Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere






DOUA NOTE de Ion Luca CARAGIALE (Proza)

 

Am de mult intentia sa dau publicului o suma de note asupra vietii lui Eminescu - fiindca inexactitatile, nimicurile nascocite, neadevarurile absurde ce se spun de trei ani de zile pe socoteala lui ma revolta tot atata cat ma revolta si scandalul cu portretele si busturile puse fara sfiala in circulatie ca fiind ale lui, ca si cum ar fi vorba, inca o data zic, de un tip din evul mediu, iar nu de cineva care a trait in mijlocul nostru atata vreme; pana atuncea este, crez, aici locul sa spun urmatoarele:

Cu toata inegalitatea temperamentului sau, Eminescu avea doua coarde totdeauna egal de intinse: vecinie inamorat si vecinie avand nevoie de bani - se putea altfel? si poet, si sarac Vecinie visa niste "maini subtiri si reci", vecinie vana un camatar care sa-i cumpere pe nimica leafa-nainte cu cateva luni.

Asa, odata, ca totdeauna, inamorat si fara un ban, a venit de dimineata la redactie foarte amarat: avea acu, numaidecat, "nevoie de o suma insemnata; daca n-o gasea, se-mpusca". N-a voit sa ne spuna de ce anume acea suma si de ce atata graba, a refuzat sa mearga sa pranzim ca dupa obicei impreuna si a disparut dintre noi.

Seara, se afla unde? la bal mascat la teatru. Trepadase toata ziua dupa camatar; il gasise, din norocire, luase iar bani cu procente orbesti; isi cumparase un rand de haine de lux, cilindru, botine de lac, manusi galbene, si, dechizat astfel cat putuse mai bine, umbla de colo pana colo, amestecat pan multimea de gura-casca. Urmarea foarte gelos pe persoana gandurilor lui, care avea o patima nespusa pentru flirt sub masca si domino - lucru ce, prin trivialitatea lui, lovea pe poet si-n amor si-n mandrie. Norocul in ziua aceea n-a voit sa fie intreg pentru bietul nostru prietin: pe uzurar i-l scosese in cale bine dispus; pe femeie o trimesese la bal pentru altcineva. Nu e vorba, dupa bal, galantul contrariat "si-a platit un souper fin" - ceea ce I-a facut sa fie a doua zi foarte fara chef, cu atat mai mult cu cat era foarte usurat de greutatea banilor prinsi cu destula alergatura in ajun: ca toti oamenii de felul lui, ii azvarlise seara, ca sa-i doreasca dimineata.






Versurile citate la pagina 69 sunt exact acele pe cari Eminescu le-a citit in "Junimea". Mai tarziu s-a facut modificarea lor dupa observatiile si cererea catorva persoane din cercul acela, a caror sensibilitate extrema se simtea jignita de expresiile prea viguroase, prea crude ale poetului. El - se stie bine aceasta - a facut concesiune delicatetii acelora si a-ngaduit sa se toarne in veninul lui nativ si sincer putina apa de trandafir sa i se schimbe Famenii in Oamenii si scarbi in mahni; dar nu din toata inima a facut aceasta concesiune, desi, in discutia fara sir nici capatai ce se iscase, ca de obicei, dupa citirea poemei, staruise si "votase" pentru modificarea anodina si o dama la care el tinea foarte mult in acel timp.

Le spun acestea ca sa nu se creaza de catre public - mai putin initiat in ale miscarii literare - ca ar fi citatiunea de mai sus o falsificare: este o varianta originala, aceea anume la care tinea poetul, o varianta ce mi se pare mie - care am groaza de "apa de trandafir" -cu mult preferabila celei puse in vanzare de domnii editori. Eminescu nu era androgin, era barbat; el pe impotentii intelectuali nu-i considera ca oameni, ci ca fameni, si de aplauzele lor nu s-ar fi mahnii - se scarbea.

Dar la varianta aceasta cedase el cel putin, sub ce influenta nu ne pasa Mai tarziu, insa, s-a petrecut ceva mai rau mai tarziu, pe cand artistul era cu mintea bolnava, s-a facut in opera lui publicata in volum indreptari, purgari si omisiuni cu desavarsire arbitrare. Eu crez ca asta trebuie relevat.

Editorii sunt liberi sa traga cate exemplare vor, sa le vanza cum si cat le place, sa profite de munca si de pe urma sarmanului pierdut cat pot, sunt liberi; sa ramana negustorul cinstit, si castig bun sa-i dea Dumnezeu; dar sa stea la taraba lui si sa nu s-amestece a poci opera artistului.

Criticii, din parte-le, "cu flori desarte, cari roade n-au adus", sunt liberi sa judece dupa cum ii taie capul acea opera, sa dezbata, sa analizeze, sa explice, sa comenteze, sa interpreteze si cate toate - tot lucrari de seama si de fond:



"Si cand propria ta viata singur n-o stii pe de rost,

O sa-si bata altii capul s-o patrunza cum a fost!

