Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





In pragul vietii - Capitolul 12 de Ion AGARBICEANU



Trecura saptamanile, lunile si se apropia implinirea unui an de la logodna celor doi tineri. intr-o sara din iulie, cu cateva zile inainte de petrecerea traditionala de la Santu Ilie, Sora Preda se intorcea indispusa si iritata de la plimbarea prin parcul orasului.
Plecase de-acasa cu o prietena, Ana Danila, dar in parc se intalnisera cu un grup intreg de fete si de baieti, veniti in vacanta de vara. Se mai intalnise cu unii din ei, asa, in treacat. Acum insa erau vreo cincisprezece. Sora stransese instinctiv bratul prietenei sale, cand vazuse grupul, si voise sa apuce pe o carare laterala, dar tinerii aceia le vazusera si incepusera sa le cheme.
Vorbeau despre petrecerea ce se apropia, si studentul in drept Victor Dan voia sa-si impuna parerile lui. Spunea ca trebuie sa faca exercitii de cadril si de romana, sa se danseze si aceste doua dansuri demodate, intrucat era vorba de jubileul de douazeci si cinci de ani al petrecerii de la Santu Ilie si se cuvenea sa-si aduca aminte de trecut si, totodata, sa se puna bine cu batranii, care strambau din nas la dansurile moderne.
Tinerii nu aceptau ideea lui si nu se lasau convinsi de argumentele pe care le aducea. Nimeni nu mai cunostea cele doua dansuri, iar timp cand sa le mai invete ca lumea nu mai aveau. Poate ca nici tarafele de lautari nu le mai stiau.
Victor Dan incepu sa faca elogiul celor doua dansuri, evidentiindu-le amploarea solemna, fata de care rumbele si foxtroturile nu platesc nimic. Voia sa-i convinga ca sunt usor de invatat, ca sunt clare, arhitectonice, aproape aritmetice, ca diferitele lor figuri se imprima usor in memorie. Mai sustinea ca ar fi bine sa ne intoarcem cat de cat spre obiceiurile traditionale, ca prea ne-am englezit si ne-am frantuzit, si ca traba sa le facem o bucurie, de aniversara, si batranilor.
- Cum va puteti inchipui-perora el-o aniversara, asa de insamnata, fara dansurile care au deschis intaia petrecere de Santu Ilie, aranjata, acum un sfert de veac, de tinerimea studioasa din oras si din jur? Tu ce crezi, Soro?-o intreba Victor Dan, intorcandu-se spre ea. Nici tu nu esti de partea mea?



- Eu as fi bucuroasa, fiind vorba de o aniversare, dar mi se pare ca ei au dreptate. E prea putin timp pentru a le invata. Si apoi, mai este ceva.
- Ce mai este?
- Repetitiile le-am putea face numai noi, cei care santem aici, in oras. Cei din jur, tineretul din satele vecine, care formeaza grosul publicului, nu le-ar putea invata. Si-atunci, te intreb, ei ar ramane sa fie simpli spectatori?
- Bravo, Soro! Ne-ai salvat! striga cineva din grup, si ceilalti aplaudara.
- Ai dreptate! - zise Victor Dan. - La asta nu m-am gandit. Si totusi, eu nu-mi pot inchipui aniversara asta fara cadril si fara romana.
- Si eu sunt de parerea lui Dan ca fara cele doua dansuri nu se poate sa sarbatorim aniversare -zise Ana Danila. Numai cat eu am o propunere.
- Ce propunere? intreba Dan, curios.
- Sa se ofere patru sau sase parechi dintre dansatorii cei mai buni, sa le invete si sa le danseze numai ei, in pauza. Si cred ca nici n-ar trebui sa invete toate figurile, pentru ca, intregi, dansurile acelea ar dura prea mult, si n-ar avea toata lumea rabdare sa le priveasca pana la sfarsit. E de-ajuns sa invete doar cateva figuri, si numai acelea sa fie executate.
- Iata, domnule, ce insamna o fata cuminte!-zise admirativ Victor Dan. Asa vom face!
- Vorba e: cine va fi profesorul de cadril si de romana? Tu le mai stii? intreba Sora.
- Eu?! -raspunse Dan. Ce-mi intra odata in urechi, nu-mi mai iasa.
- Lui Dan numai ce-i intra-n cap ii iasa rapede, glumi cineva din grup.
- Imi zboara pleava si-mi raman grauntele, dar la tine se-ntampla invers, dragule! raspunse prompt Victor Dan.
