Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere






O VIZITA LA CASTELUL "IULIA HASDEU" de Ion Luca CARAGIALE (Proza)

 

Am fost alaltaieri la castelul "Iulia Hasdeu" de la Campina, unde am petrecut o zi nespus de incantatoare, ospatat de d. si d-na Hasdeu, parintii proprietarei. Aceasta minunata cladire a fost ridicata in trei ani, fara nici un studiu sau plan prealabil, ci numai si numai, bucata cu bucata, dupa comunicarile spiritiste ale Iuliei Hasdeu. D. Hasdeu nu este arhitect si n-ar fi fost in stare, cum singur marturiseste, sa conceapa un plan asa de complex, asa de logic si de frumos. E un castel tare si totdeodata un templu. Baza lui are forma simetrica a unei cruci; axa-i principala urmeaza o linie perpendiculara pe meridian, asa ca fatada templului priveste drept la rasarit.

Mi-ar fi cu neputinta sa fac o descriere completa a acestui locas de inaltare sufleteasca, de mangaiere, de credinta, de rugaciune si inspiratiune. Ma voi margini a da putine note fugitive asupra unor amanunte si mai ales asupra emotiunii profunde ce am simtit acolo. Castelul-templu are doua aripe cu cate un cat si un donjon central, inalt de optsprezece metri. El se ridica mandru in mijlocul unei curti largi, avand la dreapta lui, ca de streaja, niste nuci batrani, iar la stanga, o gradinita de flori tinere, scaldate toata ziua in lumina soarelui. Castelul-templu are de jur imprejur, la fiecare rand, terase largi, imprejmuite toate cu stalpi scurti de granit, acoperiti cu table de aceeasi piatra, in stil druidic. Fatada e tot de granit cioplit fara lustru. Suindu-te pe terasa de jos, de la picioarele donjonului, dai de intrare. O muche de piatra, lata cam de o palma, desparte vertical drept in doua intrarea deschisa. Aceasta muche e muchea usii principale: o bucata de granit masiv, grea de cateva mii de kg, care se deschide cu mare usurinta, invartindu-se alunecos pe o osie de fier ce-i trece prin mijloc. Cand usa este deschisa, i se vede numai muchea; cand este inchisa, acoperind perfect intrarea, se vede pe placa ei de piatra blazonul familiei Hasdeu, iar d-asupra, pe o panglica zburatoare: "E PUR SI MUOVE".




Auzisem atatea despre acest buen retiro al ilustrului om, incat, apropiandu-ma cu trasura, ma simteam cuprins de emotiune, de un fel de neastampar pe care-l produce totdeauna apropiarea unui lucru de mult dorit.

In sfarsit, am ajuns. Eram asteptat. Am coborat repede din trasura si am intrat in curte, unde am ramas cateva clipe uimit de infatisarea impunatoare a castelului "Iulia Hasdeu". Dar am fost repede desteptat din uimirea mea: pe terasa a iesit sa ma intampine figura stralucitoare a nobilului meu amfitrion. I-am marturisit numaidecat impresia puternica ce mi-a cauzat-o vederea operei sale de piatra, tot asa de minunata ca si celelalte opere ale sale.



- Stai sa vezi inca n-ai vazut nimic! imi raspunse Si mai intai de toate, asta nu e opera mea, este opera fiicei mele, stapana castelului. Noi suntem aci numai in gazda. Pentru aceea, mai-nainte de orice, trebuie sa te prezint stapanei casei.

Zicand acestea, ma duse la umbra unui nuc. in trunchiul batranului copac, intr-o gaunosatura, este portretul Iuliei Hasdeu, incadrat in muschi viu, din care rasar plante mititele de munte. E o gradina in miniatura, gradina unei zane; o gradina intreaga cu miile ei de umbre si de lumini, cu miile ei de poteci si de izvoare vii, cu miile ei de generatiuni, incapand toate in scorbura, cat un pumn, a unui batran copac.

- Acum putem intra.

Ne suim pe terasa de la intrare si, alunecand amandoi de o parte si de alta a lespezii care-si prezinta in fata numai muchea, intram in vestibul. A doua use este asemenea deschisa: e cu doua canaturi date in cele doua laturi, prezentand doua oglinzi, cari, asezate paralel, reproduc una intr-alta la nesfarsit imaginea noastra.

