CONCEPTE OPERATIONALE

Functia conativa a limbajului Comunicarea interpersonala este procesul de transmitere a unui mesaj de la un emitator catre un destinatar folosind drept cod specific limbajul, cu o anumita intentionalitate. Lingvistul Roman Jakobson distinge, in procesul comunicarii verbale sase factori constitutivi, emitator, destinatar, mesaj, context, cod, contact, fiecare determinand o anumita functie a limbajului, si anume: functia emotiva (expresiva), conativa, poetica, referentiala, metalingvistica si fatica. De remarcat ca functiile poetica si metalingvistica sunt caracteristice numai comunicarii verbale. Comunicarea interpersonala nu este o activitate unidirectionala (dinspre emitator catre destinataR), nici liniara (ca expresie a unei relatii de tip cauza-efecT), manifestarile fiecaruia dintre cei doi poli (emitere si receptarE) aflandu-se intr-o stransa interdependenta. Acest mod de comunicare nu are exclusiv functia de transmitere de informatii, destinatarii interactiunii verbale sunt directi si indirecti, iar fiecarui continut i se asociaza transmiterea unei anumite intentii (vizibile, ambigue, deghizatE), care nu imbraca intotdeauna forme directe de expresie. Comunicarea interpersonala este si un mijloc de a instaura si mentine relatii de bunavointa intre participantii la actul vorbirii, asigurand un anumit echilibru social. Totodata, aceasta implica un grad de risc datorat atat posiblilitatii de esec in planul transmiterii de informatie, cat si a unei receptari negative a mesajului care sa provoace efecte pe masura in plan social. Comunicarea verbala este dependenta si de situatia in care se produce (rolul indeplinit de fiecare participant, locul si momentul in care se desfasoara aceastA). Interactiunea comunicativa utilizeaza, in primul rand, mijloacele lingvistice de codaj, la care se adauga si mijloacele extralingvistice (nonverbale si/sau paraverbalE).

Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.