Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




  • Garabet IBRAILEANU



    Garabet IBRAILEANU - poza (imagine) portret












Garabet IBRAILEANU - biografie - (opera si scrierile)

 

n. 23 mai 1871, Targu Frumos, jud. Iasi - m. 10 mart. 1936, Bucuresti.

Critic, istoric literar, eseist si romancier.

Parintii, Teodor Ibraileanu si Maria (n. Marcovici).

Tatal, mic negustor la Targu Frumos, vechil de mosie la Poiana Iurascu in jud. Bacau, apoi functionar la Roman.

Urmeaza scoala primara la Bacau si Roman (1879-1883), gimnaziul la Roman (1883-1887) si liceul la Barlad (1887-1890). intre 1887-1890 scoate, cu P. Musoiu si E. Vaian, la Roman, rev. Scoala noua, de orientare socialista, unde publica incercari literare si trad. sub pseud. Cezar Vraja. Intre 1891 si 1895 e student la Facultatea de Litere a Univ. din Iasi si elev al Scolii Normale Superioare. Art. politice in ziarele socialiste Munca, Lumea noua si art. de critica in rev. Critica sociala (1892) si Evenimentul literar (1893-1894) din Iasi. in 1894, redactor la Lumea noua, organ al social-democratiei romane din Bucuresti. Prof. suplinitor de lb. romana la Bacau, trece (1899), sub inraurirea lui C. Stere, la aripa stanga a Partidului liberal. Prof. suplinitor, din 1900, la Liceul "C. Negruzzi" din Iasi, trece, cu Titu Maiorescu, in 1902, examenul de capacitate si devine titular. Excursie, in 1904, cu sotia, Elena (n. Carp), in Austria, Italia, Elvetia si Germania. Colab. sporadice la Noua revista romana din Bucuresti si Curentul nou din Galati, impreuna cu C. Stere scoate, la 1 mart. 1906, rev. Viata Romaneasca, la Iasi, al carui secretar de redactie va fi pana in 1933. Prof. suplinitor de istoria literaturii romane si estetica literara la Facultata de Litere din Iasi (din 1908), titular (din 1912) in urma trecerii examenului de doctorat cu o teza despre Opera literara a d-lui Vlahuta. Conduce cenaclul rev. Viata Romaneasca. Publica Spiritul critic in cultura romaneasca (1909), Scriitori si curente (1909), Note si impresii (1920), Dupa razboi -Cultura si literatura (1921), Scriitori romani si straini (1926), Studii literare (1930) - aparute intai in rev. -, voi. de cugetari Privind viata (1930) si romanul Adela (1933). Doctrinar al poporanismului literar (pana in 1916) si teoretician al specificului national, IBRAILEANU e un critic sociolog si psiholog in formula Taine - Bourget, partizan in estetica al energetismului sub influenta lui Oswald-William James si, dupa Hennequin, teoretician al ideii de selectie literara.



Spiritul critic in cultura romaneasca (1909), eseu inceput in 1893, analizeaza, folosind metoda materialismului istoric, geneza formelor culturii in Romania oglindite in operele scriitorilor mai importanti din perioada 1840-1880. Desi anul 1840, moment cand apare la Iasi sub directia lui Mihail Kogalniceanu revista Dacia literara, unde se recomanda scriitorilor originalitatea si fundarea pe traditiile si realitatile nationale, poate fi acceptat ca data a aparitiei spiritului critic in cultura romaneasca, este adevarat ca I., cauta in trecut precursori ai poporanismului inteles drept cultura pentru popor, iar in Moldova, locul de nastere al criticismului. Cele mai multe pagini de interpretare critica le inchina I., cum era de asteptat, lui Eminescu. inca din 1919, el era preocupat de inefabilul poeziei lui Eminescu, pe care incearca sa-1 explice prin farmecul muzical al versului sau, printr-un limbaj de esente, echivalent aceluia al muzicii, in care Schopen-hauer vedea arta suprema, revelatoare a vointei de a fi. Cateva consideratii tehnice relative la Pe langa plopii fara sot pun in evidenta substratul metafizic al romantei eminesciene, descoperind aici, in suspinatorul neinteles, ca si in Luceafarul, un Hyperion. Pline de observatii surprinzatoare sunt notele din 1929 asupra versului eminescian, chiar daca generalizarile nu se sustin nici cu privire la metrica, nici in ceea ce priveste simbolismul fonetic. Studiile lui G. Calinescu au modificat total opiniile lui IBRAILEANU despre postumele in versuri si proza ale lui Eminescu, din care se pot pastra totusi analogiile cu opera antuma si unele consideratii stilistice. Despre Creanga, IBRAILEANU a scris putin, cateva judecati formulate aforistic, continand insa in germene tot ceea ce s-a spus mai precis despre autorul povestii lui Harap Alb, in care IBRAILEANU vedea veritabila epopee a poporului roman, iar in autorul ei un Homer al nostru.

