Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Conu Leonida fata cu reactiunea de Ion Luca CARAGIALE (Teatru)

 

(O odaie modesta de mahala. In fund, la dreapta, o usa; la stanga o fereastra. De-o parte si de alta a scenii cate un pat de culcare. In mijlocul odaii o masa imprejurul careia sunt asezate scaune de paie. Pe masa, o lampa cu gaz ; pe globul lampii un abat-jour cusut pe canava. In planul intai, la stanga, o soba cu usa deschisa si cu cativa taciuni palpaind. - Leonida e in halat, in papuci si cu scufia de noapte ; Efimita in camizol, fusta de flanela rosie si legata la cap cu tulpan alb. Amandoi sed de vorba la masA)







SCENA I







LEONIDA: Asa, cum iti spusei, ma scol intr-o dimineata, si, stii obiceiul meu, pui mana intai si-ntai pe "Aurora Democratica", sa vaz cum mai merge tara. O deschiz si ce citesc? Uite, tiu minte ca acuma: " 11/23 Faurar a cazut tirania! Vivat Republica!"



EFIMITA: Auzi colo!



LEONIDA: Raposata dumneei - nevasta-mea a d-intai - nu se sculase inca. Sar jos din pat si-i strig: "Scoala, cocoana, si te bucura, ca esti si dumneata muma din popor; scoala, c-a venit libertatea la putere!"



EFIMITA (afirmatiV): Ei!



LEONIDA: Cand aude de libertate, sare si dumneei raposata din pat ca era republicana! Zic: gateste-te degrab', Mitule, si hai si noi pe la revulutie. Ne imbracam, domnule, frumos, si o luam repede pe jos pan' la teatru (cu gravitatE) Ei, cand am vazut stii ca eu nu intru la idee cu una cu doua



EFIMITA: Ti-ai gasit! dumneata nu esti d-aia. Ehei! Ca dumneata, bobocule, mai rar cineva.



LEONIDA: Ori sa zici nu stiu ce si nu stiu cum, ca adicatele "acu, unde esti tu republican, tii partea natiunii."



EFIMITA: As!



LEONIDA: Dar, cand am vazut, am zis si eu: sa te fereasca Dumnezeu de furia poporului!. Ce sa vezi, domnule? Steaguri, muzici, chiote, tambalau, lucru mare, si lume, lume. de-ti venea ameteala nu altceva.






EFIMITA: Bine ca n-am fost la Bucuresti pe vremea aia! cum sunt eu nevricoasa, Doamne fereste! pateam alte alea.



LEONIDA: Ba nu zi asta; puteai trage un ce profit. (schimband tonuL) Ei, cat gandesti c-a tinut toiul revulutiei?



EFIMITA: Pana seara.



LEONIDA (zambind de asa naivitate, apoi cu seriozitatE): Trei saptamani de zile, domnule.



EFIMITA (minunandu-sE): Nu ma-nnebuni, soro!



LEONIDA: Ce te gandesti dumneata, ca a fost asa un bagadel lucru? Fa-ti idee: daca chiar Galibardi, de-acolo, de unde este el, a scris atunci o scrisoare catra natiunea romana.



EFIMITA (cu intereS): Zau ?



LEONIDA: Mai e vorba!



EFIMITA: Adica cum?



LEONIDA: Vezi dumneata, i-a placut si lui cum am adus noi lucrul cu un sul subtire ca sa dam exemplu Evropii, si s-a crezut omul dator, ca un ce de politica, pentru ca sa ne firitiseasca.



EFIMITA (curioasA): Da'. ce spunea in scrisoare ?



LEONIDA (cu importantA): Patru vorbe, numai patru, da' vorbe, ce-i drept! Uite, tiu minte ca acuma: "Bravos natiune! Halal sa-ti fie! Sa traiasca Republica! Vivat Printipatele Unite!" si jos iscalit in original "Galibardi".