- Simbolul puterii etern si infinit creatoare!

Pasim pragul, si ne aflam sub domul inalt al donjonului din centrul cladirii. in mijlocul salii circulare sta linistit un stalp masiv de zidarie de coloarea marmorei trandafirii; pe dansul se reazima doua scari de fier usoare, cari suie la braul interior al donjonului, unde de jur imprejur e o galerie metalica. in partea din spate a stalpului, impotriva usii de intrare, e o scara, care suie la celelalte doua. in rand cu galeria, deasupra stalpului pe care se reazima scarile, este un pod sustinut de stalpi subtiri de fier; deasupra acestui pod sta, sub domul albastru, statua Mantuitorului, o data si jumatate marimea naturala. Statua este de lemn si colorata, dupa stilul evului mediu; este o opera de rara frumusete a sculptorului Casciani din Paris. Mantuitorul se ridica, deasupra unor nouri, catre cer, cu bratele deschise, cu privirea aplecata spre pamantul pe care-l paraseste si pe care-l binecuvanteaza cu amandoua mainile. Din ochi ii pica lacrimi; in maini si in picioare se vad urmele cuielor, si pe frunte - ale ghimpilor. Divinul fiu se inalta cu fata catre izvorul luminii, catre rasarit. Din varful domului azuriu, ochiul lui Dumnezeu, inconjurat de stelele infinitului, il priveste, asteptandu-l cu dragoste.

Domul e luminat de trei usi, raspunzand pe trei terase, si de o fereastra rotunda, intretaiata de o cruce cu geamuri in felii, colorate galben si rosu. Daca ingenunchi in fata figurii Mantuitorului, capul sau divin i-l vezi in dreptul ferestrii scanteietoare de lumina, al carei cadru il inconjura ca o aureola. in galeria circulara, indaratul Mantuitorului si sub fereastra rotunda, sta bustul, asemenea colorat, al Iuliei Hasdeu, acoperit de un val alb subtire. Ochii ei au o putere de privire extraordinara, din alta lume, o privire care nu fixeaza nici un punct material si care, patrunzand obstacole imposibile de patruns pentru noi, se adanceste nemasurat in infinit, catre un punct luminos, ce o uimeste si o face fericita, catre "Marele Centru".

Iesim pe terasa din stanga. Un vant racoros adie. De jur imprejur se vad ridicandu-se dealurile verzi cari domina valea Doftanei. Ma opresc o clipa, ametit de atatea impresiuni, sa respir adiarea datatoare de viata. Dar ilustrul meu amfitrion ma apuca cu bunatate de brat, zicandu-mi cu tonul unui indemn inspirat:

- Mai sus! mai sus!

Suim scara subtire care se incolaceste pe zidul donjonului si ne aflam pe terasa superioara. O panorama sublima se desfasura jur imprejur, si deasupra, bolta nemarginita, albastra, cu atatea nenumarate terase, sclipeste stravezie. Dar e foarte cald la amiazi. Ne coboram pe terasa mijlocie, intram in interiorul donjonului, si de-acolo, dupa ce mai privesc inca o data minunata statua a Mantuitorului si bustul proprietarei acestui castel-templu, ne coboram. Aci ilustrul meu amfitrion ma face sa iau seama ca stalpul, care suporta de jos, in mijlocul domului, scarile urcatoare la galerie, reprezinta, impreuna cu ele, un mare potir: deasupra acestuia apare ridicandu-se la cer, departe de durere, figura stralucitoare a Domnului. La baza potirului sta atarnat chipul copilei pe patul ei de chinuri, acoperita cu flori. in aripele de jos ale castelului avem, la dreapta si la stanga, cate doua saloane, unul mare si altul mic; in fund, un altar, si in fundul altarului, un piano. Acustica boltii acestui altar e de o putere care foarte rar se poate realiza prin vointa arhitectului. Un acord produce o rezonanta care umple bogat intreg interiorul domului, desteptand glasul adormit al golului

De o parte si de alta a altarului, doua incaperi pentru biblioteca unde se pot in bunavoie odihni mii de volume intelepte

Fereastra altarului e rosie, iar ale celor doua biblioteci, una verde si cealalta albastra in salon sta un portret in marime naturala al Iuliei Hasdeu Dar am spus ca e imposibil sa fac o descriere amanuntita a acestui locas



D-na Hasdeu ne cheama la dejun.

