Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere


Ion Luca CARAGIALE



Ion Luca CARAGIALE - poza (imagine) portret Ion Luca CARAGIALE



D-L GOE






Ion Luca Caragiale - reprezentant al realismului critic -
Ion Luca Caragiale - universul creatiei - Repere in evolutia dramaturgiei romanesti
CAPODOPERA DRAMATURGIEI LUI CARAGIALE
CARAGIALE SI BUZAUL
COMEDIILE D-LUI I.L. CARAGIALE (1885)



 

D-L GOE


D-l Goe - schita de Ion Luca Caragiale


D-l Goe - schita de Ion Luca Caragiale


Goe - personaj principal al schitei Dl Goe


Gretchen - personaj central al basmului Craiasa zapezii



Opera si activitatea literara Ion Luca CARAGIALE

Scrierile si activitatea publicistica a lui Ion Luca CARAGIALE





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Teatru

O scrisoare pierduta

- citeste textul
Comedia O scrisoare pierduta
Caracterizarea lui Stefan Tipatescu - O scrisoare pierduta de I.L.Caragiale
Comedia O scrisoare pierduta de Ion Luca Caragiale
Despre Farfuridi (Exemplu de caracterizare a unui personaj caragialean)
O SCRISOARE PIERDUTA, - analiza literara
O scrisoare pierduta - instante ale comicului la granita spre modernitate
O scrisoare pierduta caracterizarea personajelor - Trahanache, Catavencu, Tipatescu, Zoe, Farfuridi, Cetateanul turmentat, Pristanda
O scrisoare pierduta - comedie de Ion Luca Caragiale.
Agamita Dandanache - caracterizare - personaj al comediei O scrisoare pierduta
Caracterziare Cetateanul turmentat - personaj in comedia O scrisoare pierduta
Ghita Pristanda - personaj in comedia O seri-soare pierduta
Nae Catavencu - personaj in comedia O scrisoare pierduta
Stefan Tipatescu - personaj al comediei O scrisoare pierduta
Zaharia Trahanache - personaj in comedia O scrisoare pierduta
Caracterizare - Zoe Trahanache - personaj in comedia O scrisoare pierduta
I.L. Caragiale, O scrisoare pierduta, actul al II-lea Interpretare de text la prima vedere
Sursele comicului in comedia O noapte furtunoasa de Ion Luca Caragiale.
O SCRISOARE PIERDUTA, - COMEDIE, Tema, Locul, Semnificatia titlului
Povestirea pe acte si scene, cu precizarea momentelor subiectului - Structura comediei
Caracterizarea personajelor (Zaharia Trahanache, Stefan Tipatescu, Zoe Trahanache, Ghita Pristanda, Nae Catavencu)
Cetateanul turmentat, reprezentantul omului simplu, al alegatorului
Sursele comicului
Comedia O scrisoare pierduta
O SCRISOARE PIERDUTA, - Studiul textului

O NOAPTE FURTUNOASA

- citeste textul
O NOAPTE FURTUNOASA - COMEDIE - Formele de manifestare ale comicului
Povestirea subiectului pe acte si scene
Caracterizarea personajelor - Jupan Dumitrache Titirca, Zita, Veta, Rica Venturiano
Sursele comicului

D ale carnavalului

- citeste textul



Nuvele

In vreme de razboi

- citeste textul
Nuvela in vreme de razboi
Ion Luca Caragiale, In vreme de razboi - trepte ale alienarii
in vreme de razboi - nuvela de Ion Luca Caragiale (Tema nuvelei)
Stavrache - personaj principal in nuvela in vreme de razboi
IN VREME DE RAZBOI - Analiza contextului literar pe capitole
Interpretare de text la prima vedere - I.L Caragiale, In vreme de razboi
IN VREME DE RA,ZBOI - comentariu literar - momentele subiectului
Nuvela psihologica de factura naturalista - IN VREME DE RA,ZBOI
In vreme de razboi de I. L. Caragiale
IN VREME DE RA,ZBOI - Studiul textului

