Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




In pragul vietii - Capitolul 17 de Ion AGARBICEANU



Ana Preda nu a-ntrebat-o pe Sora ce se intamplase intre ea si Valentin. Se linistise cu mult inainte de intoarcerea fiica-sii de la Cluj, inca de cand primise cea dintai scrisoare de la Sora. Acum era multumita ca fata revenise acasa si ca redobandise seninatatea ei de-odinioara. E adevarat, nu mai era tot atat de expansiva ca mai inainte, liniile figurii pareau mai conturate, nuantate de un aer de seriozitate. Parea mai matura, dar aceasta expresie nu-i statea rau, altoita, cum era, pe fragezimea tineretii.
Ana nu a intrebat-o nimic, dar Sora, banuind ca mama-sa observase ceva, simti nevoia unei explicatii si-i spuse ca intre ea si Valentin se ivise un diferend din cauza unor clevete despre plecarea lui Valentin de la clinica chirurgicala. Si-i povesti toata intamplarea cu invitatiile in familia profesorului, cu propunerea acestuia de a-l lua pe Valentin ca asistent si despre banuiala tanarului ca subt aceasta propunere, ca si subt invitatiile repetate in familia profesorului, se ascundea intentia de a-l atrage pentru a-l casatori cu Dina. Si intoarse povestirea in asa fel, incat sa o convinga pe maica-sa ca Valentin renuntase la propunerea profesorului numai din dragoste pentru ea. Ana crezu ca acesta fusese adevarul motiv al supararii dintre Sora si Valentin si-i placu atitudinea baiatului. Facuse un gest frumos, demonstrase ca are caracter. Dar se si ingrijora, trecandu-i prin gand ca asemenea propuneri s-ar putea sa i se mai faca lui Valentin, si, in alta imprejurare, cine stie daca nu va fi ispitit de o combinatie cu o fata bogata, isi dadea sama ca, gandindu-se astfel, il nedreptatea pe baiat, dar ea stia curn e viata si ce mari ispite pot fi pentru un tanar averea si o cariera inlesnita. Si se acuza ca prea de tanara si-a lasat fata sa se lege de Valentin, ca de cand iesise din liceu, daca n-ar fi fost legata, ar fi putut sa aiba si alti petitori. Asa, fiind legata, cine stie candse va marita. Reluandu-si lucrul, Sora ramase uimita de atmosfera care domnea in banca. Functionarii pareau nervosi, si insusi nasul ei, Sava Scurtu, parea nelinistit. Fara sa intrebe pe cineva, in cateva zile deslusi cauza: o mare firma straina ducea o lupta necrutatoare impotriva intreprinderii forestiere a bancii, isi deschisese magazine in toate localitatile unde avea si intreprinderea Fortuna magazine, vindea din ce in ce mai ieftin, pana cand il sili pe Sava Scurtu sa vanda materialul lemnos subt pretul de cost.


Directorul Fortunei nu era omul care sa se sperie de concurenta, inca de la inceputul intreprinderii forestiere trebuise sa se lupte, eu, mai multe firme care incercasera sa-i faca dificultati. Rand pe rand, concurentii se retrasesera din lupta. O singura firma rezistase mai mult, dar si aceea incetase concurenta de mai bine de-un an. De vreo cateva luni insa, reancepuse lupta, de astadata cu intentia clara de a-si lichida adversara. intreprinderea forestiera incepu sa lucreze in pierdere mare, si pierderea aceasta se rasfrangea asupra bugetului bancii Fortuna. Sora vazu ca si tatal ei era din ce in ce mai ingandurat, si, de la o vreme, nelinistea ce domnea intre toti cei ce aveau relatii directe cu banca trecu si in sufletul ei. intelese ca toti isi puneau inca increderea in spiritul practic si in priceperea negustoreasca a directorului si i se paru ca autoritatea lui crescuse intre functionari si intre membrii consiliului de administratie.
Sora avusese intotdeauna o mare incredere in nasul ei. O avea si acum. Totusi increderea aceasta nu o scapa de ingrijorare. Ea cunostea stramtorarea in care traia familia lor, mai ales de cand Iuliu se inscrisese la litere si locuia, fara bursa, la Cluj. Salariul lui taica-sau, ca advocat al bancii, si cu salariul ei, abia ajungeau sa acopere cheltuielile sporite. Maica-sa, care altadata aducea mereu vorba despre iesirea ei din slujba, acum nici nu mai pomenea de o asemenea posibilitate. Cancelaria advocatiala nu mergea cu mult mai bine decat inainte. Totusi activitatea ei se inviorase putin in comparatie cu trecutul, iar doua procese mai mari, pe care Vasile Preda le castigase in timpul iernii, il incurajasera pe advocat si ajutasera la astuparea unor gauri din bugetul familiei, in casa nu vorbeau niciodata despre situatia grea in care ajunsese banca, dar si Vasile Preda, si Ana, si Sora se gandeau ca le-ar fi foarte greu sa razbata printre nevoi daca ar fi sa li se reduca salariile.