Sala de mancare se afla la umbra unui nuc venerabil. Ne asezam la masa.

De-acuma incepe farmecul cel mare: de-acuma porneste d. Hasdeu, dupa ce mi-a aratat proprietatea fiicei sale, sa-mi spuie multe, multe

*

Felul sau, mai bine zis, stilul ospitalitatii la castelul "Iulia Hasdeu" e cu totul deosebit: un amestec de grand seigneur, naiv, savant, patriarh batran si tanar artist. Atmosfera intreaga e plina de bunatate - bunatatea insasi, d-na Hasdeu - si plina de scantei de spirit - spiritul insusi, d. Hasdeu, - plina de frumusete - amandoi sotii frumosi, prin frumusetea suprema a parului alb.

O asa ospitalitate e o mare favoare, o adevarata binefacere.

Tot timpul dejunului, ilustrul meu amfitrion e un izvor nesecat de invataturi adanci si de glume scanteietoare - o activitate de spirit in adevar prodigioasa. Cercetari filologice si istorice, experiente si comunicari spiritiste, religiune, filosofie, arte frumoase, imbracate toate in panza minunata pe care numai cel mai inalt dar al mintii omenesti o poate tese, imbracate in poezie - toate sunt cu o egala vigoare imbratisate.

Ascult uimit vertiginoasele jocuri ale acestui inalt spirit, toate egal pline de farmecul inspiratiunii si de puterea convingerii. Spiritul acesta jongleaza cu corpii ceresti cum ar jongla cu niste mingi sau portocale.

Am uitat cu desavarsire scopul vizitei mele; mereu am ascultat, si nu mai mi-a venit in cap sa fac vreo intrebare.

Ne-am ridicat de la masa si am reintrat in castel. D. si d-na Hasdeu se retrag, sa se odihneasca putin, lasandu-ma singur in salonul din stanga. Atunci incep sa cercetez, unul cate unul, toate amanuntele acestui incantator locas. in fiecare colt, materia spune o idee. Ies in curte si ma afund in gradina, unde creste o vie de curand plantata; departe, inspre apus, se desineaza dealurile de pe valea Prahovei, pe cand, fata in fata, catre rasarit, se ridica la aceeasi inaltime dealurile de pe valea Doftanei. E o liniste patrunzatoare, pe care n-o intrerupe decat latratul cainilor castelului - cari isi reclama tainul de hrana si mangaituri de la d-na Hasdeu - si suieratul locomotivelor caii ferate. Ma intorc in curte. D-na Hasdeu isi ingrijeste pensionarii, popoare intregi de pui. D. Hasdeu, care si-a facut siesta de cateva minute, imi iese inainte E mai tanar chiar decat adineauri si-mi zice:

- Acum, iar sus! sus!

Ne urcam pe terasa intaia, deasupra careia marele donjon isi arunca catre rasarit umbra. Ne asezam in fata unei mese. Acum incepe sa-mi vorbeasca despre ultimele rezultate ale comunicatiunilor sale spiritiste cu Iulia.

De demult inca, fiica impartaseste tatalui luminile la cari a ajuns ea. Din toate aceste comunicari cari se urmeaza metodic, va rezulta o opera mareata - o sistema completa asupra problemei creatiunii. Savantul poet spera ca in curand opera fiicei sale va putea fi data publicului.

Din aceasta vasta opera, d. Hasdeu, depozitarul ei, imi permite sa citesc cateva pagini miraculoase. imi este peste putinta, fireste, sa reproduc cat de palid propozitiunile filosofice cuprinse in acele pagini. Ma marginesc a rezuma intelesul ce l-am putut eu capata din ele

"Marele Centru", Lumina si Vointa nemarginite, infiinteaza la infinit, izbind Golul, Nimicul. Din izbituri eterne pornesc fiinte eterne, produs infinit al unui izvor infinit, vointe infinite, rezultate dintr-o vointa infinita.