Intre taranul si targovetul nostru exista insa o apropiere pe linia formelor oralitatii, aceleasi la amandoi si care unesc arta lui Creanga cu aceea a lui Caragiale, pe care IBRAILEANU n-a vazut-o. Studiile despre Caragiale debuteaza cu un articol despre Foiletoanele dramaturgului aparute in ziarul Universul sub titlul Notite critice. Socotindu-1 pe Caragiale un scriitor de tip reflexiv, nu spontan, IBRAILEANU descopera in foiletoanele lui un punct de vedere antili-beral, junimist, desi prin 1900 legaturile lui Caragiale cu .Junimea" erau de mult rupte. Cam in acelasi spirit sunt si analizele celor doua comedii O noapte furtunoasa si Conu Leonida fata cu reactiunea, exemple interesante de critica psihologica, de evidentiere a tipurilor cara-gialiene. insa cel mai profund studiu ramane Numele proprii in opera lui Caragiale, din 1926, in care analiza caracterelor e potentata sociologic. Acest din urma studiu pune problema daca tipurile lui Caragiale sunt permanente caracterologice si dramaturgul e clasic, sau daca tipurile sunt expresia unui anume spatiu si timp si deci dramaturgul e un realist. (I., ca si Maiorescu, e de aceasta parere.). Alta problema ar fi aceea a atitudinii lui Caragiale fata de eroii sai, daca-i priveste cu comprehensiune (si atunci e umorist), sau daca-i priveste cu aversiune (aceasta e credinta lui I.), si atunci e un autor comic. Probleme in general putin atinse de criticii ulteriori. Dintre ceilalti junimisti, IBRAILEANU se ocupa de Iacob Negruzzi, apreciindu-i amintirile, de Nicu Gane, in care vede un nuvelist de factura clasica, de Gheorghe Panu, polemistul si "democratul intransigent", si de P. P. Carp, spiritul critic junimist prin excelenta. Portretul lui C. Dobro-geanu Gherea este, ca si acela al lui Titu Maiorescu, pur obiectiv. Gherea, sustine I., nu ramane prin teorii sau aplicatii teoretice, de cele mai multe ori imprumutate; ramane insa prin paginile de psihologie sociala in care analizeaza categorii de scriitori sau eroi de fictiune si prin unele pagini memorialistice, scrise cu emotie si sensibilitate. Printre ceilalti scriitori, partizani ai formulei "arta cu tendinta", apar Raicu Ionescu-Rion, critic, coleg al lui I., mort prea tanar; V. G. Mortun, autorul a doua piese originale "in care a ridicat valul de pe cateva mizerii ale societatii noastre si a stiut sa ni le faca evidente si sa ne miste"; Anton Bacalbasa, spiritualul ziarist si formidabilul orator, si George Diamandy, "acel caruia i s-a zis, cu intentii de polemica si persiflare, cavalerul blond al socialismului rosu", scriitor inegal, dar "tovaras minunat" si om de o stralucitoare verva, "preocupat mai ales de problemele sociale". Pe Macedonski nu 1-a inteles, reprosandu-i "acea posibilitate de contact imediat al sufletului cu lucrurile", dar i-a recunoscut stiinta, chiar cultul artei si indaratnica "afirmare a prioritatii spiritului asupra materiei". Articolul din 1901, Curentul eminescian, explica influenta lui Eminescu in ultimele doua decenii ale secolului al XlX-lea, nu atat prin noutatea formei, cat prin faptul ca Eminescu realizase sinteza fondului cu forma, exprimand integral idealul estetic al epocii sale si sleind sursele lirice disponibile atunci. Dependenta lui Vlahuta, IBRAILEANU Popovici-Banateanu, Radu Sbierea si a altora de Eminescu nu este prin urmare numai rezultatul prestigiului formei eminesciene, ci si al idealului de sensibilitate al epocii, intrupat de poetul national. Eminescianismul nu a modificat prea mult sufletul lui Cosbuc, temperament structural opus, optimist, nici pe cel al lui Iosif, temperament discret