Romanul (tipurI) Termenul provine din fr. roman (atestat in Franta incepand din a doua jumatate a secolului al Xll-leA).
Romanul este o scriere epica in proza, deschisa modificarilor de structura si imbogatirilor de continut." (cf. 5. op. cit.) Definirea termenului evolueaza o data cu istoria speciei si in raport cu epoca si cu dezideratele estetice ale fiecarui moment cultural.
Ajuns astazi, in mod incontestabil, cel mai frecventat tip de proza literara, romanul a avut o traiectorie plina de sinuozitati. Originea lui e greu de precizat, amintind de amploarea narativa a epopeii. Abia la sfarsitul secolului al XHI-lea devine o specie exclusiv in proza. Pana in secolul al XVIII-lea, a fost considerat preponderent ca o literatura de divertisment.
Fiecarei perioade ii este specific un anumit gen de roman:
a- Renastere romanul alegoric, picaresc/eroic-galant, psihologic, comic, realist secolul al XYII-lea;
a- secolul al XVIII-lea de aventuri, sentimental, epistolar;
a- secolul al XTX-lea realist, naturalist (experimentaL), comportamentist, eseistic, parabolic, existentialist, noul-roman (de exemplu, fantastiC).
Astazi, romanul are un ascendent asupra celorlalte specii epice. intr-o perioada in care granitele dintre genuri si opere literare se estompeaza, romanul se dovedeste scrierea cu cele mai mari disponibilitati, cu cea mai mare deschidere catre sondarea universului existential si catre experimentarea unor tehnici narative.
Definitie. Romanul este specia literara apartinand genului epic, in proza, cu actiune complexa si de mare intindere, desfasurata pe mai multe planuri, cu personaje numeroase si intriga complicata.
Caracteristici:
a- romanul are o structura narativa ampla;
a- permite desfasurarea subiectului in planuri paralele;
a- combina nuclee narative distincte;
a- foloseste un numar mare de personaje, deosebite ca pondere in ansamblul epic;
a- prezinta destinul unor personalitati bine individualizate sau al unor grupuri de indivizi;
a- cunoaste o mare varietate de forme.
Clasificarea romanului se poate face dupa criterii foarte diverse, nereusind sa se epuizeze varietatea formelor sale:
1. dupa situarea in timp a actiunii: picaresc, eroic, istoric, contemporan, de anticipatie:
2. dupa cadrul social sau geografic: urban, rural, provincial, exotic;
3. dupa forma de organizare epica: epistolar, jurnal, eseistic;
4. dupa amploarea epica: roman-fresca, saga, roman ciclic, roman-fluviu;
5. dupa curentul literar: romantic, realist, naturalist;
6. dupa ceea ce reprezinta in raport cu realitatea: alegoric, fantastic realist, experimental, parabolic, existentialist;
7. Dupa respectarea cronologiei evenimentelor narate: traditional, modern;
8. dupa tehnica narativa: de tip balzacian, stendhalian, tolstoian, proustian, gidian, avangardist, postmodernist;
9. dupa procedeul narativ dominant: psihologic, sentimentatgalant, comportamentist.