Este o sistema materialist-mistica, a carei expunere va face desigur epoca in stiinta umana. Cu o verva de care numai el este capabil, ilustrul meu amfitrion imi dezvolta toata sistema: este cladire de calda si sublima fantazie, intemeindu-se pe cea mai solida si rece logica. Cu sistema aceasta se explica lamurit toate ipotezele stiintifice moderne, nelamurite inca. Ea arunca o puternica lumina asupra teoriei evolutiunii, atavismului, personalitatii etc.

Dupa ce d. Hasdeu m-a inclestat bine in tesatura sistemei sale, imi zice, privindu-ma cu bucuria triumfului:

- Trebuie sa stai deseara aci, sa vezi o noapte instelata de pe terasa de sus, ca sa pricepi mai bine toate cate ti le-am spus.

Se intelege ca nu m-as fi putut impotrivi la o asa ademenire daca nu eram cu dinadinsul impedicat de afaceri. M-am grabit sa marturisesc ilustrului meu amfitrion adanca parere de rau ce simteam ca nu ma pot supune unei asa de gratioase porunci.

- Atunci, imi zise d. Hasdeu, n-ai inteles nimic: Pentru ce ai mai venit?

La intrebarea aceasta, mi-am adus aminte, dupa atata uitare, de scopul practic al vizitei mele, si promitandu-mi in gand sa ma reintorc altadata cu mai mult timp si pe-ndelete la fermecatorul castel-templu, am raspuns:

- Am venit am venit sa intervievez pe d. Hasdeu in chestiuni literare.

- Asa? si anume despre, ce?

- Despre starea literaturii noastre si despre sortii ei de progres.

- Atunci, zise d. Hasdeu, n-ai decat sa-ti incepi intrebarile.

- lata. Doresc a sti: ce credeti dv. despre literatura romaneasca actuala in genere? Cari sunt personalitatile intr-adevar eminente ale literaturii noastre? Ce dezvoltare viitoare poate spera literatura romana, avand in vedere starea in care aceasta literatura se afla astazi?

- Foarte bine. Am sa-ti spun.

Si, luand tonul sigur al omului deprins cu catedra universitara, d. Hasdeu imi comunica parerile sale, pe cari le voi reproduce cat se poate mai exact.



D. Hasdeu crede ca literatura unei natii nu se poate ridica la o treapta in adevar inalta pana cand societatea nationala si statul national n-au ajuns la cea mai inalta treapta de putere. Societatea noastra si statul nostru sunt inca pe drumul de suis. Au fost grele pasurile de pana acum, grele si fara ragaz. Momentele de liniste si de rasuflare, prin cari trecem astazi dupa atatea veacuri grele, nu sunt decat un scurt popas pe calea destinatelor noastre. Ideea romanismului se intremeaza astazi printr-un scurt repaus, pentru ca sa porneasca, hotarata, catre telul ei final, catre culmea dezvoltarii sale.



- Mai sus! Avem inca de mers mai sus!

E atata inspiratie in glasul savantului poet cand graieste aceste vorbe, atata vointa in tonul lui profetic, incat ma simt ridicat fara de voie si pornit cu el catre un viitor de glorie romaneasca, de stralucire nationala; care, oricat ar fi de departat, este real, palpabil, inevitabil.

Literatura romana de astazi? zice d. Hasdeu, zambind cu bunatate incercari mai mult sau mai putin fericite, avand mai mult sau mai putin noroc de izbanda a momentului si datorandu-si mai adeseaori modei atat succesul trecator, cat si impedicarea urnii succes mai durabil. Iata un exemplu: Eminescu. Eminescu este incontestabil un talent, cu toate defectele lui; dar Eminescu, desi a avut dupa moarte norocul de a trece pentru catva timp la moda, din aceeasi cauza, tot din cauza modei, a avut nenorocul sa lucreze sub o directiune absolut straina de spiritul romanesc, o directiune specifica, regionala, eterogena fata cu ideatiunea poporului nostru - sub directiunea, la moda pe atunci, a unei scoli literare - sub directiunea scolii pesimiste-schopenhaueriste germane. Afara de forma externa a producerilor lui, adesea prea silita, aproape nimic nu este original sau macar specific romanesc. Mai toata opera lui este un rasad al ideilor pesimiste-schopenhaueriste, cari au facut moda catva timp in universitatile germane; e marfa ieftina a studentimii germane de pe la mijlocul secolului, in urma confuziunilor politice, redata, sub eticheta locala si, fireste, cu multa dibacie, tinerimii romane - budhismul antic, fiert inca o data in cratita nemteasca, si de acolo facut ciorba a treia oara intr-o oala romaneasca, drept hrana proaspata pentru intarirea nouelor generatiuni.

