Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





DIN CARNETUL UNUI JURAT de Ioan Alexandru BRATESCU-VOINESTI (Povestire)

 

Iar am cazut la jurati:dar cel putin multumesc lui Dumnezeu ca am cazut cu oameni de inteles si nu am patit ca randul trecut. Ca sunt unii jurati oameni buni, luminati, care stiu sa-si recladeasca cu inchi- puirea toate imprejurarile in care s-a savarsit fapta; dar sunt mai multi aceia care isi inchipuiesc ca sunt chemati sa raspunda daca fapta s-a intamplat ori nu — si care nu stiu sa-si imprumute intreg sufletul invinuitului din momentul faptuirii, spre a-l judeca cum se cuvine. Nu mai pui la socoteala pe cei cu totul marginiti, ca maiorul de rezerva din randul trecut, care tinea mortis sa osandeasca pe unul.

— Dar nu sunt probe, domnule maior, nu sunt probe.

— Lasa, monser, ca-i stiu eu p-astia din Aninoasa. Sunt toti niste talhari! Sa vezi ce am patit eu. Mai acum o luna, iesind in piata, vaz pe unul cu o oala mare de unt. Zic: “De vanzare-l ai, baiete?” “De vanzare.” “Cate parale?” “Doi franci si optzeci ocaua.” Stiam ca nevasta-mea il ia cu trei franci. Ma uit la unt — frumos; galben ca malaiul; gust — o bunatate! Zic: “Cate ocale vine oala?” Zice: “Sase ocale vechi, din care se scade trei litre daraua oalei, ramane cinci ocale si o litra.” Intru, domnule, la bacanie la Petrica: pui de cantareste oala: tocmai. Ma tocmesc cu el si mi-l lasa cu doi si saizeci ocaua. Ma gandeam ce surpriza o sa-i fac Lucretiei, care chiar atunci imi spusese ca s-a cam ispravit untul. Doi franci si saizeci ocaua! Merg, domnule, acasa vesel; il platesc si se duce. Cand colo, ce descopera nevasta-mea?

In mijlocul oalei, dar cu ce mestesug te crezi? un cogeamite bolovan de piatra; pe onoarea mea! sa intrebi pe Lucretia. Am cantarit-o venea trei oca si ceva Vezi dumneata sarlatania dracului! D-aia-ti spui ca-i cunosc eu pe hotii astia din Aninoasa.

Cat p-aci sa convinga si pe ceilalti jurati si sa-i faca sa condamne pe acuzat, cand din fericire Mateescu, nemaistiind cum sa-i opreasca, il intreaba:




— Domnule maior, dar de unde stii ca omul era din Aninoasa?

— L-am intrebat; mi-a spus-o el; mi-a spus si cum il cheama, dar am uitat. Trebuia sa vie sa-si ia oala, dar intelegi bine ca n-a mai venit.

— Dar daca ti-o fi spus vreun nume fals si o fi mintit ca e din

Aninoasa, ca sa nu-i poti da de urma?

Numai asa a scapat omul de la osanda.

Ce nu-mi place la jurati e limba pasareasca a avocatilor. “Parci- monios circumspectie militeaza circumstante atenuante diversi- tate militeaza situatia precara“. Iti vine sa le zici o vorba urata ori sa nu-i mai asculti deloc, ca sa-ti ramaie in urechi limba buna si frumoasa a taranilor, care si cand intrebuinteaza cate o vorba noua o strica si-i dau un sunet si o infatisare pamanteana. Ce bine stiu sa vorbeasca. Cum stiu ei sa-nvie lucrurile cu vorba. Parca le vezi! Ce putere de Dar ce stau eu sa va spui! Ascultati-i:

Proces de omor. Un baiat de 25 de ani si-a omorat pe frati-sau de

18 ani. Martora cea mai de capetenie e sora mamei lor, care e ascultata fara juramant. E prapadita: tremura din cap pana-n picioare:

