Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere


loading...


Ioan Alexandru BRATESCU-VOINESTI



Ioan Alexandru BRATESCU-VOINESTI - poza (imagine) portret







 

Ioan Alexandru BRATESCU-VOINESTI

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Ioan Alexandru BRATESCU-VOINESTI







PROZA LUI BRATESCU-VOINESTI

Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Schite

Puiul

- citeste textul
Schita Puiul
Puiul povestire de I. Al. Bratescu-Voinesti
PUIUL - Explicatia titlului - invatatura morala - Compozitia si subiectul



Povestiri

IN LUMEA DREPTATII

- citeste textul

VARCOLACUL

- citeste textul

DOUA SURORI

- citeste textul

DIN CARNETUL UNUI JUDECATOR

- citeste textul

UN OM

- citeste textul

MICROBUL

- citeste textul

INSPECTIE

- citeste textul

NEAMUL UDRESTILOR

- citeste textul

CUCOANA LEONORA

- citeste textul

MAGHERANUL

- citeste textul

PANA TRASNEA SFANTUL

- citeste textul

SMINTEALA LUI RADU FINULET

- citeste textul

MOARTEA LUI CASTOR

- citeste textul

INTAMPLARE

- citeste textul

CONU ALECU

- citeste textul

NICUSOR

- citeste textul

SCRISORILE LUI MISU GERESCU

- citeste textul

BLANA LUI ISAIA

- citeste textul

METAMORFOZA

- citeste textul

BIETUL TRIC

- citeste textul

MOS NITA HARLET

- citeste textul

NICULAITA MINCIUNA

- citeste textul

PRIVIGHETOAREA

- citeste textul

CONTRAVENTIE

- citeste textul

DIN CARNETUL UNUI JURAT

- citeste textul

INIMA DE TATA

- citeste textul

NENEA GUTA

- citeste textul

TAINA

- citeste textul

PATIMA

- citeste textul

MINUNEA

- citeste textul

MOARTE GRABNICA

- citeste textul

GHEORGHITA AL ANGHELINEI

- citeste textul


Ioan Alexandru BRATESCU-VOINESTI - biografie - (opera si scrierile)

 

n. 1 ian 1868, Targoviste - m. 14 dec. 1946, Bucuresti.

Prozator.

Al doilea din cei patru copii ai boiernasului Alexandru Bratescu, fiu de pitar, si al Alexandrinei, fiica maiorului pasoptist Ion Voinescu.

Copilarie in mediul patriarhal din Targoviste si la mosia Bratesti. Scoala primara la Targoviste (1875-1879), gimnaziul si liceul („Sf. Sava") la Bucuresti (1879-1883).

Debut (neconfirmat documentar) in rev. Armonia din Targoviste (1883) cu o poezie; mai probabil cel din rev. Romania (1887) cu nuvela Dolores, sprijinit de Al. Vlahuta. inscris la Facultatea de Medicina (1889-1890), o abandoneaza in favoarea studiilor juridice. Paralel, audiaza cursul de logica si istoria filosofiei predat de T. Maiorescu; intra in cercul ,Junimii" bucurestene. incepe colab. la Convorbiri literare (1890). Dupa obtinerea licentei (1892), judecator la Bucuresti, Pitesti, Craiova si Targoviste, apoi avocat. Calatorii in Anglia, Franta, Italia, in tovarasia lui Maiorescu. in 1903, neacceptand modificarile propuse de Maiorescu la nuvela Neamul Udrestilor (publicata ulterior in Vointa nationala), se indeparteaza de „Junimea", orientandu-se spre gruparea Vietii Romanesti. Debut editorial cu Nuvele si schite (1903), voi. amplificat si reeditat sub titlul In lumea dreptatii (1906), urmat de intuneric si lumina (1912), dupa care creatia cedeaza pasul activitatii publicistice adunate in voi. In slujba pacei (1919). Colab. la Dacia si Lamura (1918-1919), rev. conduse impreuna cu Al. Vlahuta, iar dupa moartea acestuia, singur (1919-1922). Intra in viata politica, este prezent pana in 1940 in toate legislaturile parlamentare; secretar general al Camerei Deputatilor (1914-1940). Membru al Acad. (1918). intre 1920 si 1940 publica rar: Ratacire (1923), Firimituri (1929), Cu undita (1933), Din pragul apusului (1935). Manuale scolare, in colab. (1920-1932). Dupa 1937 alunecain atitudini profasciste, teoretizate in opuscule programatice: Huliganism? (1938), Germanofobie? (1940). Evocator al dezagregarii boierimii patriarhale si a lumii umile, de mici functionari provinciali, B.-V este creatorul tipurilor de inadaptabili, suflete impregnate de candoare, lezate in contactul cu brutalitatea mediului burghez, incapabile sa reziste impactului cu minciuna si injustitia. Materia nuvelelor si schitelor, desi romantica, este tratata intr-o tonalitate clasica, directa, simpla, adesea confesiva. Participarea simpatetica, la destinele narate da prozei lui o intensa coloratura lirica, explicandu-i farmecul si popularitatea.

