Simbolul (Figura de semnificatiE) Din fr. symbole, lat. symbolum. gr. symbolon semn de recunoastere" Simbolul este un semn concret (obiect, imaginE) care reprezinta un alt obiect, o persoana, o situatie, o abstractiune, o entitate transcendenta etc. Termenul provine de la cuvantul care, in Grecia antica, stabilea un semn de recunoastere dintr-un obiect rupt in doua jumatati si impartit intre doi parteneri de afaceri, sau intre o gazda si oaspetele sau (gr. symbolon provine din gr. symballein AĞa pastra impreunaAğ). La baza oricarui simbol sta o legatura ce poate fi: a. ontologica sau de natura (Crucea ca simbol al crestinismuluI); b. analogica sau de forma (porumbeii, ca pasari ale zeitei Venus, simbol al iubirii in AntichitatE); c. conventionala sau de intelegere (drapelele si stemele stateloR). Asociatiile de semnificatii care stau la baza simbolului sunt: a. conventionale (ori consacratE) stabilite in timp, prin traditie; b. contingente, rezultat al unor creatii personale (de exemplu,
Luceafarul eminescian ca simbol al geniului izolat in lumea lui de esentE). Literatura, ca arta a limbajului, utilizeaza drept simbol esential cuvantul. in cadrul artei literare, simboluri devin si imaginile artistice. Prin natura sa complexa, simbolul exprima, uneori, generalul prin particular, alteori, particularul tot prin particular, cumuland, in ambele cazuri, sensul lui propriu (imaginea concreta prin care este reprezentaT) si cel simbolic (de pilda, in poezia
Gorunul de L. Blaga o elegie funerara percepem atat imaginea concreta a copacului falnic AĞdin margine de codruAğ, cat si pe cea simbolica a timpului ce conduce, inexorabil, fiinta catre moartE). Acelasi simbol poate avea sensuri diferite, in functie de cultura care 1-a creat, ori de contextul specific al operei in care apare. Goethe considera drept o reprezentare simbolica AĞnatura insasi a poezieiAğ." (cf. 6. op. cit.)
