Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere


Ion Luca CARAGIALE



Ion Luca CARAGIALE - poza (imagine) portret Ion Luca CARAGIALE



Vizita






Ion Luca Caragiale - reprezentant al realismului critic -
Ion Luca Caragiale - universul creatiei - Repere in evolutia dramaturgiei romanesti
CAPODOPERA DRAMATURGIEI LUI CARAGIALE
CARAGIALE SI BUZAUL
COMEDIILE D-LUI I.L. CARAGIALE (1885)







 

Vizita


Schita Vizita


VIZITA de I. L. Caragiale



Opera si activitatea literara Ion Luca CARAGIALE

Scrierile si activitatea publicistica a lui Ion Luca CARAGIALE





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Teatru

O scrisoare pierduta

- citeste textul
Comedia O scrisoare pierduta
Caracterizarea lui Stefan Tipatescu - O scrisoare pierduta de I.L.Caragiale
Comedia O scrisoare pierduta de Ion Luca Caragiale
Despre Farfuridi (Exemplu de caracterizare a unui personaj caragialean)
O SCRISOARE PIERDUTA, - analiza literara
O scrisoare pierduta - instante ale comicului la granita spre modernitate
O scrisoare pierduta caracterizarea personajelor - Trahanache, Catavencu, Tipatescu, Zoe, Farfuridi, Cetateanul turmentat, Pristanda
O scrisoare pierduta - comedie de Ion Luca Caragiale.
Agamita Dandanache - caracterizare - personaj al comediei O scrisoare pierduta
Caracterziare Cetateanul turmentat - personaj in comedia O scrisoare pierduta
Ghita Pristanda - personaj in comedia O seri-soare pierduta
Nae Catavencu - personaj in comedia O scrisoare pierduta
Stefan Tipatescu - personaj al comediei O scrisoare pierduta
Zaharia Trahanache - personaj in comedia O scrisoare pierduta
Caracterizare - Zoe Trahanache - personaj in comedia O scrisoare pierduta
I.L. Caragiale, O scrisoare pierduta, actul al II-lea Interpretare de text la prima vedere
Sursele comicului in comedia O noapte furtunoasa de Ion Luca Caragiale.
O SCRISOARE PIERDUTA, - COMEDIE, Tema, Locul, Semnificatia titlului
Povestirea pe acte si scene, cu precizarea momentelor subiectului - Structura comediei
Caracterizarea personajelor (Zaharia Trahanache, Stefan Tipatescu, Zoe Trahanache, Ghita Pristanda, Nae Catavencu)
Cetateanul turmentat, reprezentantul omului simplu, al alegatorului
Sursele comicului
Comedia O scrisoare pierduta
O SCRISOARE PIERDUTA, - Studiul textului

O NOAPTE FURTUNOASA

- citeste textul
O NOAPTE FURTUNOASA - COMEDIE - Formele de manifestare ale comicului
Povestirea subiectului pe acte si scene
Caracterizarea personajelor - Jupan Dumitrache Titirca, Zita, Veta, Rica Venturiano
Sursele comicului

D ale carnavalului

- citeste textul



Nuvele

In vreme de razboi

- citeste textul
Nuvela in vreme de razboi
Ion Luca Caragiale, In vreme de razboi - trepte ale alienarii
in vreme de razboi - nuvela de Ion Luca Caragiale (Tema nuvelei)
Stavrache - personaj principal in nuvela in vreme de razboi
IN VREME DE RAZBOI - Analiza contextului literar pe capitole
Interpretare de text la prima vedere - I.L Caragiale, In vreme de razboi
IN VREME DE RA,ZBOI - comentariu literar - momentele subiectului
Nuvela psihologica de factura naturalista - IN VREME DE RA,ZBOI
In vreme de razboi de I. L. Caragiale
IN VREME DE RA,ZBOI - Studiul textului

LA HANUL LUI MANJOALA

- citeste textul
LA HANUL LUI MANJOALA - comentariu literar - Nuvela fantastica - Semnificatii
LA HANUL LUI MANJOALA,
Nuvela fantastica La hanul lui Manjoala de I.L Caragiale

KIR IANULEA

- citeste textul
KIR IANULEA - comentariu literar - Nuvela fantastica



Schite

Bacalaureat

- citeste textul
Bacalaureat
BACALAUREAT - analiza literara

Vizita

- citeste textul
Schita Vizita
VIZITA de I. L. Caragiale

D-L GOE

- citeste textul
D-l Goe - schita de Ion Luca Caragiale
D-l Goe - schita de Ion Luca Caragiale
Goe - personaj principal al schitei Dl Goe
Gretchen - personaj central al basmului Craiasa zapezii

