Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





MOS NITA HARLET de Ioan Alexandru BRATESCU-VOINESTI (Povestire)

 

Cand am intrat la nenea Iorgu, am gasit sindrofie de cucoane. Cateva prietene ale cucoanei Anicutei stateau in cerc, lucrand care cu acul, care cu iglita, si vorbeau.

Plangerea doamnei Chiritescu, ca nu gaseste bucatareasa, adusese vorba despre slugi; si acum fiecare aducea contributia sa la sprijinirea parerii doamnei Chiritescu, ca slugile au ajuns de nesuferit, ca azi nu mai poti gasi o sluga cumsecade, ca stapanirea ar trebui sa ia masuri.

— Uite, Victore, facu nenea Iorgu, adresandu-se mie cu o prefacuta seriozitate, de ce nu tragi tu o interpelare pe chestia asta? Cucoanele, stiindu-l cat e de mucalit, ridicara ochii de pe lucru si se uitara sa vada daca vorbeste serios. Iar Marioara Ionescu:

— Dumneata glumesti, coane Iorgule. Toti barbatii sunteti la fel Costica tot asa. Sa nu ma auza certand slugile; cand ma plang de ticalosia lor, rade ori schimba vorba; dar masa vrea sa fie la vremea ei, toate lucrurile la locul lor.

— Draga mea, zice doamna Chiritescu, dumneata ai slugi; bune- rele, ai; dar nu vezi ca acum nu mai poti gasi deloc?

— Ba de gasit, se gasesc, raspunde Marioara; dar mai bine lipsa. Sa vedeti pe Joita, jupaneasa mea Trebuie sa ai o natura rabdatoare ca a mea, ca sa nu-i dai cu ceva in cap, asa e de proasta si deagasanta Ea nu stie sa faca ceva pe tacute. Tot ce face, spune si din gura ca-l face. Daca ii zic: “Joito, adu apa“, “Aduc, conita, de ce sa n-aduc?” Iar cand vine cu apa: “Uite, adusei apa“ Regulat in fiecare seara incepe:

“Uite, trasei perdeaua, ca daca tragi perdeaua e mai cald focul il facui lampa de la sufragerie o stinsei, ca de ce sa arza degeaba? a de pe salita o mai lasai o sting eu pe urma, n-o las nestinsa apa adusei o pusei pe fereastra, ca sa stea mai rece ca daca o pui pe masa se incalzeste mai iute dar asa, pe fereastra, se incalzeste mai anevoie ca oricum pe fereastra mai trage nitel de la geam” Si uite asa ii toaca gura de-ti vine nebunie, nu altceva.




— Draga mea, facu doamna Lungeanu, tot e mai buna Joita dumi- tale decat Veta mea Dar o sa ma intrebi de ce o tiu Pentru ca, vorba luimadam Chiritescu, nu gasesti alta mai buna. Patru luni stasem fara jupaneasa pana am gasit-o si p-asta Vorba sa fiejupaneasa o fata de tara o nebuna, dar nebuna in toata regula Toata ziulica fluiera si canta la nimic nu se pricepe si dac-o certi, rade Ce sa ma pomenesc mai alaltaieri? Intra razand, cu mainile la spate. Ascundea ceva. “Ghici, conita, ce-am facut?” “Ce-ai facut?” “Chici, conita, ce-am spart?” “Ce-ai spart?” “Ghici, se-ncepe cu f si se ispraveste cu l: farfuria lunga.” Si-mi arata cioburile

Patania doamnei Lungeanu cu Veta dumneaei a starnit un ras general, cu hohote. Nenea Iorgu isi stergea ochii:

— Bravo! conita mea Asa ras cu lacrimi n-am ras de mult Zi: se-ncepe cu f si se ispraveste cu l Cand oi veni pe la dumneavoastra, am sa-i dau un bacsis Vetei Bata-te sa te bata! Dar sa stii de la mine ca din fata asta — daca ai pricepere si rabdare — poti sa faci o sluga buna si credincioasa, care sa nu mai plece de la dumneata Ca vezi, poate e adevarat ca azi se gasesc slugi mai cu anevointa decat inainte; e! dar si noi stapanii suntem mult mai pretentiosi decat stapanii de altadata Noi am citit prin carti, prin romane, ca in lumea mare slugile trebuie sa taca din gura si vrem slugistilate. Ne suparam daca se intind la vorba

— Asta e la adresa mea, coane Iorgule, facu Marioara.