— Nu va faceti pacat cu noi, domnisorilor, ca nu e vinovat. Ceasu rau ceasu rau Nepot mi-era si mortul, nepot mi-e si asta N-am jurat dar sunt inaintea crucii si va spui in frica lui Dumnezeu tot drept cum a fost va spui dac-oi putea va spui. Uite: s-a tras dintr-un lucru de nimic, dintr-o batista. Ghita, m m mortu, a luat o batista a lui nen-su, a astuia, si nu-s’ cum a facut de-a murdarit-o de pacura; a spalat-o si a intins-o pe gard sa se usuce. Cand a venit frati- su, zice: “Cine mi-a murdarit batista?” Ticaloasa de mine! nu spuneam c-am umplut-o eu? Ca poate nu se-ntampla zic: “Frati-tu Ghita“. Taman atunci venea si Ghita de la vara-sa, ca era dumninica, zi de hora, si se dusese sa-l incinga. Marin, daca l-a vazut venind, zice: “Bine, ma, ticalosule, ce ai avut sa-mi iei batista sa mi-o carcalesti?” Ghita, in loc sa-si ceara iertare, zice: “Ho! ca ti-oi plati-o, ce ma faci ticalos?” Asta s-apleaca jos si ia un colt de caramida p-atatica si da dupa el si-l atinge la mana. Atunci mortu se repede la gard sa ia un lemn. Am sarit intre ei. Ma-sa lor, sora-mea l-a apucat pe Ghita in brate, eu l-am apucat pe asta: “Fii cuminte, Marine maica, ca tu esti mai mare.” Spui in frica lui Dumnezeu ca m-a ascultat si a intrat in casa. Atata a zis: “Leica, leica, tu si cu maica ii faceti da mi se urca-n cap.” Ca cu el a crescut ma-sa p-ailalti patru copii, domnisorilor. De noua ani de cand mai mult tata le-a fost decat frate, ca barbatu sori-mii cinci ani a zacut pe spate damblagiu si sa-mplineste in dulcile Craciunului patru ani de cand a murit. Asta a-ngrijit de ei. De grija si de focu lor nici nu s-a-nsurat pana in anii in care se gaseste Si sa aveau bine si-l iubea de Paste acum i-a cumparat palarie de opt lei jumatate; dar ceasu rau si blestemu vrajmasilor. Ghita, care nu l-am pomenit sa raspunza coltos lui nen- su, acuma injura cat il tinea gura si se smucea sa scape din bratele ma- sii Am tabarat la el, sa-l scoatem pe poarta, dar n-am putut, ca ne-a biruit si ne-a scapat, si fuga spre casa. Ca pacatele, era un ciomag pe batatura, pe care s-a plecat de l-a luat. Taman atunci a iesit si Marin din casa si a venit spre el, si cand a ridicat Ghita ciomagu sa dea, asta i l-a smucit din mana si atata, l-a carmit o data si pesemne l-a lovit in tampla, ca odata il vaz ca pica jos. Spui in frica lui Dumnezeu, ca, daca l-a vazut picand jos, nen-su a zvarlit ciomagu si s-a aplecat peste dansu si l-a luat in brate: “Ma Ghitica, tu glumesti?” si l-a dus pe prispa si unde se ruga: “Ma Ghitica, fii cuminte, hai la hora ca te asteapta fetele” as! de unde? atat a apucat sa zica: “Maica, dascinge-ma, sa pot sa-mi dau sufletul” Asta stiu, asta spui: dar fie- va mila, domnisorilor, nu va faceti pacat cu el, ca se prapadeste biata ma-sa si raman ailalti copii pe drumuri



*

Proces de incendiu.

— Dumneata, partea civila, spune cum s-au intamplat lucrurile.