- Si mai este ceva -adaose Ana Danila. Care muzicant mai cunoaste melodiile?
- Vanatu cu taraful lui, draga fata, -sari indata cu raspunsul Victor Dan. E si aniversara lui. Tot el a deschis si acum douazeci si cinci de ani petrecerea de Santu Ilie. De cate ori nu m-a rugat baranul sa mai pun in program cele doua dansuri clasice.
- Clasice?! se mirara cativa.
- Clasice, da! Generatia de-acum e impotriva clasicismului, spre pierzania ei! Domnisoarelor si domnilor, sa trecem imediat ad rem. La amandoua e nevoie de parechi. Cine cu cine se inscrie benevol?
Gandul ca vor invata numai cateva figuri si perspectiva de a dansa in fata publicului, ca ei vor fi punctul de atractie al petrecerii, indemna trei parechi sa se desprinda din grup.
- Prea putini!-zise Victor Dan. Adica as mai fi eu. Care dintre domnisoare ar vrea sa fie pareche cu mine?
Dintre cele mai tinere nu se misca nici una.
- As primi eu-zise Ana Danila. Eu stiu unele figuri, dar eu si cu Sora mai avem inca repetitii la cor.
- Multamesc, domnisoara Danila. Foarte frumos din partea dumitale. Si sa nu-ti para rau. Vei fi parechea vatafului. Daca mai stii din figuri, iti va fi usor, cu toate repetitiile de la cor. Deci, pana acum suntem patru parechi. Ba, suntem cinci. A cincea pareche: Sora cu Valentin. Ne mai lipseste o pareche. E musai sa ajungem la sase parechi!
- Nu e sigur ca Valentin va putea veni, zise Sora.
- Cum se poate?! Traba sa vina!
- Si chiar daca va veni la petrecere, la repetitii in nici-un caz nu cred ca va putea veni.
- Da, Valentin e foarte ocupat in ultimul timp, - zise subtiindu-si buzele, Laura Dinu, fosta colega de liceu cu Sora, studenta.
- E vacanta, ce Dumnezeu! stiu ca a iesit de la clinica! starui Victor Dan.
- Da, a iesit de la chirugie, dupa Pasti, dar dupa sase saptamani a intrat la ginecologie, zise Sora.
- Iarasi ca intern?
- Mi se pare ca nu. Sta inca in locuinta inchiriata dupa Pasti.
- Hm! Cum n-ar sta?! zise Laura, insinuant.
- Pe noi, te rog, deci, sa ne scoti din combinatie. Ca logodnica, eu n-as putea avea pe altcineva de pareche.
- Asa este!-ofta Dan. Se mai cauta doua parechi. Traba sa le gasim!
- O sa le gasesti, ca doara nu e toata lumea aici, zise una din fetele care se angajasera.
Grupul se misca, si tinerii incepura sa se plimbe.
Laura Dinu si o alta fosta colega de-a Sorei, Veturia Popa, impreuna cu un student, apucasera cu un rand inaintea Sorei, care mergea alaturi de Ana Danila.
Sora nu se simtea bine. Cat fusesera in grup, Laura ii aruncase mereu priviri insinuante si oarecum dispretuitoare. Cand spusese ca, dupa Pasti, Valentin a iesit de la chirurgie, Laura o privise ironic si deschisese gura ca si cum ar fi vrut sa spuna ceva. Iar cand specificase ca Valentin statea tot in locuinta inchiriata dupa Pasti, exclamase Hm! Cum n-ar sta?. Era o insinuare, de buna sama. Sora simtise insinuarea nu numai din vorbele Laurei, dar mai ales din privirea pe care i-o aruncase. Oare ce a vrut sa insinueze Laura?
Cum mergea cu Ana Danila, auzea franturi din conversatia celor trei din fata lor.
- Sunt sigura ca n-are sa vina, zise la un moment dat Laura.
- Pe siguranta ta nu se poate pune mare temei. De obicei te cam insali. Ai obiceiul sa exagerezi, raspunse studentul care le insotea pe cele doua studente.
Sora simti ca vorbesc de Valentin, si ciuli urechea. Dar o vreme nu mai auzi nimic. Cei din fata lor vorbeau prea incet, iar Ana Danila ii povestea ceva care, desi nu o interesa, o impiedeca sa prinda cuvintele pe care le rosteau cei trei.


- Stii cum a iesit de la chirurgie? Pretexte, dragul meu!