- Nu, nu! adaoga d. Hasdeu Eminescu a avut talent, dar e departe de a se putea numi un mare poet national.

- Dar, intreb eu cu sfiala, atuncea care e, dupa dv., d-le Hasdeu, cea mai mare figura a literaturii noastre?

D. Hasdeu imi raspunde, fara a sta un moment la ganduri:

-Alecsandri Fara nici o indoiala, Alecsandri El este reprezentantul cel mai puternic, cel mai complet al gandirii si simtirii romanesti. El a cantat toate dorintele, el a plans toate nevoile si necazurile romanimii. El a incurajat, a indemnat si a imbarbatat neamul lui in felul in care acest neam putea mai bine sa inteleaga; a fost vesel, trist, viteaz, cuminte, rabdator, plin de speranta si de credinta, glumet si intelept ca poporul roman insusi. in mintea lui intreaga n-a fost loc pentru nimic ce n-ar fi fost specific romanesc, si in talentul lui nici o pornire care sa nu fi fost specific romaneasca. Alecsandri este gloria nediscutabila a literaturii romanesti in secolul acesta. La o asa inaltime nu mai vaz alta.



~ Dar altul, tot mare, nu avem?

~ Eliade, desigur. Iata inca o figura gigantica, cu atat mai minunata cu cat puterea nu-i sta in talent, ci in vointa. Iata un om care, la un moment dat - cand nimeni aproape nu gandeste decat intr-un mod fragmentar la cultura unui neam - inchipuie cu vasta-i inteligenta o sistema completa de evocare a fortelor spiritului national: stiinte, literatura, arte, filosofie, religie, politica - tot incape pentru el intr-o sistema inchegata. Fara sa reuseasca a face indeosebi o opera de mare valoare, apuca, cu o egala putere, toate genurile literare si stiintifice, intemeind, ca baza neclintita a culturii si dezvoltarii neamului romanesc, ideea nationala. Eliade n-a fost poate niciodata un mare scriitor; ceea ce, insa, e indiscutabil este ca a fost o minte mare, o vointa mare, un om caruia generatiunile actuale, cu judecata lor inca nesigura, nu pot intelege cat ii datoresc, dar pe care o generatiune cu constiinta mai limpede si cu mintea mai inzestrata il va onora ca pe una din cele mai stralucite figuri ale renasterii romane. Si la Eliade, ca si la Alecsandri, credinta si vointa s-au manifestat cu toata binefacatoarea lor inraurire pentru neamul nostru.

E bine inteles ca eu ma marginesc a da aci numai intr-un mod imperfect parerile ilustrului academician. Sub torentul ideilor sale eu nu pot nota decat liniamentele fundamentale cat se poate cu mai multa fidelitate.

Aci, a proposito de opera lui Eliade si de influenta pe care a exercitat-o aceasta opera, d. Hasdeu face o bogata digresiune asupra scolii "Junimii".



In digresiunea d-sale despre "Junimea", d. Hasdeu revine asupra observatiilor privitoare la Eminescu.

