Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont

Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere



John Ruskin (1819-1900) despre Critica literara



La prima vedere, Ruskin nu pare sa-si gaseasca locul intr-o istorie a criticii literare. Desigur, din opera lui se pot culege numeroase opinii despre scriitori, opinii care, lucru deloc surprinzator, reflecta gustul epocii victoriene timpurii: Shakespeare e admirat pentru universalitatea si obiectivitatea lui; Wordsworth, pentru dragostea lui fata de natura, in care vede maretia Creatorului; Scott, cel mai mare scriitor al vremii"1, pentru umanismul lui, judecata lui sanatoasa si frumoasele lui descrieri de peisaje. Ruskin i-a apreciat pe Tennyson si sotii Browning, si 1-a sprijinit si aparat pe Dante Gabriel Rossetti atit ca pictor cit si ca poet. A fost entuziasmat de Swinburne, desi 1-a considerat un tinar demonic"2. in schimb n-a manifestat nici o intelegere pentru noul roman realist: imagine a uriteniei si coruptiei vietii citadine moderne si a dorintei de a captiva cu orice pret. Lui Dickens ii atribuie prea putina valoare, pe Thackeray nu-1 considera vrednic de atentie, si chiar si pe foarte morala George Eliot o critica aspru: Moara de pe Floss reprezinta poate cel mai izbitor exemplu de studiu asupra unei boli de piele. Tom e un badaran stingaci si crud, in timp ce restul personajelor sint pur si simplu gunoaiele dintr-un omnibus din Pentonville*"3. Ceea ce ne surprinde mai mult este faptul ca Ruskin a ajuns sa-1 aprecieze pe Pope, desi incepuse prin a-si ride de clasicismul lui de tip Twickenham**". Alaturi de Vergiliu, sustine Ruskin, Pope este marele maestru al artei absolute a limbii"; este cel mai tipic reprezentant, de la Chaucer incoace, al adevaratului spirit englez"; in multe privinte, un om mai mare decit el n-a existat nicicind"4.

Dintre poetii straini, pe Homer 1-a considerat, fireste, foarte mare, iar pe Dante 1-a studiat cu atentie, vazind in el omul cel mai de seama al intregii lumi" si, desigur, marele exponent profetic" al evului mediu5. L-a iubit pe Don Quijote, pe care 1-a interpretat in termeni romantici6. Lui Goethe i-a acordat, desi oarecum in sila, o atentie considerabila, iar pentru partea a doua a lui Faust a manifestat o admiratie rar intilnita in Anglia la acea data7. Un aspect singular este faptul ca Ruskin a avut o parere foarte buna despre Jeremias Gotthelf, preotul de tara elvetian caruia doar in ultimele decenii i s-a recunoscut calitatea de mare romancier8.



Dar toate acestea sint obiter dicta, aprecieri, evaluari genul de declaratii facute de Ruskin cind i se adresa obisnuita rugaminte de a enumera cele mai bune o suta de carti si de a pleda pentru lectura cartilor bune in general9. Ele pot contribui la completarea imaginii pe care am vrea eventual sa ne-o formam despre om, dar nu privesc direct dezvoltarea criticii literare. Mai interesante sint citatele din poeti folosite ocazional de Ruskin pentru a-si ilustra teoriile asupra istoriei sensibilitatii. De pilda, el trece in revista modul in care e privita moartea in literatura, de la bataliile din Homer la. drama senzationala moderna. Homer, Dante si Scott il ajuta sa prezinte deosebirile dintre antici, medievali si moderni in ceea ce priveste sentimentul peisajului10. Uneori Ruskin se poate concentra asupra unui singur pasaj dintr-o opera, oferindu-ne ceea ce astazi s-ar numi explicatia" lui: bunaoara, apara cu finete acuratetea metaforei guri oarbe" din Lycidas al lui Milton11 sau explica aluzia pe care o face Matilda la un psalm cind ii vorbeste lui Dante pentru prima data, in Purgatoriul. insemnatatea lui Ruskin in istoria criticii literare nu se dato-reste insa nici uneia dintre aceste opinii sau comentarii razlete, ci esteticii propuse in primele trei volume ale lucrarii Modern Painters (1843, 1846, 1856) si gindirii lui sociale de mai tirziu, in care arta ocupa un loc central. Importanta lui Ruskin este astazi umbrita de faptul ca noi respingem gustul sau in pictura si arhitectura. Laudele pe care le-a adus unor tablouri precum Cine-1 plinge pe batrinul pastor" de Landseer sau Cristos ca lumina lumii" de W.H. Hunt ne fac :-a-l condamnam fara ezitare. Decoratiile din Muzeul Oxford, la realizarea carora a contribuit, si goticul venetian impur" pe care 1-a incurajat gasesc azi putini admiratori. Ne este imposibil sa fim de acord cu condamnarea in ansamblu a artistilor Renasterii tirzii, barocului si rococoului, cu aversiunea lui fata de pictorii olandezi, inclusiv fata de Rembrandt, si cu dispretul lui pentru Whistler, care a dus la faimosul proces de calomnie intentat de pictor dupa ce Ruskin afirmase: n-am crezut ca o sa-mi fie dat vreodata s-aud un filfizon cerind doua sute de guinee pentru ca a aruncat un vas de vopsea in fata publicului"13. Ne-ar fi greu sa-1 aparam impotriva acuzatiilor de a fi fost pur si simplu obstinat si refractar staruind, mai ales in scrierile de batrinete, in mania etimologiilor fanteziste ori insistind pina la obsesie asupra teoriilor despre schimbarile de clima sau sa contestam impresia neplacuta produsa de patosul lui onctuos sau furios si de capriciile lui sentimentale. Preferinta pentru desenele lui Kate Greeneway si pentru alic dulcegarii ale timpului a fost pusa intr-o lumina jalnica de povestea casatoriei lui neconsumate si de pasiunea lui pentru fetitele de la Winnington si pentru Rose La Touche.

