Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere






D ale carnavalului de Ion Luca CARAGIALE (Teatru)

 

ACTUL 1

(Un salon de frizarie de mahala. Mobile de paie. Use si fereastra de pravalie in fund. La dreapta, in planul intai o use; in planul al doilea un lavabo. Ambele planuri din dreapta sunt mascate de restul scenii printr-un "paravent")
SCENA I
IORDACHE, apoi PAMPON
IORDACHE (sade pe un scaun si da un brici la piatra, fredonanD): "Si ma cere, mama, cere. - Cine dracul te mai cere? - Si ma cere d-un barbier"
PAMPON (intrand prin funD): Aici este frizaria lui d. Nae Girimea?
IORDACHE (sculandu-se politicoS): Da, poftiti Barba? parul?
PAMPON: Nimic
IORDACHE: Atunci, poate, va spalati la cap?
PAMPON: Eu nu ma spal niciodata la cap, pentru ca sufar de
IORDACHE: De masea? Stii cum ti-o scot? Odata pac!
PAMPON: Ei, nu de masea sufar de batai
IORDACHE: De batai ? Stii cum le
PAMPON: Ei! Lasa-ma-n pace, omule; nu ma spal la cap pentru ca sufar de batai de inima. Intelege odata ca n-am venit pentru alisveris.
IORDACHE: Atunci, pentru ce?
PAMPON: Am o trebuinta cu d. Nae Girimea Nu cumva esti d-ta?
IORDACHE: Nu, eu sunt calfa
PAMPON: D. Nae nu este aici ?
IORDACHE: Nu, domnule; il astept: trebuie sa vie foarte curand
PAMPON: Atunci il astept si eu Se poate?
IORDACHE: De ce nu? Poftiti (i da un scauN)
PAMPON (dupa o mica pauzA): Ma rog, la d-voastra se fac si abonamente?
IORDACHE: Da: 12 rasuri 3 franci, ceva a la "vivat concurenta!" Sa pofteasca oricare daca le da mana; glumesti d-ta? vine un ras, ori un tuns 25 de santimuri cu pudra, unt de migdale, livanta Pentru frezat, spalat, bataturi, se plateste supliment.
PAMPON: Si biletele de abonament le aveti cu o pecetie, ca asta? (arata biletul pe care-l scoate din portofeL)
IORDACHE: Nu asta este din ale vechi; gandesc ca numai asta a mai ramas. (il examineazA) Pesemne ca d-ta ai luat biletul asta demult si ai plecat din Bucuresti. Trebuie sa vi-l schimbam; pe astea le-am tras din circulatie.