Valentin veni de sarbatorile Craciunului, dar nu ramase decat patru zile. isi daduse teza la tipar, si urma sa faca, indata dupa sarbatori, corecturile primei coli. imprejurarea si timpul scurt cat ramase in oras, nu-i ingaduira sa-si dea sama de ingrijorarea ce domnea atat in familia lui, cat si in cea a advocatului, desi tatal sau ii aminti, in treacat, de concurenta neanduplecata pe care trebuia sa o suporte banca Fortuna. Vorbira insa mai mult de teza lui Valentin si de hotararea lui de a-si da doctoratul in februarie. Doctorul se bucura si de aceasta promovare, dar si de faptul ca astfel va ramane numai Ion la facultate si deci va avea cheltuieli mai putine. Se gandea cu ingrijorare la cazul in care banca nu va mai putea da nici o tantiema membrilor din consiliu.
Doctorul Grecu ar fi renuntat bucuros la slujba oficiala de medic de plasa. Cum se apropia de varsta de saizeci de ani, ii era tot mai greu sa umble prin sate. Dar nevoile nu-i ingaduiau sa ramana numai cu clientela din oras. Sperase sa-si limiteze activitatea dupa promovarea lui Valentin ca doctor, dar isi dadea sama acum ca fusese o speranta zadarnica. Viata era din ce in ce mai grea, facultatea lui Ion costa bani destui, iar fata, Anisoara, ajunsese in clasa a opta de liceu.
Catre sfarsitul lui ianuarie, fu chemat la un bolnav ce locuia intr-un sat aflat la douazeci si cinci de kilometri departare.
Gerul se rupsese deodata, si drumurile erau desfundate. Nu putea fi vorba sa mearga cu trasurica lui. Asa ca se hotara sa plece calare. Mai umblase el, prin sate, calare dar rar, numai cand tina era foarte mare. Nu-i placea. Se obisnuise cu trasurica lui.
Nevasta-sa se impotrivi din rasputeri, dar nu-l putu dezmanta.
- De trei zile-i cald ca primavara-zise e -iar calare se poate alege mai bine drumul.
- Ti se pare ca-i cald, omule, dar nu poti merge fara palton. Cine stie cat va trebui sa stai acolo. Si-apoi, sara si noaptea tot iarna este, tot frig!
- Cine-a mai pomenit calaret cu palton! -raspunse el. Ce, vreai sa rada si copiii de mine?!
Dar nu avu incotro si isi lua paltonul.
Insistenta prevazatoare a femeii se dovedi buna, caci, dupa-amiaza, vremea se strica dintr-odata. intai ploaie, apoi zapada, pe urma numai zapada, cu o viscolire care-i ingheta picioarele de la genunchi in jos si uneori patrundea si prin palton. Drumul pe o asemenea vreme fu greu si tinu mult, iar doctorul, pentru ca-si pusese in cap sa mearga dintr-una acasa, nu facu popasuri in satele prin care trecu. Cand ajunse in curte, abia putu descaleca. Parea ca intepenise, intepenirea trecu indata ce intra in casa, dar incepura junghiurile.


A doua zi nu se ridica din pat. Tusea sac si avea febra din ce in ce mai mare.
- Am prins oleaca de aprindere de plamani - ii zise el nevestei. - Traba sa-mi pui comprese cu apa rece.
Trei zile si trei nopti i-a tot pus comprese, dar raul dinlauntru se incingea tot mai tare.
Maria, nevasta-sa, ii telegrafie lui Valentin sa vina de urgenta acasa, cu un bun internist.
Valentin sosi cu trenul de sara, aducandu-l cu sine pe directorul clinicii de boli interne.
Amandoi plamanii erau cuprinsi, cu pronuntate tendinte de agravare. Primejdia crestea din aceea ca doctorul nu prea statea bine cu inima, ceea ce pana atunci nu stiuse. Toate incercarile de salvare dadura gres. in a saptea zi, Ion Grecu muri.