Dar toate aceste aspecte, care l-au transformat pe Ruskin in cel mai vetust si mai neinteresant dintre inteleptii" victorieni, nu trebuie sa ne faca sa uitam ca teoria artei (si literaturiI) sustinuta de el, departe de a fi incoerenta sau demodata, este o reformulare impresionanta a organicismului romantic. Estetica lui Ruskin se aplica si la literatura, pentru ca el a refuzat intotdeauna sa traga o linie de demarcatie intre pictor si poet: cuvintul poezie" il foloseste adesea in sensul larg, platonic, iar in comentariile lui trece cu dezinvoltura de la pictura sau sculptura la poezie si viceversa. Pentru a ilustra sentimentul peisajului ii citeaza pe Homcr si Dante alaturi de Claude Lorrain si de Turner. Unitatea artelor nu este o simpla ipoteza, ci concluzia unei teorii care concepe creatia ca un act interior de intuitie si de imaginatie. in ciuda diferitelor schimbari de accent, Ruskin a sustinut cu consecventa, de-a lungul intregii sale vieti, doctrina organicista. Treptat a renuntat la ambitia lui initiala de a stabili legi infailibile ale criticii: la batrinete a acordat prea putina importanta detaliilor sistemului elaborat, cu o anumita ingeniozitate scolastica, in primele volume din Pictori moderni. Cu trecerea anilor, aversiunea lui fata de metafizica" si de distinctiile inutile a crescut. Tonul dulceag din primul volum de Pictori moderni a disparut: in lucrarile de maturitate, Ruskin n-ar mai fi putut scrie despre unghiurile care simt o durere neinteleasa cind incearca mereu si in zadar sa incalzeasca inimi reci sub acoperamintul aripilor lor blinde"14. Cel putin intr-o anumita perioada, s-a revoltat impotriva evanghelismului sau din tinerete, cxprimind o admiratie stingace si confuza pentru arta robusta si senzuala. Homer, Shakespeare, Tintoretto, Tiziano, Michelangelo au fost indraznet carnali, in timp ce Sf. Francisc si Fra Angelico au fost niste biete creaturi slabe. E un lucru pe care nu-1 inteleg", marturiseste Ruskin intr-o insemnare facuta la Torino in 1858, dupa ce a ascultat o dezolanta predica nonconformista. As fi crezut ca puritatea da tarie, dar nu e asa. Poetii si artistii au nevoie de o splendida senzualitate sanatoasa, viguroasa, stapinita"15. Mai tirziu insa a revenit la conceptia mai veche, constatind, de pilda, ca la Giotto religia, in loc sa slabeasca, a dezvoltat toate facultatile inimii si miinilor lui, dindu-le, in acelasi timp, gravitate"16. Dar teoria de baza ramine aceeasi.

Este, in mod evident, o teorie luata in mare parte de la Words-worth si Coleridge si de la Carlyle, pe care Ruskin 1-a recunoscut drept maestrul sau17. Unele detalii din discutia despre imaginatie si fantezie ni-1 amintesc pe Leigh Hunt. Desi a tagaduit-o cu inversunare, Ruskin trebuie sa fi fost impresionat de pledoaria lui Pugin pentru gotic si sa-1 fi citit pe Rio si pe alti exponenti ai medievalis-mului18. A recunoscut ca multe din ideile lui se aseamana cu cele ale lui Emerson si chiar a considerat oportun sa se apere impotriva acuzatiei de plagiat1". Estetica romantica germana a cunoscut-o prin filtrul unor surse engleze, dar a respins-o: in parte din ignoranta bunaoara pe Schiller il deformeaza complet20 si in parte din autentica repulsie fata de terminologia germanilor si fata de doctrinele care i-au parut a avea implicatii antireligioase.

