Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont

Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere



Rima despre CONCEPTE OPERATIONALE



Rima Din fr. rime. Omofonia (identitatea suneteloR) ultimelor silabe din doua sau mai multe versuri, incepand cu ultima vocala accentuata, reprezinta rima. Aceasta contribuie la realizarea eufoniei (armoniei sonorE) si la evidentierea cuvintelor din finalul versurilor. Din punct de vedere morfologic, rimele pot fi: a. lexicale (coincide tema a doua cuvintE): rece/trece; b. gramaticale (coincid desinentele flexionarE): sortii/mortii; c. lexico-gramaticale (coincid sunete din radical si sunetele desinentei gramaticalE): spumii/lumii.

Dupa gradul de armonie, rima este: a. saraca (incepe cu ultima vocala accentuata din cuvanT): mie/stie; b. suficienta (compusa din doua sunetE) sau buna (compusa din trei sunetE); c. bogata (coincid si consoanele dinaintea ultimei vocale accentuatE): cutremuri/vremuri; d. leonina (coincid silabele dinaintea ultimei vocale accentuatE), fiind numita si superflua sau dubla, caci presupune omofonia a doua silabe intregi: lucitoare/orbitoare.

Dupa precizia armoniei, rimele pot fi: a. propriu-zise, b. asonante (sunetele care urmeaza ultimei vocale accentuate sunt asemanatoare, dar nu identicE): cand/cant.

Dupa accent, rimele sunt simple si complexe; rimele simple se impart in: masculine (rimeaza cuvinte cu un singur accent principal, pe ultima silaba: dus/apuS) si feminine (rimeaza cuvinte cu accentul principal asupra penultimei silabe: viseaza/cuteaza. Asadar, dupa gen, cea masculina este iambica si monosilabica, iar cea feminina este trohaica si bisilabica. La cuvintele cu rime complexe coincid atat silabele cu accent principal, cat si silabele cu accent secundar: catargele/largele.

Conform clasificarii semantice, rima poate fi: a. interna sau interioara (cuvantul dinaintea cezurii rimeaza cu cel de la sfarsitul versului: Uite fragi, tie dragi" (I. BarbU); b. identica, redublata sau obsesiva: Cand te doresc eu cant/incet-incet/Plec-capul la pamant incet-incet"; c. echivoca (cuvintele omofone au sensuri diferite: leagan/leaga-N); d. rara: alun/Malcatun (M. EminescU); E) compusa: Correggio/intelege-o" (M. EminescU); F) aproximativa (la sfarsitul cuvintelor care rimeaza, consoanele dure alterneaza cu cele palatalizante: brazi/talaz.

Dupa pozitia sa in strofa, rima poate fi: a. monorima, (rima continua) ori grupata (acelasi tip de rima la mai mult de doua versuri succesive (aaA), frecventa in lirica populara si in baladele culte care imita rimele folclorice; b. Imperecheata (aabB); c. incrucisata (abaB); d. imbratisata (abbA); e. Inlantuita (abA); F) mixta (sau variata) imbinand versuri rimate in mod diferit in acelasi text literar; G) semirima (consta in producerea rimei tot la al doilea vers (xaxA): Pe aceeasi ulicioara/Bate luna la feresti/Numai tu de dupa gratii/Vecinie nu te mai ivesti." (M. EminescU). (cf. 1. M. Bordeianu Versificatia romaneasca, (cf. 6. op. cit., cf. 12. Mic dictionaR)

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.



Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.