— Ba nu, draga mea. Vorbesc in general. De cate ori nu-i spui si Anicutei, uite-o e de fata: “Daca vrei sa ai sluga buna, dreseaz-o cu rabdare si cu blandete.” “Ba nu, ca e proasta.” “Pai daca ar fi desteapta, cum pretinzi tu, nu s-ar baga sluga; ar avea ea slugi” Ascultati-ma pe mine, daca stau in cate o casa slugile cate douazeci si treizeci de ani, lucrul se datoreste pe jumatate bunatatii slugilor si pe jumatate calitatilor stapanilor Si tocmai din astea, care sunt fara prea multa desteptaciune, ies slugile cele mai bune si mai credincioase Uite, Veta dumneaei imi aduse aminte de raposatul mos Nita Harlet, care a fost treizeci de ani sluga la tata-meu si alti douazeci si doi vier la mine Tot asa, era cam neder, cam nea-ntr-o parte; si daca a stat, cum va spusei, atatia ani, de ne ajunsese ca o ruda, e ca-i treceam si noi multe cu vederea, pentru credinta si harnicia cu care ne slujea Saracul! de el imi sunt legate cele dintai bucurii El mi-a facut intaile jucarii: tilinci, speteze de zmeu, carucioare, si tot de el mi-e legata intaia durere si intaia cainta Mi-aduc aminte ca acum eram baiat de vro zece ani Dase o zapada In spatele caselor parintesti era un deal minunat pentru sanius Ne trebuia o tarlie si am tabarat pe el sa ne faca una Pe cand ii lucra talpicile, eu — nerabdator — il zoream Parca-l auz: “Ho! zmeule! ho! ca ti-o gatesc acuma” Dar eu il zoream intruna Si el, razand spre mine, nu stiu cum da cu barda si-si reteaza degetul aratator si al mijlociu de la mana stanga.

— Si a ramas ciung?! facu Marioara.

— Da, raspunse nenea Iorgu oftand. Si cu toate astea, patru maini tinere si zdravene n-ar fi putut prididi atata lucru cat dovedea el cu o mana si jumatate Bietul mos Nita. Ti-aduci aminte, Anicuto, ura lui impotrivasoanghinei?

Coana Anicuta incepu sa rada.

— Caresoanghina? intreba Marioara.

— O bucatareasa a noastra, raspunse nenea Iorgu; dar ca sa pricepeti, trebuie mai intai sa stiti ca cel mai mare dusman al lui mos Nita era risipa Mare insusire, nu e asa? Dar mos Nita o ducea pana dincolo de extrem Pentru dansul nu exista lucru care sa nu mai fie bun de nimic, care trebuia lepadat. Toate cutiile de lemn sau de carton, toate cutiile de sardele sau de ceai, toate dopurile vechi, toate bucatile de sfoara, — intr-un cuvant toate vechiturile de prisos el le aduna cu sfintenie, le punea deoparte: “Cine stie la ce prinde bine” Si o zi intreaga bombanea, daca se atingea cineva de ele, sa le arunce La fiecare trei-patru ani, biata mama profita de o zi, cand mos Nita era dus la vie ori la padure; punea de incarca repede toate troacele si fleacurile care incurcau podul si pimnita si trimitea sa le dea pe gar- la In anul in care m-am insurat, l-am luat din curtea tatei si l-am pus paznic si vier la vie Noi, in toti anii, vara, in lunile de vacanta, ne mutam la vie. Imi aduc aminte cand am venit intaia oara cu Anicuta El n-apucase s-o vaza; n-o cunostea. Pentru dansul ea era straina intrata in casa lui stapan’su. Ma uitam la el cum o masura cu ochii, o cantarea, clatina din cap si mormaia: “Hm! de!” la orice socotea el ca e un act de risipa Veneau pe la noi, fireste, mai in fiecare zi, fel de fel de prieteni de la oras I se parea lui — care apucase vremea cand c-un galben cumparai toata piata — ca se cheltuieste prea mult cu mancarea, cu petrecerile si cu gatelile cucoanei Intr-o dimineata ii da Anicuta o hartie de o suta, s-o schimbe la han Se duce de-o schimba Dupa-pranz ne vin iar cativa prieteni. Nu stiu care, vrand sa plateasca birjarul si neavand bani marunti, scoate o hartie de o suta sa i-o schimbam. Neavand nici noi deplin, Anicuta striga pe mos Nita si-l trimite iar la han sa schimbe Stam sus in pridvorul caselor de la vie Mos Nita se face ca pleaca si, cand ajunge pe la mijlocul curtii, se da dupa o butie si incepe sa-mi faca semn cu degetul Nu intelegeam El intruna imi facea semn: sa tac si sa viu jos Zic: “Ce-o mai fi si asta?” Si ma dau jos. El ma trage deoparte si aratandu-mi hartia: “Ce e asta?” Zic: “O hartie.” “Tronc! parca eu nu vaz ca e o hartie; dar de cat e?” “De o suta.” Dar el misterios: “Ai dumneata de stire c-am mai schimbat una la fel azi-dimineata?” Zic:




“Da” Mos Nita se uita la mine si clatinand din cap: “Pai bine, asa, cu lingura? Azi-dimineata o suta, acum alta?” A trebuit sa-i explic ca nu s-a cheltuit suta schim-bata dimineata si ca asta nu era a noastra.