Esenta teoriei lui Ruskin e clara: ea incearca sa imbine naturalismul cu simbolismul, sa imbine cultul naturii, venerarea ei pina in cele mai marunte aspecte, cu o credinta in supranatural care permite reprezentarea tipica" sau, cum spunem noi, emblematica" si simbolica" a naturii. Motivarea fundamentala e religioasa; Cerurile vestesc slava Domnului". Natura este opera si cuvintul lui Dumnezeu, iar functia artistului este sa transmita acest mesaj. Ar fi o eroare sa consideram ca Ruskin s-ar pronunta pentru o simpla transcriere dupa natura. El face intotdeauna o distinctie clara intre a copia" si a imita", condamnind iluzionismul sau le trompe l oeil; respinge arta olandeza, iar romanul realist modern ii pare a fi un gen inferior. Cind, intr-un binecunoscut pasaj, adesea gresit interpretat, recomanda ca artistul sa mearga la natura cu inima deschisa, neavind alt gind decit cum sa-i patrunda mai bine intelesul, nerespingind nimic, neselectind nimic, socotind ca toate lucrurile sint bune si frumoase si bucurindu-se mereu de adevar"21, el se adreseaza de fapt tinerilor, sfatuindu-i sa se deprinda sa observe, si nu ingradeste nicidecum imaginatia marelui artist. Clasicismul academic, cultul generalului, recomandarea unui Reynolds de a se picta drapajul ca atare (nu matasea sau catifeauA), conventia copacului brun" si a felinarului orb" sint combatute de Ruskin cu aceeasi forta cu care condamna redarea fidela a realitatii din pictura olandeza. Polemica purtata pe aceste doua fronturi devine logica daca intelegem ideea principala a lui Ruskin: arta este asemenea naturii, tot atit de vie, de organica", si trebuie sa reflecte adevarul naturii un adevar pe care Ruskin il considera violat atit de lipsa de viata (sau de ceea ce ii pare a fi lipsa de viata) a artei olandeze, cit si de clasicismul" peisagistilor francezi si italieni din secolele ai XVII-lea si al XVIII-lea.

Ne-ar fi usor sa stringem o serie de pasaje ce par sa reflecte conceptia invechita potrivit careia pictura ar avea doar functia de a ilustra sau de a consemna de pilda, cladiri sau fenomene naturale , functie preluata intre timp de fotografie, desi aceasta din urma era considerata de Ruskin mai mult un mijloc de a falsifica natura decit un instrument de transcriere exacta2-. in multe contexte criteriul de apreciere al lui Ruskin este de fapt cel al adevarului observatiei. Pe Turner il lauda adesea pentru acuratetea stiintifica a tablourilor sale: avind in fata niste stinci desenate de Turner, un geolog ar putea tine o prelegere despre intregul sistem al eroziunii cauzate de apa"23. Multe dintre criticile violente la adresa lui Claudc Lorrain si a lui Salvator Rosa exprima iritarea pe care i-o produc exemplele de calomniere a muntilor"21, pictarea gresita a norilor, redarea neatenta a copacilor, florilor si animalelor si efectele de lumina false. O mare parte din Pictori moderni nu se ocupa deloc de opere de arta, ci discuta indelung despre alcatuirea norilor, formele copacilor, suprafetele stincilor etc, fara nici o legatura cu anumite tablouri, ci doar cu vaga justificare de a-1 invata pe artist sa recunoasca adevarul din natura.