senzitiv, nici pe cel al lui Goga, vestitorul eliberarii nationale si sociale a romanilor din Transilvania, cantaretul inspirat al patimirii noastre de acolo si profetul apocaliptic al razbunarii viitoare. Pe Octavian Goga si Panait Cerna, IBRAILEANU ii considera exponentii cei mai reprezentativi ai momentului de dupa 1900, revolutionar si poporanist in sens realist, disociindu-i de romantismul paseist de la Samanatond si raliindu-i noului curent de la Viata Romaneasca (si la Delavrancea criticul distinge, dupa 1900, un "taranism" si un "poporanism", altfel decat cel "cam romantic" din Sultanica). Autorii favoriti ai lui IBRAILEANU si ai Vietii Romanesti au fost, inainte de primul razboi mondial, Mihail Sadoveanu si Ioan Al. Bratescu-Voinesti. Pe acestia, ca si pe Octavian Goga, desi debutasera in reviste de alta orientare. Viata Romaneasca i-a prezentat de la inceput ca reprezentanti ai curentului poporanist. Pe Sadoveanu, IBRAILEANU a trebuit sa-1 apere intai de clasicismul eti-cizant al lui H. Sanielevici, demonstrand perfecta moralitate a primelor sale scrieri (Soimii, Povestiri, Dureri inabusite si Crasma lui Mos Precu). In Amintirile caprarului Gheorghita, criticul releva o viziune deosebita de acea comica a lui Anton Bacalbasa, mai multa intelegere pentru sufletul rural in contact cu viata militara, un umor mai putin brutal. In Mormantul unui copil si La noi in Viisoara se semnaleaza specificul national, particularitatea tipului taranesc sadovenian care consta in "rezistenta si tacere". Recenziile despre Floare ofilita si insemnarile lui Neculai Manea fac unele obiectii cu privire la eficienta observatiei tipologice, fara a necesita consonanta, in optica scriitorului, dintre mediul provincial si lipsa de energie morala a eroilor, deci supunerea de asta data la obiect a lui Sadoveanu, prozator in mare parte subiectiv, liric, cum rezulta si din romanele sale istorice de inceput, Soimii si Vremuri de bejenie. Sentimentul trecutului si al naturii sunt subliniate apoi in nuvele ca Dumbrava minunata, Fantana dintre plopi, Ti-aduci aminte, Balaurul si in memorialul cinegetic Tara de dincolo de negura, in care IBRAILEANU cauta si gaseste secretul general al creatiei, o aplicare spre fabulosul inegalabil al basmului sau cantecului romanesc. Din nefericire IBRAILEANU s-a oprit cu analiza operei sadoveniene in 1926, cand nu aparusera in volum nici Hanu Ancutei, nici Zodia Cancerului, nici Baltagul. Lui IBRAILEANU Al. Bratescu-Voinesti, IBRAILEANU i-a inchinat o scurta monografie cu pagini de patrunzatoare analiza psihologica si sociologica, situand insa in centrul creatiei prozatorului nu cea mai caracteristica nuvela (//; lumea dreptatii). Demarcatiile intre poporanism si samanatorism le face criticul analizand opera lui C. Sandu-Aldea, careia ii gaseste insusiri descriptive, dar si un tezism suparator in romanul Doua neamuri. Pentru aceleasi motive i-a gustat mai putin pe Spiridon Popescu, Jean Bart si 1.1. Mironescu, al caror poporanism era prea manifest, insuficient tratat artistic, si i-a apreciat mai mult pe C. Hogas, D. D. Patrascanu si Gala Galaction, la care tendinta poporanista e aproape neglijabila. De altfel, IBRAILEANU n-a promovat nici un scriitor numai pentru tendinta, cu atat mai putin pentru teza, si a contestat permanent abaterea de la adevarul psihologic (vezi, de pilda, recenzia sa la Patima rosie de Mihail Sorbul). Partizan n-a fost I., in critica sa, decat in sensul in care, indeosebi dupa primul razboi mondial, a vorbit aproape in exclusivitate de scriitorii din jurul Vietii Romanesti, si numai sporadic despre scriitori