Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




In pragul vietii - Capitolul 5 de Ion AGARBICEANU



Vreme de vreo trei saptamani, Vasile Predi nu i-a spus nimic neveste-sii despre propunerea lui Sava Scurtu. Mai mult decat atat: ar fi vrut ca insusi sa uite de oferta directorului, pentru ca nu-i placea. I se parea oarecum umilitoare. La inceput nu putea sa-si explice de ce, dar, cu timpul, isi dadu sama ca motivul principal era mai mult de ordin sentimental decat rational: el avea alte aspiratii, cu mult mai mari, in legatura cu viitorul Sorei. Tulburi pana atunci, aceste aspiratii incepura sa se precizeze in mintea lui subt presiunea propunerii facute de directorul bancii Fortuna. Planul care i se limpezea tot mai mult era ca Sora trebuia sa-si continuie studiile, sa-si pregateasca o cariera superioara, de pilda, sa devina profesoara de liceu. Poate chiar la liceul comercial din localitate. Perspectiva profesoratului il ademenea si pentru ca Sora, continuandu-si studiile, scapa si de oferta lui Sara Scurtu-doar nu voi ingropa-o ani de zile in registre! -si de gura lumii, care, altfel, vazand-o inaintand in varsta, s-ar intreba de ce nu se marita, daca nu s-ar mariti intr-un an, doi. Asa, toata lumea va zice: Nu-i sta ei capul la maritis, cata vreme e studenta! E adevarat ca putin mi-ar pasa mie de gura lumii! isi zicea Vasile Preda. Totusi simtea ca daca Sora va continua studiile, va fi si el mai linistit din partea asta, a maritisului. Pentru ca acum, dupa razboi, tinerii se casatoreau mai greu decat pe vremea tineretii lui. Ba unii - si au fost cazuri chiar aici,
In oras?dupa ce fac curte unor fete doi-trei-patru ani, si chiar se logodesc, pe urma nu mai au curajul sa intemeieze o familie, si, la prima aluzie mai serioasa la casatorie, dau bir cu fugitii, subt pretextul transferarilor din oficiu, iar fetele raman dezamagite. Realist cum era, nu-si inchipuia ca Sora, desi fata frumoasa si dezghetata, va face exceptie de la acest obicei al timpului. Apoi, isi aduse aminte ca odata, cu prilejul unei discutii, un om cu destula trerere in tara ii spusese: Ramanerea in urma a elementului ardelenesc in Romania mare, functia lui de a cincea roata la car, nu se trage din rapacitatea celor din vechiul regat, ci din neputinta dumneavoastra de a va adapta repede imprejurarilor. Nu va puteti schimba mentalitatea. Traim un inceput de epoca, in care istoria a facut un salt mare. Saltul trebuie sa-l faca si oamenii, daca vor sa tina pasul cu evolutia. Observatia aceasta ii prindea bine acum, cand se gandea la viitorul Sorei, desi isi dadea sama ca mentalitatea lui nu s-a schimbat si nu se va schimba, ci va continua sa fie convins ca legea fireasca este ca o fata sa se marite, si inca devreme, si nu sa-si caute o cariera, fie chiar si aceea de profesoara.


In perspectiva continuarii studiilor se izbea insa de o mare piedeca: criza cancelariei sale advocatiale. Nu voia sa se opreasca prea mult asupra ei. Simtea ca trebuie sa faca si imposibilul pentru a o putea trimite pe Sora la Academia Comerciala sau la o universitate. Cu toate acestea, pragul cel inalt i se punea mereu in drum-si nu stia daca il va putea trece: cum ar mai putea face rost de inca vreo catva mii de lei lunar pentru Sora. Cauzele, procesele pe care le primea de la particulari erau tot mai rare de cativa ani incoace, in afara de ceea ce primea in natura de la parinti si socri-cereale, legume toamna, porc de Craciun iarna-se razima mai ales pe salariul de la banca Fortuna si pe o foarte stransa si crutatoare economie casnica datorita vredniciei Anei. Nu le lipsea nimic, e adevarat, dar nici nu le prisosea. Nu puteau pune nimic deoparte de cand incepuse criza si le crescusera cei trei copii.
