Postmodernismul Elementul de compunere ..post-" din termenul postmodernism" defineste exact curentul ca atare, din punct de vedere istoric si tipologic. Postmodernismul vine dupa modernism, dupa o intreaga evolutie, sedimentata istoric, a literaturii. Acesta intentioneaza insa, spre deosebire de curentele si atitudinile anterioare, sa nu se mai inscrie in aceasta evolutie, ci sa o aboleasca, privind mai intai istoria literaturii ca pe un tot si aderand apoi la acele segmente" din ea ce pot fi exploatate" si reinterpretate in prezent. Scriitorul postmodern are sentimentul ca toate lucrurile au fost deja scrise, si atunci face, din aceasta, o premisa pe care isi construieste propria reactie: una esentialmente culturala, Hvresca, a citatului intertextual si a parafrazei. El incorporeaza, in propriul text, fragmente de texte si experiente ale altora, recunoscandu-le si numindu-le explicit. Face, asadar, literatura, pornind mai degraba de la literatura ce il precede, decat de la realitatea istorica a secolului al XX-lea. ce-1 contine; iese din carti, dintr-o uriasa Biblioteca, la care se ataseaza cu un spirit pe de o parte ironic, pe de alta ludic. Ironic (dar la modul afectuoS), pentru ca postmodernul recunoaste ca face literatura, si deci naivitatea nu are ce cauta in proiectul lui. Ludic, pentru ca aceasta noua literatura (in marginea si in spiritul unei literaturi deja scrisE) dezvolta bucuria reinterpretarii personale a unor vechi si (pentru modernI) de mult prafuite" partituri. Postmodernismul se indeparteaza, prin urmare, de la acea linie dreapta a evolutiei literaturii, a progresului si a progresiei estetice oprite in avangardismul extrem, facand o bucla si atasandu-se la o traditie pe care, in loc sa o nege, o recreeaza. Identitatea si substanta sa nu ies din ruptura programatica de un anumit trecut si o anume traditie, ci, dimpotriva, din acel element de compunere post-" care semnaleaza o continuitate ludica. stiutoare si, deci, ironica.