importanti ca Arghezi sau Rebreanu, sau deloc despre autori ca Lucian Blaga, Ion Pillat, Ion Barbu, Camil Petrescu, Mateiu Caragiale, Anton Holban, Gib Mihaescu. A recenzat generos Viata lui Mihai Eminescu de G. Calinescu, intuind in biograf pe romancierul de mai tarziu. Luptator pentru emanciparea femeilor, IBRAILEANU a urmarit cu atentie scrisul feminin si a valorificat cel dintai proza de introspectie a Hortensiei Papadat-Bengescu, "miracolul incantator de forme, de culori, de imagini" din poezia Otiliei Cazimir, descriptia minutios realista a sufletelor delicate din proza Luciei Mantu sau pictura viguros realista a sufletului rural feminin din Voica de Henriette Yvonne Stahl. Observatiile lui IBRAILEANU despre poezia lui G. Topirceanu (un sentimental care se autopersi-fleaza), Mihai Codreanu (parnasian afectiv, de emotie sobra), Demostene Botez (poet sincer, crezand ingenuu in fictiunile sale) sau despre proza lui Ionel Teodoreanu (creator de tipuri vii in lumea infantila, a carei extraordinara memorie o poseda) sunt fundamentale si au devenit aproape locuri comune ale criticii. Observatia ca la succesul lui Panait Istrati a contribuit caracterul specific national romanesc al operei sale, inedit pentru francezi, ca si introducerea in limba franceza a unor expresii romanesti, a fost de asemenea confirmata de critica franceza, de la Thibaudet pana la Henri Clouard. Studiile lui IBRAILEANU despre scriitorii straini sunt, prin firea lucrurilor, mai putin numeroase si nu au pretentia de a concura pe cele ale strainilor. Ele sunt de cele mai multe ori impresii despre scriitorii preferati, analize de opere clasice sau referinte despre noutati ale epocii. In prima categorie intra articole precum cele despre Manon Lescaut, Ape de primavara sau Anna Karenina, in cea de a doua articolele despre Baudelaire, Anatole France, Marcel Proust, Thomas Hardy, Karin Michaelis, Wladyslaw Reymont. Fara sa fie primele, in materie, la noi, ele au avut un ecou considerabil in epoca (la lasi aparuse la un moment dat o Societate "Anatole France") si, in afara de rolul informativ, au avut si efectul ca au indemnat pe unii scriitori sa se innoiasca, desi IBRAILEANU s-a ferit sa recomande poetilor romani de a baudelairianiza, sau romancierilor de a scrie in maniera Marcel Proust. "Voim sa atragem si noi atentia asupra acestui romancier, scria despre Thomas Hardy, sa servim pe cetitori, sa le facem un bine - sa le indicam un izvor de rara placere intelectuala" - si atat. Evident, sfaturile lui IBRAILEANU nu au avut ecoul scontat sau dorit. Baudelaire a fost luat ca model de poeti ca Al. Philippide, Anatole France de scriitori ca Sadoveanu (in Zodia Cancerului) si Gala Galaction (in Roxana), Proust de Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu si Anton Holban. Spirit critic entuziast in cercul sau, IBRAILEANU incepe sa cedeze, dupa primul razboi mondial, magistratura critica altora, lui E. Lovinescu in primul rand. In vreme ce IBRAILEANU va vorbi despre Karin Michaelis, Lovinescu va urmari cu atentie evolutia Hortensiei Papadat-Bengescu, si in vreme ce IBRAILEANU va descoperi un model de roman obiectiv al lumii rurale in Taranii lui Reymont, Lovinescu va sublinia creatia lui Rebreanu. In activitatea de critic si istoric literar a lui IBRAILEANU distingem trei perioade mai importante. Prima, desfasurata intre 1889 si 1905, este perioada de formatie, de orientare socialista si poporanista si metodologie sociologica si psihologica in chip exclusiv. Asupra principalelor articole din aceasta perioada autorul a revenit radical, retinand foarte putine lucruri.