- A fost, zice d-sa, o scoala literara care a falsificat felul de a gandi, de a simti si de a spune romaneste, introducand cu dinadinsul in literatura noastra tanara pesimismul universitar nemtesc, pedanteria obscura si greoaie nemteasca. Pe de o parte, a inventat talente inchipuite (BodnarescU), iar pe de alta, a denaturat si a deformat talente reale (EminescU). Acel ce s-a pretins cap al scoalii, el insusi, n-a produs nimic original, n-a produs nimic care sa poata ramanea altfel decat doar ca document de naiva si umflata pretentiune: caci, in definitiv, toata activitatea lui nu s-a exercitat altfel decat ca parada ostentativa de bun-simt: ii n 'a fait qu 'enfoncer des portes ouvertes. Cu un bagaj portativ de cateva formule ale celebrului Lessing, a cautat sa rastoarne pe cativa infimi, ca Pelimon, Aricescu s.a., ca si cum aceia, pentru a disparea, mai aveau nevoie de o asa sfanta campanie

Un cap de scoala care n-a avut alta treaba, nici alta inspiratie decat sa demonstreze ca in natura toata totul repoza a lui Aricescu, sau Poemele eroice ale lui Pelimon nu sunt potrivite esteticei lui Lessing!

Si care a fost urmarea scoalii acestia? afara numai daca aceasta scoala n-o fi avand pretentia ca ea a dat nastere unor talente, ori ca acele talente, nascute mai-nainte de ivirea scoalii, nu s-ar fi nascut fara dansa

Cap de scoala? Un Lessing?! Dar Lessing - fara a imprumuta bagaj portativ de la un alt Lessing anterior si mai ales exotic (asa incat sa fie mai greu de controlat de catre contimpuranii putin deprinsi cu citituL) - Lessing a scris el insusi minunatul Laocoon, celebrele Natan inteleptul si Mina de Barnhelm. Lessing a creat, si creatiunea lui va ramanea ca o creatiune pur personala si specific germana, spre gloria lui si a neamului lui Dar capi de scoala, cari se bat cu morile de vant pentru a face pe Sancho Panca sa caste gura plin de admiratie si nu sunt in stare a construi o pagina de inventie originala! capi de scoala, carora cei mai slabuti ucenici fanatici nu le pot recunoaste alta valoare decat ca sunt capete foarte bine echilibrate, foarte bine cumpanite! Cumpana in echilibru - diferenta de greutate, zero.

Nu; niciodata un cap de scoala nu s-a marginit, ca un dascal de scoala, la teorii si mai ales la teorii pueril negative; niciodata cineva nu s-a putut numi cap de scoala, fiindca, in temeiul unor fragmente de adevaruri spuse deplin de altii, a criticat lucrari mai prejos de orice critica serioasa (ca, de exemplu, pe raposatii Pelimon, Aricescu s.A).

Un cap de scoala creeaza, si creatiunile lui servesc multa vreme ca modeluri urmasilor de talent Dar eu mi-am mai spus in privinta aceasta parerea pe larg. E de prisos sa-ti spun mai mult acum.

- in sfarsit, d-le Hasdeu, zic eu, as vrea sa stiu parerea d-tale despre sortii de dezvoltare, de aci incolo, a literaturii romanesti.

- De asta, raspunde ilustrul meu amfitrion, de dezvoltarea literaturii romanesti nu ma indoiesc deloc. Sunt cu deosebire convins ca romanii vor avea in viitor o epoca de stralucire literara, care se va numara intre epocele remarcabile ale dezvoltarii intelectuale umane. Neamul acesta e chemat, netagaduit, sa joace un rol mare in Gomplexul istoriei

D. Hasdeu intemeiaza aceasta propositie pe teoria d-sale filosofica despre creatiune.

- Toate marile epoce literare au coincidat la epoce mari politice. Cand vointa unui neam intreg a reusit sa ajunga a realiza culmea aspiratiunilor sale, a indeplini suma de rezultate posibile ale energiei sale, i se trimite acestui neam o colonie de misionari, o pleiada de talente si de genii, spre incoronarea si glorificarea traiului lui Fericit acel ce va reprezinta atunci vointa neamului! Numele lui va marca veacul in care stralucita colonie a celor trimisi isi va fi indeplinit misiunea. Se va numi veacul lui Pericles, lui August, lui Leon X, lui Ludovic XIV, sau al lui cine stie?

Poate ca, adaoga d. Hasdeu, un asa secol pentru neamul nostru romanesc nu e atat de departat cat s-ar crede dupa imprejurarile politice de astazi; poate ca nu e asa departe ziua in care acest neam va sa-si ajunga culmea vointii.

