Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





MOARTE GRABNICA de Ioan Alexandru BRATESCU-VOINESTI (Povestire)

 

Dlui G.Ibraileanu



Sunt frati buni si de mama si de tata; totusi, oameni mai deosebiti unul de altul, si ca infatisare si ca fire, greu s-ar putea inchipui.

Sa iei asa, la intamplare, un om dintr-un capat al tarii si altul din capatul opus, ar semana desigur intre ei mai mult decat acesti doi frati. Cel mai mare — numai cu un an mai mare — e un urias.

De cum il vezi umbland tantos, cu pieptul scos, cu capul sus, cu rotiri de ochi de inspector, cu gesturi taioase de comandant, de cum il auzi vorbind tare, pompos si poruncitor, iti dai numaidecat seama ca ai inaintea ta un biruitor. Si e in adevar un biruitor. Desi fara alta cultura decat cea capatata in sase clase de liceu absolvite, la care s-au adaugat cunostintele castigate din zilnica citire a gazetelor politice, punandu-si forta musculara in slujba unui partid si speculand cu dibacie, pe de o parte cateva condamnari ce-i atrasese intrebuintarea acelei forte, pe de alta parte frangerea unui brat, cu care se alesese cu prilejul unor alegeri, a ajuns seful politic al unei culori din Capitala. O voce grozava, care ar putea birui sunetul a zece trambite, o voce care patrunde in auz ca un pumn intr-un geam de hartie, o vorbarie torentiala, teatrala, bombastica si sforaitoare, o lipsa totala de scrupul, care-l facea sa fagaduiasca impartirea tuturor bunurilor ce nu-i apartineau lui — si o tot atat de completa lipsa de teama de ridicol — facusera dintr-insul un foarte apreciat orator de intruniri publice.

Nu veti fi surprinsi afland ca a fost pana acum in cateva randuri deputat si ca desigur va fi si in viitor, cand partidul caruia apartine va reveni la carma tarii.

E vaduv.Traieste in casa cu o sora mai mare decat el si cu doi copii: baieti, amandoi studenti la Drept. Cel de-al treilea copil, fata, e maritata in provincie dupa un maior.




Cu sora-sa, cu copiii si cu slugile se poarta autoritar, ba uneori crunt. Ca sa va puteti da seama pana unde putea merge cruzimea lui, e destul sa va spun ca, intr-un rand, prinzand pe un tigan care pescuia cu undita intr-un helesteu de la o vie pe care o avea in apropierea orasului, dupa ce l-a batut strasnic, l-a pus sa manance ramele. Pe onoarea mea! Asta nu e un lucru scornit de mine: l-a pus sa manance ramele.

Acest om strasnic, viteaz si biruitor, are cam de doua ori pe an niste crize de sufocatie, in timpul carora da spectacolul unei ridicole lasitati. Plansete, gemete, vaicareli: “Ah! oh! mor nu ma lasati! scapati- ma!” O sluga e trimisa in graba dupa frati-sau, alta dupa doctor, un baiat la spiterie. Pe urma, cand toti sunt adunati imprejurul lui, cu un glas scazut, in care totusi ramane ceva teatral, adresandu-se cand unuia, cand altuia:

— Ma duc ma duc Simt ca ma duc Doctore, nu ma lasa Luxito, telegrafiaza Aurorei. Baieti, v-am iubit si v-am crescut bine ah! of! Luxito, sa le fii, ca si pana acuma, mama buna S-o ascultati, ma baieti, si s-o iubiti, ca va vrea binele Doctore, nu ma lasa, barem pana o sosi Aurora Aoleu! Iorgule, Luxito, cheile de la casa de bani sunt aici, sub perna O sa gasiti acolo bani de inmormantare si chitantele de pe la banci Aoleu! Iorgule, fratioru meu, Steluto, dati- mi mainile si voi, baieti, veniti colea stati jos asa sa va am pe toti in fata mea Aoleu! iertati-ma

Si timp de doua ceasuri o tine asa, in gemete si-n vaicareli, fara sa-i taca gura o clipa.

O zi, cel mult doua dupa o astfel de criza, pare invins, obosit; pe urma isi reia infatisarea trufasa si biruitoare

Asta e domnul Basile N. Ombrian.

Celalt frate, cu un an mai tanar, e nenea Iorgu Umbreanu, un unchiesel carunt, marunt, care se strecoara sfios si al carui glas suna ca o soapta.

In toata faptura lui cenusie, singurul lucru sclipitor sunt ochii, niste ochi frumosi, negri, in care se citeste bunatatea lui proverbiala, care i-a atras porecla de “omul lui Dumnezeu”.

Nimeni nu-i zice altfel.

Trebuie sa-l fi vazut dumneavoastra. Nu se poate sa nu-l fi vazut. E batranelul simpatic, care, cand umbla pe strada, se opreste in loc si se inalta sa mangaie pe bot caii de la birje sau se apleaca sa dezmierde copiii ori cainii care trec pe langa el.

E registrator-sef la unul din multele ministere, unde e stimat si iubit de toti. E insurat cu o femeie buna ca si dansul, cucoana Steluta, cu care duce o casnicie atat de armonioasa, incat nimeni nu i-a auzit niciodata zicandu-si macar: “du-te mai incolo”.

In lipsa de copii, ingrijesc de lighioane si au, pe langa caini si pisici, la casuta lor modesta, o gradina de pasari, dintre care unele au fost mult admirate la expozitia trecuta din parcul Carol. Dar de faima acelor frumoase pasari, prasite si ingrijite cu multa truda de nenea Iorgu Umbreanu si de cucoana Steluta, ei n-au profitat nimic; a profitat tot domnul Basile N. Ombrian, care si-a sporit popularitatea, intampi- nand pe vizitatori, recomandandu-se ca frate al expozantului si primind felicitari in aceasta calitate.