— Uite, dom’le, cum a fost, pacatele mele. Prapaditu asta e din sat de la noi, din Braniste; tat-so si acum traieste — e cam vecin cu mine Cand s-a facut baiat de fo paispce ani, l-a luat un roman din Produlesti, care n-avea copii, cu gand sa-i fie da fun ajutor si sa-l lase in pamantu lui. Si l-a luat A stat asa dus douazeci de ani. Cand si cand, la un an, la doi, mai venea pe la noi pan Braniste la tat-so. “Ce faci, mai Ilie? Cum o duci tu p-acolo?” “Bine.” Asa, am aflat la o vreme ca s-a insurat acolo; pe urma la cativa ani ca i-a murit nevasta, pana acum doi ani, cand ne-am pomenit cu el ca se-ntoarce in sat la noi. Spunea si am auzit si pan alti oameni ca pa hal roman de l-a crescut l-a sutulit pri- maru d-acolo, l-a maglisit si l-a dus la tribunal de i-a facut o hartie; si cand a murit, s-a sculat fecioru primarului si i-a luat pamantu. Asta n-avea la mana nici o hartie, nu nimic, ala avea atistament: i-a luat pa-mantu. Si asa, daca s-a intors la noi, traia si el cu tat-so acolo, om ca toti oamenii. Asa, asta-toamna ma pomenesc intr-o zi cu el, ca sa-i dau fata asta lui. Acum el, om trainic, de treizespatru de ani, fata numai de opspce. M-am gandit m-am socotit De! avere nu; am si eu doua pogoane de pamant si sase copii. La care sa dai intai? Pe urma acum, bine vedeti, umbla fitescare flacau dupa stare, ca sunt vremurile grele Fata, dupa cum o vedeti, ca nici eu n-am fost fun om frumos nici ma-sa. M-am gandit, m-am socotit cu muierea de! asa i-o fi norocu fetei, sa ia vaduv Si i-am dat-o Am facut nunta cum se face la tara la noi Am cheltuit patru poli, ca s-acu sunt dator la Socitate — ca el sa nu zici c-a adus d-un ban gaz da pus intr-o lampa; si i-am dat zece prajini da pamant, si-a ramas sa facem furmele de cununie cand ne-om mai lesni da parale Si s-a dus fata la el La doua saptamani m-am pomenit cu fata acasa, batuta, pisata: “Taica, ma omoara-n batai!” “Mai fata, sa nu te sperii, sa-i crezi barbatului, c-o fi si el amarat de lipsa si de cate alea; asa e traiul la-nceput, merge harjait. O sapa, cand o iei intai, nu ti se pare la-ndamana, pana te dedai cu ea — darmite un barbat ori o muiere; ca vii tu cu voia ta, el vine cu voia lui; pana v-iti potrivi la firi. Ca nici eu cu ma-ta n-am trait bine la- nceput, tot asa, si acum bine vezi ca nu ne zicem nici: da-te mai incolo”. De! ca omul, gandeam ca s-or drege lucrurile. Fata, supusa, s-a intors la el. La o luna iar m-am pomenit cu ea batuta, omorata:




“Taica, nu mai pot rabda, omoara-ma, taie-ma, la el nu ma mai intorc” M-am dus la tat-so al lui, sa-l iau, sa mergem sa vedem din cine e vina. Spuneau toti vecinii: caine la inima, din nimic ii nazarea si o batea hain pana sareau d-o scapau din mainile lui L-a judecat tat-so al lui si alti oameni batrani din sat c-o fi c-o drege Eu am tabarat iar pe fata: “Du-te, mai fata, silesti-te da-i pricepe voia, ca s-or indrepta lucrurile. Te pomenesti c-ai ramas grea cu el cununata legitim cu el nu esti; mi-aduci guri straine la masa.” S-a dus iar fata. La catava vreme iar m-am pomenit cu ea, batuta caineste; cu p-asa somoiogul da par smuls din cap; sa iertati, tot trupu ei negru ca ceaunu. A cazut la poarta de unde a ridicat-o ma-sa cu alte muieri d-au dus-o in casa. Gandeam ca moare. Cand si-a venit in fire, zice: “Taica, injunghie-ma matale cu cutitu, dar la el nu ma mai intorc. Mai bine ma bag sub trin; astept trinu pana trece si ma bag sub el.” E! dac-am vazut asa: “Ramai, taica, si ce-o da Dumnezeu” In primavara m-am dus sa-mi ar locu da zece prajini pe care i-l fagaduisem zestre. Era dreptu meu. Daca nu traia cu fii-mea da ce sa-mi manance locu meu degeaba? El a sarit cu toporu la mine. Nu si nu, ca e locul lui — sa-i dau fata-ndarat ca el face omor.Fata sa se-ntoarca la el, nici moarta. Dac-am vazut si am vazut, am chemat primaru. Primaru dac-a venit, a gasit ca e dreptu meu, pacum si era, ca nu era legitim, nici foaie de zestre egalizata n-avea. El dac-a vazut ca i-am luat locu, da necaz, mi-a facut boala asta Imi spunea mie fata si alti romani ca s-a laudat c-o sa-mi puie foc L-am pandit cu pusca noua seri d-a randu, dar n-a venit; ca daca-l prindeam puindu-mi foc, spui in frica lui Dumnezeu ca-l curatam si eram eu azi in locu lui La fo trei nopti dupa aia, m-am sculat intr-un haraiman: “Sariti, hotii, sariti, hotii!” Cand am deschis ochii si m-am uitat pe fereastra, am crezut ca orbesc imi ardea cosaru

Am dat fuga afara ca un nebun Ce sa poti scapa? Un’ te puteai apropia? Para de sus pana jos. Cand am vazut asa, m-a taiat un junghi peste inima si m-am rezemat de un stalp al prispei si ma uitam ca prostu cum s-a daramat podu cu porumb peste boii mei Si-i ascultam nauc cum mugeau Abia d-un an ii cumparasem munca mea boisorii mei blanzi ca doi ca doi cop ca doi copilasi Cainele! cat m-am chinuit eu, numai Dumnezeu stie, c-am mai vrut sa-mi cumpar o data boi si, tot asa, adunasem ban cu ban si mi-a murit doua fete intr-o saptamana si am dat bani pa-ngropaciune si pa pomeni

Si acu ce sa dazlipesc dupa el? ca el n-are nimic hantele dupa el atat Cand mai ajung eu? Da’ se vede ca asa am fost blestemat sa n-am parte de boi, sa muncesc toata viata cu palmele

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care







Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

DIN CARNETUL UNUI JURAT



Opera si activitatea literara Ioan Alexandru BRATESCU-VOINESTI

Scrierile si activitatea publicistica a lui Ioan Alexandru BRATESCU-VOINESTI





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Schite

Puiul

- citeste textul
Schita Puiul
Puiul povestire de I. Al. Bratescu-Voinesti
PUIUL - Explicatia titlului - invatatura morala - Compozitia si subiectul



Povestiri

IN LUMEA DREPTATII

- citeste textul

VARCOLACUL

- citeste textul

DOUA SURORI

- citeste textul

DIN CARNETUL UNUI JUDECATOR

- citeste textul

UN OM

- citeste textul

MICROBUL

- citeste textul

INSPECTIE

- citeste textul

NEAMUL UDRESTILOR

- citeste textul

CUCOANA LEONORA

- citeste textul

MAGHERANUL

- citeste textul

PANA TRASNEA SFANTUL

- citeste textul

SMINTEALA LUI RADU FINULET

- citeste textul

MOARTEA LUI CASTOR

- citeste textul

INTAMPLARE

- citeste textul

CONU ALECU

- citeste textul

NICUSOR

- citeste textul

SCRISORILE LUI MISU GERESCU

- citeste textul

BLANA LUI ISAIA

- citeste textul

METAMORFOZA

- citeste textul

BIETUL TRIC

- citeste textul

MOS NITA HARLET

- citeste textul

NICULAITA MINCIUNA

- citeste textul

PRIVIGHETOAREA

- citeste textul

CONTRAVENTIE

- citeste textul

DIN CARNETUL UNUI JURAT

- citeste textul