EFIMITA (satisfacutA): Apoi, atunci daca-i asa, a vorbit destul de frumos omul!



LEONIDA: Hehei! unul e Galibardi: om, o data si jumatate! (cu mandrie si sigurantA) Ei! gianta latina, domnule, n-ai ce-i mai zice. De ce a bagat el in racori, gandesti, pe toti imparatii si pe Papa de laRoma?



EFIMITA (miratA): Si pe Papa de la Roma? Auzi, soro?



LEONIDA: Ba inca ce! i-a tras un tighel, de i-a placut si lui. Ce-a zis Papa - iezuit, aminteri nu-i prost! - cand a vazut ca n-o scoate la capatai cu el?. "Ma nene, asta nu-i gluma; cu asta, cum vaz eu, nu merge ca de, cu fitecine; ia mai bine sa ma iau eu cu politica pe langa el, sa mi-l fac cumatru." Si de colea pana colea, tura vura, c-o fi tunsa, c-o fi rasa, l-a pus pe Galibardi de i-a botezat un copil.



EFIMITA (cu ironiE): Si-a cunoscut omul nasul!



LEONIDA: Vezi bine!. Acu ia spune, cam cati oameni te bate gandul ca sa aiba Galibardi?



EFIMITA: Sumedenie!



LEONIDA: O mie, domnule, numa' o mie.



EFIMITA: Ei! fugi ca mor! si adica numa' cu o mie sa



LEONIDA (intrerupand-O): Da, da' intreaba-ma sa-ti spun ce fel de oameni sunt.



EFIMITA: Ceva tot unul si unul.



LEONIDA: Ai mai prima, domnule, alesi pe sprinceana, care mai de care, da cu pusca-n Dumnezeu; volintiri, ma rog: azi aici, maine-n Focsani, ce-am avut si ce-am pierdut!



EFIMITA: Ei! asa da.



LEONIDA: Si toti se-nchina la el ca la Cristos; de hatarul lui, sunt in stare, trei zile d-a randul, sa nu manance si sa nu bea, daca n-or avea ce.



EFIMITA: Ce spui, soro?



LEONIDA: Ce-ti spui eu, si cate si mai cate altele si mai si.



EFIMITA: Bravos!



(0 mica pauza si cascaturi de amandoua partilE)



LEONIDA: Trebuie sa fie tarziu, Mitule; ne culcam?



EFIMITA (se scoala si se uita la ceaS): Douaspce trecute, bobocule.



LEONIDA (sculandu-se si el si mergand spre patul din stangA): Vezi dumneata cum trece vremea cu vorba



EFIMITA (dregandu-si patuL): Ei! cum le spui dumneata, sa tot stai s-asculti; ca dumneata, bobocule, mai rar cineva.



LEONIDA (la pat si intrand sub plapumA): Mito, ai zis matale fetii sa vie maine mai de dimineata ca sa faca focul ?



EFIMITA (stingand lampA): Da. (se-nchina si se asaza in pat la dreaptA)



(Odaia ramane luminata numai de flacara taciunilor din sobA)



LEONIDA (dupa ce s-a invartit in pat pana sa-si faca culcusul, cu satisfactiE): A! aasa!



(Un moment pauza, in timp ce fiecare se asaza bine in asternutul saU)



EFIMITA (din asternuT): Si zi asa cu Galibardi, 'ai?



LEONIDA (asemeneA): Asa zau! Ei! mai da-mi inca unul ca el, si pana maine seara, - nu-mi trebuie mai mult, - sa-ti fac republica (cu regret.) Da' nu e! Da' o sa-mi zici ca cu incetul se face otetul, ori ca mai rabda, ca n-a intrat zilele-n sac. (cu tariE) D-apoi bine, frate, pana cand tot rabda azi, rabda maine ? ca nu mai merge, domnule, s-a saturat poporul de tiranie, trebuie republica!



EFIMITA: Adica, zau, bobocule, de! eu, cu mintea ca de femeie, pardon sa te-ntreb si eu un lucru: ce procopseala ar fi si cu republica?



