Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




  • Emil GARLEANU



    Emil GARLEANU - poza (imagine) portret












Emil GARLEANU - biografie - (opera si scrierile)

 

n. 4/5 ian. 1878, Iasi - m. 2 iul. 1914, Craiova.

Prozator.

Fiul colonelului Emanoil Gar-leanu si al Pulcheriei (n. Antipa).

incepe liceul la Iasi (1889), dar dupa primele trei clase se retrage si se inscrie la Scoala Fiilor de Militari din acelasi oras, unde e coleg cu Eugeniu P. Botez (viitorul scriitor Jean Bart), apoi la Scoala de infanterie, in Regimentul 13 „Stefan cel Mare" (1898); din pricina activitatii publicistice, interzisa de regulament, mutat disciplinar la Barlad. Debuteaza in rev. Arhiva, in 1900, cu poezia Iubitei si cu schita Dragul mamei, semnand cu pseud. Emilgar. inscris la Facultatea de Litere aUniv. iesene (1900), nu urmeaza cursurile. Colaboreaza la Arhiva, Evenimentul, Samanatorul, Fat-Fru-mos, Luceafarul, Albina, Neamul romanesc, Convorbiri literare, Convorbiri critice, Flacara, Seara, Revista idealista s. a., semnand cu pseud. Emilgar, Em. Marii, Gla-diatoru, Glaucos s. a. impreuna cu D. Nanu si GARLEANU Tutoveanu, initiaza la Barlad rev. Fat-Frumos (1904-1906), de orientare samanatorista. in 1906, demisioneaza din armata si se stabileste la Bucuresti. Admirator al lui N. Iorga, influentat de ideile social-estetice ale acestuia, detectabile in voi. Batranii. Schite din viata boierilor moldoveni (1905), cu care debuteaza. Mentorul Samana-torului comenteaza favorabil prozele lui GARLEANU Figura familiara a boemei literare, GARLEANU se raliaza apoi gruparii de la Convorbiri critice, trecand sub mentoratul lui M. Dragomirescu. Pune bazele S.S.R. (1908), al carei presedinte va fi ales in 1911-1912. Director al Teatrului National din Craiova (1911-1914), si-1 asociaza ca secretar literar pe L. Rebreanu. in anul mortii sale premature, GARLEANU scoate rev. Proza, pe care o scria in intregime singur. A tradus din Maupassant {O viata), Alphonse Daudet (Saplw, Nevestele artistilor), O. Mirbeau s. a. A ingrijit ed. de popularizare din V. Alecsandri, Gr. Alexandrescu, I. Creanga, M. Kogalniceanu, C. Negri s. a. Publica Halimaua in traducerea lui I. Barac, revazuta si intregita. Prozator minor, cu nostalgia lumii patriarhale din care evoca boieri romantici, „inadaptabili" si invinsi, in maniera prozei lui I. A. Bratescu-Voinesti, I. A. Bassa-rabescu, M. Sadoveanu, dar cu un plus de melodrama-tism romantios. Preocuparea pentru conflictul dramatic si sondajul psihologic inedit dezvaluie fibra mai autentica a naratorului verist din Nucul lui Odobac, Punga, inecatul s. a. Duiosia, lirismul si ironia blanda isi iau revansa in tabletele „naturiste" Din lumea celor care nu cuvanta (1910), prevestind „povestile boabei si ale faramei" de T. Arghezi.



