Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere


Octavian GOGA



Octavian GOGA - poza (imagine) portret Octavian GOGA



Rugaciune






Octavian Goga - rapsod mesianic al patimirii noastre.
OCTAVIAN GOGA - Universul poetic
Data nasterii. Anii formatiei intelectuale
O. Goga si Academia Romana
FRAGMENTE AUTOBIOGRAFICE
APRECIERI CRITICE
Octavian Goga - cantarea patimirii noastre




 

Rugaciune


Poezia Rugaciune


RUGA,CIUNE - de Octavian Goga - Arta poetica


Rugaciune - Opera si contextul cultural


RUGA,CIUNE - Studiul textului



Opera si activitatea literara Octavian GOGA

Scrierile si activitatea publicistica a lui Octavian GOGA





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Poezie

Rugaciune

- citeste textul
Poezia Rugaciune
RUGA,CIUNE - de Octavian Goga - Arta poetica
Rugaciune - Opera si contextul cultural
RUGA,CIUNE - Studiul textului

Noi

- citeste textul
Elegia Noi
NOI - analiza literara
NOI de Nichita Stanescu - tema si iddea fundamentala

Plugarii

- citeste textul
Poezia Plugarii
PLUGARII - Titlul poeziei - Ideea principala a poeziei

Oltul

- citeste textul
Oltul - Tema poeziei, Ideea, Textul
Oltul - comantariu - fraternitatea romanilor cu batranul Olt
Oltul - Imagine poetica si procedee figurative
OLTUL - Studiul textului

APOSTOLUL

- citeste textul
APOSTOLUL - analiza titlul, Structura, semnificatii, limbaj artistic


Rugaciune de Octavian GOGA (Poezie)

 

Ratacitor, cu ochii tulburi,
Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios, stapane,
In fata stralucirii tale.
In drum mi se desfac prapastii,
Si-n negura se-mbraca zarea,
Eu in genunchi spre tine caut:
Parinte,-oranduie-mi cararea!

In pieptul zbuciumat de doruri
Eu simt ispitele cum sapa,
Cum vor sa-mi tulbure izvorul
Din care sufletul s-adapa.
Din valul lumii lor ma smulge
Si cu povata ta-nteleapta,
In veci spre cei ramasi in urma,
Tu, Doamne, vazul meu indreapta.

Dezleaga mintii mele taina
Si legea farmecelor firii,
Sadeste-n bratul meu de-a pururi
Taria urii si-a iubirii.
Da-mi cantecul si da-mi lumina
Si zvonul firii-ndragostite,
Da-i raza soarelui de vara
Pleoapei mele ostenite.

Alunga patimile mele,
Pe veci strigarea lor o frange,
Si de durerea altor inimi
Invata-ma pe mine-a plange.
Nu rostul meu, de-a pururi prada
Ursitei mastere si rele,
Ci jalea unei lumi, parinte,
Sa planga-n lacrimile mele.

Da-mi tot amarul, toata truda
Atator doruri fara leacuri,
Da-mi viforul in care urla
Si gem robiile de veacuri.
De mult gem umilitii-n umbra,
Cu umeri garbovi de povara
Durerea lor infricosata
In inima tu mi-o coboara.

In suflet seamana-mi furtuna,
Sa-l simt in matca-i cum se zbate,
Cum tot amarul se revarsa
Pe strunele infiorate;
Si cum sub bolta lui aprinsa,
In smalt de fulgere albastre,
Incheaga-si glasul de arama:
Cantarea patimirii noastre.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 


Copyright © 2009 - 2014 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.