LEONIDA (minunat de-asa intrebarE): Ei! bravos! s-asta-i buna! Cum, ce procopseala? Vezi asta-i vorba: cap ai, minte ce-ti mai trebuie? Apoi, inchipuieste-ti dumneata numai un condei, stai sa-ti spui: mai intai si-intai ca daca e republica, nu mai plateste niminea bir



EFIMITA: Zau?



LEONIDA: Zau Al doilea ca fiestecare cetatean ia cate o leafa buna pe luna, toti intr-o egalitate.



EFIMITA: Parol?



LEONIDA: Parol Par egzamplu, eu



EFIMITA: Pe langa pensie ?



LEONIDA: Vezi bine; pensia e basca, o am dupa legea veche, e dreptul meu; mai ales cand e republica, dreptul e sfant: republica este garantiunea tuturor drepturilor.



EFIMITA (cu toata aprobareA): Asa da.



LEONIDA: Si al treilea, ca se face si lege de muraturi.



EFIMITA: Cum lege de muraturi ?



LEONIDA: Adicatele ca nimini sa nu mai aiba drept sa-si plateasca datoriile.



EFIMITA (crucindu-se cu mirarE): Maica Precista, Doamne! apoi daca-i asa, de ce nu se face mai curand republica, soro ?



LEONIDA: Hei! te lasa reactionarii, domnule ? Fireste, nu le vine lor la socoteala sa nu mai plateasca niminea bir! e aproape de mintea omului: de unde ar mai manca ei lefurile cu lingura?



EFIMITA: Asa e da' (reflectand mai adanC) un lucru nu-nteleg eu.



LEONIDA: Ce lucru?



EFIMITA: Daca n-o mai plati niminea bir, soro, de unde or sa aiba cetatenii leafa?



LEONIDA (in lupta cu somnuL): Treaba statului, domnule, el ce grije are? pentru ce-l avem pe el? e datoria lui sa-ngrijeasca sa aiba oamenii lefurile la vreme



EFIMITA (lamuritA): Asa da vezi, mie nu-mi dadea-n gand. (dupa o pauza de reflectiE) Ce bine ar fi! unde da Dumnezeu odata sa o mai vedem s-asta, republica! (Leonida incepe sa sforaiE) Dormi, soro? (Leonida sforaie-naintE) A adormit.











SCENA II







(Coana Efimita se asaza pe o ureche si adoarme si ea. - Unu dupa miezul noptii suna rar in vecinatate: patru batai pentru sferturi, apoi o bataie mai grava pentru ceas. In orchestra melodrama "misterioso". Cateva momente pauza, dupa care s-aud in departare doua-trei detunaturi de pusca si chiote surde; apoi, altele mai multe fi strigate mai distincte, si inca o datA)







EFIMITA (se desteapta si se ridica-n pat, privind cu nedumerire catre use si intreband cu neastampaR): Cine e? (pauzA) Cine e? (pauza; sare din pat, alearga repede la usa si o incearca daca e bine incuiata, asemenea la fereastra, si se-ntoarce mai putin ingrijata sa se aseze iar la loc, facandu-si o crucE) Cine stie ce-oi fi visat! (se culca si atipeste iar; in orchestra melodrama; pauza; o salva de detunaturi si strigate inmultite; cocoana sare din pat cat colO). Cine e? (o pauza, merge tremurand la masa, cauta p-intunerec chibriturile si aprinde lampa; foarte emotionata, incearca inca o data usa, merge in varful degetelor la dulapul de haine, il incuie repede, ca si cum ar fi prins pe cineva in el, si asculta cu palpitatie ce se petrece inauntru; se uita apoi pe sub paturi si prin toate colturile, stinge lampa, se-nchina si se urca iar in paT) Ce-o fi s-asta? (deodata, s-aud o noua salva si chiote prelungite; coana Efimita sare jos si ramane inmarmurita in picioare ascultand; o alta salva si strigatE) Leonido! (zgomotul se repetA) Leonido!! (pauza; zgomotul se repeta cu putere; cocoana se repede peste un scaun cu exasperare, se impiedeca si cade peste patul lui LeonidA) Leonido!!!