PAMPON (punand biletul la loC): Nu; e altceva cu biletul asta
IORDACHE: Pana acu vreo trei luni le aveam asa, pentru iconomie adica: punea d. Nae pecetea pe o bucata de hartie ori de mucava, si pe urma la fiecare rasatura trageam cu cerneala o dunga, pana se facea douasprece. Acu, pentru ca ni s-a intamplat o istorie cu un spiter, a hotarat d. Nae sa dea la tipografie sa i le faca cu numere: l-am ras ? tac! i tai numarul.
PAMPON: Cu un spiter? Ce istorie?
IORDACHE: Al dracului spiterul! Inchipuieste-ti d-ta! Lua un bilet. II radeai, trageai o dunga. Sa zicem ca asta era marti; bun! Joi, iar o dunga; sambata, alta: trei dungi. Martea ailalta, te uitai la bilet: numai o dunga. Peste asta mai trageam una; una si cu una doua. Joi mai trageam una, care va sa zica trei; bun! Martea ailalta biletul alb.
PAMPON: Alb?
IORDACHE: De tot
PAMPON: Cum asta?
IORDACHE: Asteapta sa vezi, ca e frumoasa A mers asa pret de vreo zece luni de zile, pana sa bagam noi de seama Musterii multi l-ai ras, i-ai tras dunga, te culci pe urechea aia, si nu-i mai tii alta socoteala. Intr-o sambata seara, vine spiterul, si nu stiu cum din vorba, - era lume multa in pravalie, - lui d. Nae i se pare ca spiterul cere un bilet, si-mi zice: "Iordache, un bilet nou lui d. Frichinescu", asa-l cheama. Dar el zice: "Eu bilet nou? n-am cerut; al meu e nenceput - " si scoate biletul alb ca laptele Mai, ce dracul! Ne uitam noi lung, eu si d. Nae, la bilet pe urma ne uitam la spiterul, pe urma unul la altul, si d. Nae zice: "Bine!" si-i trage o dunga. Pleaca spiterul Zice d. Nae: "Iordache, biletul spiterului e cu scamatorie; ia sa-l tinem noi de scurt: ori ca ne-a luat bilete, ori ca ne-a furat pecetia, ori ca si-a facut el alta pe model, ca prea se-ntinde abonamentul lui ca cascavalul prajit"
PAMPON: Ei, in sfarsitul sfarsitului ce era?
IORDACHE: Stai sa vezi. Al dracului spiterul! Asta era intr-o sambata. Marti dimineata, alta dunga; - dar acum le insemnam si cu tibisir pe pervazul usii; - doua; joi alta, trei, sambata alta
PAMPON (cam impacientaT) : Patru
IORDACHE: Joi
PAMPON: Ei! spune odata, ca n-am vreme de stat.
IORDACHE: Parca ziceai ca astepti pe d. Nae.
PAMPON: Bine, il astept, dar spune odata.
IORDACHE: Daca nu ma lasi Joi, un ras si un tuns, doua dungi: cinci si cu doua sapte; pe bilet sapte, pe use sapte. In sfarsit, sambata il raz iar; dau sa scriu dunga: pe bilet erau patru si cu una acu cinci; pe use sapte si cu una opt. Spiterul nu stia ca mijloceste contabilitate dubla. Marti, pe use opt si cu una noua; pe bilet trei si cu una patru; si pe urma joi, pandeste cand nu e d. Nae in pravalie, si intra; dupa ce-l raz, zice: "Scrie una, ca am luat bilet nou de la d. Nae" Pe use noua si cu una zece
PAMPON: Ei? prin urmare
IORDACHE: Ei! prin urmare, stergea dungile cu doftorii, cu metaluri de-ale lor de la spitarie.
PAMPON: Si cum a ramas?
IORDACHE: N-a vrut d. Nae sa faca scandal, macar ca era de un procuror ceva. D. Nae, stii, mai galant, i-a luat biletul si vreo cinci franci cati i-avea in buzunar, i-a facut un moral bun, din porc si din magar nu l-a mai scos, i-a tras vreo doua palme si l-a dat pe use afara
PAMPON (care a ascultat cu atentie, ca lovit de o inspiratiE) : A! ce idee mi-a venit! Parfumurile, odicoloanele, pomadurile, liubemurile Didinii! Spiterul! Da! Zici ca biletele astea le-ati tras din circulatie de mai bine de trei luni?
IORDACHE: Da.
PAMPON: Zici ca d. Nae a luat inapoi biletul cu scamatoria de la spiterul ?
IORDACHE: Da.
PAMPON: Ei ? Spiterul in vreme de zece luni cat v-a tras pe sfoara, numai cu un bilet a lucrat?
IORDACHE: Stiu si eu?
PAMPON: Era peste putinta. Atunci ati fi bagat de seama mai degraba Ia adu-ti aminte bine.
IORDACHE: De unde sa-mi aduc aminte! E de mult
PAMPON: A! ce idee! sa vedem! Ma duc ma intorc numaidecat spune-i lui d. Nae ca am sa-i vorbesc Viu cat mai degraba. (iese in fund. La iesire se loveste cu Mita, care intra foarte agitatA) A! pardon, madam!
SCENA II
IORDACHE, MITA
MITA: Iordache! Unde e Nae ?
IORDACHE: Nu stiu; a plecat de azi-dimineata si pana acuma nu s-a mai intors. Trebuie sa vie, ca sa ma pot duce si eu la masa.
MITA (trantindu-se pe un scauN) : Am sa-l astept si eu
IORDACHE: Dar daca vine tarziu, eu ce sa fac? sa rabd de foame? Trebuie sa inchiz pravalia si sa ma duc la mancare
MITA: Nu stiu, nu voi sa stiu de nimic (pateticA) Iordache
IORDACHE: Ce?
MITA: Iordache, sunt nenorocita
IORDACHE: A simtit Cracanel ceva
MITA: As! Cracanel! - iti spui ca sunt nenorocita
IORDACHE: Pentru?
MITA: Nae! Nae, pe care l-am iubit, pe care l-am adorat pentru eternitate, pana la nebunie Tu stii cat l-am iubit?
IORDACHE: Ei! da. Ei! ce?
MITA (montandu-se treptaT) : Nae ma traduce.
IORDACHE: As!
MITA: Ma traduce la sigur.
IORDACHE: Fugi de-acolo!
MITA: La sigur De opt zile nu l-am vazut. Ii scriu: "Bibicule, Mangafaua pleaca maine miercuri la Ploiesti, remai singura si ambetata; sunt foarte rau bolnava; vino, sa-i tragem un chef" Si Naica nici nu-mi raspunde. Iubeste pe alta, mi s-a facut semn. In carti cade mereu gand la gand cu bucurie, cu dragoste, cu temei, cu intalnire pe drum de seara cu o dama de verde.
IORDACHE: As! nu mai crede in mofturile cartilor, frate