A doua perioada, dintre 1906 si 1920, corespunde curentului poporanist de la Viata Romaneasca si se aplica in primul rand la promovarea scriitorilor de aceasta orientare, ca si la descoperirea traditiilor poporanismului romanesc sub raport ideologic si literar.

A treia perioada, in fine, din 1920 pana in 1933, e faza eclectica, in care IBRAILEANU nu mai reclama scriitorilor decat specific national, adica originalitate, ferirea de imitatii si, pe cat posibil, realism, adica luciditate si transfigurarea realului in conformitate cu adevarul vietii, intuit sub specia universalitatii. Ca istoric literar, IBRAILEANU nu da atentie biografiei, concentrandu-se asupra operei, pe care nazuieste s-o imbratiseze sub toate aspectele, atent asupra continutului social, psihologic, moral si in egala masura din punct de vedere tehnic (estetic). Metoda e adaptata obiectului, critica sociologica, psihologica sau estetica fiind determinata de ponderea esentiala a operei. IBRAILEANU era, de fapt, pentru o critica diversa, completa. Dogmatismul maiorescian sau gherist ii lipseste lui I., ispitit uneori chiar de metoda impresionista a unui Lemaitre sau Faguet. De o remarcabila valoare teoretica sunt eseurile Literatura si societatea (1912) si Creatie si analiza (1926), ultimul, o incercare de redefinire a genurilor literare si indeosebi a spetei romanului, cu delimitarea tipului roman de "creatie" (bizuit pe zugravirea comportarii personajelor) si a tipului roman de "analiza", constand din descrierea starilor sufletesti, a miscarilor interioare ale eroilor (Tolstoi fata de Dostoievski, Rebreanu fata de Camil Petrescu). Critic de solida formatie filosofica, la inceputurile activitatii pozitivista, IBRAILEANU pune accentul in opera sape observatia psihologica, interesat in primul rand de viata sufleteasca. Din 1911 dateaza niste Amintiri din copilarie si adolescenta, publicate postum, in care se infatiseaza ca un erotic precoce, cazuist, si ca un temperament nelinistit de revolutionar cu predispozitii fanatice. Amintirile sunt o marturie esentiala asupra mentalitatii tinerilor generosi de la finele secolului al XlX-lea, ai caror idoli erau mate-rialistii Moleschott, Vogt si Biichner, dar si Marx si Engels, Taine si Brandes in critica. Schopenhauer, Niet-zsche, psihiatrii sexologi Richard von Kraft-Ebing si Charcot sunt modele lui IBRAILEANU din Privind viata (1930). Solitarul si retractilul IBRAILEANU care, ca si Proust, primea vizite acasa numai dupa miezul noptii, aseza drept imperativ suprem al eticii sale delicatetea: "Delicatetea este calitatea suprema si cea mai mare a sufletului omenesc. Ea le presupune pe toate celelalte: inteligenta, bunatatea, altruismul, generozitatea, discretia, marinimia s.c.l. Un om lipsit de o singura calitate a sufletului nu mai are delicatetea completa. Atunci ea este cu lacune si cu eclipse". Moralistul din Privind viata se revela plenar in romanul Adela (1933), prezentat ca un fragment din jurnalul doctorului Emil Codrescu dintr-o vacanta estivala din ultimul deceniu al secolului trecut, document al sensibilitatii unui intelectual ezitand intre energie si apatie, intre materie si forta ("Kraft und Stoff", cei doi poli ai filosofiei lui Ludwig Biichner). Este vorba de dragostea doctorului cvadragenar Emil Codrescu pentru tanara Adela, femeie cu douazeci de ani mai tanara, maritata si divortata. Cu toate ca Adela, manifesta pentru Emil simpatie, acesta, delicat si fin, nu crede in posibilitatea unei uniuni. Erou de tip romantic, ratiocinant, Emil Codrescu e din familia asa-numitilor, dupa o nuvela de Turgheniev, oameni de prisos. Avem a face cu exemplare dotate cu mari calitati, dar care, apasate de conditii vitrege, practica o filosofie biologica deprimanta, fixand o limita arbitrara vietii, in neconcordanta cu vitalitatea rasei umane, acolo unde raporturile sociale s-au ameliorat. in ciuda sperantelor, Emil Codrescu nu e un erou exceptional, nu se deosebeste de confratii sai de epoca Vasile Dan (din romanul lui Vlahuta), Dinu Milian (din romanul lui C. Miile) Marin Gelea (din romanul lui N. Petrascu), intelectuali atinsi de esec. Din punct de vedere moral, el are totusi o conceptie superioara, intelegand dragostea ca pe o idee. Despre Adela, critica a fost de acord ca e cel mai bun roman romanesc de analiza.