Ruskin poate sa treaca insa si la o optica impresionista" asupra subiectului artei. Natura nu este pur si simplu data, ci creata in colaborare cu spiritul: exista un adevar al aspectului", deoarece artistul se ocupa de lucruri exclusiv in functie de modul in care afecteaza ele simturile omului si sufletul omenesc". Faptele ii sint utile artei numai in masura in care duc la fenomene", admite Ruskin25. Dar acest fenomenalism se bazeaza pe supozitia ca intre om si natura exista o armonie finala, pentru ca ambii sint creati de Dumnezeu. Natura ii vorbeste omului intr-un limbaj simbolic, iar artistul interpreteaza acest limbaj: el creeaza opere ce reproduc natura in asa fel incit simbolurile devin clare. in Pictori moderni aceasta conceptie este adesea exprimata in termenii vechiului argument potrivit caruia fenomenele naturale tradeaza existenta unei intentii divine: acea fizico-teologie" care, de la Derham si Palcy incoace, a fost atit de mult cultivata in Anglia. Ruskin afirma explicit ca predicatorul si pictorul au aceeasi datorie, deoarece ambii sint comentatori ai infinitului", si sustine cu naivitate ca nu exista nici o clipa din zilele vietii noastre, in care natura sa nu produca tablou dupa tablou, pictura dupa pictura, splendoare dupa splendoare, lucrind mereu dupa principii atit de alese si do constante ale frumusetii celei mai perfecte, incit este absolut sigur ca] totul e facut pentru noi, cu intentia de a ni se oferi o placere pprpetua"20. Dar in momentele mai putin pioase el pare sa creada. ca acest limbaj al lui Dumnezeu nu ne este pur si simplu transmis sau revelat, ci este gasit, descoperit si chiar creat de artist.

Conceptia lui Ruskin despre imaginatie expusa in cea mai mare parte in volumul al doilea din Pictori moderni (1846) sufera din cauza caracterului confuz al distinctiei dintre vazator" si artist, dintre om in general si artist, si dintre spiritul poetului si opera finita. in acelasi timp e prea pedant ingenioasa in clasificarile ei, care si-au pierdut complet sensul, fiind legate de o invechita psihologie a facultatilor. Ruskin incepe cu vazatorul: el face o distinctie intre aesthesis si theoria, acsthesis devenind impresie; senzoriala pura (deci estetica" este un termen impropriU), iar theoria, perceperea exultanta, respectuoasa si recunoscatoare a frumosului". Ea primeste placerile simturilor, dar cu gratitudine si recu-noscind maretia lui Dumnezeu"27. Facultatea teoretica inseamna contemplarea (identificata de Ruskin cu AnschauunG) ideilor despre frumos, insotita insa de deplina constiinta a faptului ca ele sint un dar si o manifestare a lui Dumnezeu". A folosi aceasta facultate teoretica este una dintre datoriile omului. Oamenii nu au dreptul de a considera ca unele lucruri sint frumoase, raminind apatici fata de altele"28. Ruskin admite insa ca acest imperativ teoretic poate fi indeplinit numai printr-un proces de educatie estetica. Adevarata frumusete n-o recunoastem imediat, ci numai dupa o pregatire si o instruire corespunzatoare. Ca si la Kantt frumosul se deosebeste net de categoriile adevarului si utilului. Fireste, Ruskin combate explicatia genetica a simtului frumosului prin asociatie sau prin deprindere, explicatie curenta in traditia psihologica britanica. Conceptul de frumos are doua stadii: naturalist" si simbolic". Exista o frumusete vitala", naturala, pe care o intil-nim la animale, la plante chiar, dar mai ales la om, in forma trupului sau. Rusk in respinge idealul clasic al frumosului general, preferind caracteristicul", dar, cel putin in acest context, idealul clasic supravietuieste intr-o forma religioasa: idealul poate fi atins numai prin indepartarea semnelor imediate ale pacatului de pe chip si de pe trup"29. Durerea si pasiunea sint nepotrivite pentru arta inalta, sint urite sau vulgare. Dar mai presus de frumosul vital se afla frumosul tipic", simbolizind atributele lui Dumnezeu: infinitatea, unitatea, calmul, simetria, puritatea si moderatia. Faptul ca noi gasim o permanenta placere in tot ceea ce reprezinta un tip sau o forma a atributelor divine este lucrul cel mai minunat care se poate arata despre natura umana"30.

