii. Anii formatiei intelectuale O. Goga si Academia Romana FRAGMENTE AUTOBIOGRAFICE APRECIERI CRITICE Octavian Goga - cantarea patimirii noastre
|
Rugaciune
Opera si activitatea literara Octavian GOGA
Scrierile si activitatea publicistica a lui Octavian GOGA
Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text
Poezie
- citeste textul Poezia Rugaciune RUGA,CIUNE - de Octavian Goga - Arta poetica Rugaciune - Opera si contextul cultural RUGA,CIUNE - Studiul textului
- citeste textul Elegia Noi NOI - analiza literara NOI de Nichita Stanescu - tema si iddea fundamentala
- citeste textul Poezia Plugarii PLUGARII - Titlul poeziei - Ideea principala a poeziei
- citeste textul Oltul - Tema poeziei, Ideea, Textul Oltul - comantariu - fraternitatea romanilor cu batranul Olt Oltul - Imagine poetica si procedee figurative OLTUL - Studiul textului
- citeste textul APOSTOLUL - analiza titlul, Structura, semnificatii, limbaj artistic
|
Rugaciune de Octavian GOGA (Poezie)
Ratacitor, cu ochii tulburi,
Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios, stapane,
In fata stralucirii tale.
In drum mi se desfac prapastii,
Si-n negura se-mbraca zarea,
Eu in genunchi spre tine caut:
Parinte,-oranduie-mi cararea!
In pieptul zbuciumat de doruri
Eu simt ispitele cum sapa,
Cum vor sa-mi tulbure izvorul
Din care sufletul s-adapa.
Din valul lumii lor ma smulge
Si cu povata ta-nteleapta,
In veci spre cei ramasi in urma,
Tu, Doamne, vazul meu indreapta.
Dezleaga mintii mele taina
Si legea farmecelor firii,
Sadeste-n bratul meu de-a pururi
Taria urii si-a iubirii.
Da-mi cantecul si da-mi lumina
Si zvonul firii-ndragostite,
Da-i raza soarelui de vara
Pleoapei mele ostenite.
Alunga patimile mele,
Pe veci strigarea lor o frange,
Si de durerea altor inimi
Invata-ma pe mine-a plange.
Nu rostul meu, de-a pururi prada
Ursitei mastere si rele,
Ci jalea unei lumi, parinte,
Sa planga-n lacrimile mele.
Da-mi tot amarul, toata truda
Atator doruri fara leacuri,
Da-mi viforul in care urla
Si gem robiile de veacuri.
De mult gem umilitii-n umbra,
Cu umeri garbovi de povara
Durerea lor infricosata
In inima tu mi-o coboara.
In suflet seamana-mi furtuna,
Sa-l simt in matca-i cum se zbate,
Cum tot amarul se revarsa
Pe strunele infiorate;
Si cum sub bolta lui aprinsa,
In smalt de fulgere albastre,
Incheaga-si glasul de arama:
Cantarea patimirii noastre.
Crezi ca ne lipseste ceva?
Poti adauga opera - comentariul,
eseul sau referatul despre opera care lipseste.
|