MITA: Trebuie s-o stiu, trebuie s-o aflu si sa vedem 0 sa fie un scandal dar un scandal cum n-a mai fost pana acuma in "Universul".
IORDACHE: As! nu-i nimica! ti-ai facut spaima de gelozie. (dand din umeri, urca pana-n fund, unde da piept cu Catindatul de la perceptiE)
MITA: Un musteriu! poate ma cunoaste Nu voi sa ma compromentez. Trec sa astept in odaie. (iese pe dupa paravan in dreaptA)
SCENA III
IORDACHE, CATINDATUL legat cu o basma la falci
CATINDATUL (catre public, coboranD): Pfii! al dracului ma doare! dar stii cum ? lucru mare Nu mai merge M-am hotarat. Trebuie s-o incerc si p-asta
IORDACHE (care l-a urmarit, coborand inainteaza un scaun pana in mijlocul sceniI) : Ia poftiti! poftiti!
CATINDATUL (hotaraT): Stii s-o scoti? Scoate-mi-o!
IORDACHE: N-ai idee cum ti-o scot; pana sa clipesti din ochi, o data, pac! Ia poftiti! poftiti!
CATINDATUL: Uf! mersi!
IORDACHE: Ia poftiti
CATINDATUL: Ce n-am pus, domnule? Ce sa-ti mai spui? Ce n-am pus? Mi-am tabacit gingiile Ce n-am pus?
IORDACHE: Ce sa-i pui, domnule? E odata vatamata, s-a ispravit: picaturi de radacina de cleste.
CATINDATUL: Ce n-am pus? In sfarsit, astazi m-a invatat unul de la noi de la perceptie
IORDACHE: A! d-ta esti de la perceptie?
CATINDATUL: Da, catindez pana la o vacanta. Nu e vorba, am cu ce trai; am parte in bogasierie la Ploiesti; imi trimete parale nenea Iancu; dar stii, orisicat poti zice, trebuie pentru ca sa-ti faci o cariera ca tanar
IORDACHE: Mai e vorba
CATINDATUL: A! eu as fi avut parale multe, daca nu ma-n-curcam in tratatie de amor pe vremea razboiului. O iubeam, o iubeam! si ea ma traducea cu un ofiter de itidentie.
IORDACHE: Ei, s-acuma?
CATINDATUL: Acuma nu-ti spui? catindez la perceptie. (mahniT) Dar catindez de mult Stii, catindezi azi, catindezi maine, o luna, doua, trei, un an Bine, pana cand? Nu zic sa ma faca ajutor, ori reghistrat, domnule, dar macar acolo ceva.
IORDACHE: Adica sa te inainteze.
CATINDATUL: Macar un copist de clasa a doua.
IORDACHE: Si acuma cata leafa primiti in mana?
CATINDATUL: Nu ti-am spus ca sunt catindat? Nimic, de doi ani de zile, nimic. (sadE)
IORDACHE: Nimic?
CATINDATUL: Nimic
IORDACHE: Dar retinere nu va face?
CATINDATUL: Asta, ce-i dreptul, nu
IORDACHE: Tot e bine Ei! ia dezleaga-te.
CATINDATUL: Pentru ce?
IORDACHE: Legat, nu poci
CATINDATUL: Ce?
IORDACHE: Pentru ca nu poti casca gura.
CATINDATUL: Pentru ce sa casc gura?
IORDACHE: Aminteri cum sa ti-o scot?
CATINDATUL: Ce sa-mi scoti?
IORDACHE: Ei, asta-mi place! pentru ce ai venit aicea? Maseaua
CATINDATUL: Maseaua?
IORDACHE: Ei da, maseaua. (merge si scoate instrumentele dintr-o masA) Stii cum ti-o scot? pana sa clipesti din ochi (revine langa CatindaT) odata pac!
CATINDATUL (care s-a sculaT): Uf!
IORDACHE: Sezi
CATINDATUL: Mersi, am sezut destul
IORDACHE: Trebuie sa stai jos ca sa am loc in sus sa trag d-a-mpicioarele cum ?
CATINDATUL: N-o mai scot mi-a trecut.
IORDACHE: Cum ti-a trecut?
CATINDATUL: Nu ti-am spus ca m-a invatat unul de la noi de la perceptie zice c-a citit in cartea lui Matei.
IORDACHE: De la Matei citire?
CATINDATUL: Nu vanghelistul, asta e altul, e doftor de bataturi in Italia si face si vapsea pentru par
IORDACHE: Ei?
CATINDATUL: Ei ? sa zicem ca ma doare! intai rabd cat pot pe urma, pui doftorii; pe urma, daca vaz ca nu mai merge, ma duc hotarat la barbier sa mi-o scoata bun! Cum intru
IORDACHE: Ei! prin urmare
CATINDATUL: Cum intru, zic serios: stii s-o scoti? scoate-mi-o! De par examplu, adineaori la d-ta D-ta nici nu intelegeai ce vreau eu Si pe urma, ma dau in vorba, mai de una, mai de alta Dar cand intru, simt odata ca un cutit (arata la falcA), cald, si pe urma rece; pe urma din vorba-n vorba, vii d-ta, subfirugul, cu clestele: atunci deodata simt iar un cutit rece, si pe urma numaidecat cald si pe urma nu mai simt nimic Vezi d-ta, pesemne, nu stiu cum devine care va sa zica de este al naturii lucru ceva, ca maseaua, in interval de conversatie, de frica trece Ei al dracului italianul!
IORDACHE (care a ascultat cu multa atentiE) : Fugi, d-le, cu superstitiile italienesti Imi pare rau de d-ta, om tanar! Bine, d-ta nu vezi cum e naturelul la toate, ca trebuie sa aiba o baza, macar cat de mica, dar sa fie baza. Ce nu are baza cum poate sa fie naturel ? ori sa-mi spui d-ta ca Matei ala al d-tale - ca eu nu-l cunosc - te-a invatat adica sa mergi prin ploaie fara umbrela si sa zici, numai asa la un caprit, ca e soare si sa nu te ude Auzi d-ta mofturi italienesti!
CATINDATUL: Asa e, decat n-are a face cu maseaua. (face o grimasa in partea maseliI)
IORDACHE: Ba prea are a face.
CATINDATUL: Ba nu. (alta grimasA)
IORDACHE: Ba da, tot lucru naturel
CATINDATUL: Ba nu! (alta grimasA) Hait!
IORDACHE: Ce?
CATINDATUL: Iar m-a apucat (incepe sa se plimbE) dar rau rau de tot
IORDACHE: Vezi vorba mea stiu eu
CATINDATUL (oprindu-se in loc din umblet si cu un ton foarte hotaraT): Stii s-o scoti? scoate-mi-o!
IORDACHE: Sezi
CATINDATUL (hotaraT): Adu clestele. (sadE)
IORDACHE (merge, ia clestele si revinE): Zi ca te-a ciupit un purice odata pac!
CATINDATUL (uitandu-se tinta la cleste si apoi sculandu-sE) : Mi-a trecut. Ai vazut? vorba mea stiu eu Al dracului italianul!
IORDACHE (plictisiT) : A!
CATINDATUL (foarte multumiT): Salutare, neica, si mersi! (pleacA)