SCENA III







LEONIDA (sculandu-se din somn spaimantaT): 'Ai! ce e?



EFIMITA: Leonido! scoal' ca-i foc, Leonido!



LEONIDA (speriaT): Unde-i foc ?



EFIMITA: Scoal' ca-i revulutie, batalie mare afara!



LEONIDA: As! vorba sa fie! Ce te pomenesti vorbind, domnule?



EFIMITA: Batalie la toarta, soro: pistoale, pusti, tunuri, Leonido, tipete, chiote, lucru mare, de am sarit din somn!



LEONIDA (luand-o cu binisoruL): Mitule, nu-i nimica; stii cum esti dumneata nevricoasa, unde am vorbit toata seara de politica, te-i fi culcat si cu fata-n sus si ai visat cine stie ce.



EFIMITA (impacientatA): Leonido, desteapta sunt eu acuma?



LEONIDA: Apoi de! Mitule, asta dumneata stii.



EFIMITA (atinsA): Bravos, bobocule! nu m-asteptam ca tocmai dumneata sa te pronunti cu asa iluziiin contra mea; te credeam mai altfel imi pare rau! Cucoane Leonido, sunt desteapta; am auzit acum cum te-auz si m-auzi revulutie, batalie mare!






LEONIDA: Bine, Mitule, stai, nu te importadegeaba. De cand m-ai desteptat pe mine, ai mai auzit ceva?



EFIMITA: Nu.



LEONIDA: Apoi de! cum vine treaba asta? spune matale



EFIMITA (cam in nedomirirE): De, soro, stiu si eu?



LEONIDA: Apoi, vezi? Dar s-o mai luam si pe partea ailalta, sa vedem ce-ai sa mai zici. Bine, chiar revulutie sa fi fost, sa zicem; nu stii dumneata ca n-are nimini voie sa descarce focuri in oras ? e ordin de la politie



EFIMITA (aproape rasconvinsA): De! bobocule, sa zic si eu cum zici, ca dupa cum le spui dumneata, una si cu una fac doua, n-are de unde sa te mai apuce omul (stand la ganduri si iar indoindu-sE) Da' bine, soro, am auzit, am a-u-zit; cum s-auz ce nu era? ce-am auzit daca nu era nimica?



LEONIDA: Ei! domnule, cate d-astea n-am citit eu, n-am par in cap! Glumesti cu omul! Se-ntampla (cu tonul unei teorii sigurE) ca fiinca de ce? o sa ma-ntrebi Omul, bunioara, de par egzamplu, dintr-un nu-stiu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intra la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! si dupa aia din fandacsie cade in ipohondrie. Pe urma, fireste, si nimica misca.



EFIMITA: Comedie, soro! (minunandu-sE) Asa o fi!



LEONIDA: Bunioara si la dumneata acuma, o ipohondrie trecatoare; nu-i nimica Hai sa ne culcam: noapte buna, Mitule.



EFIMITA: Noapte buna. (inca nedomirita oarecum, stinge lampa si se vara in pat.)



LEONIDA (dupa o pauzA): Nu te mai culca cu fata-n sus, Mitule, ca iar visezi.



(Cocoana s-asaza p-o ureche; in odaie intunerec, in orchestra melodrama;



o pauza, dupa care d-odata se aud in departare chiote, strigate si detunaturI)











SCENA IV







EFIMITA: Ai auzit?



LEONIDA: Ai auzit?



(Amandoi, d-odata, se ridica infiorati. Zgomotul s-apropiE)



EFIMITA (sarind din paT): E idee, Leonido ?