Cand a auzit, s-a plesnit cu palma peste gura si a plecat glont Din pricina groazei lui de risipa nu putea sa sufere pe slugile alelalte si mai ales pe bucatareasa —soanghina, cum ii zicea el.

Nu putea s-o sufere. Impotriva ei mai avea necaz si pentru ca-i vorbea rastit, ii da porunci Ma rog, in ideea ei despre ierarhia slugilor, ea se socotea un personagiu important; ea faceaun sacrificiu ca venea la tara; ei, slugile alelalte ii ziceau madama si d-aia poruncea cu aroganta vierului, sluga de tara. Mos Nita, care zece luni pe an era la vie stapan, nu putea sa rabde ca o unguroaica sa-i vorbeasca rastit Unde mai pui ca era si risipitoare? Intr-o dimineata ma pomenesc ca ma trage deoparte, baga o mana in san si scoate un cartof cat o nuca. Zice: “Ia uita-te dumneata, are vreo vina cartoful asta? are vreun betesug?” Zic: “Ce betesug sa aiba?” “Na! pai asta te-ntreb si eu.” Ma uitam la cartof, dar el: “Uita-te bine, zgaraie-l de vezi.” Zic: “N-are nimic, e bun.” “Apoi daca e bun, de ce-l arunca soanghina la laturi? Ea-i munceste? ea-i sapa? Apoi eu intr-o zi o iau de coade si o arunc de de de” Cand se apropia vremea plecarii noastre de la vie, mos Nita cu un ochi plangea de parere de rau ca plecam noi, stapanii, iar cu altul radea de multumirea ca pleaca slugile si ramane iar stapan, numai cu Duta si cu Leu, cainii lui Douazeci si doi de ani ne-a pazit via, muncind ca un rob Cand veneam, gaseam in gradina tot felul de zarzavat, in curte sute de pasari, toate muncite si ingrijite numai de el Saracul! La urma imbatranise de tot Am bagat un alt vier, care avea si nevasta, sub nume de ajutor al lui. In anul din urma parca-l vad cum sta pe prispa bucatariei, stins, prapadit, urmarind cu ochi dispretuitori munca fara rost si fara spor a celorlalte slugi La plecare, m-a tras deoparte si m-a intrebat: “Eu cum ramai?” Nu-ntelegeam; iar el: “Pai nu vezi ca nu mai sunt bun de nimic? Sa-mi platesti asa degeaba un pumn de parale?” “Ia lasa-ma in pace, mos Nita, te-ai imbolnavit, ai racit, dar te inzdravenesti dumneata iar.”

El a clatinat din cap si s-a dat sa-mi sarute mana Cand am plecat, am dat porunca vieresei ca, daca s-o intampla sa se prapadeasca, sa faca tot ce va fi de trebuinta in socoteala mea si sa ma instiinteze La o luna am primit veste c-a murit M-am dus L-am gasit la biserica Ma uitam la el Viereasa se purtase bine Era imbracat curat, ingrijit Parul lui, canepiu, cat fusese in viata, acum era alb ca zapada De pe chipul lui pierise orice urma din incruntarea lui obisnuita zambea Ma uitam si ma gandeam Murisera de mult tata si mama

El ramasese pentru mine ca o legatura vie cu trecutul neamului meu Iar cand ochii mi s-au oprit la pieptul lui, pe care stau incrucisate bratele care o viata intreaga muncisera pentru noi un nod mi s-a urcat in gat M-am plecat si am sarutat mana de la care lipseau doua degete

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

MOS NITA HARLET



Opera si activitatea literara Ioan Alexandru BRATESCU-VOINESTI

Scrierile si activitatea publicistica a lui Ioan Alexandru BRATESCU-VOINESTI





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Schite

Puiul

- citeste textul
Schita Puiul
Puiul povestire de I. Al. Bratescu-Voinesti
PUIUL - Explicatia titlului - invatatura morala - Compozitia si subiectul



Povestiri

IN LUMEA DREPTATII

- citeste textul

VARCOLACUL

- citeste textul

DOUA SURORI

- citeste textul

DIN CARNETUL UNUI JUDECATOR

- citeste textul

UN OM

- citeste textul

MICROBUL

- citeste textul

INSPECTIE

- citeste textul

NEAMUL UDRESTILOR

- citeste textul

CUCOANA LEONORA

- citeste textul

MAGHERANUL

- citeste textul

PANA TRASNEA SFANTUL

- citeste textul

SMINTEALA LUI RADU FINULET

- citeste textul

MOARTEA LUI CASTOR

- citeste textul

INTAMPLARE

- citeste textul

CONU ALECU

- citeste textul

NICUSOR

- citeste textul

SCRISORILE LUI MISU GERESCU

- citeste textul

BLANA LUI ISAIA

- citeste textul

METAMORFOZA

- citeste textul

BIETUL TRIC

- citeste textul

MOS NITA HARLET

- citeste textul