Trecind la imaginatie, Ruskin repeta tot ceea ce a spus despre facultatea teoretica si despre cele doua tipuri de frumos. Practic, distinctia dintre facultatea teoretica si imaginatie este abandonata, oferindu-ni-se, intr-o terminologie diferita, prezentarea exact aceleiasi evolutii de la perceptia senzoriala la cea mai inalta cunoastere. Imaginatia este superioara fanteziei. Pe aceasta din urma Ruskin o priveste cu dispret, considerind-o, ca si Leigh Hunt, senzuala, frivola si mecanica. Fantezia, spune el in modul lui pitoresc, se joaca precum o veverita in inchisoarea ei circulara, si e fericita; imaginatia, dimpotriva, este un pelerin pe pamint, iar casa ei e in cer"31. in alta parte insa Ruskin admite existenta unei continuitati intre fantezie si imaginatie, iar mai tirziu repudiaza complet aceasta distinctie32. Imaginatiei i se atribuie trei functii, prezentate ca fiind totalmente diferite": patrunderea, asociatia si contemplatia. Patrunderea" inseamna intelegerea realitatii, dar nu ca un adevar stiintific general, ci ca esenta individuala concreta o alta versiune a frumosului caracteristic" cerut mai inainte. Asociatia" este termenul inselator cu care Ruskin denumeste capacitatea combinatorie a imaginatiei, capacitatea esem-plastica a lui Coleridge. Contemplatia" este procesul de sustinere si de pastrare a activitatilor precedente33. Ea include ceea ce am numi intregul proces de simbolizare si de exteriorizare, adica opera de arta insasi. Ca in intreaga traditie a platonismului, ca si la Coleridge, Carlyle si Emerson, distinctia dintre actul imaginativ si opera de arta e redusa la minimum; imaginatia transforma realitatea in ideal, iar idealul este pur si simplu opera de arta. intr-o noua serie de distinctii, analoge cu cele facute in legatura cu tipurile frumosului, Ruskin enumera trei idealuri: purist, grotesc si naturalist. Purismul e reprezentat, de pilda, de Fra Angelico; inseamna caracter angelic, frumusete spirituala" necontaminata de natura. Idealul grotesc se naste din imaginatia preocupata de contemplarea raului, iar idealul naturalist este arta organica realizata: arta creata dupa modelul naturii. Accentul pus pe grotesc reprezinta cel mai frapant element nou din aceasta serie de distinctii, el lipsind, in mod necesar, din discutia despre frumos. Aici Ruskin opereaza o distinctie intre grotescul fals, care e doar hazliu, morbid sau sinistru, si grotescul nobil sau simbolic, pe care il admira in detaliile catedralelor si palatelor gotice si la Durer si Holbcin. Uneori grotescul pare sa insemne pur si simplu ceea ce se numea tragicomedie", juxtapunerea sau amestecul stilurilor: de pilda, la Sliakespearc Printul Henry e opus lui Falstaff, Titania e opusa lui Bottom Imogena, lui Clotcn"34.

Schema, desi complicata de Ruskin, e destul de clara: in natura exterioara exista o frumusete pe care omul trebuie s-o sesizeze prin facultatea lui teoretica, vazind in ea nu doar o frumusete senzoriala, ci si o frumusete divina. in om, si mai ales in artist, exista facultatea imaginatiei, care patrunde, sintetizeaza, contempla si realizeaza diferite idealuri in opere de arta: idealul purist, grotesc sau naturalist. Dar, de fapt, toate aceste distinctii se pierd intr-o singura relatie precumpanitoare: cea dintre om si natura, inclusiv Dumnezeul din natura. Functia artei este sa prezinte natura si divinitatea din ea in cit mai multe stiluri: de la imitatia cea mai umila la cel mai avintat zbor al imaginatiei. Trebuie sa se respecte doar un singur criteriu: arta se cere sa fie organica, vitala", deschisa empatiei sau iubirii", cum se exprima Ruskin, chiar si cind il simbolizeaza pe Dumnezeu, care c Dumnezeul naturii. Ruskin pur si simplu nu vrea sa vada in Dumnezeu pe geometrul care a creat mecanismul newtonian al lumii. El a detestat forta de distrugere a artei conventionale", ornamentele Alhambrei, arta egipteana si bizantina, perfectiunea clasica, Palatul de cristal, constructiile de fier, tot ceea ce ii parea a fi mecanic, facut din rutina, inuman si abstract. Iata de ce i-au placut mai mult obiectele cioplite, nerepetabile si usor inexacte, ale mesterilor medievali decit cele produse de tehnica moderna. Dupa cum s-a spus cu mult spirit, ar fi preferat un Dumnezeu care sa-si fi gresit putin calculele"35. Arta Renasterii e si ea inclusa atunci cind Ruskin condamna arta de suprafata, nespirituala, inuman de perfecta, desi ne este greu sa impacam aversiunea lui pentru Apolo din Belvedere, raceala manifestata fata de Rafael si antipatia lui fata de Palladio cu uriasa lui admiratie pentru Michelangelo si pentru coloristii venetieni Tiziano, Veronese si Tintoretto, carora nimeni nu le poate contesta apartenenta la Renastere. in arta gotica Ruskin cauta sistematic curentul de adincime naturalist sau grotesc, sau anticipari ale unei arte mai iluzioniste. Astfel, el compara ingerii vechi, extrem de stilizati, cu mult mai umanele Eve insotite de sarpe sau de doi grifoni36, preferind intotdeauna imaginea cu expresia cea mai umana, adica cea mai rationala". Dar criteriul naturalist nu e aplicat in mod consecvent. Ruskin ii poate prefera oricind simbolismul religios. De pilda, pe Tintoretto il scuza pentru ca in Izgonirea din Paradis" a pictat un inger a carui umbra cade in fata lui, spre Adam si Eva, sfidind sursa de lumina37. in Bachus si Ariadna" al lui Tiziano albastrul minunat de imposibil al peisajului din departare" e ingaduit, deoarece, admite el, daca s-ar modifica acest albastru, s-ar distruge intreaga valoare si intregul ton al tabloului"38. Ruskin i-ar fi permis lui Canaletto, daca ar fi fost un pictor mare", sa-si arunce reflexele de lumina oriunde ar fi dorit si sa picteze marea inclinata, daca asa i-ar fi placut"39. Pe Tintoretto il admira pentru procedeele lui alegorice sau emblematice: ostile ingeresti luind forma unui cap de peste" in Botezul", sau magarul mincind resturile de frunze de palmier ofilite in Rastignirea"*0. La fel de raspicat ca si cei mai vizionari dintre romantici, Ruskin proclama drepturile imaginatiei, care dispretuieste toate catusele si lanturile faptelor pur exterioare ce vor sa-i limiteze sugestivitatea"41.