in volumul care-1 consacra drept un prozator semnificativ pentru un „stil 1900", GARLEANU imbina realismul observatiei (cu insistenta asupra decorului, portretelor, fizionomiilor, ticurilor) si efuziunea lirica, romantioasa a evocarii. Batranii. Schite din viata boierilor moldoveni (1905) se integreaza unei tendinte de explorare a lumii marginale, tipica prozei de la rascrucea celor doua secole: mica burghezie, provinciali, functionarime umila, vagabonzi, declasati s. a. Boierimea „care se duce", dupa expresia lui N. Iorga, face parte tot din categoriile marginalizate ale societatii burgheze consolidate; ea ofera si pentru alti prozatori ai momentului exemplare de „invinsi", „inadaptabili", „oameni de prisos". Interesul lui GARLEANU nu e insa pur psihologic, dezangajat, nostalgic: oameni ai trecutului patriarhal, boierii sai semnifica un ascendent moral fata de lumea violenta, corupta a „invingatorilor" in planul social-econornic. Scapatati, „batranii" isi pastreaza si in indigenta demnitatea, tabieturile, stilul de viata, chiar o buna doza de umor (O zi ca altele, De vorba intr-o seara de iarna). Reusesc, uneori, sa ignore cu premeditare realitatea vanzolita din jur, care nu le mai apartine (Boierul Furtuna), refugiindu-se in cateva zone securizante: amintirile, lectura vechilor si inutilelor, acum, „sineturi", dereticatul meticulos al interioarelor, taifasul, siesta dupa-amiezelor (Batranii, Sineturile conului Gheorghies, intr-o duminica s. a.). Exista in prozele lui G., dincolo de naivitatea desenului psihologic, o doza de farmec desuet in reconstituirea ceremonialului vietii cotidiene patriarhale: relatii matrimoniale rituali-zate, partide de „contina", vizite, serbari in familie. Automatisme sufletesti, mici manii inofensive sunt surprinse cu un amestec de ironie si duiosie: locvacitatea, memoria proverbiala a senectutii, in Batranii, fac din boierul Toader un personaj cvasi-mecanic, capabil sa reproduca pana la detaliu cele mai marunte intamplari de demult; conu Iordache Iovu are mania colectionarii de haine si redingote, ingramadite intr-un dulap din fundul casei, cu saculete de piper si tutun ca sa le apere de molii, scuturate si trecute in revista de doua ori pe an; coana Anica e o posedata a curateniei, fiecare lucrusor din casa e desprafuit cu scuturatoarea din pene de clapon, sters pentru lustru cu o petica curata si suflandu-se asupra lui „ca nici o banuiala de colb sa nu ramaie". Impactul cu lumea din afara e ocolit cu premeditare: „batranii" nu-si insoara copiii, fiindca „lumea s-a stricat", nu se suie in tren, preferand o drosca hodorogita, cumpara numai de la negustorul Meremet, a carui dugheana e si ea o epava a vremurilor trecute. Realitatea brutala intervine totusi intempestiv: fie ca le strica tihna unei dupa-amieze incercand sa-i amestece in febra vietii politice (Intr-o duminica), fie ca unii dintre ai lor chiar devin uneltele unor moravuri electorale dubioase. Alteori, lumea „noua" se prezinta sub infatisarea tanarului Nicolida, avocat spilcuit, demnitar politic si milionar, dar fiu al unui biet covrigar grec, care indrazneste sa ceara mana fiicei boierului Furtuna. Conflictul dintre mentalitati ia forme epice in Boierul lorgu Buhtea; dincolo de nivelul anecdotic conventional, relevanta e insa psihologia personajului, spaima descoperirii unui decor alienat: vechea fizionomie a targului se spulbera, ulite noi se taie fara mila, casele batranesti sunt daramate, chiar cafeneaua boiereasca e napadita de lumea obraznica, galagioasa a misitilor, agentilor electorali, deputatilor si negustorilor de grane. Retrasi intr-un ungher, stingheriti, asediati de insolenta, „batranii" isi asteapta sfarsitul. Acest sentiment al finitudinii marcheaza cele mai multe din prozele ciclului, iar evenimentul e evocat cu o nuanta de discretie si decenta: personajele lui GARLEANU se sting cu o anumita eleganta, asa cum au si trait. O emotie mirata puncteaza finalurile (sau trece peste decorul mut, metafora a extinctiei, ca in Scrinul), incat povestitorul devine, dupa expresia lui N. Iorga, „sentimentalul zguduit el insusi de ceea ce spune". Daca sinceritatea emotiei nu lipseste, nivelul stilistic al evocarilor lui GARLEANU ramane precar: teza e manifesta, colorand intens portretele si anecdotica, majoritatea artificiale, minate de un romantios minor si de o afectare impinsa pana la onomastica: boierii exponentiali poarta nume neaose, cautate in hrisoave sau confectionate ad-hoc pentru a demonstra „romanismul" vechii clase: Corbu, Furtuna, Lupu, Buhtea s. a. m. d. Dulcegariile, scenele stilizate, marturisirile amoroase ridicole inunda pagina. Ramane totusi efortul de a surprinde atmosfera unui amurg social, in concretetea amanuntului, ca in gravurile de epoca, ceea ce da culoare si un parfum de vechime povestirii. Un umor blajin marcheaza detasarea (chiar daca simulata mai adesea) unghiului de contemplatie, interesat in ultima instanta de mecanismul psihologic (Seneca, Oratorul Tase, Hambarul). Psihologicul, detectat inca din scenele martiale ale volumului 1877. Schite din razboi (1908), cu explicabilul lor patetism romantic (idee de sacrificiu, compasiune pentru figurile ranitilor sau prizonierilor, dramatism al „jurnalului de campanie" etc), revine in alt timbru, cu o tensiune sporita si degajata de emotivitate, in prozele taranesti. GARLEANU fructifica aici lectia naturalista a lui Mau-passant (din care traduce), adoptand o tehnica a demi-tizarii - paralel cu Liviu Rebreanu - si detasandu-se net de influenta samanatorista.

