Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere


Ion Luca CARAGIALE



Ion Luca CARAGIALE - poza (imagine) portret Ion Luca CARAGIALE



Despre Vizita

alte articole, referate, eseuri si sinteze literare

Schita Vizita
VIZITA de I. L. Caragiale





VIZITA de I. L. Caragiale de Ion Luca CARAGIALE





in mai multe cazuri, cand are a se ocupa de probleme legate de educatie si scoala (seria Un pedagog de scoala noua, Emulatiune, Despre cometa, Dascal prost, Bacalaureat, Triumful talentului. Premiul intai, Lantul slabiciuniloR), Caragiale abordeaza schita, adica acea specie narativa foarte scurta, axata pe o singura idee, cm personajele schitate" (termenul este preluat din limbajul comentatorilor de arte plasticE) succint, din cate o singura trasatura viguroasa de condei. Prozatorul fixeaza cate un moment (volumul de schite publicat in anul 1901 se intituleaza MomentE) din viata cotidiana a societatii romanesti, de obicei urbane, de la finele secolului al XlX-lea si inceputul celui de-al XX-lea. Contrar aparentelor, schita este una dintre cele mai dificile specii ale genului epic in proza, mult mai dificila decat nuvela sau povestirea si - pentru cine cunoaste bine problema -, infinit mai dificila decat romanul. Aceasta pentru ca schita cere o concizie foarte bine observata, un echilibru in compozitie perfect (introducere, expozitiune," punct culminant, poanta etC), mai ales daca, ceea ce la Caragiale este regula generala, avem de-a face cu schite umoristice, care presupun o stapanire a claviaturii limbii ireprosabila pe toate registrele morfosintaxei, fonologiei si vocabularului.



In Vizita, Ionel, fiul doamnei Popescu, o femeie cu idei foarte sanatoase in privinta educatiei copiilor", este un alintat prescolar si un razgaiat cum nu s-a mai vazut, dezmintind temeinic conceptiile pedagogice ale mamei sale, expuse cu mare vioiciune vizitatorului familiei, naratorul in persoana. imbracat intr-un frumos costum de maior cavalerist, cu sabia in teaca (sau, dupa imprejurari, scoasa afara cand intreprinde vreun atac") si toba atarnata de gat, plus trambita din care suna asurzitor (cum nu face un maior adevaraT), este un obraznic din cale afara: sarjeaza" asupra servitoarei care prepara cafelele la bucatarie, bate toba, suna din goarna, incaleca pe un superb cal vanat rotat" (o jucariE) si chiar fumeaza, imitand gesturile oamenilor maturi: se apropie de mine, imi ia de pe mescioara tabachera cu tigarete regale, scoate una, o pune in gura si ma saluta militareste, ca orice soldat care cere unui tivil sa-i imprumute foc". Se pricepe sa puna la cale sotii cam mahalagesti (invatate in familia foarte probabil de curand parvenita la o bunastare onorabila), precum aceea de a pune dulceata in galosii musafirului, lasati in antreu, golind toata cheseaua si pandind sa nu fie vazut: o pacaleala smechereasca, s-ar zice. Mai important este sa observam, in functie de comportamentul copilului (cu totul nevinovat, in fonD), caracterul mamei, al doamnei Popescu, interlocutoarea musafirului. il mananca din ochi, nu altceva, si il saruta dulce", adresandu-se vizitatorului cu cate un Nu stii ce strengar se face si destept"; sau: Vezi? vezi, daca faci nebunii? era sa-mi scoti ochiul Ti-ar fi placut sa ma omori? Saruta-ma, sa-mi treaca si sa te iert!"; sau: Ionel, astampara-te, mama! Ai sa spargi ceva Vrei sa ma superi? vrei sa moara mama?" E din cale afara de mandra vazandu-si odrasla fumand: Vai de mine! la noi se fumeaza Barbatu-meu fumeaza si dumnealui mi se pare ca-i cam place" Ať[] Da, da, dumnealui! sa-1 vezi ce caraghios e cu tigara-n gura, sa te prapadesti de ras ca un om mare /A! asta nu e bine, domnule maior, zic eu: tutunul este o otrava"/Da tu de ce tragi? ma intrerupe maiorul lucrand cu lingurita in cheseaua de dulceata.

Cum s-a vazut din scurtele citate de mai sus, schita Vizita (ca toate celelalte schite ale lui CaragialE) este construita din alternanta stilului indirect cu cel direct - altfel spus, din. pasajele pur narative, textul apartinand povestitorului, si din dialoguri, textele atribuite personajelor. Mestesugul dramaturgului, al autorul celebrelor comedii, se vede in aceea ca Vizita seamana cu o mica piesa de teatru, o microcomedie. Ea ar putea fi foarte bine jucata pe scena sau transpusa pe o banda de film, in cazul in care un regizor ingenios ar gasi solutia aducerii in serviciul sau a unui actor care sa imite (fizic doar, caci altminteri totul se poate aranja cu usurinta) personajul Ionel. S-ar putea juca si in travesti, cii atribuirea rolului principal unei actrite de talie mai mica, cu punerea in lucru si a altor trucuri specifice teatrului.

Am facut comparatia schitei cu o comedie de mici dimensiuni numai spre a se vedea precumpanirea dialogului in cazul acestei specii narative caragialene, de unde provine conciziunea compozitionala, absolut obligatorie aici.



RETINETI DEFINITIA SCHITEI:



Derivat din a achita (din it. schiz-zare; folosit in terminologia legata de domeniul artelor plastice, unde se indica creionarea fugitiva a unui motiV). in literatura denumeste forma cea mai restransa ca dimensiune din cate ofera genul prozei scurte. Instantaneu epic fragmentar, in care este prins un moment de viata, tinand de un incident, o imprejurare sau un tip de personaj. Arc o capacitate de reprezentare echivalenta cu aceea a unei scene dintr-o piesa de teatru. Tiparul narativ al schitei incepe a fi utilizat mai frecvent in literatura din a doua jumatate a sec. XIX, la scriitori ca: Maupassant, Alphonse Daudet, Mark Twain, A. P. Cehov, la noi: I. L. Caragiale, I. Al. Bratescu-Voincsti, G. Braescu etc." (Apud Dictionar de termeni literari, Editura Academiei, 1976.)

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 


Copyright © 2009 - 2014 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.