Aci d. Hasdeu, cu verva d-sale cunoscuta, imi arata foarte apropiata o perspectiva uimitoare

Mi-e foarte greu mie - asa de putin initiat pana acum in sistema de filosofie a d-lui Hasdeu - sa initiez pe cititorul, poate mai putin preparat decat mine, in o teorie atat de subtila. Pentru cititorul mai bine initiat vor fi clare aceste cateva cuvinte, pe cari mi le adaoga d. Hasdeu dupa ce-mi afirma ca o epoca glorioasa a neamului romanesc nu e atat de departe precum s-ar crede, lata, cat se poate mai exact, propriile cuvinte ale d-lui Hasdeu:

- Micul print Carol II e un trimis, trimis dupa voia lui proprie; el, copil mic - si asta se intampla cu toti trimisii - si-a denuntat misiunea. Acest copil, cand d-abia vorbea si cand auzise, pentru a numi jetul regal, numai cuvantul modern tron, iar cuvantul vechi scaun nu-l auzise decat desemnand jeturile comune; acest copil, care nu putea sti istoria lui Stefan cel Mare, ti-aduci aminte ce-a zis -cuvantul lui de copil a strabatut la auzul mai tutulor romanilor. A fost o solemnitate la palat. Dupa savarsirea programului oficial, pe cand se rup randurile, copilul pleaca de la locul lui si merge hotarat sa se suie pe tronul de pe care a coborat regele.

"Ce faci, Carol?" il intreaba tatal, printul Ferdinand. "Vreau sa ma sui pe scaunul meu!" raspunde baiatul.

- Atunci? intreb eu

- Atunci, raspunde d. Hasdeu, nu intelegi? Stefan cel Mare, spune din vreme ca vrea sa se suie pe scaunul lui!

Umbra marelui donjon, cata vreme am stat de vorba, a acoperit cu incetul toata terasa. Soarele scapata catre dealurile cari domina valea Doftanei. A trecut prea repede aceasta zi incantatoare Momentul plecarii mele se apropie trebuie sa parasesc castelul "Iulia Hasdeu".

Foarte mahnit de asta, ma ridic. D. Hasdeu ma conduce. Patrundem de pe terasa in galeria interioara a donjonului. Mi-aplec capul si ma inchin inaintea Mantuitorului; salut pe proprietara, care se uita mereu in adancuri, si cobor dupa d. Hasdeu pana jos. imi iau ramas bun de la buna si blanda d-na Hasdeu si de la ilustrul meu amfitrion si ma sui in trasura.

Cand pornesc, mai arunc o privire catre fereastra deschisa a donjonului: Mantuitorul parca-si apleaca de sus divinii ochi asupra-mi, binecuvantandu-ma cu amandoua mainile ranite, ca si cum mi-ar zice:

"Mergi sub paza mea in pace, omule!"

Am sosit tocmai la vreme ca sa apuc trenul. Starea sufleteasca in care ma aflu e asa de inalta, incat imi trebuie singuratate. Mantuitorul si-a indeplinit fagaduiala; sub paza lui merg in pace - nici un cunoscut in vagon. Pana sa cobor la Ploiesti, unde trebuie sa mai peste noapte, gandesc mereu la minunatul om de care m-am despartit:

"Ce superioara si fericita natura! Ce minte si ce suflet! Cata stiinta si cata credinta!"



 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care


loading...




Copyright © 2009 - 2017 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

O VIZITA LA CASTELUL "IULIA HASDEU"



Opera si activitatea literara Ion Luca CARAGIALE

Scrierile si activitatea publicistica a lui Ion Luca CARAGIALE





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Proza

DOUA NOTE

- citeste textul

AMATORUL SI ARTISTUL

- citeste textul

OBLIGATIVITATEA OPINIILOR

- citeste textul

OPERA NATIONALA

- citeste textul

ARHEOLOGIE

- citeste textul

O VIZITA LA CASTELUL "IULIA HASDEU"