Ruskin pare sa creada ca normele poeziei sint absolut similare cu cele stabilite pentru celelalte arte. El detesta realismul, gasin-ihi-1 banal si urit; critica clasicismul conventional si e neplacut impresionat de redarea inexacta a naturii si chiar si a detaliilor topografice. Pe cei ce au vazut castelul din Chillon descrierea lui Byron, care vorbeste despre crenelurile lui albe ca neaua" si despre lacul Geneva intinzindu-se la o mie de picioare" sub el42, ii va contraria, asa cum 1-a contrariat si pe Ruskin, desi e greu de inteles ce temei estetic are aceasta reactie. Ruskin ii citeaza mereu pe Homer, Shakespeare, Wordsworth si Scott pentru observatia lor exacta. El da exemple din poezie pentru a ilustra diferitele stadii ale imaginatiei care se ridica deasupra simplei imitatii. in Frost ai Midnight de Coleridge, imaginea poetului privind aerul ce tremura deasupra gratarului din camin ilustreaza modul in care opereaza imaginatia contemplativa43. Imaginea Invidiei creata de Spenser reprezinta grotescul nobil, iar diavolii lui Dante din cintu-rile XXI si XXII din Infernul rint cele mai perfecte exemple de grotesc teribil", desi Ruskin e prea capricics ca sa ne spuna de ce El poate face distinctii foarte pedante, de pilda atunci cind, ana-lizind vers cu vers Lycidas al lui Milton, se opreste asupra calificativelor folosite pentru flori, atribuindu-le, cu o stranie siguranta, fie imaginatiei, fie fanteziei45. Dar in general Ruskin gusta toate tipurile de arta precisa, tot ceea ce e puternic vizualizat, oricit de nereal ar fi. Chiron, centaurul care in Infernul isi despica barba cu sageata ca sa poata vorbi mai bine, trebuie sa fi trecut la trap prin creierul lui Dante, si poetul 1-a vazut facind acest gest"48. Puck, Ariei, Caliban, diavolii lui Milton, intregul univers al lui Dante sint pretuite ca mari realizari ale imaginatiei poetice, chiar daca Furtuna; de pilda, e interpretata cam rudimentar, Ruskin vazind in ea o alegorie a conflictului dintre libertate si sclavie47. Distinctiile dintre arta imaginativa inalta si mit dispar tot mai mult din mintea lui Kuskin. in ciudatele lui interpretari ale miturilor grecesti, The (^esius of Aglaia (1865) si The Queen of the Air (1869), o mare parte a documentatiei e luata de la Eschil, Pindar si Homer. Existenta l .zica soarele, cerul, norul sau marea constituie radacina mitului; din aceasta se naste fiinta care-1 intruchipeaza, o zeitate prietenoasa si de incredere" ; iar la sfirsit apare semnificatia morala, care in cazul tuturor miturilor mari contine un adevar etern si bi nefic"48. Ruskin a sustinut cu toata convingerea, si intr-o interpretare literala, ideea prezentei unei fiinte reale in forta elementara" a zeilor elini si chiar a figurilor Apocalipsului: calaretul palid trebuie conceput ca fiind un inger adevarat, viu", nu doar un simbol al puterii mortii49. Oricit de fantastica si de superstitioasa ne-ar putea parea aceasta credinta, ea isi are izvorul in animismul romantic fundamental pe care Ruskin 1-a sustinut, interpretindu-1 mai mult sau mai putin aci litteram, de-a lungul intregii sale vieti. Muntii, spune el, iubesc". in The Ethics of the Dust (1865), raspun-zind intrebarilor ascultatoarelor, afirma: Puteti cel putin sa credeti cu tarie ca prezenta spiritului care culmineaza in propria voastra viata se manifesta in ivirea zorilor, oriunde fata pamintului incepe sa capete o forma ingrijita si frumoasa. Veti constata ca este imposibil sa separati aceasta idee a manifestarii gradate de cea a fortei vitale". Acest animism e proiectat si dincolo de lumea empirica: ideea gradatiei admite ideea existentei unei vieti mai presus de noi, viata altor fiinte, mai nobila decit a noastra, tot asa cum a noastra e mai nobila decit cea a tarinei". Ruskin a ajuns sa creada, .sau sa creada din nou, in tagma numeroasa a ingerilor vii".