OPERA

Spiritul critic in cultura romaneasca, Iasi, 1909 (ed. II, 1922; ed. III, 1943); Scriitori si curente. Iasi, 1909 (ed. II, 1930); Opera literara a d-lui Vlahuta, Iasi, 1912; Note si impresii. Iasi, 1920; Dupa razboi. Cultura si literatura. Iasi, 1921; Istoria literaturii romane moderne, editata de Gh. Serbanescu, Iasi, 1926; Scriitori romani si straini, Iasi, 1926; Privind viata, cu un portret inedit de St. Dumitrescu, Bucuresti, 1930; Studii literare. Iasi, 1930 (ed. II, 1931); Adela. Fragment din jurnalul lui Emil Codrescu (iul.-aug. 189), roman, Bucuresti, 1933 (ed. II, 1933; alta ed., f.a.; ed. noua, pref. de C. Ciopraga, 1959; 1961; 1963; postfata si bibliografie de Eugenia Tudor, 1972; 1976; 1974; pref. de Al. Husar, Iasi, 1983; pref. de A. Goci, 1995; studiu introductiv de M. Papahagi, 1998); Pagini alese, ed. ingrijita, pref. de M. Ralea, I-IIť 1957; Studii literare, ed. ingrijita si postfata de S. Bratu, cu un portret de E. Mihaescu, Bucuresti, 1957; Studii literare, ed. ingrijita, pref. si note de S. Bratu, Bucuresti, 1962; Adela. Privind viata. Amintiri din copilarie si adolescenta, pref. si tabel cronologic de C. Ciopraga, ed. II, Bucuresti, 1966 (ed. III, 1985); Scriitori romani si straini, I-II, ed. ingrijita de IBRAILEANU Cretu, pref. de Al. Pini, trad. versurilor din note L. Iliescu, Bucuresti, 1968; Studii literare, antologie, studiu introductiv si note de IBRAILEANU Balu, Bucuresti, 1968 (ed. II, 1976); Opere, I-II, ed. ingrijita, note si comentarii de C. Ciopraga, Iasi, 1970-1972; Campanii, ed. ingrijita si pref. de M. Ungheanu, Bucuresti, 1971; Privind viata, ed. ingrijita, studiu introductiv si note de V. Tascu, Cluj, 1972; Miliai Eminescu. Studii si articole, ed. ingrijita, pref., note si bibliografie de M. Dragan, Iasi, 1974; Opere, l-X, ed. critica de Rodica Rotaru si Al. Piru, pref. de Al. Pini, Bucuresti, 1974-1981; Studii literare, repere istoric o-literare de Rodica Rotaru, I-II, Bucuresti, 1979; Spiritul critic in cultura romaneasca. Note si impresii, postfata si bibliografie de IBRAILEANU Holban, Bucuresti, 1984; Adela. Amintiri, pref. de Eugenia Tudor-Anton, ed. III, Bucuresti, 1985; Studii literare, ed. ingrijita, studiu introductiv, tabel cronologic, note, bibliografie si indice de nume de Lenuta Dragan si M. Dragan, Iasi, 1986; Privind viata. Adela. Amintiri, repere istoric o-literare de Rodica Rotaru, ed. ingrijita de Rodica Rotaru si Al. Piru, Bucuresti, 1987; Cugetari, antologie, pref., indice bibliografic si indice tematic de S. Selian, Bucuresti, 1989; Opere, I-il, Chisinau, 1997.