Romanul in literatura lumii
Miguel de Cervantes Don Quijote
Doamna de La Fayette Principesa de Cleves
Alain Rene Lesage Gil Blas
Henry Fielding Tom Jones
Johann Wolfgang von Goethe Suferintele tanarului Werther
Stendhal Rosu si negru
Honore de Balzac Comedia umana (ciclul de romanE)
Charles Dickens Viata lui David CopperGeld
Gustave Flaubert Doamna Bovary
Feodor Mihailovici Dostoievski Crima si pedeapsa, Fratii Karamazov
Lev Nicolaevici Tolstoi Razboi si pace, Anna Karenina
Emile Zola Germinai
Marcel Proust In cautarea timpului pierdut
Andre Gide Falsificatorii de bani
Thomas Mann Muntele vrajit
Franz Kafka Procesul
Janies Joyce Ulysse
Albert Camus Ciuma
Gabriel Garcia Marquez Un veac de singuratate
Romanul romanesc
Dimitrie Bolintineanu Manoil, Elena
Nicolae Filimon Ciocoii vechi si noi
Duiliu Zamfirescu Ciclul Comanestilor
Ioan Slavici Mara
Liviu Rebreanu
Ion,
Padurea spanzuratilor, Rascoala
Hortensia Papadat-Bengescu Ciclul Hallipilor
Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, Patul lui Procust
Mihail Sadoveanu Neamul Soimarestilor,
Baltagul,
Fratii Jderi,
Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda
Mircea Eliade
Maitreyi, Nunta in cer
George Calinescu
Enigma Otiliei, Bietul Ioanide, Scrinul negru
Marin Preda
Morometii, Cel mai iubit dintre pamanteni
Petru Dumitriu Cronica de familie
Eugen Barbu Groapa, Principele
Dumitru Radu Popescu Vanatoarea regala
Nicolae Breban Animale bolnave
Augustin Buzura Orgolii, Vocile noptii
George Balaita Lumea in doua zile
Mircea Nedelciu Zmeura de campie
Dumitru Tepeneag Hotel Europa
Consideratii asupra romanului romanesc
Romanul romanesc a aparut in a doua jumatate a secolului al XTX-lea, desi, intr-o acceptie largita, ce depaseste sfera speciei, Istoria ierogMca a lui D. Cantemir ar putea fi considerat drept primul roman de factura alegorica, fiind publicat in 1705.
Romanul romanesc a debutat sub influenta romantismului (M. Kogalniceanu, Tainele inimei, 1855; D. Bolintineanu, Manoil, 1855, si Elena, 1862; Al. Vlahuta, DaN) si a realismului (Nicolae Filimon, Ciocoii vechi si noi, 1863). Prin Duiliu Zamfirescu, Ciclul Comanestilor (1898-1910) si Ioan Slavici, Mara (1906), romanul nostru evolueaza spre constructia narativa pe deplin individualizata estetic. in perioada interbelica, romanul autohton ajunge la valoarea pe care o dobandisera la noi alte specii literare si se sincronizeaza valoric si ca formula de creatie cu operele romanesti, europene si universale (Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil PetrescU). Generatia lui Mircea Eliade, Anton Holban, Mihail Sebastian opteaza pentru o literatura a trairilor autentice, notate intr-un stil confesiv, de jurnal literar.
Dupa cel de Al Doilea Razboi Mondial si in ultimele decenii se afirma romancieri de certa valoare: Marin Preda, Eugen Barbu, D.R. Popescu, Sorin Titel, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Fanus Neagu, Mircea Horia Simionescu, Petru Dumitriu si altii.
Datorita aparitiei tarzii a speciei la noi, abia la sfarsitul secolului al XTX-lea, pot fi intalnite, sporadic, opinii notabile despre roman (Titu Maiorescu, Duiliu Zamfirescu, Constantin Miile, Nicolae IorgA).
in 1919, in studiul Creatie si analiza, G. Ibraileanu disociaza tipul de roman ce vehiculeaza personaje si intamplari obiectivate de romanul care pune accentul pe analiza cauzelor psihice ale reactiilor umane.
E. Lovinescu (Istoria literaturii romane contemporanE) face disocierea intre subiect" (ruraL) si obiect" (urbaN), atribuind dezvoltarea lenta a romanului romanesc preponderentei subiectului" asupra obiectului", adica a ruralului" asupra urbanului".
Camil Petrescu, in Noua structura si opera lui Marcel Proust, din 1935, pledeaza pentru renuntarea la procedeele clasice ale realismului, deschizand calea experimentelor tehnice, necesare literaturii de analiza psihologica." (cf. 5. op. cit.)