IORDACHE: Stai, domnule!
CATINDATUL: Nu mai pot e tarziu am treaba la cantilerie, am o groaza de avizuri de facut Salutare, neica, si mersi! (iese repede prin funD)
SCENA IV
IORDACHE, apoi MITA
IORDACHE: Asa haplea mai rar Ce dracul face d. Nae de nu mai vine Sunt aproape de douasprece Ma lesin de foame. (Mita intra din dreaptA) Mita? o uitasem!
MITA: N-a venit Nae inca?
IORDACHE: Uite ce e, coana Mito, d-ta tot zici ca-l astepti; eu ma repez aici aproape sa-mbuc ceva si ma-ntorc numaidecat nu-i asa? (isi ia palariA)
MITA: Poti sa te duci.
IORDACHE: Da', nu pleci? Sa nu ramaie pravalia singura
MITA (nervoasA): Ti-am spus o data: il astept pana maine, pana poimaine, pana o veni!
IORDACHE: Atunci ma duc ma-ntorc la moment. (iese in funD)
SCENA V
MITA, apoi PAMPON
MITA: Sa-l astept, da, sa-l astept Trebuie sa vie Sa ma traduca pe mine Nae si sa nu-mi razbun? Peste poate!
PAMPON (care a intraT): Ma rog, d. Nae n-a venit inca? (salutA)
MITA (apartE): Un mustiriu (tare.) Nu, domnule, si eu il astept Daca poftiti si dv. sa-l asteptati vine ori dansul ori baiatul
PAMPON: Mersi, madam. (sade, apartE) Curatica. (tare, dupa o pauzA) D-voastra sunteti ruda, ori consoarta dumnealui
MITA (tristA): Nici ruda, nici consoarta, d-le i sunt adica i-am fost amica Am venit pentru o mica afacere.
PAMPON: Ca si mine
MITA (oftanD): La d-ta nu poate fi ca la mine La mine e chestiune de traducere.
PAMPON: In amor?
MITA (asemeneA): Da, in amor
PAMPON: Ca si la mine
MITA: Ca si la d-ta? Cum?
PAMPON: Mi se pare, adica nu mi se pare sunt aproape sigur ca sunt tradus.
MITA: Ca si mine
PAMPON: Si numai d. Nae poate sa ma puie pe urma aceluia care a devenit in chestiune A! dar n-are sa-mi scape Sunt hotarat! Am sa-i dau o curatenie spiterului sa ma pomeneasca!
MITA: E spiter?
PAMPON: Da, desigur, spiter. Aflasem adineaori cum il cheama de la baiatul de aici
MITA: De la Iordache
PAMPON: Da; imi spusese cum il cheama, dar i-am uitat numele cu gandul la dovezi, - pentru ca am dovezi, - niste hartii pe care le-am gasit in odaie la Didina.
MITA: Didina
PAMPON: Da, amanta mea, cel mai sacru amor, pentru care mi-am sacrificat cariera de militar, fiin'ca pana sa nu o cunosc am fost tist de vardisti la Ploiesti Si sunt turbat de gelozie! Toata noaptea n-am dormit
MITA: Ah! mie-mi spui ce-i gelozia? Numai o noapte n-ai dormit? Nu stii nimic! Cate nopti!
PAMPON: Nu, az-noapte nu a devenit din gelozie, pentru ca nu incepuse inca chestia Am jucat la Podul Garlii contina cu niste papugii pana la sase az-dimineata I-am ras
MITA: Sa nu te bucuri Si eu castig la contina, dar ce folos! noroc la carti, nenoroc la amor
PAMPON: As! la mine nu e noroc, e stiinta: ii iau la sigur poate ca sa am o goana nebuna, sa pierz. Eu joc contina oarba cu fantele, si am eu merchezul meu. Bunioara, cartile le tiu in stanga si joc cu dreapta; am batut cu fantele, pui cartile batute jos, si fantele la loc in mana stanga, pentru alta ocazie Az-noapte i-am stins
MITA (plictisitA) : Nu mai vine Nae
PAMPON: Astfel dar az-dimineata, conita mea, pe la sase ceasuri, ma intorc acasa, la Didina; bat in use, se scoala somnoroasa si-mi deschide. Era inca intunerec; aprinz lumanarea Dar, cand viu prea tarziu, e totdeauna suparata si-ncepe sa ma certe Acuma nu zice nimic: se-ntoarce, pardon, cu fata la perete si tace. Zic eu (Mita plictisita s-a sculat si se plimbA) in gandul meu: e suparata s-o las sa doarma; cand o vedea maine c-am castigat trei poli, ii trece Dau sa ma dezbrac si vaz jos langa mescioara doua hartiute. M-aplec - cum le-am vazut am simtit un fior rece, - m-aplec, le iau: ce era? Un bilet de abonament la frizaria model a lui d. Nae Girimea
MITA: Nae Girimea? (se intereseazA)
PAMPON: Da, si un bilet de amor de la o dama catre "Bibicul" ei
MITA: "Bibicul"?
PAMPON: Da, catre spiterul Sa vezi cum am aflat pe urma ca e spiter.
MITA (apartE) : "Bibicul"! S-ar putea?
PAMPON: Cum am citit hartiutele si am vazut pecetia pe bilet: "Frizaria model, Nae Girimea", mi-am luat iar baltonul si bastonul si am iesit binisor; Didina adormise iar. Ma duc la politie, cercetez si aflu ca aici e frizaria. Am venit; d. Nae nu era aici. Baiatul mi-a spus ca bilete de astea
MITA (interesandu-se nerabdatoarE) : In sfarsit?
PAMPON: In sfarsit, ce mai sa lungim vorba degeaba, conita mea, spiterul este Dupa cate mi-a spus baiatul, am fost cu biletul la o spitarie, am spus ca aveam ceva scris pe el si s-a sters cu un fel de asentie si ca as vrea sa stiu ce era scris se poate? si spiterii nu stiu ce-a facut, ce-a turnat pe bilet, - mirosea a spirt de tiperig - si-n doua minute a iesit iar dungile la loc
MITA: Sa fie cu putinta?
PAMPON: Le-am numarat: sunt cinzeci si cinci de dungi Spiterul misel! l-am prins mai rau decat d. Nae: o sa-i dau o curatenie sa-i rup salele!
MITA (apartE): Sa fie Nae? A! ce razbunare ar fi! (tarE) Domnule, zici ca biletul de amor este catre "Bibicul" ?
PAMPON: Da!
MITA: Si este iscalit de cine?
PAMPON: "A ta adoranta, Mita"
MITA: Mita! A! Dumnezeule!
PAMPON: Ce?
MITA: Domnule, esti sigur ca e spiter?
PAMPON: Fireste Mai sigur se poate? Biletul era alb spirt de tiperig si d-odata cinzeci-si-cinci de dungi Le-am numarat poftim sa le numeri si d-ta