LA HANUL LUI MANJOALA

- citeste textul
LA HANUL LUI MANJOALA - comentariu literar - Nuvela fantastica - Semnificatii
LA HANUL LUI MANJOALA,
Nuvela fantastica La hanul lui Manjoala de I.L Caragiale

KIR IANULEA

- citeste textul
KIR IANULEA - comentariu literar - Nuvela fantastica



Schite

Bacalaureat

- citeste textul
Bacalaureat
BACALAUREAT - analiza literara

Vizita

- citeste textul
Schita Vizita
VIZITA de I. L. Caragiale

D-L GOE

- citeste textul
D-l Goe - schita de Ion Luca Caragiale
D-l Goe - schita de Ion Luca Caragiale
Goe - personaj principal al schitei Dl Goe
Gretchen - personaj central al basmului Craiasa zapezii

TRIUMFUL TALENTULUI

- citeste textul
TRIUMFUL TALENTULUI - analiza literara

Infamie

- citeste textul
I.L. Caragiale, Infamie - Interpretare de text la prima vedere


D-L GOE de Ion Luca CARAGIALE (Schita)

 

D-L GOE

Ca sa nu mai ramaie repetent si anul acesta, mam mare, mamitica si tanti Mita au promis tanarului Goe sa-l duca-n Bucuresti de 10 mai.

Putin ne importa daca aceste trei dame se hotarasc a parasi locul lor spre a veni in Capitala numai de hatarul fiului si nepotelului lor. Destul ca foarte de dimineata, dumnealor, frumos gatite, impreuna cu tanarul Goe, asteapta cu multa nerabdare, pe peronul din urbea X, trenul accelerat care trebuie sa le duca la Bucuresti. Adevarul e ca, daca se hotaraste cineva sa asiste la o sarbatoare nationala asa de importanta, trebuie s-o ia de dimineata. Trenul in care se vor sui ajunge in Gara de Nord la opt fara zece a.m. D. Goe este foarte impacient si, cu un ton de comanda, zice incruntat:

- Mam mare! de ce nu mai vine? Eu vreau sa vie!

- Vine, vine acuma, puisorul mamii! raspunde cucoana.

Si saruta pe nepotel; apoi ii potriveste palaria.

Tanarul Goe poarta un frumos costum de marinar, palarie de paie, cu inscriptia pe pamblica: le Formidable, si sub pamblica biletul de calatorie infipt de tanti Mita, ca "asa tin barbatii biletul".

- Vezi ce bine-i sade lui - zice mam mare - cu costumul de marinel?

- Mamito, nu ti-am spus ca nu se zice marinel?

- Da cum?

- Marinal

- Ei! ziceti voi cum stiti; eu zic cum am apucat. Asa se zicea pe vremea mea, cand a iesit intai moda asta la copii - marinel.

- Vezi, ca sunteti proaste amandoua? intrerupe tanarul Goe. Nu se zice nici marinal, nici marinel

- Da cum, procopsitule? intreaba tanti Mita cu un zambet simpatic.

- Mariner

- Apoi de! n-a invatat toata lumea carte ca d-ta! zice mam mare, si iar saruta pe nepotel si iar ii potriveste palaria de mariner.

Dar nu e vreme de discutii filologice: soseste trenul - si nu sta mult.

Trenul este plin Dar cu multa bunavointa din partea unor tineri politicosi, cari merg pana la o statie apropiata, se fac locuri pentru dame. Trenul a plecat Mam mare isi face cruce, apoi aprinde o tigara Goe nu vrea sa intre in cupeu; vrea sa sada in coridorul vagonului cu barbatii.

- Nu! nu e voie sa scoti capul pe fereastra, mititelule! zice unul dintre tineri lui d. Goe, si-l trage putin inapoi.

- Ce treaba ai tu, uratule? zice mititelul smucindu-se.

Si dupa ce se stramba la uratul, se spanzura iar cu amandoua manile de vergeaua de alama si scoate iar capul. Dar n-apuca sa raspunza ceva uratul, si mititelul isi retrage ingrozit capul gol inauntru si-ncepe sa zbiere.