Insa consideratiile de ordin practic erau biruite intotdeauna, in sufletul lui, de cele de ordin spiritual. Chestiunea era ca, deocamdata, lucrul cel mai bun pentru Sora - si nu numai pentru ea, ci si pentru el si pentru Ana-era continuarea studiilor. Va birui el, ca si altadata, greutatile materiale! Optimismul sau firesc nu-l lasa sa se descurajeze cu una cu doua.
Ajungand, dupa vreo trei saptamani, la aceasta concluzie, se hotara sa i-o spuna si Anei. Prilejul i-l oferi chiar nevasta-sa.
Intr-o duminica sara, dupa ce copiii se dusera la culcare,
Ana ii zise:
- Cat de rapede mai trece vremea! Suntem la mijlocul verii. Ca mane-poimane s-asterne toamna. Ce planuri ai cu Sora?
- A-ntrebat ea?
- Ei, parca tu n-o cunosti! Niciodata. Cel putin nu mi-a pomenit niciodata de vreun plan al ei dupa terminarea liceului. Poate pentru ca-i prea copilaroasa inca. Sau poate pentru ca vrea sa stie ce planuri ne-am facut noi.
- In schimb te-ai intrebat tu, nu-i asa? Voiai sa ramaie cu patru clase liceale. Nu-i bine ca azi e bacalaureata?
- Doamne, nu zic nu, desi eu cred si acum ca pentru o fata erau destule patru clase secundare. Acuma ar fi intrata pe drumul ei firesc, s-ar pricepe la toate si nu ar avea nu stiu ce pretentii.
- Crezi ca are?
- Ar fi firesc si nu m-as mira. Colegele ei, toate, adica nu chiar toate, dar cele mai multe, se pregatesc pentru scoli mai inalte.
- Ti-a spus Sora?
- Mi-a spus, fireste!
- Si ea nu si-a manifestat nici-o dorinta?
- Pana acuma, nu. Mi se pare ca toamna ce vine i se pare inca la sfarsitul lumii. Deocamdata se bucura de vacanta. Normal este sa ne gandim noi in locul ei.
- Si te-ai gandit?
- De gandit poate ca m-am gandit, dar asteptam sa-ncepi tu vorba, pentru ca tu esti barbatul, capul familiei.
- De-nceput, ai inceput tu vorba, ca de obicei. Dar de gandit m-am gandit. Prea multe combinatii nu se pot face. Eu m-am oprit la una, care mi se pare mai buna.
- Care?
- Sa-nvete si ea mai departe, cum spui, de altfel, ca vor face si altele.
- Si ce sa urmeze?
- Cred ca Academia Comerciala. E absolventa unui liceu comercial. E deci pregatita in directia aceasta, ii va fi mai usor.
- Si cati ani dureaza Academia Comerciala?
- Pare-mi-se ca patru-cinci ani.
- Si pe urma?
- Pe urma poate ajunge profesoara la un liceu comercial de fete, ca fostele ei profesoare.
Ana tacu un rastimp.
- Combinatia asta mi-am facut-o si eu, dar nu-mi place. Mi se pare primejdioasa.
- Primejdioasa?! De ce?
- Mai intai, atatia ani petrecuti intre straini. O fata tanara, singura, de capul ei, intr-un mediu cu care nu e obisnuita, de oras mare, despre care se vorbesc destule prapastii. Apoi, anii trec Cine stie in ce localitate va primi postul de profesoara Pe deasupra, mai e si primejdia ca, pregatindu-se pentru o cariera, ca un barbat, nu va fi niciodata femeie intreaga.