- citeste textul



Teatru

O scrisoare pierduta

- citeste textul
Comedia O scrisoare pierduta
Caracterizarea lui Stefan Tipatescu - O scrisoare pierduta de I.L.Caragiale
Comedia O scrisoare pierduta de Ion Luca Caragiale
Despre Farfuridi (Exemplu de caracterizare a unui personaj caragialean)
O SCRISOARE PIERDUTA, - analiza literara
O scrisoare pierduta - instante ale comicului la granita spre modernitate
O scrisoare pierduta caracterizarea personajelor - Trahanache, Catavencu, Tipatescu, Zoe, Farfuridi, Cetateanul turmentat, Pristanda
O scrisoare pierduta - comedie de Ion Luca Caragiale.
Agamita Dandanache - caracterizare - personaj al comediei O scrisoare pierduta
Caracterziare Cetateanul turmentat - personaj in comedia O scrisoare pierduta
Ghita Pristanda - personaj in comedia O seri-soare pierduta
Nae Catavencu - personaj in comedia O scrisoare pierduta
Stefan Tipatescu - personaj al comediei O scrisoare pierduta
Zaharia Trahanache - personaj in comedia O scrisoare pierduta
Caracterizare - Zoe Trahanache - personaj in comedia O scrisoare pierduta
I.L. Caragiale, O scrisoare pierduta, actul al II-lea Interpretare de text la prima vedere
Sursele comicului in comedia O noapte furtunoasa de Ion Luca Caragiale.
O SCRISOARE PIERDUTA, - COMEDIE, Tema, Locul, Semnificatia titlului
Povestirea pe acte si scene, cu precizarea momentelor subiectului - Structura comediei
Caracterizarea personajelor (Zaharia Trahanache, Stefan Tipatescu, Zoe Trahanache, Ghita Pristanda, Nae Catavencu)
Cetateanul turmentat, reprezentantul omului simplu, al alegatorului
Sursele comicului
Comedia O scrisoare pierduta
O SCRISOARE PIERDUTA, - Studiul textului

O NOAPTE FURTUNOASA

- citeste textul
O NOAPTE FURTUNOASA - COMEDIE - Formele de manifestare ale comicului
Povestirea subiectului pe acte si scene
Caracterizarea personajelor - Jupan Dumitrache Titirca, Zita, Veta, Rica Venturiano
Sursele comicului

D ale carnavalului

- citeste textul

Conu Leonida fata cu reactiunea

- citeste textul

NENOROCIREA UNEI REGINE

- citeste textul

A ZECEA MUZA

- citeste textul



Nuvele

In vreme de razboi

- citeste textul
Nuvela in vreme de razboi
Ion Luca Caragiale, In vreme de razboi - trepte ale alienarii
in vreme de razboi - nuvela de Ion Luca Caragiale (Tema nuvelei)
Stavrache - personaj principal in nuvela in vreme de razboi
IN VREME DE RAZBOI - Analiza contextului literar pe capitole
Interpretare de text la prima vedere - I.L Caragiale, In vreme de razboi
IN VREME DE RA,ZBOI - comentariu literar - momentele subiectului
Nuvela psihologica de factura naturalista - IN VREME DE RA,ZBOI
In vreme de razboi de I. L. Caragiale
IN VREME DE RA,ZBOI - Studiul textului

LA HANUL LUI MANJOALA

- citeste textul
LA HANUL LUI MANJOALA - comentariu literar - Nuvela fantastica - Semnificatii
LA HANUL LUI MANJOALA,
Nuvela fantastica La hanul lui Manjoala de I.L Caragiale

KIR IANULEA

- citeste textul
KIR IANULEA - comentariu literar - Nuvela fantastica



Schite

Bacalaureat

- citeste textul
Bacalaureat
BACALAUREAT - analiza literara

Vizita

- citeste textul
Schita Vizita
VIZITA de I. L. Caragiale

D-L GOE

- citeste textul
D-l Goe - schita de Ion Luca Caragiale
D-l Goe - schita de Ion Luca Caragiale
Goe - personaj principal al schitei Dl Goe
Gretchen - personaj central al basmului Craiasa zapezii

TRIUMFUL TALENTULUI

- citeste textul
TRIUMFUL TALENTULUI - analiza literara

Infamie

- citeste textul
I.L. Caragiale, Infamie - Interpretare de text la prima vedere




loading...