- Vorbe pe care nu poti pune nici-un temei - zise Veturia Popa. - Parca asamenea chestiuni de familie le poate afla cineva asa cum au fost!
Sora era sigura acum ca vorbeau de Valentin. Pricepu si Ana Danila.
Mai trecu un rastimp si se auzi iar glasul Laurei, dar nu prinsera decat franturi.
- E o femeie .. il tine strans
Sora incetini pasul si ramase, cu Ana, mult in urma. Acum nu mai puteau auzi nimic din conversatia celor trei. Ana tacea. Simtea ca prietena ei e nervoasa.
- Vreai sa ne intoarcem, Soro?
- Da, a-nceput sa ma doara capul. Pornira spre casa.
- Iata, parca regret ca m-am angajat la dansurile acelea - zise, intru tarziu, Ana. - Daca erai si tu cu Valentin, ar fi fost altceva.
- De ce sa regreti? Faceti un lucru frumos! Dan are dreptate.
- Are, dar, nu stiu cum, parca nu ma mai simt bine intre tinarii astia. Poate ca sunt prea batrana pentru a le mai fi tovarasa de petrecere.
- Auzi colo! Prea batrana!
- Nu stiu ce e, dar parca nu mai este sinceritatea de altadata dintre noi. Discuta intre ei si se cearta mereu de parca s-au impartit in tabere dusmane. Eu ma simt mult mai bine in societatea celor de la cor.
- Poate ca ai dreptate. Am remarcat si eu ca sunt capabili de rautati care inainte nu se pomeneau intre noi.
- Si asta! Parca s-au inversunat intr-un fel de concurenta a vietii. Daca asta-i unul din foloasele universitatii, sunt multamita ca nu i-am trecut pragul!
- La ce va fi facut aluzie Laura? Caci o aluzie, o insinuare a fost, de buna sama! Ma mir ca se mai intereseaza de Valentin! stiu ca, dupa logodna noastra, a spus ca Valentin a facut o prostie.
- E o rautacioasa si o infumurata. O cam cunosc, de altfel, si ceilalti. Stiu eu unde batea cu insinuarea ei?
- Ai observat si tu?
- Da, insa nu traba sa te nelinistesti din cauza asta. E din firea ei pizmatareta si veninoasa. Nu poate suferi sa vada pe cineva fericit.
- O stiu eu cum e! Dar mi se pare o obraznicie sa faci asamenea insinuari de fata cu altii.
- Ce sa-i faci? De cand e lumea lume, invidia, rautatea si infumurarea merg mana-n mana cu obraznicia. Nimeni nu o mai poate schimba.
Sora Preda se intoarse in sara aeeea indispusa si iritata acasa. La cina, abia gusta din mancare, plangandu-se de durere de cap. Nu mintea. Trecu in salon, lua, dintr-o cutiuta, un piramidon si se duse la bucatarie sa-si ia un pahar cu apa. Se gandi sa iasa in gradina, dar renunta la gandul acesta, isi asternu patul si se culca. Ar fi vrut sa uite cuvintele Laurei, pe care o dispretuia pentru rautatea, infumurarea si firea ei pizmatareta, dar ele ii reveneau mereu in minte si o sagetau dureros. Ce voise sa spuna Laura prin exclamatia aceea insinuanta Hm! Cum n-ar sta?!? si cine era femeia aceea care il tine strans? Sa fi fost si fraza aceasta din urma tot in legatura cu Valentin? Oricum incerca sa lege firele, nu intelegea nimic. Din franturile pe care le-am auzit, nici nu am cum sa intaleg isi zise ea. - Vor fi simple vorbe sau clevete rautacioase. De altfel, nici Veturia, nici studentul acela, dupa cate am putut pricepe, nu au aprobat-o.
Se intamplase ceva cu Valentin in timpul din urma? Inima ei nu-i spunea nimic, nici o adiere de teama sau de indoiala nu trecuse prin ea. Or, stia ca, in ultimul timp, ori de cate ori avea o nedumerire sau o ingrijorare care o privea pe ea, pe Valentin sau viitorul lor, trebuia, ca sa nu greseasca, sa-si asculte simtirea intima. Daca se simtea linistita si curajoasa, repede i se imprastiau toate gandurile care o turburau.
Analizandu-se acum cu atentie, cum statea in pat, cu ochii inchisi, constata ca inima ei nu se teme de nimic. Totusi, aluziile acelea parc-ar fi fost niste sageti veninoase, care-si lasasera otrava acolo. Si din otrava aceea se ridica mereu durerea de cap.