MITA: Si ai venit aici pentru ca sa afli numele omului cu chestia de traducere?
PAMPON: Da.
MITA: Eu am o presimtire
PAMPON: Care?
MITA: Cum este amanta dumitale?
PAMPON: Cum sa fie adica?
MITA: De rosu, de ghinda, de toba, ori de verde?
PAMPON: De verde
MITA: De verde?
PAMPON: Da.
MITA: Si ai la d-ta biletul catra "Bibicul", pe care zici ca l-ai gasit in odaia damii de verde?
PAMPON: Da.
MITA: A' sa-l vaz degraba
PAMPON (dandu-i biletuL): Iacata-l.
MITA (ia biletul, il priveste si face o mutra grozav de disperatA) : A! am sa-mi razbun! (solemnA) Domnule, nu te juca cu inima unei femei nenorocite Spune drept: biletul asta l-ai gasit in odaia amantii d-tale ? Jura
PAMPON (graV) : Pe onoarea mea!
MITA: Uita-te la biletul asta l-ai citit? (citind nervos.) "Bibicule, Mangafaua pleaca maine miercuri la Ploiesti, remai singura si ambetata; sunt foarte rau bolnava: vino negresit, am pofta sa-i tragem un chef A ta adoranta, Mita" Ai vazut biletul? Acuma uita-te la mine bine
PAMPON: Ei? (ii ia inapoi biletuL)
MITA: Ei! Eu, eu sunt nenorocita care am scris biletul asta
PAMPON: Se poate?
MITA: Da, se poate (dezolatA) Si omul care a fost la Didina dumitale este amantul meu!
PAMPON: Amantul dumitale? Spiterul?
MITA: Ce spiter? nu-i spiter (framantandu-sE) A! trebuie sa am o explicatie 0 sa-mi razbun o razbunare teribila!
PAMPON (acelasi joC): Amantul dumitale? trebuie sa-l stiu si eu, trebuie sa-l vaz. Eu nu ma multumesc pe razbunarea dumitale Trebuie ca sa-mi razbun eu! (se plimba turbaT)
MITA: Juri sa ne razbunam impreuna?
PAMPON: Jur!
SCENA VI
ACEIASI - IORDACHE
IORDACHE (venind repede din funD) : Coana Mito, esti aici? Vine.
MITA: Nae
PAMPON: D. Nae.
IORDACHE (dand pe Pampon la o parte si luand pe Mita in partea cealaltA) : Pardon. (MitiI) Vine Cracanel al d-tale. Viu intr-un suflet de la birt din colt Cracanel a intrat in birt, a intrebat de pravalia lui d. Nae Girimea, si baiatul l-a indreptat aici. Ascunde-te iute vine, trebuie sa fie la use.
MITA: Cracanel! ce cauta?
IORDACHE: Treci degraba in odaita. (Mita pleaca spre dreapta pe dupa paravaN)
PAMPON: Te duci?
MITA: Da (lui IordachE) Cand o pleca, da-mi de veste fa-i vant degraba
PAMPON: Bine, da' chestia noastra cum ramane? (o urmareste pana la usE)
MITA: Mai vorbim noi. (iese repede in dreapta inchizand usa dupa eA)
PAMPON (apartE): Ciudat lucru! sa fie vreo moftangioaica? (lui IordachE) Ma rog, cine e persoana asta?
IORDACHE: E o dama
PAMPON: Bine, dama O vaz eu ca e dama, dar cine e? (Cracanel intrA)
IORDACHE (incet lui PampoN): Lasa ca-ti spui eu
SCENA VII
ACEIASI - CRACANEL
CRACANEL: Ma rog aici este d. Nae frizerul?
IORDACHE: Aici este da' nu-i acasa.
CRACANEL: Dar ma rog, se-ntoarce?
PAMPON (lui Iordache apartE) : Cine-i domnul asta?
IORDACHE (incet lui PampoN) : Lasa ca-ti spui eu
CRACANEL: Aud?
IORDACHE: Nu crez sa se intoarca asa degraba Daca aveti trebuinta chiar cu d-lui, atunci poftiti mai pe seara, poate sa-l gasiti
CRACANEL: In sfarsit, eu tot mai pot astepta; poate sa vie. (sadE)
IORDACHE: Asteptati degeaba, domnule, vine foarte tarziu
CRACANEL: De unde stii? poate vine mai curand
IORDACHE (incet lui PampoN) : Cum dracul sa-i fac vant?
PAMPON: Daca spune o data omul ca vine deseara
CRACANEL: Ei, poate sa am noroc. Nu stii d-ta? de cate ori pleci sa stai un ceas si stai cinci Ei, de ce adica sa nu pleci o data pentru sapte si sa stai numai unul? (se gateste in fata unei oglinzi, isi piaptana barbetele si chelia, ia o gazeta si se pune pe citit. - Iordache si Pampon dau din umeri. Pampon scoate o pereche de carti si-ncepe sa se joace cu ele pe genuchi. Iordache merge la usa din dreaptA)
MITA (scotand capul pe usA) : Fa-i vant!
IORDACHE: Nu e chip Zice ca vrea s-astepte
MITA: Ce dracul cauta aici?
IORDACHE: Stiu eu cauta pe d. Nae
MITA: Nu-nteleg.
IORDACHE: I-am spus ca d. Nae vine deseara, si tot zice ca-l asteapta A! stai, ca ii am eu leacul
MITA: Domnul alalalt s-a dus ?
IORDACHE: Nu, e aici
MITA: Sa m-astepte Bate-mi in use cand l-ai exoflisi pe Cracanel
IORDACHE: Il exoflisesc acuma, sa vezi (coboara in scena. Mita isi retrage capul si inchide usa. Lui PampoN) - Dama a zis s-astepti
PAMPON (inceT) : Bine
IORDACHE (catre Cracanel , care e cufundat in citirea jurnaluluI) : Ei, boierule, d. Nae nu mai vine Eu trebuie sa-nchiz pravalia am treaba sa ma duc in targ
CRACANEL (lasand gazetA) : A! inchizi? Atunci, daca inchizi, trebuie sa ma duc si eu
PAMPON (strangandu-si cartilE) : Fireste ca trebuie sa te duci, nu o sa te incuie aici.
CRACANEL: Daca e asa salutare Ma-ntorc eu mai tarziu (iese in funD)
IORDACHE: Cu plecaciune S-a dus! uf! Al dracului dobitoc! De ce musterii am eu parte astazi!
PAMPON: Ma rog, cine e negustorul asta?
IORDACHE: Uratul asta? Este amantul damii de colo
PAMPON (sarinD): Amantul damii de colo?
IORDACHE: Da.
PAMPON: Care a vorbit cu mine adineaori? Mita?
IORDACHE: Da, da!
PAMPON (fioroS): Bibicul ei? Asta e Bibicul?
IORDACHE: Ei, da, frate, cand iti spui o data; e amantul damii de colo Ce te prinde mirarea?
