Comicul (fr. comique, it. comico, lat. comicus, gr. komikos care starneste rasul") este categoria estetica ce desemneaza un fenomen care provoaca rasul, amuzamentul, dar si delectarea spectatorilor implicati in reprezentatia teatrala proprie comediei. Sfera notiunii de comic este mai ingusta decat cea a rasului (stare care poate fi provocata si din motive fiziologice ori psihicE). Comicul este un raport estetic in care subiectul observa necon-cordanta obiectului cu el insusi" (cf. 6, op. cit.): astfel, efectele comice rezulta din contrastele intre frumos si urat (AristoteL), dintre esenta si aparenta (ca in majoritatea comediilor si a schitelor semnate de I.L. CaragialE), dintre seriozitatea intentiei si realizarea ei minora, dintre efortul urias depus si rezultatul derizoriu obtinut, dintre vechi si nou (mai ales la nivelul mentalitatilor omenestI), dintre valoare si nonvaloare, dintre un tel maret si mijloacele obscure puse in slujba implinirii acestuia etc. Comicul presupune superioritatea subiectului fata de obiect. Formele principale de manifestare a comicului sunt: umorul (sarjarea umoristica), ironia, satira, sarcasmul, grotescul (comicul deformat pana la caricaturaL), absurdul (comicul exagerat pana la pierderea coerentei situatiei rizibilE). in conformitate cu sursele de inspiratie folosite, principalele tipuri de comic sunt: de situatie, de limbaj, de moravuri si de caracter.
Marii autori comici romani (Ioan Budai-Deleanu, V. Alecsandri, I.L CaragialE) au creat o autentica si savuroasa sursa de umor si din comicul onomastic, coreland sugestiv numele personajelor satirizate cu personalitatea si rolul fiecaruia in desfasurarea actiunii comediei.