Poate vreun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac,

Printre tomuri bracuite asezat, si el un brac,

Aticismul limbei tale o sa-l puna la cantar,

Colbul ridicat din carte-ti l-o sufla din ochelari,

Si te-o strange-n doua siruri, asezandu-te la coada in vreo nota prizarita sub o pagina neroada."



De aceasta onoare postuma nu poate scapa nici un om de talent, si orice generatie e mai mult sau mai putin bogata de asa grindini de opiniuni, de teorii si de "note prizarite sub pagine" savante.

Biblioteci intregi s-au scris numai despre Hamlet, si roatele tipografilor nostri de mii si sute de ori se-nvartesc pe zi si or sa se mai invarteasca in pofida lui Eminescu. Liber inca o data oricine sa-si alature pe o bucata de hartie numele-i de o zi cu un nume pe veci trainic, cum se aprinde un chibrit in fata soarelui; liber e oricine sa spuna despre o opera de arta si ce stie si ce nu, si daca o pricepe si daca nu, numeasca-se el Taine, sau fie ilustrul ciubotar al lui Apelles. Pe varful unui obelisc batran se abate cateodata si un vultur, dar mai ales se strang totdeauna roiuri de muscute sa bazaie pe creasta monumentului infierbantata de arsita. Apele norilor, vanturile vremilor spala si zvanta piatra nobila de urmele acelor efemere, si ea ramane tot curata ca mai-nainte si pentru mai-nainte. De clintit nu o poate clinti decat trasnetul cerului, ura fanatica a sectarilor exaltati, ori securea vandalului imbecil si rau, sau ignoranta barbara, care doboara si sfarma frumusetea ceea ca sa-si faca un prag inform la o sarmana coliba Dar astea toate sunt elemente oarbe ale naturii, miscate de sus fara constiinta, de jos de o constiinta din cale-afara obtuza ori smintita insa a ciunti cu constiinta limpede si cu sange rece o opera de arta? Si de asta e vorba aici.



Care artist, care amator, care om de bun-simt si de treaba ar indrazni sa ia un penel si sa indrepteze o trasatura macar a unui Rafael, sa prefaca numai o masura a lui Beethoven, ori sa potriveasca coapsa lui Apolon sau soldul unei Venere dupa personala lui judecata si dupa pornirea gustului sau actual? Lucrarea ce un mare artist ca Eminescu o lasa este, cu toate calitatile si defectele ei, ceva sfant, fiindca-n ea se intrupeaza pipait, si pentru o viata mai durabila decat chiar a neamului sau intreg, gandiri si simtiri de veacuri ale acestuia, si de aceea, fara teama de exagerare, s-a putut zice ca o asa lucrare este patrimoniul omenirii intregi, nu numai a unui neam.

Si, asadar, a pune mana fara sfiala pe o asemenea lucrare cu calitati eterne si a cuteza s-o potrivesti sau s-o mai cioplesti, dupa trecatorul tau gust si cu competenta ta discutabila - discutabila pentru ca e negativa fata cu realitatea evidenta si palpabila a monumentului ce-l judeci, discutabila fie ea cat de autorizata in parerea-ti proprie si a catorva clienti - va sa zica, a mutila lucrarea de arta pentru restul fara capat cunoscut al lumii si vremii, este a te face vinovat de o fapta reprobabila, este, cu un cuvant, o profanare Iar de profanare nu e capabil decat un om fara inima si cu spiritul ingust, un om care niciodata nu se poate uita pe sine, care nu poate avea nici o ridicare de suflet pe d-asupra egoismului stramt, nici o emotie cum sa zic? impersonala - ca sa intrebuintez si eu niste platitudini platonice scoase de curand iar la moda, - nici un fel de respect chiar cand se afla in fata lucrurilor sfinte fiindca n-are, fiindca nu poate avea nimica sfant pe lume.

Veacul acesta care se stinge a inaugurat, spre onoarea lui, scoala asa-numitului spirit de examen, pentru a putea masura cat mai exact increderea ce trebuie sa aiba urmasii in afirmarile strabunilor; jurare in verba magistri este astazi, din norocire pentru spiritul uman, un adagiu mort si-ngropat.



Astazi critica onesta si in adevar savanta cearca sa elimineze din textele clasicilor antici alterarile introduse de pe vremuri de catre copistii nepriceputi sau infideli si sa afle in fine adevaratul original. Ea racaie de pe zidurile monumentelor scoarta pusa randuri-randuri, dupa mode trecatoare, de catre niste restauratori inculti, ca sa afle formele primitive curate; ea restabileste numele asiriane, pe cari transcriitorii ebraici din primele secole ale erei noastre le-au deformat dupa sensul actual al lor prin introducerea punctelor vocalice subtscrise in vechile carti biblice; iar din miturile stravechi asiatice, incarcate, in migratia lor pe atatea s-atatea drumuri, de elemente eterogene si intunecatoare, distilandu-le cu dibacie, scoate raze de adevar ce ne lumineaza origina neamurilor Europei civilizate.