Oare ce se petrecuse cu Valentin? ii ascundea sau ii ascunsese ceva?
La Pasti a anuntat-o ca probabil va parasi clinica chirurgicala, unde, fiind prea ocupat, nu putea sa-si vada cu seriozitate de pregatirea examenelor, si ca isi va lua locuinta in oras. Dupa doua saptamani, ii trimisese noua adresa. Peste sase saptamani, lucra la clinica ginecologica, desigur ca extern, de vreme ce nu-si schimbase adresa. El ii scrisese ca trebuie sa faca o practica temeinica si la clinica ginecologica, pentru ca nu avea de gand sa ajunga un medic specializat numai intr-o ramura a medicinii, ci un generalist, asa cum era si tatal sau. O mai anuntase din vreme ca va ramane intreaga vacanta la Cluj, pentru ca el nu mai era propriu-zis student, si ca numai studentii se pot gandi la vacanta. Cand il rugase sa se repeada, pentru doua-trei zile, ca sa fie prezent la petrecerea de Santu Ilie, el i-a raspuns ca va incerca sa vina, dar ca nu-i poate promite cu certitudine. Spunea ca ar tine foarte mult sa poata veni, dar ca nu era deloc sigur ca va putea, pentru ca, desi nu mai era intern, avea foarte mult de lucru la clinica de ginecologie.


Un singur lucru nu intelegea Sora: Daca pentru pregatirea examenelor fusese silit sa paraseasca o clinica, de ce s-a angajat, dupa sase saptamani, la alta, care-l impiedeca tot atat de mult sa se ocupe de prepararea examenelor? isi raspunse ca poate practica de-acum, de la clinica ginecologica, va fi mai strans legata tocmai de examenele restante. Simtea insa ca ar fi preferat ca el sa precizeze mai clar noua situatie.
Oare nu cumva aceasta neprecizare ascundea ceva? Dar ce-ar fi putut fi? De ce sa nu-i fi scris? Doara stia ca dansa nu se amesteca in treburile lui particulare, ca nu i-a dat niciodata sfaturi, ca nu l-a indemnat sa se grabeasca, sa-si dea mai repede examenele. Doara stia ca ea il crede un barbat harnic sa-si vada singur de obligatiile sale. Atunci, de ce nu i-a dat mai multe amanunte despre noua lui situatie?
Sora simtea ca era umilitor, si pentru el, si pentru ea, sa inceapa a-l banui ca-i ascunde ceva care ar privi-o si pe dansa. Nici nu se putea gandi la asa ceva
Dar atunci, ce rost au avut aluziile Laurei? Simple vorbe de fata rautacioasa! Dar zadarnic isi spunea asa, caci veninul sagetilor ei, iata, i-a ramas in inima si nu o lasa s-adoarma. incepu iarasi sa o doara capul. Se scula si mai lua un piramidon.
Cand se urca din nou in pat, ii veni un gand linistitor: O s-o intreb mane pe Laura ce-a vrut sa spuna prin aluzia aceea. Altfel, ma framant zadarnic! si cu cat ma voi framanta mai mult, cu atat ma voi invenina mai tare.
Hotararea aceasta o linisti si adormi indata, cu gandul ca, in fond, nu avea de ce sa se teama.
A doua 'zi dupa-amiaza, pe cand tocmai era gata sa iasa ca s-o intalneasca pe Laura Dinu, se trezi cu Ion Grecu la usa. Iesira amandoi in gradina.
- Nu ti-a scris Valentin? o intreba el indata.
- De-o saptamana nu mi-a mai scris.
- Nici noua. Si as vrea sa stiu sigur daca vine la petrecere sau nu. Credeam ca te-a anuntat pe tine.
- Cand mi-a scris ultima oara, nu era sigur.
- Pai chiar nesiguranta asta nu-mi place. Mai sunt doar cateva zile. Ar trebui sa stiu!
- De ce?
- Ar trebui sa aiba un rol la petrecerea asta, sa fie si el printre aranjori, sa i se tipareasca si lui numele pe biletele cu ordinea de dans. Se imbulzesc toti neispravitii!
- Dar cred ca ordinele de dans sunt si tiparite pana acum.
- Nu sunt! Domnul Victor Dan mi-a cerut sa-i dau pana mane sara stirea sigura. A intarziat cu tiparirea pentru chestia aceea cu cele doua dansuri. Vrea sa le puna in ordine, si azi se hotaraste daca poate recruta parechile care lipsesc. M-am inscris si eu pentru probele de romana si cadril.