Vasile Preda se-nfiora. El nu se gandise ca, ajungand profesoara, s-ar putea sa nu fie numita la liceul din localitate. Acum isi zicea ca Ana are dreptate. Nu era deloc sigur ca va fi numita chiar aci. Depindea de locurile vacante in momentul in care ar fi terminat Academia Comerciala si, mai ales, de protectii. Si, cum el nu facea politica, nu avea nici-o protectie. Gandul ca Sora, dupa patru-cinci ani de studii, ar putea ajunge profesoara in cine stie ce oras, singura, departe I de ei, ii intuneca planul la care se oprise. intr-adevar, cu ce i se va alege Sora daca va invata patru-cinci ani, va da o gramada de examene, si, dupa aceea, se va trezi, cu atatia ani mai in varsta, intre straini? Va avea cariera ei si-atat! Dar el nu se gandise ca fata lui sa traiasca de pe urma unei cariere, atunci cand isi facuse planul cu Academia Comerciala. Si in nici un caz la o cariera in cine stie ce oras indepartat. Ci se gandise ca, urmand mai departe studiile comerciale incepute la liceu, isi va umple timpul cu ceva util pana la Cat despre primejdiile vietii intr-un oras mare, asa ceva nici nu-i trecuse prin cap! Sora era o fata cuminte, si n-avea cui semana ca sa calce in viata cu stangul. Dar mai stii Si-apoi, oare ce-o fi vrut sa spuna Ana cu vorbele pregatindu-se pentru o cariera, ca un barbat, nu va fi niciodata femeie intreaga?
- Asculta, Ano! Ce-ai vrut sa zici cu vorbele acelea ca, daca Sora isi va face o cariera de barbat, nu va fi niciodata femeie intreaga?
- Ei si tu, ce-am vrut sa zic! Ce-am zis! N-as putea sa te lamuresc prea bine. Dar cred ca o cariera barbateasca deviaza sufletul unei femei, il abate pe un drum impotriva firii. M-am gandit mult la asta. Femeia, dupa cum o simt eu, e facuta sa se razime de barbat. Daca, avand o cariera, ajunge la convingerea ca se poate sustine singura, se departeaza de feminitatea ei fireasca.
- Dar, urmand mai departe, nu insamna ca va si trai din cariera de profesoara, isi va imbogati cultura generala, si asta nu poate s-o indeparteze de firea ei de femeie. Ma gandeam ca asa o sa-si petreaca timpul, pana la casatorie, cu mai mult folos, decat daca ar sta acasa.
- Ei, cultura generala! Dar eu am numai patru clase secundare, si cred ca n-ai avut motive sa te plangi de lipsa culturii mele generale. Si, la urma urmelor, numai de-atata cultura generala are nevoie o femeie.


Urma un rastimp de tacere.
- Nu prea te intaleg! - continua Vasile. - Tu ai spus ca multe din colegele Sorei se pregatesc sa-si continue studiile si ca ar fi normal ca si fata noastra sa vrea sa si le continue. Credeam, deci, ca vei fi cu totul de parerea mea.
- Ti-am spus ca m-am gandit si eu la solutia asta, dar ca, din motivele aratate, am respins-o.
- Atunci, ce-i de facut? Spuneai ca traba sa ne gandim noi in locul ei.
- Pai asta si facem! Se-apropie toamna, si poate ca Sora isi face planuri, ca si colegele ei, desi nu ne spune nimic. Poate sa fie o deziluzie pentru ea daca ar vedea atunci ca ar ramane acasa. Bai bine sa-i spunem de pe-acum!
- Ce! Ca ramane acasa?
- Da! Ca eu nu vreau ca ea sa invete mai departe.
- Hotarasti tu singura? intr-o problema atat de importanta?! imi pare rau! N-am stiut! Atunci ce rost a avut sa ma mai intrebi ce parere am?!
- Vai de mine, Vasile! N-ai nici-un motiv de suparare! Sunt lucruri pe care noi doi trebuia sa le discutam de mult, asupra carora trebuia sa ne sfatuim inca de-acum doi-trei ani. Dar tu n-ai zis nimic, iar eu am tot amanat.
- Problema nu era inca actuala. Fata urma liceul.