REFERINTE CRITICE

S. Cioculescu, in Revista Fun-datiilor Regale, nr. 5, 1936; G. C. Nicolescu, Ideologia literara poporanista. Contributia lui G. Ibraileanu, 1937; G. Calinescu, Istoria; Maria Cardinalii, Un romanziere romeno: G. Ibraileanu, Estratto della Rassegna Italo-Romena, Gennaio, 1942; Al. Pini, Viata lui G. Ibraileanu, 1946; Al. Dima, G. Ibraileanu. Conceptia estetica, 1947; G. Ibraileanu. Biobibliografie, 1954 (multigrafiat); Al. Piru, Opera lui G. Ibraileanu, 1959; IBRAILEANU D. Laudat, Conceptia lui Ibraileanu despre literatura in etapa lui socialista (1889-1899), 1963 (extras); idem. Contributii la cunoasterea lui Ibraileanu in etapa lui socialista, 1964 (extras); Scrisori catre Ibraileanu, I-PV, ed. ingrijita de M. Bordeianu, Gr. Botez s.a., 1966-1974; Al. Piru, G. Ibraileanu (Viata si opera), 1967; IBRAILEANU M. Rascu, Amintiri si medalioane literare, 1967; IBRAILEANU Cretu, G. Ibraileanu. Restituiri literare, 1968; C. Ciopraga, Literatura; M. Dragan, G. Ibraileanu, 1971; Al. Piru, Varia, 1972; Amintiri despre Ibraileanu, I-II, antologie si bibliografie de IBRAILEANU Popescu-Sireteanu, pref. de D. Botez, 1974-1976; M. Dragan, Lecturi posibile, 1978; M. Muthu, La marginea geometriei, 1979; M. Papahagi, Eros si utopie, 1980; N. Manolescu, Arca, II; M. D. Gheorghiu, Ibraileanu. Romanul criticului, 1981; IBRAILEANU Var-tic, Modelul si oglinda, 1982; Lenuta Dragan si Dorina Merches, G. Ibraileanu, 1871-1936. Biobibliografie, pref. de M. Bordeianu, 1982 (multigrafiat); IBRAILEANU Holban, Proza criticilor, 1983; A. Sasu - Mariana Vartic, Romanul romanesc, II; Al. Dobrescu, G. Ibraileanu. Nostalgia certitudinii, 1989; IBRAILEANU Duna, Opera lui G. Ibraileanu, 1989; M. Muthu, Alchimia mileniului, 1989; Eugenia Tudor-Anton, in Luceafarul, nr. 13, 1996; A. D. Rachieru, ibidem, nr. 25, 1996.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care


loading...

Copyright © 2009 - 2017 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Garabet IBRAILEANU

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Garabet IBRAILEANU




CREATIE SI ANALIZA
CRITICI SUB INFLUENTA LUI G. IBRA,ILEANU

Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Proza

LITERATURA SI SOCIETATEA

- citeste textul

GREUTATILE CRITICII ESTETICE

- citeste textul



loading...