LEONIDA (cu spaimA): Aprinde lampa (sare si el din paT)



(Zgomotul mai aproapE)



EFIMITA (aprinzand lampA): E fandacsie, bobocule ?



LEONIDA (tremuranD): Nu-i lucru curat, Mitule!



(Zgomotul tot mai tarE)



EFIMITA: E ipohondrie, soro?



(Zgomotul creste mereU)



LEONIDA: E primejdie mare, domnule! Ce sa fie?



EFIMITA: Ce sa fie? dumneata nu vezi ce sa fie? Revulutie, batalie mare, Leonido!



LEONIDA (ciudindu-sE): Bine, frate, revulutie ca revulutie, da' nu-ti spusei ca nu-i voie de la politie sa dai focuri in oras ?



(Zgomotul creste inaintE)



EFIMITA (tremuranD): Voie, ne-voie, auzi ?



LEONIDA (asemeneA): Auz: da' nu e, nu se poate sa fie revulutie Cata vreme sunt ai nostrila putere, cine sa stea sa faca revulutie?



EFIMITA: De! intreaba-ma sa te-ntreb (zgomot marE) Auzi ?



LEONIDA: Unde mi-este gazeta? (nervoS) ca daca o fi sa fie revulutie, trebuie sa spuie la "Ultime stiri". Unde mi-e gazeta? (merge la masa, ia gazeta, isi arunca ochii pe pagina a treia si da un tipaT) A!



EFIMITA: Ei!



LEONIDA (pierduT): Nu e revulutie, domnule, e reactiune; asculta: (citeste tremuranD) "Reactiunea a prins iar la limba. Ca un strigoi in intunerec, ea sta la panda ascutindu-si ghearele si asteptand momentul oportun pentru poftele ei antinationale. Natiune, fii desteapta!" (cu dezolarE) Si noi dormim, domnule!



EFIMITA (asemeneA): Cine strica, soro, daca nu mi-ai citit gazeta de cu seara!



(Zgomot tarE)



LEONIDA (prapadiT): Si pe mine ma stiu toti reactionarii ca sunt republican, ca sunt pentru natiune.



EFIMITA (tremurand si incepand sa plangA): Ce-i de facut, soro?



LEONIDA (stapanindu-se ca sa-i faca curaJ): Nu te speria, Mitule, nu te speria



(Salve si chiote foarte apropiatE)



EFIMITA: Iute, soro, pune mana.



(Amandoi trag cearsafurile din paturi in mijlocul casii, golesc dulapul, scrinul, si fac doua legaturi mari; apoi baricadeaza usa cu paturile si cu mobilelE)



LEONIDA (lucranD): Mergem la gara pan dosul Cismegiului, si plecam pana-n ziua cu trenul la Ploiesti. Acolo nu mai mi-e frica: sunt intre ai mei! republicanitoti, saracii!



(Zgomot si mai aproapE)



EFIMITA (ingrozita, oprindu-se din lucru si ascultanD): Soro! soro! auzi dumneata? Zavragiiivin incoace!



LEONIDA (asemeneA): Auz (tremurA) Si cum sunt eu deocheat, drept aicea vin, sa ne darame casa.



EFIMITA (indoindu-se de genuchi si inecandu-sE): Nu-mi spune, soro, ca mor!



LEONIDA: Fa iute, iute!



(Zgomotul si mai aproape; Leonida cade-n genuchI)



EFIMITA: Soro, mor! a intrat in ulita noastra



LEONIDA: Stinge lampa!



(Cocoana sufla iute in lampa; zgomotul este sub ferestre. Amandoi sunt trasniti. O pauza, zgomot si apoi cateva batai in usa d-afarA)



EFIMITA (soptinD): Sunt la usa.



LEONIDA (asemeneA): Atat mi-a fost! Nu te misca. (bataile se repeta mai tare; zgomotul s-a cam departaT) Sa ne ascundem in dulap



EFIMITA: Sa lasam calabalacul si sa sarim pe fereastra



LEONIDA: Dar daca or fi intrat in curte?