- Mamitoo! mam maree! tantii!

- Ce e? Ce e? sar cocoanele.

- Sa opreasca! zbiara si mai tare Goe, batand din picioare. Mi-a zburat palaria! sa opreascaaa!!!

Tot intr-un timp, iacata conductorul intra sa vaza cine s-a suit de la statia din urma.

- Biletele, domnilor!

Cocoanele arata biletele dumnealor, explicand d-lui conductor de ce nu poate si Goe sa faca acelasi lucru: fiindca biletul era in pamblica palariei, si, daca a zburat palaria, fireste c-a zburat cu pamblica si cu bilet cu tot. Dar avea bilet

- Parol! chiar eu l-am cumparat! zice tanti Mita.

Conductorul insa nu intelege, pretinde bilet; daca nu, la statia apropiata, trebuie sa-l dea jos pe d. Goe. Asa scrie regulamentul: daca un pasager n-are bilet si nu declara ca n-are bilet, i se ia o amenda de 7 lei si 50 de bani, si-l da jos din tren la orice statie.

- Dar noi n-am declaratara? striga mamita.

- Ce e vinovat baiatul daca i-a zburat palaria? zice mam mare.

- De ce-a scos capul pe fereastra? eu i-am spus sa nu scoata capul pe fereastra! zice cu pica uratul.

- Nu-i treaba dumitale! ce te-amesteci d-ta? zice tanti Mita uratului

- Uite ce e, cucoana - zice conductorul - trebuie sa platiti un bilet

- Sa mai platim? n-am platitara o data?

- Si pe dasupra un leu si 25 de bani.

- Si pe dasupra?

- Vezi, daca nu te-astamperi? zice mamita, si-l zguduie pe Goe de mana.

- Ce faci, soro? esti nebuna? nu stii ce simtitor e? zice mam mare.

Si, apucandu-l de mana cealalta, il smuceste de la mamita lui, tocmai cand trenul, clantanind din roate, trece la un macaz. Din smucitura lu mam mare intr-un sens, combinata cu clatinatura vagonului in alt sens, rezulta ca Goe isi pierde un moment centrul de gravitate si se reazima in nas de clanta usii de la cupeu. Goe incepe sa urle in sfarsit, n-au ce sa faca. Trebuie sa se hotarasca a plati biletul, pe care are sa-l taie conductorul din carnetul lui. Pacat insa de palarie! Ce-o sa faca d. Goe la Bucuresti cu capul gol? si toate pravaliile inchise! s-ar intreba oricine, care nu stie cata grije are mam mare si cata prevedere. Cum era sa plece baiatul numai cu palaria de paie? Daca se intampla sa ploua, ori racoare? Si mam mare scoate din saculetul ei un beret tot din uniforma canonierii le Formidable.

- Te mai doare nasul, puisorule? intreaba mam mare.

- Nu raspunde Goe.

- Sa moara mam mare?

- Sa moara!

- Ad , sa-l pupe mam mare, ca trece!

Si-l pupa in varful nasului; apoi, asezandu-i frumos beretul:

- Parca-i sade mai bine cu beretul! zice mam mare scuipandu-l sa nu-l deoache, apoi il saruta dulce.

- Cu ce nu-i sade lui bine? adaoga tanti Mita, si-l scuipa si dumneaei si-l saruta.

- Lasa-l incolo! ca prea e nu stiu cum! Auzi d-ta! palarie noua si biletul! zice mamita, prefacandu-se foarte suparata.

- Sa fie el sanatos, sa poarte mai buna! zice mam mare.

Dar mamita adaoga:

- Da pe mamitica n-o pupi?

- Pe tine nu vreau! zice Goe cu humor.

- Asa? zice mamita. Lasa! si-si acopere ochii cu mainile si se face ca plange.

- Las ca stiu eu ca te prefaci! zice Goe.

- Ti-ai gasit pe cine sa-nseli! zice mam mare.