Abia atunci se vazu ce insemnase doctorul Ion Grecu pentru oras si pentru tot jurul. Nimeni nu-si aducea aminte de o alta inmormantare atat de impunatoare. Veni lume peste lume, si din oras, si din tot jurul. De la unire, doctorul traise aproape uitat de majoritatea societatii romanesti din oras, dar nu si de patura mai saraca a populatiei, care il chema pe el la bolnavi, fiindca lua onorariile cele mai mici si, in unele cazuri, nu voia sa primeasca nimic. Poate ca si din cauza ca isi pretuia, prea putin serviciile pe care le facea, multi dintre cei nou veniti in oras nu-l chemau pe el, indoindu-se de stiinta lui medicala. Dar cu prilejul mortii lui se vorbi atat de mult despre el, incat la inmormantare venira si foarte multi care nu-l cunoscusera, dar care intelesera, abia in ceasul al doisprezecelea, ca prin moartea lui Ion Grecu orasul pierdea mai mult decat o personalitate, pierdea un om. intreaga presa din Ardeal publica articole elogioase despre activitatea lui, iar in cateva mari ziare din capitala aparura corespondente din localitate, despre contributiile lui la lupta pentru unire si despre devotamentul cu care se dedicase sanatatii poporului. Ziarul de partid din oras aparu, a doua zi dupa moartea doctorului, cu chenar negru si cu fotografia defunctului. Astfel isi dadura sama localnicii ca printre ei traise, necunoscut de multi, un om insemnat.
Toate aceste manifestari de pretuire nu putura micsora durerea familiei si a prietenilor apropiati, a celor putini care se mai intalneau inca la Cazina romana. Mai ales familiile Preda si Scurtu simteau mai tare lovitura. Ion Grecu fusese singurul prieten al directorului Fortunei, iar acesta tinea foarte mult la parerile doctorului, care, adeseori, il ajutasera sa ia hotariri dintre cele mai folositoare pentru banca. Familia Preda era cea mai de aproape lovita. Moartea doctorului schimba mult perspectivele casatoriei Sorei cu Valentin, in primul rand, era firesc sa se amane casatoria, din cauza doliului. Apoi, era iarasi firesc ca sotia doctorului, ramasa cu Ion la universitate si cu Anisoara in liceu, fara pensie de urmas, pentru ca doctorul nu implinise inca zece ani de cand era slujbas la stat, sa se gandeasca la ajutorul pe care i-l putea da acum Valentin.
Si Ana Preda era nelinistita si pentru altceva. Iata ca din nou se amana casatoria si din nou se prelungea logodna! Logodna lunga, casatorie nesigura! isi zicea Ana. Si se mai gandea ca si in cazul unei casatorii apropiate cu Valentin, fata ei va intra, de la inceput, in mari greutati, pentru ca nu se putea ca baiatul sa nu-si ajute mama si fratii.
Valentin isi dadu examenul de diploma in februarie, asa cum hotarase. La sustinerea tezei asistara Sora, Florica, Ion si Iuliu. La Craciun, cand discutase cu tatal lui despre teza, astfel planuise Valentin sa se desfasoare acest moment important din viata lui. Se gandise, impreuna cu Sora, ca la sustinere sa asiste amandoua familiile inrudite, apoi directorul Fortunei cu sotia, Florica si parintii ei, iar dupa aceea, sara, sa ia masa impreuna, la un mare restaurant, sa ciocneasca pahare cu sampanie si sa asculte toasturile pe care, inevitabil, le vor rosti batranii. Acum, nimic din acest proiect nu se mai putea implini. Cinara impreuna in familia rudeniilor Sorei; nu se tinu nici un toast, nu se bau sampanie, si, la unsprezece, Valentin pleca sa se culce.
A doua zi, tanarul doctor Grecu fu invitat de profesorul sau de chirurgie, care, de data aceasta, ii expuse deslusit planul sau. Voia sa-l numeasca, pentru un an sau doi, asistent. Apoi ii va crea o conferinta. Mai mult decat atat: in curand ii va trece o parte din operatiile mai usoare, in felul acesta va mai castiga ceva pe langa salariul de conferentiar, derizoriu, si isi va putea ajuta familia. Daca s-ar casatori cu Dina, ar fi foarte bine pentru el, caci ar intra intr-o familie avuta si cu bune relatii, lucruri ce nu sunt de desconsiderat in viata.


Pentru intaia oara, Valentin ii spuse ca este logodit. De altfel, purta inelul pe deget, dar se parea ca profesorul nu observase.
- Da?! Nu stiam - raspunse el. - Da, ai dreptate, la asta nu m-am gandit. Totusi ai mai putea sa lucrezi o vreme la noi, ca asistent. in felul asta ar creste si prestigiul diplomei. Ori ai de gand-sa-ti cauti un post?