Aceasta „dezidilizare" vizeaza in primul rand caracterele: colturoase, desenate in carbune, din linii sumare, cu accentul pe comportament si reactie instinctuala, ele surprind, in doua texte antologice: Punga si Inecatul, o umanitate rapace, de o bestialitate inconstienta. Incidentul unui inec e doar pretextul epic pentru schitarea unei tipologii a metehnelor rurale de un primitiv comic. In Punga, zona nedefinita geograficeste, intre sat si marginea de oras, furnizeaza date corozive despre lumea „golanilor", explorata si de autorul lui Ion. Tranzitiile de la lacomia chilipirului, la spaima, teroare, cruzime in relatiile cuplului sunt un tur de forta in arta prozatorului. Intentia psihologica e prezenta si in masiva nuvela Nucul lui Odobac (1910), unde conflictul mentalitatilor, intre batranul protagonist si sotia nepotului sau, Ruja, tipul femeii virile, vicleana si rapace, e incorporat in metafora sacrificarii unui impunator copac-hotar de mosie. Simbolistica doborarii „semnului" autoritatii paternaliste, inversunarea absurda, motivata prin impulsuri obscure, impotriva acestei „axis mundi", ca si apararea ei pana la jertfa, anticipeaza scena taierii salcamului din Morometii lui Marin Preda. Lirismul isi ia revansa in poemele in proza: Din lumea celor care nu cuvanta (1910); inspirate probabil din Histoires naturelles (1896) de Jules Renard, pun in valoare arta unui miniaturist. Cu bonomie, emotie infiorata, umor inlacrimat scriitorul surprinde contrastul dintre armonia naturii si aceste „tragedii de o clipa" {Capriorul, Mus-culita fiind cele mai realizate). in franciscanismul evocarii universului infrauman pot fi citite si metaforele candorii, fragilitatii, dezarmarii, opuse unei umanitati abdicate de la conditia ei ideala, tarata in animalitate. Multe din „povestile boabei si ale faramei" argheziene descind din aceasta tentatie a lui GARLEANU de a evada din observatia dezabuzata a omului.