Noi, romanii, avem pretentia indreptatita si interesul a ne pune in randul acestor neamuri, alaturi- cu popoarele moderne, trebuie dar sa intelegem ca nu putem asista nepasatori la alterari voite sau nevoite facute sub ochii nostri in textul celui mai mare scriitor roman; si astfel, oricine e dator, credem, a denunta opiniei publice luminate falsificarea copiei - atat mai rau daca de fapta lui neiertata copistul nu s-ar putea scuza numai cu ignoranta.





 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care


loading...

Copyright © 2009 - 2017 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

DOUA NOTE



Opera si activitatea literara Ion Luca CARAGIALE

Scrierile si activitatea publicistica a lui Ion Luca CARAGIALE





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Proza

DOUA NOTE

- citeste textul



Teatru

O scrisoare pierduta

- citeste textul
Comedia O scrisoare pierduta
Caracterizarea lui Stefan Tipatescu - O scrisoare pierduta de I.L.Caragiale
Comedia O scrisoare pierduta de Ion Luca Caragiale
Despre Farfuridi (Exemplu de caracterizare a unui personaj caragialean)
O SCRISOARE PIERDUTA, - analiza literara
O scrisoare pierduta - instante ale comicului la granita spre modernitate
O scrisoare pierduta caracterizarea personajelor - Trahanache, Catavencu, Tipatescu, Zoe, Farfuridi, Cetateanul turmentat, Pristanda
O scrisoare pierduta - comedie de Ion Luca Caragiale.
Agamita Dandanache - caracterizare - personaj al comediei O scrisoare pierduta
Caracterziare Cetateanul turmentat - personaj in comedia O scrisoare pierduta
Ghita Pristanda - personaj in comedia O seri-soare pierduta
Nae Catavencu - personaj in comedia O scrisoare pierduta
Stefan Tipatescu - personaj al comediei O scrisoare pierduta
Zaharia Trahanache - personaj in comedia O scrisoare pierduta
Caracterizare - Zoe Trahanache - personaj in comedia O scrisoare pierduta
I.L. Caragiale, O scrisoare pierduta, actul al II-lea Interpretare de text la prima vedere
Sursele comicului in comedia O noapte furtunoasa de Ion Luca Caragiale.
O SCRISOARE PIERDUTA, - COMEDIE, Tema, Locul, Semnificatia titlului
Povestirea pe acte si scene, cu precizarea momentelor subiectului - Structura comediei
Caracterizarea personajelor (Zaharia Trahanache, Stefan Tipatescu, Zoe Trahanache, Ghita Pristanda, Nae Catavencu)
Cetateanul turmentat, reprezentantul omului simplu, al alegatorului
Sursele comicului
Comedia O scrisoare pierduta
O SCRISOARE PIERDUTA, - Studiul textului

O NOAPTE FURTUNOASA

- citeste textul
O NOAPTE FURTUNOASA - COMEDIE - Formele de manifestare ale comicului
Povestirea subiectului pe acte si scene
Caracterizarea personajelor - Jupan Dumitrache Titirca, Zita, Veta, Rica Venturiano
Sursele comicului

D ale carnavalului

- citeste textul

Conu Leonida fata cu reactiunea

- citeste textul

NENOROCIREA UNEI REGINE

- citeste textul

A ZECEA MUZA

- citeste textul



Nuvele

In vreme de razboi

- citeste textul
Nuvela in vreme de razboi
Ion Luca Caragiale, In vreme de razboi - trepte ale alienarii
in vreme de razboi - nuvela de Ion Luca Caragiale (Tema nuvelei)
Stavrache - personaj principal in nuvela in vreme de razboi
IN VREME DE RAZBOI - Analiza contextului literar pe capitole
Interpretare de text la prima vedere - I.L Caragiale, In vreme de razboi
IN VREME DE RA,ZBOI - comentariu literar - momentele subiectului
Nuvela psihologica de factura naturalista - IN VREME DE RA,ZBOI
In vreme de razboi de I. L. Caragiale
IN VREME DE RA,ZBOI - Studiul textului

LA HANUL LUI MANJOALA

- citeste textul
LA HANUL LUI MANJOALA - comentariu literar - Nuvela fantastica - Semnificatii
LA HANUL LUI MANJOALA,
Nuvela fantastica La hanul lui Manjoala de I.L Caragiale

KIR IANULEA

- citeste textul
KIR IANULEA - comentariu literar - Nuvela fantastica



Schite

Bacalaureat

- citeste textul
Bacalaureat
BACALAUREAT - analiza literara

Vizita

- citeste textul
Schita Vizita
VIZITA de I. L. Caragiale

D-L GOE

- citeste textul
D-l Goe - schita de Ion Luca Caragiale
D-l Goe - schita de Ion Luca Caragiale
Goe - personaj principal al schitei Dl Goe
Gretchen - personaj central al basmului Craiasa zapezii

TRIUMFUL TALENTULUI

- citeste textul
TRIUMFUL TALENTULUI - analiza literara

Infamie

- citeste textul
I.L. Caragiale, Infamie - Interpretare de text la prima vedere



loading...