Simplitatea si banalitatea aparenta a continutului epic in cele mai multe din nuvelele lui B.-V. pot induce in eroare: Sambata, Moartea lui Castor, Magheranul, Blana lui Isaia, Doua surori, Nicusor, Neamul Udrestilor, Un om, Varcolacul, Privighetoarea, Puiul s. a. nu fac decat sa schiteze, dintr-un gest, un episod banal, un accident, perspective asupra unei biografii, a unui destin (al familiei, al grupului social, individului), ori sa reconstituie, din mozaicul unei memorii nostalgice, farmecul trecutului. Faptele sunt mai adesea „banale", personajele nu au vitalitate, sunt, dimpotriva, „inadaptabili" aflati in indigenta ori in dificultate (materiala, morala) fata de mediu: boieri ruginiti, refuzand sa se acomodeze noilor asezari sociale, intelectuali striviti din pricina candorii, sinceritatii, a dragostei de dreptate - calitati „negative", sanctionate ca atare. Refugiul e in „amintire", in orizontul unei existente patriarhale, estompata liric si prezentata intr-o cromatica edulcorata (Sambata, Moartea lui Castor s. a.). „Subiectiv" si „liric", cum il aprecia critica momentului, scriitorul nu e totusi indiferent la observatia realista a procesului social de ansamblu: elementul dramatic al istoriei sau al vietii prezente, pricinile „dramei" ne conduc la firele mai complexe ale mutatiilor destramarii boierimii si „ridicarii noroadelor" (Neamul Udrestilor). Din familia prozatorilor aplecati spre descifrarea acestui proces tulburator (Emil Garleanu, I. A. Bassarabescu, Mihail Sadoveanu), autorul lui Pana Traznea Sfantul se limiteaza la analiza dizolvarii prin insinuarea unor elemente alogene si a lipsei de fuziune intre „lumi" substantial opuse: energia tenace, ambitia nemasurata, vitalitatea exploziva a unei femei (Sasinca, in Neamul Udrestilor) vin in conflict cu abulia si devi-talizarea sotului, absorbit in mania descifrarii hrisoavelor. Raul, baiatul crescut de maica-sa in mentalitatea adusa „din afara", impinge neamul la ruina: familia se stinge, mosia este scoasa la mezat etc. Exista insa in acest punct un transfer de energie: supravietuitorii incearca, in pofida evidentei, dar cu zbatere dramatica si incapatanata, sa recastige vechile drepturi. Coana Luxita (Neamul Udrestilor), ca si Zinca Tarineasca a lui I. A. Bassarabescu, mistuita de aceeasi patima, se ridica in constiinta autorului la proportii simbolice. Motivul similar revine in Pana Trasnea Sfantul, Ratacire, dupa cum in Doua surori sunt atinse superficial consecintele „declasarii". Prabusirea boierimii, notata cu melancolie, devine termen de referinta fata de fizionomia lumii „noi" burgheze, impactul fiind surprins nu o data pe latura sa usor comica (ConuAlecu, Nenea Guta, Mos Nita Harlet, Moarte grabnica, Focul purifica, Fariseu s. a.). Scriitorul exceleaza insa in analiza „smintelii", a maniilor marunte, automatismelor cotidiene (Cocoana Leonora), a obsesiilor minore cu efecte totusi catastrofale asupra unor temperamente labile, impresionabile, lesne cazand in disperare (Blana lui Isaia, Sminteala lui Radu Finulet, Niculaita Minciuna). Procesul este urmarit in dimensiunile mai ample ale nuvelei in lumea dreptatii, socotita ca o adevarata capodopera a prozatorului: destinul lui Andrei Rizescu, un „inadaptat" de alta factura decat boierii senil-comici, ori duios si inofensiv maniaci din alte proze, contine un potential psihologic si un dramatism sporit fata de portretele (unele simple „fiziologii") anterioare. Treptele ascensiunii si apoi ale destramarii sufletesti a eroului, sub presiunea unui mediu provincial sufocant, sordid si venal, pana la nebunia finala, comporta de data aceasta, o privire mai lucid critica asupra alcatuirii sociale de la 1900, ceea ce n-a scapat comentatorilor, lui Maiorescu in primul rand, care amenda „tendentionismul" nuvelei. Duiosia ce coloreaza intens proza lui B.