OPERA

Batranii. Schite din viata boierilor moldoveni, Bucuresti. 1905 (ed. II, intregita, 1909; ed. III, 1921; ed. V. 1943): Cea dintai durere, Bucuresti, 1907 (ed. II, 1909): Odata!, Bucuresti, 1907; intr-o zi de mai, Bucuresti. 1908; 1877. Schite din razboi, Bucuresti, 1908: Punga, cu un cuvant inainte de M. Dragomirescu, Bucuresti. 1909; Amintiri si schite, Bucuresti, 1910; Din lumea celor care nu cuvanta, Bucuresti, 1910 (ed. IX, 1943: ed. X, 1946); Nucul lui Odobac, Bucuresti, 1910 ed. II. 1924; ed. IV, 1944); Trei vedenii, Bucuresti, 1910: Visul lui Pillat, Bucuresti, 1915; O lacrima pe-o learxi. Bucuresti, 1915; Privelisti din tara, Bucuresti, 1916: Fetita mamei, Bucuresti, 1916; Culegatorul de roua. Bucuresti, 1919; Gisa-Icoana cu talc, Bucuresti, 1921: Bucati alese, Craiova, 1945; Suflet de femeie, Bucuresti, f. a.; Nuvele, Bucuresti, f. a.; Din lumea celor care r.u cuvanta, Bucuresti, 1952 (alte ed.: 1955, 1980, 1981. 1988); Opere alese, ed. ingrijita si studiu introductiv de I. Negoitescu, Bucuresti, 1955; Pagini alese. Bucuresti, 1956 (ed. II, 1958); Scrieri alese, I-II, ed. ingrijita, studiu introductiv si bibliografie de T. Vargo-lici, Bucuresti, 1963; Nucul lui Odobac, schite si nuvele, ed. ingrijita, pref. si tabel cronologic de T. Vargolici, Bucuresti, 1964; Nuvele, schite, insemnari, I-II, pref, text ales si stabilit, note si bibliografie de T. Vargolici. Bucuresti, 1974; 1877. Schite de razboi, antologie, cuvant introductiv si note de Ileana Manole, Bucuresti, 1979; Nucul lui Odobac, nuvele si schite, postfata si bibliografie de C. Cublesan, Bucuresti, 1982; Din lumea celor care nu cuvanta, povestiri, ed si pref. de T. Vargolici, Bucuresti, 1992; Cand stapanul nu-i acasa, povestiri pentru copii, Bucuresti, 1992; Din lumea celor care nu cuvanta, povestiri. Chisinau, 1992; Din lumea celor care nu cuvanta, povestiri, Bucuresti, 1996. Traduceri: A. Daudet, Nevestele artistilor, Bucuresti, f. a.

REFERINTE CRITICE

E. Lovinescu, Pasi pe nisip, 1906; II. Chendi, Impresii, 1908; N. Iorga, 6 lupta literara, II, 1916; II. Chendi, Schite de critica literara, 1924; M. Dragomirescu, Critice, I, 1927; idem, Samanatorism, poporanism, criticism, 1934; Perpessicius, Mentiuni, I; N. Iorga, Ist. Ut. cont., II; idem. Oameni cari au fost, II, 1935; E. Lovinescu, Memorii, 1930; idem, Ist. Ut. rom. contemp., 1937; GARLEANU Calinescu, Istoria; idem, in Studii si cercetari de istorie literara si folclor, III, 1954; GARLEANU Galaction, Oameni si ganduri din veacul meu, 1955; T. Arghezi, Tablete de cronicar, 1960; T. Vargolici, Doi nuvelisti. Emil Garleanu si I. A. Bassa-rabescu, 1965; Scrisori catre Garabet lbraileanu, I-II, 1966-1971; Domnica Filimon-Stoicescu, Em. Garleanu, 1969; C. Ciopraga, Literatura; D. Micu, Inceput; Perpessicius, Lecturi intermitente, 1971; M. Sebastian, Eseuri. Cronici. Memorial, 1972; M. Curticeanu, in Echinox, nr. 2, 1972; Emil Garleanu si contemporanii sai, 1988.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care


loading...

Copyright © 2009 - 2017 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Emil GARLEANU

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Emil GARLEANU





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Proza

GRIVEI

- citeste textul

MAI SUS

- citeste textul



loading...