De aceea ne surprinde si mai mult ca Ruskin a atacat ceea ce a numit eroarea patetica"*. in fond antropomorfismul sta la baza oricarei metafore, asa ca ne este imposibil sa acceptam distinctiile pe care le face Ruskin cind critica anumite versuri. Dupa parerea lui, versurile lui Oliver Wendell Holmes

The spendthrift crocus, bursting through the mouid Naked and shivering, with his cup of gold** sint foarte neadevarate. Sofranul nu este o planta risipitoare, ci o planta rezistenta; iar galbenul lui nu e auriu"51. Ruskin nu-si da seama ca sofranul e numit risipitor" pentru ca poetul si-1 imagineaza cheltuindu-si aurul cu exagerata darnicie. Nu putem intelege nici de ce versul lui Kingsley

The cruel, crawling foam*** trebuie condamnat, pe motiv ca marea nu este cruda si nici nu se ti-raste", dar in acelasi timp trebuie aparat, pe motiv ca din punct de vedere dramatic se potriveste starii de spirit a vorbitorului din balada, a carui ratiune e tulburata de durere". De ce versurile lui Coleridge



The one red leaf, the last of its clan, That dances as oflen as dance it can sint considerate false? Coleridge, se plinge Ruskin, isi imagineaza ca frunza are viata si vointa, ceea ce nu c adevarat; el confunda neputinta ci cu posibilitatea de a alege, moartea ei prin ofilire, cu veselia, si vintul care o clatina, cu muzica". Ruskin prefera o comparatie a lui Dante spiritele cad asa cum vestedele frunze cad de pe ramuri una dupa alta" pentru ca aici nu dispare nici macar pentru o clipa perceptia clara ca acestea sint suflete si acelea-sint frunze"52. Dar acest criteriu neaga insasi natura metaforei sau substitutiei, care nu inseamna confuzie". Distinctia dintre o metafora animista creata deliberat si una justificata de tensiunea emotionala este cu totul neverificabila si, chiar si pentru Ruskin, imposibil de sustinut in practica. Astfel, versurile lui Pope, bine cunoscute datorita acompaniamentului muzical scris de Handel,



Where er you walk, cool gales shall fan the glade, Trees, where you sit, shall crowd into a shade sint condamnate ca fiind o absurditate evidenta, izvorita din afectare si exprimata cu raceala, in pofida naturii si a adevarului faptelor", pentru ca nu exista in literatura o ticalosie mai mare de-cit obiceiul de a folosi asemenea expresii metaforice cu singe rece"53. Dar ne este imposibil sa intelegem de ce acest concetto al lui Pope, care apare mai inainte la Edmund Waller, Ben Jonson si Pcrsius, si s-ar putea foarte bine sa-si aiba originea in mitul grecesc al nasterii Afroditei din mare54, ar fi mai condamnabil decit cel folosit de Wordsworth in versurile



The floating clouds their state shall lend To her; for her the willow bend pe care Ruskin le aproba pentru minunata lor corectitudine"55. Scrierile lui Ruskin insusi si cele ale poetilor lui favoriti, Wordsworth, Scott si Tennyson, sint pline de eroart a patetica, observatie aplicabila, intr-o masura mai mare sau mai mica, operelor tuturor poetilor, josephine Milos a demonstrat, cu ajutorul analizei statistice, marea raspindire a acestui procedeu in poezia engleza a secolului al XIX-lea5li. Dar a atribui emotii lucrurilor este, fara indoiala, un procedeu vechi de cind lumea: in poezia populaia e preponderent, reflectind credinta intr-un univers activ, care este, la urma urmelor, si crezul de capatii al lui Ruskin. in mod paradoxal, viziunea lui fundamentala a fost intunecata de criteriul naturalismului exact, bazat pe observatie, care condamna nerespectarea adevarului stiintific, sau de criteriul sinceritatii", care neaga traditia .si formatia literala. Dupa parerea lui Ruskin, saga, frivolitatea, complimentele elegante facute unei doamne Mnt false sau constituie o forma inferioara de fantezie. Poetul mare trebuie sa fie un om bun, un < m serios, un vizionar si un profet, deoarece arta se cuvine ta-1 slujea.-ta pe Dumnezeu si pe om, sa slujeasca societatea si moralitatea.