PAMPON (care si-a luat palaria si bastonul degrabA) : Am pus mana pe Bibicul! Nu-l las nici mort! nici mort! (se repede si iese glont pe usa din funD)
SCENA VIII
IORDACHE, NAE, apoi MITA
IORDACHE: Asta este nitel cam ticnit De ce musterii am parte eu astazi? Frumos carnaval! S-o scot pe Mita. (Nae intrA) D. Nae, in sfarsit! credeam ca nu mai vii.
NAE: De ce?
IORDACHE: Te-a cautat doi insi
NAE: Cine?
IORDACHE: Unul nu stiu cum il cheama, alalalt era Cracanel
NAE: Cracanel?
IORDACHE: Da; si coana Mita e aici.
NAE (strambandu-sE) : Mita aici ? Nu i-ai spus ca nu sunt acasa si ca viu tarziu ?
IORDACHE: I-am spus, da' a zis ca te asteapta pana maine, pana poimaine Am profitat de ocazie si m-am dus la birt in colt sa mananc ceva. N-apucasem sa gust de doua ori, si hop! Cracanel vine-n birt si-ntreaba pe baiat unde e frizeria model a lui d. Nae. Am alergat degraba sa dau de veste coanii Mitii Era aici si negustorul alalalt; zice ca are un bilet de abonament sa-l schimbe, ori sa te-ntrebe ceva in sfarsit nu stiu bine
NAE: Care va sa zica Mita e aici?
MITA (care a crapat usa mai dinainte si a auzit ultimele vorbe ale lui Iordache, coboranD) : Aici, Bibicule; ce, iti pare rau?
NAE (facandu-se veseL) : Sa-mi para rau? cum sa-mi para rau? Se poate?
MITA (trecand pe langa Nae, inceT) : Trimete de-aici pe Iordache. Am sa-ti spun ceva intre patru ochi
NAE (facandu-se ca n-audE) : Auz?
MITA: Iordache, daca nu mai ai treaba, fii bun si ne lasa; am sa-i spui ceva lui d. Nae in secret
IORDACHE: Ma duc sa-mi ispravesc portia de varza. (iese in funD)
SCENA IX
MITA, NAE. Mita merge si incuie usa din fund
NAE: Pentru ce incui usa?
MITA (in funD) : Poate sa vie iar cineva sa ne faca deranj Am sa-ti spui ceva in liniste (pauzA) Nae! (coboara incet, emotionatA) Bibicule! nu ma mai iubesti (un pas si se oprestE)
NAE (d-abia intorcandu-sE) : Ei na! de unde ti-a mai venit s-asta-n cap ?
MITA (inca un paS) : Pentru ce n-ai venit alaltaieri seara cand ti-am scris ?
NAE (acelasi joC) : Eram bolnav alaltaieri
MITA (coborand, cu energiE) : Minti! Ai primit biletul meu?
NAE: Da.
MITA: Unde mi-e biletul? Arata biletul
NAE (dupa ce se cauta prin toate buzunarelE) : Pesemne ca l-am pierdut.
MITA: L-ai pierdut? Unde l-ai pierdut?
NAE: Stiu eu unde l-am pierdut? daca stiam ca-l pierz, fireste ca nu-l pierdeam
MITA: Nu stii unde l-ai pierdut?
NAE: Nu
MITA (strasnicA) : Bibicule! Bibicule!
NAE: Ei?
MITA: Vezi tu sticluta asta? (scoate din buzunar o sticluta mica si i-o aratA)
NAE: Ei, ce?
MITA: Stii ce are inauntru?
NAE: Cerneala
MITA: Nu cerneala, Naica, vitrion englezesc!
NAE (dandu-se inapoI) : Vitrion? esti nebuna?
MITA: Da, vitrion! ti-e frica?
NAE: Fireste ca mi-e frica, na!
MITA: Pentru ce, daca te stii curat?
NAE: Pentru ca tu nu stii ce e vitrionul
MITA: Ba da e un fel de metal
NAE: Nu stii ce poate face ?
MITA: Ba da; parleste, Naica; arde, Bibicule, momentan tot, tot, si mai ales ochii!
NAE: Da-mi sticluta
MITA: As!
NAE: Pentru ce sa tii asemenea lucruri ? pentru ce ?
MITA (vrand sa izbucneascA) : Pentru ce? Imi trebuie
NAE: Pentru ce iti trebuie?
MITA (izbucninD): Pentru ce? (cu un gest mare, care face pe Nae sa-si acopere ochii, dandu-se repede inapoI) Pentru dumneatale, musiu Naica, si pentru Didina dumitale!
NAE (palinD): Care Didina? tu stii ce spui!
MITA: Stii si d-ta mai bine decat mine; nu umbla cu mofturi, sarlatane. Care Didina, 'ai? Didina, pentru care ma traduci pe mine; Didina, pe care o iubesti; Didina, la care ai fost az-noapte, mizerabile!
NAE: Nu e adevarat, am stat acasa bolnav.
MITA: Minti! Adineaori spuneai ca nu stii unde ai pierdut biletul Sa-ti spui eu: biletul meu l-a gasit in odaie la Didina d-tale respectivul ei.
NAE: Respectivul ? Pampon ?
MITA: Vezi! vezi! stii cum il cheama; da, unul inalt, barbos, fioros, cu care o sa ai a face chiar astazi; pentru ca s-a intalnit cu mine aici, mi-a aratat biletul meu, si eu i-am declarat ca omul cu traducerea este acela care ma traduce si pe mine, (Nae se plimba agitaT) amantul meu, fidelul meu amant, caruia eu (obiditA) i-am fost intotdeauna fidea.
NAE: Ce-ai facut?
MITA: Pampon te cauta sa te omoare A! dar pana sa-si razbune el, am sa va omor eu, eu! pe Didina, pe tine, si pe mine! (se tranteste pe un scaun desperata si isterica si-si ascunde capul in mainI)
NAE (apropiandu-se binisor de ea si cautand s-o mangaiE) : Mito, neica, vino-ti in fire
MITA: Lasa-ma! (il respingE)
NAE (apucand-o in brate si cautandu-i buzunaruL): Nu; nu te las, pentru ca te iubesc numai pe tine te iubesc numai pe tine (a gasit buzunarul, a luat sticluta, se ridica repede si schimband tonuL) intelege ca e incurcatura la mijloc. Mi-ai pus pe nebunul de Pampon in cap.
MITA: D-ta ti l-ai pus
NAE: Vrei scandal cu orice pret?
MITA: Da, (ridicandu-sE) vreau scandal, da pentru ca m-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate: ai uitat ca sunt fiica din popor si sunt violenta; ai uitat ca sunt republicana, ca-n vinele mele curge sangele martirilor de la 11 Fevruarie; (formidabilA) ai uitat ca sunt ploiesteanca - da, ploiesteanca! - Naica, si am sa-ti torn o revulutie, da' o revulutie sa ma pomenesti!