(Bataile in usa se indesesc cu nerabdare; zgomotul se departeaza mereU)



UN GLAS DE FEMEIE (d-afarA): Dar asta, comedie!



EFIMITA (cu uimire, plecandu-se spre usa s-ascultE): 'Ai?



LEONIDA (oprind-O): St! nu te misca!



(Pumni tari in usa; zgomotul si mai departE)



GLASUL (d-afarA): Ei! Doamne! (striganD) Conita!



EFIMITA (uimitA): E slujnica, Leonido, Safta.



(Chiotele si impuscaturile d-abia se mai aud foarte departE)



LEONIDA: St! parca s-a mai departat zavera!



(Batai desperate in usA)



GLASUL (d-afarA): Deschide, cocoana, sa fac focul. (o pauza. Leonida si Efimita asculta uimiti, nestiind ce sa creazA) Vai de mine! nu-i buna asta! a patit boierii ceva!



EFIMITA: E Safta (vrea sa mearga la usA)



LEONIDA (oprind-O): St! nu deschide o data cu capul!



EFIMITA (nemaiputand rabda si zmucindu-sE): Trebuie sa deschiz, soro, ca-ncepe dobitoaca sa tipe si-i mai rau: ne da de gol la zavragii!



(Batai din toate puterile in usA)



LEONIDA (comprimandu-si inima si cu un ton de suprema resignarE): Deschide!



EFIMITA (mergand in varful degetelor la usa, intreaba cu gura jumatatE): Cine e?



GLASUL (d-afarA): Eu, cocoana; am venit sa fac focul.



EFIMITA (sta un minut la indoiala, apoi se hotaraste si, dand in laturi baricada, deschide si cu glasul alertaT): Haide, intra.



(in odaie e intunerec. Coana Efimita tine piept Saftii la usA)











SCENA V







EFIMITA (miscata, cu tonul misterioS): Ce-i afara, Safto ?



SAFTA (care a intrat cu un brat de lemnE): Bine, cocoana, ce sa fie! Da' pan-acuma n-am putut inchide ochii: toata noaptea a fost masa mare la bacanul din colt; acu d-abia s-a spart cheful. Adineaori a trecut p-aici vreo cativa, se duceau acasa pe doua carari; era si Nae Ipingescu, ipistatul, beat frant; chiuia si tragea la pistoale obicei mitocanesc.



LEONIDA (nedomiriT): Ce obicei?



SAFTA: Stii, a facut oamenii chef, c-aseara a fost lasata-secului.



EFIMITA (inseninandu-se si prinzand limba, catra Leonida cu umoR): A fost lasata, secule!



LEONIDA (imbarbataT): Ei vezi ? (plin de triumful teorieI) Tot vorba mea, domnule! Omul, bunioara, de par egzamplu, dintr-un nu-stiu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intra la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! si dupa aia, din fandacsie cade in ipohondrie. (catre cocoanA) Vazusi?



EFIMITA (cu cheF): Ei! soro! parca ziceai ca nu e voie de la politie sa se dea cu pistoale in oras ?



LEONIDA (siguR): Apoi bine, nu vezi dumneata ca aici a fost chiar politia in persoana



EFIMITA: Ei, bobocule, apai cum le stii dumneata toate, mai rar cineva! (aprinde lampA)



(Amandoi sunt foarte veseli. Safta ramane incremenita vazand rasturnarea odaiI)











Cortina

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care







Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Conu Leonida fata cu reactiunea