- Mi se pare ca n-am incotro, domnule profesor. Mama are inca de crescut pe frate-meu si pe sora-mea, si mijloacele materiale nu o prea imbulzesc.
- Evident! Cu salariul ridicul al unui doctor de plasa nu se poate face avere! Iar clientela particulara, intr-un oras mic, unde mai sunt doi-trei doctori, nu insamna cine stie ce. Lumea nici nu-si da sama ca e un adevarat eroism pentru un medic sa accepte un loc de doctor de plasa. Statul se arata mereu preocupat de problema sanatatii publice, dar nu face nimic ca sa-i ajute pe doctorii de plasa. Departamentul Sanatatii se plange mereu ca nu gaseste medici pentru mediul rural, dar cand vine vorba de salarii mai mari, raspunde ca nu sunt fonduri prevazute la buget.
- M-am gandit sa iau deocamdata cabinetul tatei. Avea, nici n-ati crede, o clientela foarte mare, e adevarat, mai mult in satele din jur. Daca se va scoate la concurs postul de medic de plasa, cred ca ma voi prezenta si eu.
- Ce sa-ti spun! Ar fi pacat pentru talentul, pentru dexteritatea dumitale. Dumneata esti facut pentru chirurgie. La tara, traba sa faci de toate. Ai facut stagiu si la alte clinici?
- Da, la cele mai importante, dar ma gandesc ca, dupa ce vor termina scoala fratele meu si cu sora-mea, sa mai fac practica la chirurgie. Ambitia mea e sa-mi deschid, cu timpul, un mic spital.
- Ei! N-ar fi rau, dar ai avea nevoie sa mai lucrezi inca vreo doi ani cu mine. Daca iesi din clinica, greu te mai intorci la ea. Viata are atatea cotituri! si-apoi, lipsa practicii te face sa uiti si ce-ai invatat.
- Oarecare practica as face mereu, pentru ca tatal meu si opera, operatii mai mici, e adevarat. in timpul din urma isi inzestrase cabinetul destul de bine. Si el nutrea idealul sa aiba un mic spital.
- Hm! E interesant ce-mi spui. Dumneata te vei mai gandi. in orice caz, sa stii ca la clinica mea esti oricand binevenit. Poate ca totusi vei putea sa-ti rupi o luna, doua pe an.
Valentin ii multumi si iesi foarte impresionat de la profesor. Iata ca se interesa intr-adevar de soarta lui! si nu numaidecat in legatura cu Dina! Era un om cinstit si un adevarat profesor.
Casatoria o amanasera pentru duminica de dupa Santu Ilie, cand aniversau logodna lor in familie.
Maria Grecu, cand ii povesti Valentin convorbirea cu profesorul, ramase pe ganduri, iar cand baiatul veni acasa, de Pasti, relua discutia cu el de-acolo unde o lasasera.
- Stiu eu ce sa zic, Valentine? - spuse ea la un moment dat. Poate ca ti se deschidea o cariera insamnata. Nu o sa regreti ca nu ai acceptat propunerea profesorului?
- Nu, mama, n-am sa regret.
- Eu sunt datoare sa te intreb, pentru ca lucrul cel mai important in viata e sa nu faci nimic impotriva convingerilor tale intime. Interesul, evident, te-ar indemna sa-i urmezi sfatul. Dar nu te poti lua numai dupa interes. El nu te face nici multamit, nici fericit. Stiu ca tii foarte mult la Sora.
- Da, mama, foarte mult.
- Bine faci. E o fata vrednica. Eu cu mama-sa ne-am gandit de mult la casatoria asta. Ca veti duce-o mai greu acum, dupa moartea tatalui tau, e fara indoiala.
Nu putu si nu era nevoie sa-i spuna mai mult.
- Chiar daca n-am fi logoditi, tot cu ea m-as casatori, mama. O iubesc.
- Daca-i asa, si stiu ca-i asa, nu ai de ce sa te temi de greutati. Asadar, vreai sa iai locul tatalui tau.
- Da, mama.
- A fost concurs?
- Da.
- Si te-ai prezentat si tu?
- M-am prezentat numai eu. Singur. N-a mai concurat nimeni.


- Da, tinerii nu se prea imbulzesc la asamenea posturi. Dar, martor mi-i Dumnezeu, noi nu ne-am putut plange de nimic. Si inainte de unire, si dupa unire, am trait bine numai de pe urma clientelei tatalui tau. Si tu stii ce fel de clienti erau majoritatea pacientilor lui si ce onorarii ii puteau plati. Totusi, muncind mult si luand de la multi, se aduna. S-ar putea insa ca munca asta intensa sa-i fi obosit inima.
