CONCEPTE OPERATIONALE

Din fr. action, lat. actia miscare". Actiunea denumeste faptele, intamplarile, evenimentele, peripetiile ce se succed intr-o opera literara, fiind determinata de relatiile eroului cu celelalte personaje. Mai putin importanta si mai rar detectabila in speciile genului liric, actiunea este preponderenta in genul epic si fundamentala in cel dramatic. In actiunea unei opere literare se disting, de regula, trei parti principale: expunerea, conflictul, deznodamantul.

In clasicism, s-a ajuns la principiul celor trei unitati (de actiune, de timp, de loC), mai ales in teatru. Logica interna de actiune, sub aspectul verosimilitatii, va deveni esentiala in literatura realista din secolul al XK-lea, indeosebi in romanul psihologic, unde desfasurarea actiunii determina si caracterizeaza chiar personajele.

In genul epic, actiunea poate fi continua (cronologica) si discontinua, cu reintoarceri in timp. De pilda, actiunea Maclei se desfasoara conform cronologiei reale a evenimentelor. in Odiseea, deja actiunea este intrerupta de povestirea unor fapte din trecut.

Marcel Proust fundamenteaza, in ciclul sau romanesc in cautarea timpului pierdut, succesiunea epica pe discontinuitatea faptelor generata de fluxul memoriei involuntare. in dinamica ei narativa, actiunea este compusa din cateva microactiuni-tip, construite dupa trei moduri de existenta: inlantuirea (prin juxtapunere si coordonarE), insertia (prin includere si subordonarE) si alternanta (prin dezvoltari paralelE) (cf. 5, Dictionar de termeni literarI).

Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.