Despre blandetea lui nenea Iorgu, colegii lui din minister povestesc fel de fel de intamplari. Una cred c-o sa va ajunga. Cica intr-un rand a rugat pe unul sa mearga cu dansul la croitorul lui, sa vaza si el cum ii vin niste haine pe care le comandase. Se duc acolo, constata ca-i veneau de minune, si, ca sa faca si cucoanei Stelutei o surpriza, ramane imbracat cu hainele ale noi. Ies in strada si nu fac doua sute de pasi, cand iaca un baiat, care venea ducand in spate un burlan de tinichea, da buzna peste nenea Iorgu si-i sfisie o maneca: cogeamite sfisietura, sa bagi pumnul in ea. Haine noi-noute, atunci imbracate. Ce-ati fi facut dumneavoastra? Ati fi injurat, ati fi tunat, ati fi fulgerat.




Nenea Iorgu atata a facut: “Tt! tt tt! Bine, ma baiete, ma, de ce umbli, ma, cu burlanul pe trotuar?”

Atat. Si s-a intors la pravalie, s-a dezbracat de hainele noi, a imbracat iar pe ale vechi si a rugat pe croitor sa-i puie alta maneca. Uneori, negresit, e si nenea Iorgu bolnav. Cine e sanatos tun, cand nu-i mai ramane decat un an pana la implinirea a saizeci? Dar cine l-a auzit vreodata vaitandu-se?

Cand si cand isi duce mana si se freaca in partea stanga a pieptului, unde simte uneori o intepatura, care l-a facut sa se lase de tutun. Atat



*

Unu dupa miezul noptii. Bate cineva in geamul de la salonas. Nenea Iorgu se scoala, trece in odaia de alaturi, ridica perdeaua. E servitorul lui frati-su:

— Veniti repede, ca moare boierul!

In graba se imbraca si el, si cucoana Steluta si pornesc intr-acolo. De cum deschid usa, se aud gemetele bolnavului, imprejurul patului caruia sunt adunati sora-sa, doi doctori, amandoi baietii. La intrarea lui nenea Iorgu si a cucoanei Stelutii, muribundul intinde bratele:

— Iorgule, Steluto! mor ma duc nu ma lasati Luxito, telegrafiaza Aurorei ah!.. of! Baieti, sa fiti cuminti sa va spriji- niti sa va ajutati Luxito, sa-ngrijesti de ei Aoleu, doctore; barem pana o sosi Aurora

Nenea Iorgu, pe care-l ineaca mirosul de eter si caruia ii displace profund acest zgomotos spectacol, la care de atatea ori asistase pana acum, se strecoara binisor, iese in antreu, de acolo afara. E o noapte blanda de septembrie. El arunca o privire spre cerul inflorit de stele, se aseaza pe treapta de sus a scarii, isi duce mana in partea stanga a pieptului si, rezemandu-se in coltul dintre zid si usa, scoate un suspin prelung si duios.

Mai tarziu, cand incetarea vaicarelilor dinauntru dovedeste ca bolnavul s-a linistit, cucoana Steluta deschide usa si-si vede sotul dormind acolo, in colt. Ea ii zambeste cu dragoste:

— Iorgule, putem sa mergem s-a linistit i-a trecut.





Nenea Iorgu, cu ochii intredeschisi, nu raspunde.

Ea, ca sa-l trezeasca, ii pune mana pe fruntea rece ca gheata

A! nu tipa asa, cucoana Steluto! Inteleg ce amara sfasiere trebuie sa-ti pricinuiasca, dupa treizeci de ani de casnicie ca a voastra, aceasta despartire, fara o strangere de mana, fara un cuvant de adio Da, dar nu tipa asa.

Dumneata stii bine ca lui nenea Iorgu nu-i placeau tipetele

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care







Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

MOARTE GRABNICA



Opera si activitatea literara Ioan Alexandru BRATESCU-VOINESTI

Scrierile si activitatea publicistica a lui Ioan Alexandru BRATESCU-VOINESTI





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Schite

Puiul

- citeste textul
Schita Puiul
Puiul povestire de I. Al. Bratescu-Voinesti
PUIUL - Explicatia titlului - invatatura morala - Compozitia si subiectul



Povestiri

IN LUMEA DREPTATII

- citeste textul

VARCOLACUL

- citeste textul

DOUA SURORI

- citeste textul

DIN CARNETUL UNUI JUDECATOR

- citeste textul

UN OM

- citeste textul

MICROBUL

- citeste textul

INSPECTIE

- citeste textul

NEAMUL UDRESTILOR

- citeste textul

CUCOANA LEONORA

- citeste textul

MAGHERANUL

- citeste textul

PANA TRASNEA SFANTUL

- citeste textul

SMINTEALA LUI RADU FINULET

- citeste textul

MOARTEA LUI CASTOR

- citeste textul

INTAMPLARE

- citeste textul

CONU ALECU

- citeste textul

NICUSOR

- citeste textul

SCRISORILE LUI MISU GERESCU

- citeste textul

BLANA LUI ISAIA

- citeste textul

METAMORFOZA

- citeste textul

BIETUL TRIC

- citeste textul

MOS NITA HARLET

- citeste textul

NICULAITA MINCIUNA

- citeste textul

PRIVIGHETOAREA

- citeste textul

CONTRAVENTIE

- citeste textul

DIN CARNETUL UNUI JURAT

- citeste textul

INIMA DE TATA

- citeste textul

NENEA GUTA

- citeste textul

TAINA

- citeste textul

PATIMA

- citeste textul

MINUNEA

- citeste textul

MOARTE GRABNICA

- citeste textul