Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





VARCOLACUL de Ioan Alexandru BRATESCU-VOINESTI (Povestire)

 

Una din cele mai placute fizionomii ale orasului e conu Costache. Cei de-o varsta cu el spun ca are aproape saptezeci de ani, dar traiul fara necazuri pe care l-a dus, staricica frumoasa, nevasta iubitoare ca o sora, doi copii ajunsi bine si mai ales firea lui buna l-au pastrat voinic, sprinten la miscari si vioi la minte, de nu-i dai nici cincizeci de ani. Istoriseste cu un farmec si cu un haz care-i aduna imprejur galerie, de cate ori deschide gura sa spuie cate una, si fiind un om umblat prin strainatate, si mai fiind si vanator, stie fel de fel de comedii.

Ast om bun ca painea, totdeauna zambitor, care parca raspandeste dintr-insul valuri de veselie, devine acru si stifos de cate ori s-o intampla sa-i mearga rau la preferanta, singurul, dar zilnicul joc de carti pe care-l joaca. Si nu se supara de zgarcenie, ca nu e zgarcit, dimpotriva, e larg la mana, dar asa e firea lui.

Cum s-o intampla sa intre de doua ori pe rand si l-or necaji si partenerii, se supara foc. Toate ii par rele: dulceata acra, cafeaua prea dulce, apa prea rece, lampa prea mica, tibisirul neascutit; tipa la baiatul care-l serveste; schimba scaunul ca scartaie; tranteste cu pumnii in masa de sar sfesnicele; arunca celor care fac haz priviri de ucigas peste ochelari — ma rog, o suparare grozava, toata supararea de care e in stare un om care n-a avut alt pe ce sa si-o cheltuiasca.

Partenerii il cunosc si stiu ca la cinci minute dupa sfarsitul partidei, ast om o sa devie iar bunul, placutul si hazliul conu Costache.

Daca stai langa el, cand o juca preferanta, sa te scoli cum o intra o data, sa n-astepti sa-ti zica: “Mai scoala-te, neiculita, ca m-ai uscat!”



Zisese intr-o zi, dupa doua intrari, unuia cu care chiar atunci facuse cunostinta si care nu se urnea de langa dansul:

— Iarta-ma, domnule, dar eu cred in varcolaci. Asta e joc si de fizionomie. Eu d-abia pot sa-mi compui fizionomia mea, p-a dumitale nu pot s-o compui. Muta-ti, te rog, scaunul mai asa. Mersi. Nu te supara.




D-atunci, celor care fac galerie la joc le-a ramas numele de varco- laci, si in odaia unde joaca conu Costache misuna varcolacii ca, daca-i merge bine, e gradina si-l asculta cu drag, — daca-i merge rau, trec din apropierea lui si fac haz de cum se supara.

Asta-seara e sindrofie la prefectul. In salon danseaza domnisoarele; in alte odai, partide de cucoane; aici masa de prefa, unde joaca conu Costache cu alti trei, intre care procurorul, jucator siret, care are un dar deosebit de a-l scoate din rabdari; imprejur, galerie numeroasa. Conu Costache pierde; e foc, dar se stapaneste, nu-si poate da drumul supararii — alaturi sunt cucoanele. Ceilalti sunt pe la mijlocul talonului, el abia a scos sase si e intrat in casuta cu treizeci

In vremea asta o cucoana batrana se apropie. E moldoveanca, mama doctorului Ionascu. Ia un scaun si se aseaza langa conu Costa- che, cu linistea si seninatatea batranilor, care nici nu vad, nici nu prea aud bine Si sta.

Din cand in cand pune, cuminte, lui conu Costache cate o intrebare, care se potriveste peste turbarea lui ca untdelemnul peste jaratic.

— Ce frumos trebuie sa fie la mosie la mata acu, coane Costache.

— Frumos, coana Raluco, raspunde el, silindu-se sa zambeasca — si se mai scrie cu 18 in casuta.

— Merji adese, ca-i tari in apropiere.

— Am fost si azi, coana Raluco.

Nu se poate descrie deosebirea dintre linistea cu care coana Raluca isi numara mataniile si furia cu care conu Costache face cartile.

— Is frumoase graiele, coane Costache?

— F f frumoase, coana Raluco, raspunde el, bagandu-si mainile intre gat si camasa si tragand cat poate ca sa-si largeasca gulerul



Joc inchis, procurorul il joaca de sub as, conu Costache intra de doua ori la sapte carale.

— Ai pana acolo o sose tari buna.

— D d da, coana Raluco.

E o minune cum batista nu-i ia si pielea de pe frunte; asa si-o sterge de cu furie. Partenerii si galeria rad pe infundate; si procurorul nu-l slabeste deloc, il vede infuriat, il liciteaza cu nimic in mana si-l lasa tocmai la vreme ca sa intre de cate doua ori si in vremea asta intrebarile coanei Ralucii pica una cate una ca boabele mataniilor.Ea nu aude cum paraie cartile, nici locomotiva din gatul lui conu Costa- che, ea nu vede nici necazul lui, nici veselia celorlalti.




— Dar padurea cea frumoasa di pi dreapta s-o taiet, coane Costa- che?

— S s s-a taiat, coana Raluco, raspunde el uitandu-se in tavan si greblandu-si tamplele.

Ajuta — intra; zice joc — gaseste regulat talon doua trefle care nu-i trebuie. Asa potriveala de carte, facuta parca intr-adins, nu s-a mai vazut. Sa te caznesti s-o pui cu mana, n-ai putea. Regulat morisca; unul taie la carale, alalalt taie la pici si din opt jocuri ghintuite se alege cu cinci. Bunaoara acum un as si un mariaj taiate. Intrare patruzeci si opt!

— Dar lacusorul sela din stanga mai este, coane Costachel?

— M m mai este, coana Raluco.

Vajie pe postav periuta cu care sterge sirul intreg de intrari si le scrie adunate la un loc: 94, cu cifre de-o palma.

— Dar, ma rog matale, hanu

Conu Costache se intoarce cu scaun cu tot:

— Coana Raluco, maine dupa-amiaza merg la mosie cu nevasta- mea, — trecem sa te luam si pe dumneata. Asa o sa poti vedea cum s-a taiat padurea din dreapta; o sa poti vedea cum umbla cocostarcii pe lacul din stanga; o sa poti vedea cum s-au reparat podistele; o sa poti vedea cum s-a innoit hanul de la bariera; o sa poti vedea ce case frumusele si-a facut lonita Andreescu de la Ulmi; o sa poti vedea ce rezervoare mari a asezat langa sosea fabrica “Aurora”

Coana Raluca a inteles si se departeaza, numarandu-si mataniile; acum o fi in a treia odaie, si conu Costache urmeaza, pe cand toti se prapadesc de ras:

— o sa poti vedea cum s-a sters numarul de pe piatra de la kilometrul 76; o sa poti vedea cum au spart baietii cu pietre candelele de la stalpii de telegraf; o sa poti vedea cum sasaie gascanii cand trece trasura; o sa poti vedea

Si intorcandu-se catre partenerii care rad cu lacrimi:

— Teribilvarcolac!!!

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

VARCOLACUL



Opera si activitatea literara Ioan Alexandru BRATESCU-VOINESTI

Scrierile si activitatea publicistica a lui Ioan Alexandru BRATESCU-VOINESTI





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Schite

Puiul

- citeste textul
Schita Puiul
Puiul povestire de I. Al. Bratescu-Voinesti
PUIUL - Explicatia titlului - invatatura morala - Compozitia si subiectul



Povestiri

IN LUMEA DREPTATII

- citeste textul

VARCOLACUL

- citeste textul