TRIUMFUL TALENTULUI

- citeste textul
TRIUMFUL TALENTULUI - analiza literara

Infamie

- citeste textul
I.L. Caragiale, Infamie - Interpretare de text la prima vedere


Vizita de Ion Luca CARAGIALE (Schita)

 

M-am dus la sf. Ion sa fac o vizita doamnei Maria Popescu, o veche prietina, ca s-o felicit pentru onomastica unicului sau fiu, Ionel Popescu, un copilas foarte dragut de vreo opt anisori. N-am voit sa merg cu mana goala si i-am dus baietelului o minge foarte mare de cauciuc si foarte elastica. Atentiunea mea a facut mare placere amicei mele si mai ales copilului, pe care l-am gasit imbracat ca maior de rosiori in uniforma de mare tinuta. Dupa formalitatile de rigoare, am inceput sa convorbim despre vreme, despre sortii agriculturii - d. Popescu tatal este mare agricultor - despre criza s.cl. Am observat doamnei Popescu ca in anul acesta nu se prea vede la plimbare, la teatru, la petreceri Doamna mi-a raspuns ca de la o vreme i se uraste chiar unei femei cu petrecerile, mai ales cand are copii.

- Sa-ti spun drept, cat era Ionel mititel, mai mergea; acu, de cand s-a facut baiat mare, trebuie sa ma ocup eu de el; trebuie sa-i fac educatia. Si nu stiti dv. barbatii cat timp ii ia unei femei educatia unui copil, mai ales cand mama nu vrea sa-l lase fara educatie!

Pe cand doamna Popescu-mi expune parerile ei sanatoase in privinta educatiei copiilor, auzim dintr-o odaie de alaturi o voce ragusita de femeie batrana:

- Uite, conita, Ionel nu s-astampara!

- Ionel! striga madam Popescu; Ionel! vin la mama!

Apoi, catra mine incet:

- Nu stii ce strengar se face si destept Dar vocea de dincolo adaoga:

- Conita ! uite Ionel! vrea sa-mi rastoarne masina ! Astampara-te, ca te arzi!

- Ionel! striga iar madam Popescu; Ionel ! vin la mama!

- Sari, conita! varsa spirtul! s-aprinde!

- Ionel! striga iar mama, si se scoala repede sa mearga dupa el. Dar pe cand vrea sa iasa pe use, apare micul maior de rosiori cu sabia scoasa si-i opreste trecerea, luand o poza foarte martiala. Mama ia pe maiorul in brate si-l saruta

- Nu ti-am spus sa nu te mai apropii de masina cand face cafea, ca daca te-aprinzi, moare mama? Vrei sa moara mama?

- Dar - intrerup eu - pentru cine ati poruncit cafea, madam. Popescu?

- Pentru dumneata.

- Da de ce va mai suparati?

- Da ce suparare!

Madam Popescu mai saruta o data dulce pe maiorasul, il scuipa, sa nu-l deoache, si-l lasa jos. El a pus sabia in teaca, saluta militareste si merge intr-un colt al salonului unde, pe doua mese, pe canapea, pe foteluri si pe jos, stau gramadite fel de fel de jucarii. Dintre toate, maiorul alege o trambita si o toba. Atarna toba de gat, suie pe un superb cal vanat rotat, pune trambita la gura si, leganandu-se calare, incepe sa bata toba cu o mana si sa sufle-n trambita. Madam Popescu imi spune ceva; eu n-aud nimica. Ii raspund totusi ca nu cred sa mai tie mult gerul asa de aspru; ea n-aude nimica.

- Ionel! Ionel!! Ionel!!! Du-te dincolo, mama; spargi urechile dumnealui! Nu e frumos, cand sunt musafiri!

Iar eu, profitand de un moment cand trambita si toba tac, adaog:

- Si pe urma, d-ta esti rosior, in cavalerie.

- Maior! striga mandrul militar.

- Tocmai! zic eu. La cavalerie nu e toba; si maiorul nu canta cu trambita; cu trambita canta numai gradele inferioare; maiorul comanda si merge-n fruntea soldatilor cu sabia scoasa.

Explicatia mea prinde bine. Maiorul descalica, scoate de dupa git toba, pe care o tranteste cat colo; asemenea si trambita. Apoi incepe sa comande:

- Inainte! mars!

Si cu sabia scoasa, incepe sa atace strasnic tot ce-ntalneste-n cale. In momentul acesta, jupaneasa cea ragusita intra cu tava aducand dulceata si cafele. Cum o vede, maiorul se opreste o clipa, ca si cum ar vrea sa se reculeaga fiind surprins de inamic. Clipa insa de reculegere trece ca o clipa, si maiorul, dand un racnet suprem de asalt, se repede asupra inamicului. Inamicul da un tipat de desperare.

- Tine-l, conita, ca ma da jos cu tava!