Mamita incepe sa raza; scoate din saculet ceva si zice:

- Cine ma pupa uite! ciucalata!

Mamita pupa pe Goe, Goe pe mamita si, luand bucata de ciucalata, iese iar in coridor.

- Puisorule, nu mai scoate capul pe fereastra! E lucru mare, cat e de destept! zice mam mare.

- E ceva de speriat, parol! adaoga tanti Mita.

Pe cand Goe isi mananca afara ciucalata, cocoanele se dau in vorba de una, de alta Trenul alearga acuma de spre Crivina catre Peris.

- Ia mai vezi ce face baiatul afara, mamito! zice mamita catre mam mare.

Mam mare se ridica batraneste si se duce in coridor:

- Goe! puisorule! Goe! Goe!

Goe nicaieri.

- Vai de mine! tipa cucoana, nu-i baiatul! Unde e baiatul! s-a prapadit baiatul!

Si toate cucoanele sar

- A cazut din tren baiatul! Tato, mor!

Dar deodata, cu tot zgomotul trenului, se aud bubuituri in usa compartimentului unde nu intra decat o persoana.

- Goe! maica! acolo esti?

- Da!

- Aide! zice mam mare, iesi odata! ne-ai speriat.

- Nu pot! zbiara Goe dinauntru.

- De ce? te doare la inima?

- Nu! nu pot

- E incuiat! zice mam mare, vrand sa deschida pe dinafara.

- Nu pot deschide! zbiara Goe desperat.

- Vai de mine! ii vine rau baiatului inauntru! in sfarsit, iacata conductorul cu biletul: primeste paralele si libereaza pe captiv, pe care toate trei cocoanele il saruta dulce, ca si cum l-ar revedea dupa o indelungata absenta. Si mam mare se hotaraste sa stea in coridor, pe un geamantan strain, sa pazeasca pe Goe, sa nu se mai intample ceva puisorului. Puisorul vede o linie de metal in coltul coridorului, care are la capatul de sus o masina cu maner. Se suie-n picioare pe geamantan, pune mana pe manerul masinii si incepe sa-l traga.

- Sezi binisor, puisorule! sa nu strici ceva! zice mam mare.

Trenul isi urmeaza drumul de la Peris catra Buftea cu mare viteza. Dar pe la mijlocul kilometrului 24, deodata s-aude un suier, apoi semnalul de alarma, trei fluiere scurte, si trenul se opreste pe loc, producand o zguduitura puternica.

Ce e? ce e? Toti pasagerii sar inspaimantati la ferestre, la usi, pe scari

- Goe! puisorule! Goe! striga tanti Mita si se repede afara din compartiment.

Goe este in coridor De ce s-a oprit trenul?

Cineva, nu se stie din ce vagon, a tras semnalul de alarma. Din ce vagon? Asta e usor de constatat; manivela semnalului nu se poate trage decat rupandu-se ata innodata si cu nodul plumbuit. Personalul trenului umbla forfota, examinand roatele tamponate cu toata presiunea, asa de tamponate ca-i trebuie vreo zece minute mecanicului sa-si incarce iar pompa de aer comprimat si sa poata urni trenul din loc. In toata vremea asta, conductorii si seful trenului alearga din vagon in vagon si cerceteaza aparatele semnalelor de alarma.

Cine poate ghici in ce vagon era rupta ata plumbuita si rasturnata manivela? Ciudat! tocmai in vagonul de unde zburase mai adineauri palaria marinerului! Cine? cine a tras manivela? Mam mare doarme in fundul cupeului cu puisorul in brate. Nu se poate sti cine a tras manivela.

Trenul se porneste in sfarsit, si ajunge in Bucuresti cu o intarziere de cateva minute. Toata lumea coboara. Mam mare asaza frumusel beretul lui Goe, il scuipa pe puisor sa nu-l deoache, il intreaba daca-l mai doare nasul si-l saruta dulce.

Apoi cocoanele se suie cu puisorul in trasura si pornesc in oras:

- La bulivar, birjar! la bulivar!



 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 


Copyright © 2009 - 2014 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.