- A te sfatui din buna vreme despre viitorul copiilor este totdeuna o problema actuala. Dar poate pentru ca erau liceele aici, la indemana, am tot amanat. Daca n-ar fi fost, cred ca ne-am fi sfatuit inca dinainte de a-i da la scoala.
- Cred ca ai dreptate. Poate sa fie si asta o cauza.
- Nu cred ca ne putem acuza, nici unul din noi, in constiinta, ca nu ne-ar fi dragi copiii si ca nu am dori sa-i vedem fericiti.
- De buna sama! Ca toti parintii!
- Daca am fi vorbit mai de mult, ti-as fi spus ca eu nu sunt de parere ca Sora sa-si continue studiile la universitate sau la Academia Comerciala. Lucrul acesta ar fi fost mai usor sa i-l spunem cand a terminat clasa a patra liceala, decat azi. Acum ea a intrat binisor pe drumul care duce la o cariera. Si, totusi, traba sa i-l spunem, si inca degraba. asta e ultimul ceas in care i-l mai putem spune! Bineantales, parerea mea nu-i decat o parere, in ultima instanta, tu hotarasti!
- Ce sa hotarasc, frate, cand tu mi te opui categoric?!
- Nu ma opun, Vasile! ti-am spus ce cred eu! E convingerea mea!
- Si-atunci, daca asta-i convingerea ta, ce vreai sa fac cu fata?
- Sa ramana acasa. Sa o introduc in toate tainele gospodariei. Sa o pregatesc pentru a ajunge o buna gospodina.
- Si ce o sa se aleaga de cei opt ani de liceu?
- Nu i-a facut degeaba! Poate ca in societatea de azi e bine ca fetele sa aiba si ele o temeinica pregatire, o cultura generala, cum spui tu.
- Buna gospodina! Dar asta presupune si un gospodar! Presupune casatorie, zise, iritat si incurcat, advocatul.
In semi intunericul dormitorului-afara noaptea era luminata de un patrar de luna-peste fata Anei trecu fluturele unui suras.
- Si unde-i scris ca Sora nu s-ar putea casatori devreme?
Intreba ea.
- Asculta, Ana! Eu nu sunt un om care sa se ia dupa moda si dupa toate curentele cele noi. Dovada e ca nu fac politica, desi aproape toata lumea face. Eu nu sunt de parere ca fetele sa urmeze universitatea si nici sa traiasca de pe urma unei cariere. Sunt, dupa cum vezi, de aceleasi pareri cu tine. in perspectiva unei casatorii apropiate, nici eu nu m-as fi gandit la continuarea studiilor, dar tu vezi ca, de la unire, putine fete se mai marita tinare, ca pe vremea noastra. M-am gandit sa-si umple timpul, pana la maritis, cu ceva ce i-ar placea si ei si care ar face-o sa nu se simta umilita in fata colegelor ei de scoala, fie ca acestea s-ar marita inaintea ei, fie ca ar urma o universitate.
- Dragul meu, sunt silita sa-ti spun, desi n-as fi voit, o taina a mea. De vreo doi ani am bagat de sama ca Valentin e din ce in ce tot mai mult atras de Sora. Noi, femeile, vedem mai multe decat voi, barbatii. Si-am sa-ti mai spun inca o taina a mea: si Sora tine la el.
Advocatul inalta din umeri.
- Pai cum n-or tinea unul la altul?! Se cunosc de copii, s-au jucat impreuna! Ce concluzii poti trage din asamenea prietenie?
- Stiu eu sa deosebesc prietenia de altceva, - zise Ana, zambind. Mai ales din anul acesta, si cu deosebire de cand a venit Valentin in vacanta, cred ca nu ma insal crezand ca nu prietenia din copilarie il aduce mereu in preajma Sorei. S-a schimbat baiatul, s-a schimbat destul de repede si Sora, desi eu cred ca ea nici nu-si da sama. Dar Valentin stie de ce o tot cauta.
- Voi, femeile, aveti o calitate care noua, barbatilor, ne lipseste: sa vedeti ceea ce v-ar placea sa fie, si unde este, dar mai ales unde nu este.