Opera si activitatea literara Ion Luca CARAGIALE

Scrierile si activitatea publicistica a lui Ion Luca CARAGIALE





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Teatru

O scrisoare pierduta

- citeste textul
Comedia O scrisoare pierduta
Caracterizarea lui Stefan Tipatescu - O scrisoare pierduta de I.L.Caragiale
Comedia O scrisoare pierduta de Ion Luca Caragiale
Despre Farfuridi (Exemplu de caracterizare a unui personaj caragialean)
O SCRISOARE PIERDUTA, - analiza literara
O scrisoare pierduta - instante ale comicului la granita spre modernitate
O scrisoare pierduta caracterizarea personajelor - Trahanache, Catavencu, Tipatescu, Zoe, Farfuridi, Cetateanul turmentat, Pristanda
O scrisoare pierduta - comedie de Ion Luca Caragiale.
Agamita Dandanache - caracterizare - personaj al comediei O scrisoare pierduta
Caracterziare Cetateanul turmentat - personaj in comedia O scrisoare pierduta
Ghita Pristanda - personaj in comedia O seri-soare pierduta
Nae Catavencu - personaj in comedia O scrisoare pierduta
Stefan Tipatescu - personaj al comediei O scrisoare pierduta
Zaharia Trahanache - personaj in comedia O scrisoare pierduta
Caracterizare - Zoe Trahanache - personaj in comedia O scrisoare pierduta
I.L. Caragiale, O scrisoare pierduta, actul al II-lea Interpretare de text la prima vedere
Sursele comicului in comedia O noapte furtunoasa de Ion Luca Caragiale.
O SCRISOARE PIERDUTA, - COMEDIE, Tema, Locul, Semnificatia titlului
Povestirea pe acte si scene, cu precizarea momentelor subiectului - Structura comediei
Caracterizarea personajelor (Zaharia Trahanache, Stefan Tipatescu, Zoe Trahanache, Ghita Pristanda, Nae Catavencu)
Cetateanul turmentat, reprezentantul omului simplu, al alegatorului
Sursele comicului
Comedia O scrisoare pierduta
O SCRISOARE PIERDUTA, - Studiul textului

O NOAPTE FURTUNOASA

- citeste textul
O NOAPTE FURTUNOASA - COMEDIE - Formele de manifestare ale comicului
Povestirea subiectului pe acte si scene
Caracterizarea personajelor - Jupan Dumitrache Titirca, Zita, Veta, Rica Venturiano
Sursele comicului

D ale carnavalului

- citeste textul

Conu Leonida fata cu reactiunea

- citeste textul



Nuvele

In vreme de razboi

- citeste textul
Nuvela in vreme de razboi
Ion Luca Caragiale, In vreme de razboi - trepte ale alienarii
in vreme de razboi - nuvela de Ion Luca Caragiale (Tema nuvelei)
Stavrache - personaj principal in nuvela in vreme de razboi
IN VREME DE RAZBOI - Analiza contextului literar pe capitole
Interpretare de text la prima vedere - I.L Caragiale, In vreme de razboi
IN VREME DE RA,ZBOI - comentariu literar - momentele subiectului
Nuvela psihologica de factura naturalista - IN VREME DE RA,ZBOI
In vreme de razboi de I. L. Caragiale
IN VREME DE RA,ZBOI - Studiul textului

LA HANUL LUI MANJOALA

- citeste textul
LA HANUL LUI MANJOALA - comentariu literar - Nuvela fantastica - Semnificatii
LA HANUL LUI MANJOALA,
Nuvela fantastica La hanul lui Manjoala de I.L Caragiale

KIR IANULEA

- citeste textul
KIR IANULEA - comentariu literar - Nuvela fantastica



Schite

Bacalaureat

- citeste textul
Bacalaureat
BACALAUREAT - analiza literara

Vizita

- citeste textul
Schita Vizita
VIZITA de I. L. Caragiale

D-L GOE

- citeste textul
D-l Goe - schita de Ion Luca Caragiale
D-l Goe - schita de Ion Luca Caragiale
Goe - personaj principal al schitei Dl Goe
Gretchen - personaj central al basmului Craiasa zapezii

TRIUMFUL TALENTULUI

- citeste textul
TRIUMFUL TALENTULUI - analiza literara

Infamie

- citeste textul
I.L. Caragiale, Infamie - Interpretare de text la prima vedere