- Cu cine?
- Ghici!
Sora se gandi si pomeni vreo patru fete, cu care il vedea mai des pe Ion.
- N-ai ghicit! Cu Viorica Pascu. Mie-mi plac mai mult elevele de liceu decat studentele, rase el.
- Frumoasa pareche!
- Crezi?
- Parca tu nu? stii sa alegi!
- De ales s-ar parea ca ma pricep, dar ce folos! Raman cu alesul!- zambi Ion, cu o umbra de melancolie in voce. Si adaoga:
- In viata traba sa ai si noroc, nu numai gust
Sora intelese aluzia; ii lua mana si-i zise cu blandete:
- Ce copil mare ai ramas tu, Ioane! Dar ia spune-mi, de ce-ti sunt mai simpatice elevele decat studentele? Pentru ca sunt mai naive?
- Si pentru asta!
- Si pentru ce inca?
- Rad mai frumos.
- Nu mai spune! intr-adevar, Viorica lumineaza sufletul omului, cand rade. Rasul frumos e un dar deosebit si rar. Nu toate fetele rad frumos.
- Cata vreme sunt dezinteresate, toate rad frumos.
- Si studentele nu mai sunt dezinteresate?
- Nu prea! Ele au si inceput vanatoarea! Sora se opri consternata.
- Ce vanatoare?
- Dupa note bune, dupa rezultate bune la examene, dupa diploma, dupa cariere, dupa protectii, dupa
- Vai de mine! si inca mai sunt si altele de vanat?
- Mai sunt, da! Dupa aventuri si dupa clevete, dupa intrigi. Si mai sunt si altele Studentele stiu prea multe, nu mai pot fi simpatice.
- Se pricep si la clevete, si la intrigi?!
- O, si inca in ce masura!
- Poate ca ti se pare, Ionica. Poate ca ceea ce vezi tu nu sunt decat aspecte ale luptei de intrecere in viata. Si eu m-am schimbat de cand am iesit din liceu, desi nu sunt studenta.
- Nu! Tu nu esti ca ele! La ele parc-ar fi vorba de o boala a tineretii, in doi-trei ani parca si pielea obrazului li se face mai dura si oarecum mai nerusinata.
- Ionica! Unde-ai invatat tu asamenea vorbe?
- Nu-s vorbe! Parca tu nu ai prilejul, in fiecare vacanta, sa constati acelasi lucru?
- Eu? Nu, nu cred!
- Dar nu-i asa ca nu-ti mai place tovarasia lor? Sa stii ca m-am intalnit astazi cu Ana Danila si ca mi-a spus intamplarea de-asara.
- Te-ai intalnit cu Ana?!
Sora intelese dintr-odata de ce venise Ion la ea si de ce vorbise asa de studente, il invalui intr-o privire duioasa si recunoscatoare.


- Asculta, Ioane, oare ce-a vrut sa zica Laura Dinu prin aluziile acelea?
- Nu te poate suferi pentru ca te-ai logodit cu Valentin. I-ai luat-o inainte. Voia sa-l vaneze, ca studenta, pentru ea.
- Draga Ioane, nu mai folosi, te rog, asamenea expresii tari. Nu ti se potrivesc. Si, in cazul dat, nici nu e adevarat.
Doar stii ca Laura a spus ca, logodindu-se, Valentin a facut o prostie.
- Pai, da! O prostie ca s-a logodit cu tine! Dar nu mai insist. Stiu insa cu certitudine ca ea isi pusese ochii pe Valentin si credea ca-l va cuceri mai usor fiind la universitate, pentru ca tu nu erai langa el. Un an intreg i-a tinut mereu cararile, si chiar si acum se intereseaza indeaproape de tot ce face.
Sora tresari. Daca-i asa-isi spuse ea-poate ca tot stie ceva. Si ramase, o vreme, tacuta.
- A vorbit ceva despre iesirea lui de la clinica chirurgicala, dar in asa fel incat parca n-ar fi iesit de buna voia lui, desi Valentin a anuntat despre asta inca din vacanta de Pasti.
- Valentin nu ti-a vorbit ori nu ti-a scris mai multe despre parasirea clinicii chirurgicale? intreba nedumerit Ion.
- Mi-a spus ca-i da prea mult de lucru si ca nu-i mai ramane timp sa-si pregateasca examenele restante.