NAE (cam zambinD) : Nu fi nebuna! Ce-o sa faci ?
MITA (cautand sticluta in buzunaR) : Ce sa fac? (n-o gaseste; se uita ratacit imprejur Nae i arata de departe, razand, sticluta; ea da un tipaT) A! mi-ai furat sticluta, scamatorule! (repezindu-se la el pe dupa mobilE) Da-mi sticluta, sarlatane, mizerabile, infame! (se aud batai tari in usE)
NAE: Taci! bate cineva!
IORDACHE (de afarA): Deschideti! deschideti degraba!
MITA: Nu vei deschide, pana nu-mi dai sticluta! (se pune in dreptul usii. Nae o da in laturi, trage ivarul si deschide. Iordache intra repedE)
SCENA X
ACEIASI - IORDACHE
IORDACHE: Vine Cracanel turbat S-a facut scandal; l-a batut alalalt care era aici (MitiI) Ascunde-te Vine!
MITA (apelpisitA):Nu mai voi sa stiu de nimic Sa vie oricine Voi scandal voi sa mor! (se repede sa ia un brici; Iordache se uita afara prin usE)
NAE (repezindu-se si smulgandu-i briciul, o apuca de amandoua mainile si o taraste spre dreaptA) : 'Aide dincolo, sa-ti dau sticluta.
MITA: Nu.
IORDACHE (de la usA) : Fugiti, iacata-l, fugiti!
NAE: Haide! (taraste pe Mita cu multa lupta si iese cu ea in odaia din dreapta, pe dupa paravaN)
SCENA XI
IORDACHE, CRACANEL
CRACANEL (intrand prin fund furios, cu palaria stricata si tavalita. Iordache se da la o partE) : A! asta nu, asta nu poate sa ramaie jos! Ai mai pomenit d-ta una ca asta, d-le?
IORDACHE: Ce, d-le?
CRACANEL: D-le, adineaori stii ca am plecat de aici.
IORDACHE: Da.
CRACANEL: N-apuc s-ajung in colt si auz pe urmele mele: "Pst! pst! Bibicule!" Pe mine ma cheama Telemac, Mache, nu ma cheama Bibicul. Imi vaz de drum Iar: "Pst! pst! Bibicule!" Eu merg inainte Cand ma pomenesc ca m-apuca cineva pe la spate de guler. Ma intorc. Zice: "Te faci ca n-auzi, Bibicule, 'ai?" Eu zic: "Nu ma cheama Bibicul, d-le, ma cheama Telemac, Mache". - "Bibicule, zice el, deodata; esti un mizerabil! ai facut un abuz mare; ai inselat o femeie, dar ai a face acuma cu un barbat. De mult te caut. Avem sa ne rafuim amandoi. Acu nu-i vreme, dar pana una alta, ca sa stii cu cine ai a face, poftim o arvuna!" N-apuc sa raspunz, domnule, si sart! part! trosc! pleosc! patru palme: imi turteste palaria si mi-o arunca cat colo. Pana sa ma plec s-o ridic, infamul se suie intr-o trasura si pleaca Chem sergentul nimini! A! dar trebuie sa stiu cine este dobitocul asta smintit trebuie sa stiu! Cum il cheama?
IORDACHE: Stiu eu cine e ala?
CRACANEL: Este mizerabilul care era adineaori aici cu d-ta, cand am venit eu.
IORDACHE: Nu stiu cum il cheama
CRACANEL: Trebuie sa stii, trebuie sa-mi spui: nu plec de aicea pana nu aflu; chem politia, fac
SCENA XII
ACEIASI - CATINDATUL, NAE, apoi PAMPON
CATINDATUL (intra prin fund, cu mana la falca, vaitandu-sE) : A! a! a! m-a apucat rau (se tranteste pe un scauN)
IORDACHE: Si ai venit iar la doftoria lui Matei? nu mai merge, tanarule
CRACANEL: D-le, intelege odata si spune-mi
NAE (iesind din odaie si coboranD) : Ce e? Ce e, domnule?
CRACANEL: Domnule! Un dobitoc, un infam, care era adineaori aici, m-a insultat cu palme pe mine, Mache, ca drept Bibicul
NAE (apartE) : Pampon a fost! (catra Iordache inceT) Treci dincolo, i-a venit rau nebunii. (Iordache iese iute la dreaptA)
CATINDATUL: A! a! a! (se zvarcoleste pe scauN)
NAE (CatindatuluI) : Ce e? d-ta ce poftesti ?
CATINDATUL (sculandu-se si aratandu-si falca, hotaraT): Stii s-o scoti ? scoate-mi-o!
NAE: Sezi. (Catindatul sadE)
CRACANEL: Domnule, n-am vreme de stat. Spuneti-mi cum il cheama
NAE (alegandu-si instrumentelE): Nu stiu, domnule, de unde vrei sa stiu eu numele la toti musteriii! (catra CatindaT) A din fund de tot? (Catindatul da din cap ca dA) Dezleaga-te. (Catindatul face fasoane. Nae il apuca cu putere si-l dezleagA)
PAMPON (aparand in funD): Aha! Bibicule, iar d-ta! (Cracanel se da inapoI)
NAE (cu un ochi la ce se petrece intre Pampon si Cracanel, si cu altul la Catindat, pe care il tine cu putere cercand sa-i vare mana in gura, si care se zbate si nu vrea sa se lasE) : Numai s-o vaz! n-o scot!
CRACANEL (inaintand un pas spre Pampon, facandu-si inima si voind sa-i dea fiorI): Domnule! ma cunosti d-ta pe mine?
PAMPON: Cum sa nu, Bibicule! (se apropie binisor de Cracanel, si vrea sa-l apucE)
CRACANEL (scapand si ocolind pe dupa mobilE) : A! ajutor! politie! vardist! (Pampon il urmareste neimpacat; Cracanel vrea sa iasa prin dreapta pe dupa paravan, se intalneste piept in piept cu Iordache care intra, si care-l respingE)
NAE (care dupa o lupta, a reusit sa vare mana in gura CatindatuluI) : Sezi binisor!
CATINDATUL (gemand cu gura infundata si zvarcolindu-sE) :A! a! a!
IORDACHE (care a venit de dupa paravan, incet lui NaE) : I-a venit pandaliile, era sa-si taie gatul cu briciul.
CRACANEL: E nebun! ajutor! politie! vardisti! (iese in fuga mare prin funD)
PAMPON: Stai, Bibicule! (iese furios dupa eL)
NAE (tragand cu puterE) : Nu misca! (dupa ce a tras, iese repede in dreapta, urmarit de IordachE)
CATINDATUL (vaitandu-se cu mana la falcA) : A! a! a! Mi-a scos alta! Masea nevinovata, domnule!
Cortina