Madam Popescu se repede sa taie drumul maiorului, care, in furia atacului, nu mai vede nimic inaintea lui. Jupaneasa este salvata; dar madam Popescu, deoarece a avut imprudenta sa iasa din neutralitate si sa intervie in razboi, primeste in obraz, dedesubtul ochiului drept, o puternica lovitura de spada.

- Vezi? vezi, daca faci nebunii? era sa-mi scoti ochiul Ti-ar fi placut sa ma omori? Saruta-ma, sa-mi treaca si sa te iert!

Maiorul sare de gatul mamei si o saruta Mamei ii trece; iar eu, dupa ce am luat dulceata, ma pregatesc sa sorb din cafea

- Nu va supara fumul de tutun? intreb eu pe madam Popescu.

- Vai de mine! la noi se fumeaza Barbatu-meu fumeaza si dumnealui mi se pare ca-i cam place.

Si zicand "dumnealui", mama mi-arata razand pe domnul maior.

- A! zic eu, si dumnealui?

- Da, da, dumnealui! sa-l vezi ce caraghios e cu tigara-n gura, sa te prapadesti de ras ca un om mare

- A! asta nu e bine, domnule maior, zic eu; tutunul este o otrava

- Da tu de ce tragi? ma-ntrerupe maiorul lucrand cu lingura in cheseaua de dulceata

- Ajunge, Ionel! destula dulceata, mama! iar te-apuca stomacul

Maiorul asculta, dupa ce mai ia inca vreo trei-patru lingurite; apoi iese cu cheseaua in vestibul.

- Unde te duci? intreaba mama.

- Viu acu! raspunde Ionel.

Dupa un moment, se-ntoarce cu cheseaua goala; o pune pe o masa, se apropie de mine, imi ia de pe mescioara tabacherea cu tigarete regale, scoate una, o pune in gura si ma saluta militareste, ca orice soldat care cere unui tivil sa-i imprumute foc. Eu nu stiu ce trebuie sa fac. Mama, razand, imi face cu ochiul si ma-ndeamna sa servesc pe domnul maior. Intind tigareta mea, militarul o aprinde pe a lui si, fumand, ca orice militar, se plimba foarte grav de colo pana colo. Eu nu-l pot admira indestul, pe cand mama il scuipa, sa nu-l deoache, si imi zice:

- Scuipa-l, sa nu mi-l deochi!

Maiorul si-a fumat tigareta pana la carton. Apoi se repede la mingea pe care i-am adus-o eu si-ncepe s-o tranteasca. Mingea sare pana la policandrul din tavanul salonului, unde turbura grozav linistea ciucurilor de cristal.

- Ionel! astampara-te, mama! Ai sa spargi ceva Vrei sa ma superi? vrei sa moara mama?

Dar maiorul s-a-ndarjit asupra ghiulelei saltatoare, care i-a scapat din mana: o tranteste cu mult necaz de parchet. Eu aduc spre gura ceasca, dar, vorba francezului, entre la coupe et les lèvres. 4 mingea imi zboara din mana ceasca, oparindu-ma cu cafeaua, care se varsa pe pantalonii mei de vizita, coloarea oului de rata.

- Ai vazut ce-ai facut? Nu ti-am spus sa te-astamperi Vezi? ai suparat pe domnul! aldata n-o sa-ti mai aduca nici o jucarie! Apoi, intorcandu-se catre mine, cu multa bunatate:

- Nu e nimic! iese Cafeaua nu pateaza! iese cu nitica apa calda! Dar n-apuca sa termine, si deodata o vad schimbandu-se la fata ca de o adanca groaza. Apoi da un tipat si, ridicandu-se de pe scaun:

- Ionel! mama! ce ai?

Ma-ntorc si vaz pe maiorul, alb ca varul, cu ochii pierduti si cu dragalasa lui figura strambata. Mama se repede spre el, dar pana sa faca un pas, maiorul cade lat.

- Vai de mine! tipa mama. E rau copilului! Ajutor! moare copilul!

Ridic pe maiorul, ii deschei repede mondirul la gat si la piept.

- Nu-i nimica! zic eu. Apa rece!

Il stropesc bine, pe cand mama pierduta isi smulge parul.

- Vezi, domnule maior? il intreb eu dupa ce-si mai vine in fire; vezi? Nu ti-am spus eu ca tutunul nu e lucru bun? Aldata sa nu mai fumezi!

Am lasat pe madam Popescu linistita cu scumpul ei maior afara din orice stare alarmanta, si am iesit. Mi-am pus sosonii si paltonul si am plecat. Cand am ajuns acasa, am inteles de ce maiorul iesise un moment cu cheseaua in vestibul - ca sa-mi toarne dulceata in sosoni.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 


Copyright © 2009 - 2014 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.