Ana zambi din nou.
- Pai, eu cred ca este! si traba sa-ti marturisesc ca-mi pare foarte bine.
- Cui nu i-ar parea - zise, miscat, Vasile. - Valentin e un baiat de viitor, un om muncitor, desi pare ca trece usor prin viata, tinandu-se numai de ras si de glume. Samana cu mama-sa.
- Si daca ar samana cu tata-sau, cu doctorul, ar fi oare mai putin baiat de viitor?
- Nu! N-ar fi, desigur! Oameni vrednici amandoi!
- Valentin mai are doi-trei ani pana isi ia diploma de doctor.
- Dupa felul cum a invatat pana acum, o poate lua si in doi. Mi-a spus Grecu ca n-a ramas niciodata restantier, cu nici-un examen. La medicina, asta nu e un lucru de toate zilele!
- Ma bucur ca-l apreciezi si tu! Iata de ce cred eu ca nu-i scris nicairi ca Sora sa nu se marite devreme. Doi-trei ani vor fi exact atat cat traba pentru ca fata noastra sa ajunga o buna gospodina.
Zambi si Vasile.
- Rapezite la judecata sunteti voi, femeile! Chiar de-ar fi un inceput de simpatie, cum spui tu, de-aici si pana la casatorie-i cale lunga! Cine te asigura pe tine ca Valentin are intentii serioase? Tinerii de azi, chiar si cei mai buni, cauta fete cu avere, inceputul carierei e greu, poate mai greu decat pe vremea noastra, iar vremea iubirilor romantice mi se pare ca a cam trecut! Doctorul Grecu n-are avere, noi nu avem


Ana ii taie repede vorba:
- Da nici saraci nu suntem! Avem partea noastra de mosie, pe care deocamdata am lasat-o parintilor. Pentru inceput, pentru aranjarea unei locuinte si a unui cabinet medical, cred ca avem ce ne traba.
Vasile rase acum, inveselit de-a binelea.
- Ce-am spus eu! Minte de muiere! Pune oala pe foc, dar iepurele-i inca in padure!
Tacu un rastimp, apoi intreba:
- Taina asta a ta este cauza principala pentru care te impotrivesti ca sa invete fata mai departe?
- Si asta, pe langa celelalte considerente de ordin general.
- Hm! incurcata problema!
- Dar traba s-o descurcam, Vasile! Traba sa-i spunem Sorei ca nu va merge mai departe la scoala. S-ar putea lua dupa celelalte si sa-si faca iluzii.
- Eu nu sunt de parere ca traba imprastiate iluziile unei fete, ale unui tanar, in general. Daca chiar vreai, spune-i tu!
- Nici nu m-am gandit ca ar fi rolul tau!
Adevarul era ca nici Anei nu-i venea usor sa-i vorbeasca Sorei in chestiunea aceasta. Totusi simtea ca parca ii era mai lesne ei, decat lui Vasile.
A doua zi, Sora veni la pranz foarte vesela. Cat traversa curtea, se invarti de cateva ori, ca in dansul pe subt mana.
- Ce-i, draga mea? - o intreba maica-sa, care inca nu avusese prilej sa-i vorbeasca. - L-ai apucat pe Dumnezeu de-un picior?
- Nu, nu l-am apucat, dar nici mult nu am pana sa-l apuc. Depinde de voi, de dumneata si de tata, daca voi reusi sa-l apuc.
- Ei, haide, fii serioasa si spune-mi ce ai de spus.
- Pai, trec din succes in succes, mama draga!
- Cum asa?
- Cine s-ar fi gandit? Acum o luna bacalaureata, iar astazi mi s-a oferit un post!
- Ce tot vorbesti, tu fata?! Ce post?
- Le-am batut pe toate! Am o slujba, numai sa ma lasati s-o primesc! La patru saptamani dupa terminarea liceului, sa capeti un post?! Ce zici? Asta e un record rar, nu-i asa?
- Haide, spune-mi odata, nu ma-nebuni! Ce tot vorbesti de slujba, de post?! Care slujba, ce post?