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2018 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

D ale carnavalului



Opera si activitatea literara Ion Luca CARAGIALE

Scrierile si activitatea publicistica a lui Ion Luca CARAGIALE





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Teatru

O scrisoare pierduta

- citeste textul
Comedia O scrisoare pierduta
Caracterizarea lui Stefan Tipatescu - O scrisoare pierduta de I.L.Caragiale
Comedia O scrisoare pierduta de Ion Luca Caragiale
Despre Farfuridi (Exemplu de caracterizare a unui personaj caragialean)
O SCRISOARE PIERDUTA, - analiza literara
O scrisoare pierduta - instante ale comicului la granita spre modernitate
O scrisoare pierduta caracterizarea personajelor - Trahanache, Catavencu, Tipatescu, Zoe, Farfuridi, Cetateanul turmentat, Pristanda
O scrisoare pierduta - comedie de Ion Luca Caragiale.
Agamita Dandanache - caracterizare - personaj al comediei O scrisoare pierduta
Caracterziare Cetateanul turmentat - personaj in comedia O scrisoare pierduta
Ghita Pristanda - personaj in comedia O seri-soare pierduta
Nae Catavencu - personaj in comedia O scrisoare pierduta
Stefan Tipatescu - personaj al comediei O scrisoare pierduta
Zaharia Trahanache - personaj in comedia O scrisoare pierduta
Caracterizare - Zoe Trahanache - personaj in comedia O scrisoare pierduta
I.L. Caragiale, O scrisoare pierduta, actul al II-lea Interpretare de text la prima vedere
Sursele comicului in comedia O noapte furtunoasa de Ion Luca Caragiale.
O SCRISOARE PIERDUTA, - COMEDIE, Tema, Locul, Semnificatia titlului
Povestirea pe acte si scene, cu precizarea momentelor subiectului - Structura comediei
Caracterizarea personajelor (Zaharia Trahanache, Stefan Tipatescu, Zoe Trahanache, Ghita Pristanda, Nae Catavencu)
Cetateanul turmentat, reprezentantul omului simplu, al alegatorului
Sursele comicului
Comedia O scrisoare pierduta
O SCRISOARE PIERDUTA, - Studiul textului

O NOAPTE FURTUNOASA

- citeste textul
O NOAPTE FURTUNOASA - COMEDIE - Formele de manifestare ale comicului
Povestirea subiectului pe acte si scene
Caracterizarea personajelor - Jupan Dumitrache Titirca, Zita, Veta, Rica Venturiano
Sursele comicului

D ale carnavalului

- citeste textul



Nuvele

In vreme de razboi

- citeste textul
Nuvela in vreme de razboi
Ion Luca Caragiale, In vreme de razboi - trepte ale alienarii
in vreme de razboi - nuvela de Ion Luca Caragiale (Tema nuvelei)
Stavrache - personaj principal in nuvela in vreme de razboi
IN VREME DE RAZBOI - Analiza contextului literar pe capitole
Interpretare de text la prima vedere - I.L Caragiale, In vreme de razboi
IN VREME DE RA,ZBOI - comentariu literar - momentele subiectului
Nuvela psihologica de factura naturalista - IN VREME DE RA,ZBOI
In vreme de razboi de I. L. Caragiale
IN VREME DE RA,ZBOI - Studiul textului

LA HANUL LUI MANJOALA

- citeste textul
LA HANUL LUI MANJOALA - comentariu literar - Nuvela fantastica - Semnificatii
LA HANUL LUI MANJOALA,
Nuvela fantastica La hanul lui Manjoala de I.L Caragiale

KIR IANULEA

- citeste textul
KIR IANULEA - comentariu literar - Nuvela fantastica



Schite

Bacalaureat

- citeste textul
Bacalaureat
BACALAUREAT - analiza literara

Vizita

- citeste textul
Schita Vizita
VIZITA de I. L. Caragiale

D-L GOE

- citeste textul
D-l Goe - schita de Ion Luca Caragiale
D-l Goe - schita de Ion Luca Caragiale
Goe - personaj principal al schitei Dl Goe
Gretchen - personaj central al basmului Craiasa zapezii

TRIUMFUL TALENTULUI

- citeste textul
TRIUMFUL TALENTULUI - analiza literara

Infamie

- citeste textul
I.L. Caragiale, Infamie - Interpretare de text la prima vedere