Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Modalitatea narativa despre CONCEPTE OPERATIONALE



Modalitatea narativa Prin aceasta se are in vedere realizarea unei anumite perspective asupra istoriei povestite, asupra felului in care sunt redate evenimentele in naratie. Modalitatea narativa priveste mai ales: procedeele de realizare a inceputului ori a finalului narativ; prezenta/absenta marcilor formale ale naratorului in povestire; distantarea sau apropierea naratorului de evenimente, pana la substituirea lui de catre un personaj, in anumite parti ale enuntului. Modalitatea narativa inglobeaza si suma problemelor relative la organizarea informatiei epice, in raport cu timpul si vocea narativa. Diferenta fundamentala dintre naratie/relatare si reprezentare tine, de asemenea, de modalitate: prima se defineste prin modul in care se relateaza un subiect; a doua are caracter dramatic, intrucat corespunde partilor dialogate ale discursului. Pornind de la aceasta opozitie, se caracterizeaza si modalitatile pur reproductive ale vorbirii si, implicit, formele compozitionale impuse de acestea in text: stilurile direct, indirect, direct legat, indirect liber. Fiecare dintre ele marcheaza o anumita maniera de redare a actiunii: directa prin dialog, monolog, monolog interior; indirecta prin stilul indirect al naratorului, sau mixta prin ambiguizarea/opacizarea vocii narative sub forma stilului indirect liber. Ambiguizarea naratiei prin amestecul de stiluri are drept scop voalarea autorului real al unui (fragment dE) enunt narativ si, totodata, stergerea limitei clare dintre planurile narative traditionale.



1. Stilul direct reda o replica in forma in care ea a fost enuntata, rolul emitatorului/scriitorului fiind acela de a introduce cuvinte redate fie printr-un verb dicendi a spune, a vorbi, a reda, a intreba, a raspunde, a zice, a se adresa etc, printr-o expresie a arunca o vorba, a se repezi cu vorba, a scoate un cuvant, a baga de seama etc, sau printr-un alt termen cu sens declarativ. Prezenta in vorbire/text a verbului dicendi nu este obligatorie: Apoi cucoanele se suie cu puisorul in trasura si pornesc in oras: La bulivar, birjar, la bulivar!

   " (I.L. CaragialE). Intonatia, grafic marcata de punctuatie, reprezinta singurul element revelator constant al acestui stil; numai prin intermediul intonatiei se distinge fraza redata in stil direct de restul enuntului, mai ales cazul in care verbul declarativ lipseste.



2. Stilul indirect constituie o transpunere a celui direct, la care se raporteaza, uneori, in opozitie cu el. Vorbirea indirecta presupune prezenta in fragment a unui verb de declaratie sau de perceptie, neaparat tranzitiv (care nu poate fi suprimat ca in stilul direcT). Sintactic, implica existenta unui raport de subordonare, realizat printr-o conjunctie propriu-zisa subordonatoare, ori printr-un pronume sau adverb relativ. Adverbele de loc si de timp, ca si pronumele/adjectivele demonstrative de apropiere sunt inlocuite cu acelea care exprima departarea, si invers. Pronumele si adjectivele posesive isi schimba, de asemenea, persoana. Trecerea de la stilul direct la cel indirect face obligatorie transpunerea de persoana gramaticala atat a pronumelor personale, cat si a formelor verbale.

3. Stilul indirect liber este derivat din cel indirect conjunctional, dar nu este introdus nici printr-un verb declarativ, nici printr-o conjunctie subordonatoare. De aceea, caracterizarea Hber" se refera tocmai la absenta conjunctiei, ceea ce confera enuntului independenta sintactica, la fel ca in stilul direct. De exemplu: Se aflau negutatori vicleni care nu se sfiau sa incredinteze pe cine voia sa asculte ca, totusi, la acea priveliste, a fost si a treia imparateasa O asteptau eunucii si un ghinekeu al ei la Daphne, pe cand doamna Irina ramanea in Augusteon, iar cealalta, adica Amnianca, era mutata in pripa si in ascuns la Halki." (M. SadoveanU)





Stilul indirect liber prezinta si aceeasi transpunere a persoaneI) Ga pronume si la verB) specifica vorbirii indirecte; trecerea se produce de la persoanele I si a H-a catre persoana a IlI-a:

Ce face aici jupanita noastra? Era unchesul Petrea. O privea zambind, dar in ochii lui nu era prietenie.

Ce sa faca? Se pregateste sa duca bunicului si bunicai vestea cea buna." (M. SadoveanU)

Se remarca si faptul ca acest stil mixt conserva din replica reprodusa intonatia interogativ/exclamativa a vorbirii directe, pronumele si adverbele interogative, ca si unele elemente lexicale cu valoare afectiva. Stilul indirect liber reprezinta o forma intermediara intre stilul direct si indirect, ce caracterizeaza deopotriva sintaxa populara si exprimarea orala. in stilul beletristic, el este frecvent si are valoare stilistica, deoarece ambiguizand vocea narativa interfereaza planurile de baza ale oricarei naratii, cel al autorului si cel al personajelor.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.