- Inapoindu-ma din parc, cu Valentin - n-am fost numai in parc, ci si pe subt dealul viilor, de unde se vede pina departe valea Murasului-am intrat pe la nasul, numai eu, ca Valentin s-a dus acasa. Voiam sa-i arat bluza, stiam ca-i va place.
- Si i-a placut?
- Foarte mult. Da', dupa ce s-a bucurat, iar s-a posomorat, caci l-am gasit cam nacajit. L-am intrebat ce nacaz are - era in biroul dumnealui, de la banca-si mi-a raspuns: Cum n-oi fi nacajit, cand ne paraseste, in curand, domnul Nichita, prim-contabilul?! si-a inaintat cererea de pensionare pentru intai august si nu vrea sa si-o retraga.
- Asta-i destul de rau! am zis eu.
Iar nanasul zice:
- Unde mai pui ca ne ramane si un loc gol, caci in locul lui Nichita va trece Verzaru. Unde sa aflam noi acum, la rapezeala, un contabil in locul lui Verzaru?
- Da, mama! Traba sa stii ca nanasul era tare nacajit. Atunci mi s-a facut deodata lumina-n cap si am zis:
- Nasule draga, luati-ma pe mine ajutor, pana gasiti un contabil. N-am terminat eu liceul comercial? Nu ma pricep la lucrarile de banca?
Nasul s-a uitat bland la mine si m-a intrebat:
- Ai veni tu sa ne-ajuti? Pana sa gasim pe cineva in locul lui Verzaru poate sa treaca si un an.
- Cum sa nu vin, nasule draga? si pentru un an si pentru mai mult, cat timp va fi nevoie de mine. Mi s-a parut ca se insenineaza. M-a mangaiat pe par si mi-a zis: Buna fata! Noi doi suntem intalesi. Vezi de te intalege si cu parintii tai. Am venit tot intr-o fuga! Ma lasati, nu-i asa?
Repeta intreaga povestire, cu aceeasi insufletire, dinaintea tatalui sau si a fratilor, care venisera din pranzitor, sa auda si ei ce i se intamplase Sorei de vorbea atat de agitata.
- Ma lasati, nu-i asa?
- Intai sa ne lasi tu sa ne gandim pana desara. Ne-ai luat prea repede cu vestea asta, zise Vasile Preda.
- Si capeti si salar? o intreba Virgil incet.
- Se-ntalege! Cine a mai vazut functionar fara plata?! raspunse ea, tot incet.
Baiatul se ridica de pe scaun- sedeau acum la masa, erau la supa-se apropie de Sora si-i sopti la ureche:
- Te rog sa-mi dai si mie in fiecare luna o suta de lei, sa adunam bani ca sa cumparam ceasul acela de parete de la Braunfeld, pe care l-ai auzit si tu cat bate de frumos.
- Bine, Virgile! Sa stii ca-l vom cumpara.
- Ce tot tainuiti acolo? Vedeti ca vi se raceste supa, zise mama.
Dar Virgil, radios, nu se mai putut stapani si incepu sa bata din palme si sa strige:
- Il cumparam! il cumparam! il cumparam!
- Ce cumparati? intreba Iuliu.
- Ceasul de la Braunfeld, ala care bate asa de frumos.
- Cu salariul Sorei! Izbucnira toti in ras.
Pranzul continua. Cei doi frati voira sa stie mai multe despre oferta nanasului.
- Dati-mi pace! - spuse Sora. Pana nu stiu daca pot primi sau ba, ce sa va mai spun? Ne-am face numai iluzii zadarnice.
Dupa masa, ramanand singuri, cei doi soti se privira nedumeriti si incurcati.
- Ei, ce zici de intorsatura asta? intreba Vasile, cu o nuanta de gluma in glas.
- E o copilarie, se-ntalege! Sora l-a vazut pe nasu-sau suparat si s-a grabit sa-i vina in ajutor asa cum i s-a parut ei ca poate.