Mai ales in scrierile lui de batrinete, Ruskin priveste arta in primul rind ca un moralist si un reformator social. in Lectures on Art (1870), el atnbuie artei un scop intreit: 1) sa impuna religia oamenilor, 2) sa-i desavirseasca din punct de vedere moral, 3) sa le faca un serviciu material"57. El pare sa uite natura si functia principala a artei. Totusi, in Anglia cel putin, nimeni n-a afirmat atit de clar si de convingator ca Ruskin ideea implicarii artei in viata sociala si a valorii ei simptomatice pentru sanatatea societatii. The Stones of Venice, oricit de ciudata in unele din judecatile :ei, este o prezentare completa a ascensiunii, infloririi si decaderii incontestabile a Venetiei oglindite in arta ei. Arta este exponentul spiritului unei natiuni", oglinda si indicatorul caracterului national", cea mai remarcabila autobiografie nationala"58.

Ruskin a fost unul dintre primii care au privit industrializarea nu numai sub aspectul suferintei umane, ci si sub aspectul raului pe care il pricinuieste artei si creativitatii libere. El a sesizat adevarata natura a mult-laudatelor binefaceri ale diviziunii muncii. La drept vorbind, nu munca e divizata, ci oamenii sint divizati: divizati in simple segmente de oameni, rupti in mici bucati si firimituri de viata"59. Criticile lui Ruskin la adresa omului economic" sint valabile chiar si astazi, iar paginile in care a infierat raspindirea uriteniei, barbaria insensibila cu care marturiile trecutului cladirile, sculpturile si picturile lui erau distruse sau restaurate intr-o maniera ce le facea de nerecunoscut sint in multe cazuri la fel de actuale azi ca si pe vremea lui. Dar trebuie sa admitem ca remediile propuse de Ruskin erau utopice: falansterul Breasla Sf. Gcorge a fost un esec, iar conceptia idilica despre evul mediu care pentru Ruskin n-a fost un ev al intunericului, ci un ev al luminii60 si despre fericirea mestesugarilor lui e complet caduca. Rezistenta opusa urbanizarii pare adesea sentimentala sau pur si simplu o cauza pierduta. in schimb exista un adevar esential in pledoaria lui Ruskin pentru o arta care sa insemne bucurie pentru toti"61, arta realizabila numai intr-o societate buna. Primii discipoli englezi ai lui Ruskin, G.B. Shaw si William Morris, care au redat frumusete productiei engleze de carti si au inspirat miscarea menita sa transforme suburbiile in gradini, ii datoreaza multe idei fundamentale. Conceptia despre arhitectura organica a lui Frank Lloyd Wright este de neconceput fara influenta lui Ruskin"2. Fapt destul de surprinzator, Ruskin si-a gasit un admirator fervent si un traducator subtil in Proust, care a invatat de la el ca universul are o valoare infinita", desi mai tirziu s-a indoit de sinceritatea lui Ruskin, afirmind chiar ca operele lui sint adesea stupide, bizare, enervante, false si iritante, dar intotdeauna demne de stirna si intotdeauna mari"63.

Iata cuvinte care imi par a exprima adevarul exact. in scrierile lui Ruskin apar aproape toate trasaturile neplacute ale profetului victorian pretentia infailibilitatii, elocinta de amvon, capciciul bizar, pruderia sclifosita si sentimentalismul dulceag , trasaturi ce nu pot sa nu ne repugne, alaturi de pasaje in care gasim o minunata sensibilitate, sentimente adinci, analiza patrunzatoare si autentica profunzime. in epoca lui, Ruskin a infaptuit aproape de unul singur educatia estetica a englezilor. Sesizind natura artei organice si rolul ei in societate, el a acordat artei o pozitie centrala in cadrul civilizatiei. Dupa parerea multora dintre contemporanii sai, Ruskin i-a facut pe oameni sa-si recapete inocenta ochiului"64 si sa vada pentru prima data atit arta, cit si natura. El n-a putut si n-a vrut sa evite identificarea si confundarea platoniciana a artei cu moralitatea si cu religia, dar a respins, pe buna dreptate, alternativele oferite de epoca lui: doctrina artei pentru arta si utilitarismul care excludea arta din preocuparile vremii, in conceptia lui Ruskin, ca si in cea a lui Kant si a lui Schiller, arta redevine marea activitate umanizanta si marea realizare a omului.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.



Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.