-V. acorda personajelor aura lor infantila, dezarmata, simpatica, trezind compasiune si mila pentru niste destine revoltator de nedrepte. Blana lui Isaia, reluand motivul gogolian din Mantaua, il coboara din planul grotesc-fantastic in limitele cuminti, plauzibile ale existentei umil-provinciale, unde faptul marunt, anecdotica pura declanseaza adevarate drame, uneori cu rezolvari tragice. Procedeul este identic in Microbul, Gheorghita al Anghelinii, Moarte grabnica, Niculaita Minciuna etc. Fauna micilor slujbasi ingalbeniti in aerul sufocant al unei „arhive", a magistratilor de provincie (tipologie reluata cu un accent mai acid in nuvelistica lui Gib I. Mihaiescu), a slugilor batrane si inutile, a copiilor de odaiasi sau de tarani (admirabile portrete amintind izbitor tehnica picturala a lui Tonitza, din aceeasi epoca), acesta este orizontul umanitatii prozei lui B.-V., insumand, cu o reala capacitate de evocare a biografiilor concrete, raporturi moral-sociale simptomatice: dreptate-injustitie, revolta-supunere resemnata, superioritate spirituala-vulgaritate zgomotoasa si ostentativa. Desenul caracterologic e discret, continua prezenta a naratorului, a carui voce comenteaza, explica, rezuma; de aici si compozitia prin excelenta „subiectiva": structurile epice predilecte ale scriitorului sunt „amintirea", „scrisoarea" (de la prozele de debut Cea din urma scrisoare. Scrisori gasite, pana la Sambata, Scrisorile lui Misu Gerescu ori „scrisorile" din volumul Firimituri). Alteori „nuvela" se compune de fapt din reproducerea unor „note" din jurnalul povestitorului (Din carnetul unui jurat, Din carnetul unui judecator), comportand asadar destainuirea nuda, completa, intima. Tonalitatea confesiva, presupunand un interlocutor, nu lipseste nici in structurile nuvelistice clasice, ale relatarii „obiective", la persoana a IlI-a; cititorul devine aici un adevarat „personaj", cu care naratorul - intrerupand fluxul fabulatiei - dialogheaza. Interventiile in text, inlocuirea „filmului rupt" cu cate un racursiu apartinand autorului, apostrofa adresata eroilor in timpul actiunii, aproband ori dazavuand un gest, o decizie etc., imprima mobilitate povestirii. Desi artificiu, procedare „desueta" aceasta imixtiune e atat de fireasca, vocea naratorului atat de integrata in textura epica incat ea este acceptata nu pur si simplu ca o conventie, ci ca o fuziune intre realitate si fictiune, intre planurile imaginarului, rapid modificate. Dinamica interna a prozei lui B.-V. provine si din filmica schimbare a „unghiului de vedere" (Doua surori, de exemplu); dintr-un decupaj cinematic al „secventelor" (Magheranul) si montajul uneori indraznet (Niculaita Minciuna), ceea ce face ca proza cuminte, desuet realista a nuvelelor sa ne dea astazi impresia neasteptat moderna a unei optici neorealiste (introdusa mult mai tarziu de cinematograful italian), inca din Inspectie (1893), scriitorul marturiseste interesul sau pentru „viata si viziunea ansamblului", tradand o inrudire cu procedarea caragealeana.