- Ai zice ca nu s-a gandit niciodata ca, dupa liceu, s-ar putea duce la universitate.
- Se poate sa nu se fi gandit-doar o vezi cat e de copilaroasa-desi nu-mi vine sa cred. Mi-a vorbit de mai multe ori despre planurile unor prietene ale ei. De la Sora te poti astepta la reactiile cele mai contradictorii: acum vrea sa-i faca o placere nasului, iar la toamna s-ar putea sa vrea sa plece la studii universitare, ca si colegele ei. Va trebui sa-i spunem acum hotararea noastra.
- Mai mult a ta-zambi barbatul. Sa-mi dai voie sa-ti spun ca Sora nu e atat de copilaroasa incat sa nu-si dea sama ca, daca-i face o bucurie nasului acum, la toamna l-ar putea supara. E mai serioasa decat crezi.
- Dar nici aprobarea nasului la oferta ei nu a fost serioasa! A zis si el o vorba, iac-asa, ca sa nu o supere, vazand cat e de bucuroasa ca poate sa-i faca un serviciu.


Vasile voi sa-i spuna acum de aluzia pe care o facuse mai de mult directorul Fortunei in legatura cu locul liber de la banca, sa-i arate deci ca nasul a primit cu seriozitate oferta Sorei si ca s-a bucurat de ea. Dar se razgandi. I se parea ca l-ar pune intr-o lumina putin simpatica, prea realista. Pentru el era cat se poate de clar ca nasul, neprimind atata vreme nici un raspuns la propunerea pe care i-o facuse, ca om practic ce era, se hotarase sa stea insusi de vorba cu Sora, dar ca o facuse cu delicatete si buna chibzuiala, ca sa-i determine la un raspuns hotarat.
- In tot cazul, intorsatura aceasta e favorabila parerii tale. Sora va ramane deocamdata acasa, dupa bunul ei plac. Nu mai e nevoie, cred eu, sa-i spunem ce planuri avem cu ea, ca traba sa se pregateasca sa devina o buna gospodina. Un an e vreme destula. Poate te razgandesti tu, poate se razgandeste ea. Poate, in vremea asta, se va vedea mai deslusit daca taina ta are vreun temei real
Ana tacu un timp, apoi raspunse:
- Poate ca ai dreptate. Cu un singur lucru insa nu ma impac.
- Cu care anume?
- S-o vad pe Sora functionara la banca!
- Ei, functionara! Va face si ea oleaca de practica, va avea o ocupatie precisa, doua-trei ceasuri pe zi. iti ramane destul timp s-o initiezi in toate tainele gospodariei. Doar nu o vei tine toata ziua la bucatarie!
- Se-ntalege! Nu de asta! Dar toata lumea va zice: Uite, frate, abia a terminat liceul ca au si pus-o la jug.
- Vorba sa fie! Parca la banca nu va fi tot in familie! Nu stie toata lumea ca directorul e nasul ei, iar ca tatal ei este advocatul bancii? Ce-i mai firesc decat ca, in asamenea conditii, fata sa faca oleaca de practica la banca? Numai prostii se vor mira, te asigur.
- Deci tu esti de parere sa primeasca?
- Daca tu ramai la parerea ta ca e bine sa nu invete mai departe, cred ca nu traba sa-i stricam bucuria de a-i face un serviciu nasului ei. Si mai e ceva. Daca ramane acasa, e foarte bine sa faca oleaca de practica in materia pentru care s-a pregatit. Va invata ea gospodaria, dar ii va ramane si destul timp liber, si inca foarte mult. Ei bine, cu practica de la banca isi va umple o parte din acest timp liber. Pe urma, dupa ce va trece anul acesta, daca totusi va vrea sa mearga la Academia Comerciala - stiu ce vreai sa spui, dar traba sa ne gandim la toate eventualitatile -, practica asta de la banca ii va prinde foarte bine.
- Mi-e teama sa nu faca acum un lucru din insufletire, si pe urma sa regrete ca l-a facut.