- O sa-ti spuna el, sunt sigur, daca va veni la petrecere.
- Asadar este ceva?
- El o sa-ti spuna mai bine decat pot sa-ti spun eu. insa te asigur ca n-a fost nimic rau. A parasit clinica de buna voia lui.
Sora simti ca se nelinisteste din nou. Ion nu avusese, pana acum, nici un secret fata de ea. Si iata ca acuma ezita sa-i spuna din ce cauza a plecat Valentin de la clinica!
- Si daca nu-mi va spune Valentin? intreba Sora.
- In cazul asta, daca voi crede de cuviinta, am sa-ti spun ce stiu eu.
Ion rostise cuvintele acestea cu aer de om mare, cu glas de protector, incat Sora, desi nelinistita, izbucni in ras.
- Bine, Ioane! Vad ca am un om care-mi poarta de grija.
- Sa stii ca-i asa! Nu rade! Crezi ca daca bagam ceva de sama, nu te instiintam?
Sora nu intelese dmtr-odata ca Ion se referea la purtarea lui Valentin.
- Dar nu sunt decat rautati de femeie rautacioasa si invidioasa. Poti fi sigura si linistita! Uite, ai cuvantul meu! Nu-i nici-o femeie care sa-l tina strans pe Valentin, cum a insinuat urata aceea de Laura. Si sunt sigur ca va veni la petrecere. Iata, plec acuma la Victor Dan ca sa-i spun sa-l treaca intre aranjori, ii voi spune ca ti-a scris tie.
- Dar daca nu vine?
- Vine cu siguranta! Ai cuvantul meu!
Dupa traditie, la petrecerea de la Santu Ilie, pe langa invitatii, se tipareau si niste mici carnetele, in care, pe o pagina, se tipareau numele dansurilor in ordinea in care urmau, iar pe pagina a doua, numele aranjorilor, adica a studentilor mai mari care formau si comitetul petrecerii.
Sora il petrecu pe Ion Grecu pana la portita gradinii, apoi se plimba din nou pe carare. Nu mai avea nici un rost sa iasa in oras, sa o caute pe Laura Dinu si sa-i ceara deslusiri.
Cu toate asigurarile date de Ion, totusi nelinistea ei nu se risipea. Era acum sigura ca Valentin ii ascunsese, in timpul din urma, unele lucruri. Trebuiau sa fie in legatura nu cu ea, isi zicea Sora, ci cu studiile si cu examenele lui. Altfel i-ar fi spus si ei. Mai era sigura ca intre studenti si studente circulau unele zvonuri in legatura cu logodnicul ei, pe care unii le credeau, altii nu. Sa fi fost tot in legatura cu studiile lui? Sora era sigura ca Ion fusese sincer cu ea, ca intotdeauna. Dac-a spus el ca nu-i nici o primejdie, asa trebuie sa fie! Totusi de ce nu i-a vorbit despre cauza plecarii lui Valentin de la clinica chirurgicala? De ce spusese ca-i va comunica insusi Valentin? Ce putea fi? Zilele pana la petrecerea de Santu Ilie trecura greu pentru Sora, care nu-si putea imprastia nedumeririle si nelinistea decat in vremea repetitiilor corale pentru concert. Ion ii spunea ca repetitiile la romana si cadril merg bine, ca au invatat cateva figuri, ca dansurile sunt oarecum solemne, dar pline de armonie si ca regreta ca nu venise si Valentin, cu vreo saptamana mai devreme, ca sa fie si el cu Sora una dintre parechile care se ridicasera acum la opt.
- De-ar veni cel putin la petrecere! zicea Sora.
- Vine cu siguranta!
- Dar n-a mai scris nimic!
- De ce sa mai scrie, daca mai sunt doar cateva zile? in adancul sufletului sau, Sora nu se indoia ca Valentin va veni la petrecere. Totusi, de fiecare data, asigurarile lui Ion ii faceau bine.
Concertul era din buna vreme pregatit, si repetitiile care se mai faceau acum nu mai erau decat repetitii generale.
Conducatorul corului, invatatorul Precup, era foarte multumit. Pusese in program si doua-trei cantari de pe vremuri, care, dupa unire, iesisera din circulatie, dar la care el tinea foarte inult. Le numea punctele jubiliare ale concertului, si era mandru ca tineretul le invatase bine. Era cu deosebire recunoscator fetelor din cor, care primisera cu insufletire sa invete cantarile cele vechi.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.





Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2022 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.