El impartaseste cu marele sau contemporan si curiozitatea pentru investigatia psihologica prin vocabular, reliefarea caracterelor, situatiilor, conditiilor sociale prin miscarea fireasca a dialogurilor, toate de o remarcabila spontaneitate (Calatoriului ii sade bine cu drumul). Aceeasi dexteritate in monologul eroilor: delirul simulat al domnului Basile B. Ombrian reconstituie un caracter (Moarte grabnica); cele trei versiuni ale violului, prezentate succesiv de impricinati, descopera astutia, prostia sau impulsivitatea temperamentala a protagonistilor (Din carnetul unui jurat), locvacitatea coanei Leonora contureaza portretul-naratiune, limbajul devine aici adevaratul personaj al schitei. intr-un stil direct, evitand cu buna-stiinta orice imagine (cu exceptia rarelor epitete si comparatii fara relief), de o oralitate cuceritoare la lectura, atent la arabescurile vocabularului (vetust, pretios, estropiat, argotic, ingenuu-rural etc), B.-V. este un prozator prin excelenta muntean si citadin, interesat adica de un nex dramatic si psihologic, exprimat in tuse sigure, ingrosate, tentate de caricatural, dar cu duiosii, sentimentalisme (pana la melodramatic) contrapunctice.

OPERA

Despre reprezentarea minoritatii. Teza pentru licenta, Bucuresti, 1892; Nuvele si schite, Bucuresti, 1903; in lumea dreptatii, Iasi, 1906 (ed. definitiva, aproximativ a 15-a, 1943); Pe marginea cartilor, cuvantare, Bucuresti, 1911; intuneric si lumina, Iasi, 1912 (ed. definitiva, aproximativ a 15-a, 1943); Sorana, piesa in trei acte, Bucuresti, 1915, in colab. cu A. de Herz (urmatoarele ed. vor omite semnatura lui A. de Herz; ed. II1920; ed. III, neidentificata; ed. IV, 1929); in slujba pacei. Scrisori, Bucuresti, 1919 (ed. II, 1925; ed. III, 1941); Ratacire. Nuvele. Schite. Scrisori, Bucuresti,
1923 (ed., III, „definitiva" 1943); O opera de mare valoare, comunicare academica asupra piesei Pacatul de Lucretia Petrescu, Bucuresti, 1924 (aparuta si ca pref. in
1924 si 1940); Firimituri, Bucuresti, 1929 (ed. IV, „definitiva" 1943); Cu undita, indreptar metodic pentru pescarii amatori, Bucuresti, 1933 (ed. II, 1934; ed. III, 1940); Din pragul apusului. Ganduri - Amintiri, Bucuresti, 1935 (ed. II, 1940; ed. III „definitiva", 1943); Huliganism?, Bucuresti, 1938; Germanofobie?, Bucuresti, 1940; Strigate de alarma in chestia evreiasca, Bucuresti, 1940; Originea neamului romanesc si a lim-bei noastre. Bucuresti, 1942 (ed. II, 1943); intuneric si lumina. in lumea dreptatii, ed. si pref. de M. Gafita, Bucuresti, 1957; intuneric si lumina, ed. de A. Rusu, jref. si tabel cronologic de M. Gafita, Bucuresti, 1963; intuneric si lumina, ed. de A. Rusu, pref. si note finale de I. Apetroaie, Bucuresti, 1971; in culegerea Scrisori catre Ibraileanu, Bucuresti, II, 1971, 93 de scrisori, 1906-1928; Nuvele. Povestiri, Iasi, 1985; PuiuL Povestiri, ed. de C. Popescu, Bucuresti, 1991; ; intuneric si lumina. in lumea dreptatii, Bucuresti, 1994; Opere I, ed. ingrijita, note si comentarii de T. Vargolici, pref. de Al. Piru, Bucuresti, 1994; Niculaita Minciuna, Craiova, 1995; Opere alese. Bucuresti, 1995. intuneric si lumina, ed. si tabel biobibliografic de N. Nistor, Bucuresti, 1997. Traduceri: Emil Augier, Guerin Notarul, Bucuresti, 1909.

REFERINTE CRITICE

E. Lovinescu, Pasi pe nisip, II, 1906; T. Maiorescu, Critice, III, 1908; G. Ibraileanu, Scriitori si curente, 1909; I. Trivale, Cronici literare, 1914; D. Caracostea, Poetul Bratescu-Voinesti, 1921; M. Ralea, Perspective, 1928; ; E. Lovinescu, Critice, IV, 1928; G. Calinescu, Istoria; T. Vianu, Arta; Z. Stan-cu, Secolul omului de jos, 1947; M. Zaciu, Masca; D. Pillat, in voi. colectiv Studii de istorie a literaturii romane. De la C. A. Rosetti la G. Calinescu, 1968; H. Sanielevici, Cercetari critice si filosofice, 1968; VI. Streinu, Pagini, I; E. Lovinescu, Scrieri, I, 1969; Const. Ciopraga, Literatura; D. Micu, inceput; Al. Piru, Analize si sinteze critice, 1973; loan l. Bratescu-Voinesti. Bibliografie selectiva, Biblioteca Municipala Targo viste, 1973; G. Ibraileanu, Opere, I, 1974; II, 1975; III, 1976; L. Kalustian, Simple note, II, 1982; F. Aderca, Contributii, I; Const. Kiritescu, Portrete. Oameni pe care i-am cunoscut, 1985; P. Mareea, Atitudini critice, 1985; D. Caracostea, Scrieri alese, I, 1986; N. Stein-hardt, Prin altii spre sine, 1988; S. Cioculescu, Itinerar critic, V, 1989; A. Sasu-Mariana Vartic, Dramaturgia romaneasca., I; Z. Omea, in Romania literara, nr. 26, 1995.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 

Copyright © 2009 - 2014 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.