- Daca se va intampla asa, vom cauta un contabil. Poate sa se retraga oricand. Doar nu va lucra in straini! Ramane, dupa cum ti-am spus, in familie. Ei, ce zici?
- Pai, ce sa zic? S-o lasam sa-si faca voia. Vom vedea noi cum se vor dezvolta lucrurile. Principalul este ca ramane acasa, si inca din voia ei. Se-ntalege, e o copila inca!
- Copila! si tu spui c-ai vazut niste schimbari la ea in legatura cu Valentin!
- O, Doamne, dar asta-i altceva, cu totul altceva! exclama Ana si iesi s-o cheme pe Sora ca sa-i spuna ce hotarasera.
Aprobarea parintilor fu primita cu mare insufletire de toti trei. Se incalzise si Iuliu. Sora le promisese ca va pune la bataie, pentru ei trei, tot salariul pe care il va primi. Si Iuliu isi dorea de mult o sama de carti, niste bocanci cu tinte si un sac de excursie, iar dorintele lui Virgil, pe masura ce trecea timpul, erau tot mai indraznete. Copiii nu primeau decat banii strict necesari pentru manuale si rechizite scolare. Desi nu duceau lipsa de nimic din cele necesare, ca toti copiii, isi doreau si alte lucruri, dar pentru ca simteau ca banii nu-i prea imbulzesc pe parintii lor, ei nu le cereau niciodata altceva decat ceea ce li se dadea.
Vasile Preda isi lua palaria si porni spre birou. Avea de ispravit redactarea unui recurs. Se simtea usor si linistit. La urma urmelor, nu hotarasera inca nimic asupra viitorului Sorei. Nimic ireparabil, isi zicea el. Daca va voi, Sora va putea iesi oricand de la banca si va putea sa-si continue studiile. Daca se va adeveri taina Anei, cu atat mai bine. Nu vor mai face cheltuieli zadarnice si, mai ales, nu va trebui ca fata sa petreaca doi-trei ani intr-un mediu strain. E inca tanara, si, daca va continua studiile la anul, nu va fi prea tarziu. Ispravi de redactat recursul si trecu pe la banca.
Il gasi pe director in biroul lui.
Batranul il primi cu fata luminoasa.
- Va felicit! A venit Sora si mi-a spus ca v-ati invoit. Uneori lucrurile se rezolva de la sine cum e mai bine. N-am mai pomenit de chestiunea aceasta din ziua examenului ei. Mi-a facut impresia ca propunerea mea nu te-a prea incantat. De altfel, dupa cum ti-am spus atunci, am zis si eu asa, o vorba, fiindca amintisem de demisia lui Nichita.
- Mi-e frica sa nu fie o copilarie din partea ei. Si-a oferit serviciile, fara a se gandi ca poate ar dori sa invete mai departe.
- Daca se va razgandi, nu o sa-i punem nici o piedeca, se-ntalege. Mie mi s-a parut insa ca e constienta de ceea ce face. in fond, fina e o fata serioasa. Totdeauna mi-a facut impresia asta.
- Da, e o fata cuminte, numai cat abia a iesit din copilarie.
- Asadar, avem contabil?
- Nu stiu daca va veti putea ajuta cu ea. Apoi, maica-sa vrea s-o initieze in toate tainele casnice.
- Timp are destul! Toate dupa-amiezele le va avea libere. De altfel, uite ce m-am gandit. As vrea sa-l mai retin un an pe Nichita. El nu mai vrea sa aiba raspunderea. Bun! ii primim demisia, dar un an ii mai platim salariul, in loc de pensie, in schimb, vreme de-un an va supravheghea si lucrarile lui Verzaru, si o va initia si pe Sora.
- Credeti ca va primi?
- Sunt aproape sigur. Se desparte greu de banca.
Asa au fost puse lucrurile la cale, incat, cu trei zile inainte de intai august, la Cazina romana, in sara aceea, directorul Sava Scriitura putut sa-i faca lui Nichita Marele propunerea de a mai ramane inca un an ca supraveghetor al lucrarilor contabile din banca Fortuna.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.