- Nu cred, mama. Munca te tine sanatos.
- Da, munca ordonata. Dar el trebuia sa lucreze fara program, cand ii venea clientul sau cand il chema la un bolnav, fie ca era ziua, fie ca era noapte.
- Pana la cununie, mai lucrez la clinica de boli interne. Pana atunci se va da si rezultatul concursului. Si cred ca si cununia va fi tot asa de sigura ca si rezultatul concursului, de vreme ce, si intr-una, si-n cealalta sunt singurul candidat.
- Da. Dar stai numai, ca era sa uit. Ti-a spus Sora ca directorul Scurtu s-a cam suparat cand a auzit ca v-ati ales ca nasi pe parintii Floricai?
- Dar ei s-au oferit! Nu se putea sa-i refuzam! Sora nu i-a spus?
- I-a spus, dar pas de-l convinge pe director! S-au invoit asa: domnul Negru si cu sotia lui, parintii Floricai, sa fie nanasi din partea Sorei, fiind ei rude, iar Sava Scurtu cu nevasta-sa, din partea ta. Nu ti-a spus Sora?
- Cand era sa-mi spuna, ca de-abia am venit?! Nu ne-am vazut decat in gara! si doar stii ca a fugit repede acasa, spunand ca din cauza trenului meu nu va avea timp sa termine de copt cozonacii.
- Va trebui sa treci pe la director, sa-i multamesti. Sunt, si el si sotia lui, niste oameni minunati. Mereu trec pe la mine, de cand s-a prapadit tatal tau. Dar in timpul din urma directorul e cam nervos si cam susceptibil, ii merge rau intreprinderea aceea forestiera, ii concureaza o mare firma straina si vrea sa-i distruga. Vrea sa constranga banca sa-i vanda ei padurile. Asa-mi spunea fieiertatul tau tata. Directorul Sava Scurtu se luptase vitejeste impotriva firmei concurente, dar simtul sau practic ii spuse, la un moment dat, ca ajunsese la limita. Daca mai continua sa vanda materialul lemnos subt pretul de cost inca doua luni, ar fi putut aduce banca in stare de faliment. Ca sa poata face fata concurentei sangeroase a firmei aceleia straine, ar fi avut nevoie de un capital de cel putin douazeci de milioane. Si nu avea de unde sa imprumute atatia bani.
Bolnav de nacaz si de suparare, trimise vorba firmei concurente ca e gata sa inceapa tratativele pentru tranzactie. Stia ca si firma aceea, ca sa poata sustine concurenta pe pietele de desfacere, lucra in pierdere, si se hotarase sa ceara pe materialul lemnos prelucrat, pe paduri si pe instalatiile uzinei un pret care sa acopere pierderile grele pe care le suferise in ultimul an. Credea ca propunerile lui ii vor conveni firmei, de vreme ce o scutea sa mai lucreze inca vreo cateva luni in paguba. Dar adversarii nu voira sa-i ofere decat pretul cu care cumparase padurile si mai nimic pentru materialul prelucrat si pentru instalatiile uzinei. Cunosteau situatia bancii Fortuna si stiau ca o tin in mana. Directorul continua sa reziste inca o luna, dar apoi fu silit sa primeasca toate conditiile firmei concurente. Fu un dezastru rasunator pentru banca. Numele ei bun, cu un trecut atat de solid, se clatina. Sava Scurtu trai ceasuri cumplite, dar nu avu ce face. Altfel ar fi dat peste cap si banca.
Urmarea imediata fu ca Fortuna ramase numai cu doi functionari, cu contabilul Verzaru si cu casierul Ion Banciu. Renunta si la advocat, urmand ca Vasile Preda sa sustina procesele bancii cu bucata, dupa tarif. La inceputul lui iulie, banca parea aproape moarta, cu numai doi functionari si cu putinii clienti care-i mai treceau pragul.
Sava Scurtu le paru celor din jurul lui neandurator prin masurile severe pe care le lua. Comprima cheltuielile de administratie pana la limita de jos a strictului necesar, suprima tantiemele, marcile de prezenta la sedintele consiliului de administratie. Colaboratorii inca nu-i cunoscusera aceasta latura a caracterului si nu le placu. Dar recunoscura ca masurile erau absolut necesare si nu cartira. Ramasera insa adanc revoltati ca in Romania nu existau mijloacele legale prin care sa poata fi impiedecata concurenta neleala a unei firme straine.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.