O AVENTURA A ATENTIEI de Ana BLANDIANA (Proza)

Ana BLANDIANA

O AVENTURA A ATENTIEI

APRECIERI CRITICE

O AVENTURA A ATENTIEI de Ana BLANDIANA (Proza)

Veneam spre casa, si incepea sa se-ntunece, si incepea sa se faca primavara, si imi era in acelasi timp foarte bine si foarte rau (acel amestec de beatitudine si de lesin in care numai primavara stie sa te cufundE), cand in dreptul Ateneului am zarit in fuga o batranica sprijinita in carjele ei, cu spatele chircit dureros de un zid, si pe care doua adolescente pareau ca incearca sa o ajute. M-am intors intr-o doara sa vad despre ce este vorba si daca nu pot sa le fiu de folos, si din acea clipa, fara sa se petreaca nimic extraordinar totusi, a inceput pentru mine un fel de aspra aventura a atentiei. Vreau sa spun ca am avut senzatia ca ma trezesc brusc din propria mea existenta pentru a o observa in cele mai mici amanunte pe a celorlalti, sau, mai degraba, ca intorc brusc un buton ce-mi da deodata posibilitatea sa aud distinct zeci si zeci de sunete care pana atunci nu fusesera decat un aiuritor vacarm, sau, si mai exact, ca pot privi deodata la microscop nenumarate componente vii si miscatoare ale unei picaturi care pana atunci nu fusese decat o substanta de o culoare incerta.

De fapt ce s-a intamplat?

Mai intai am dat telefon la Salvare, explicand ca unei femei batrane i s-a facut rau si va astepta masina, intinsa pe prima banca de langa statuia lui Eminescu din fata Ateneului. Dar centralista de Salvare nu stia ca in fata Ateneului exista o statuie a lui Eminescu (sau poate nu stia ca statuia este a lui EminescU), asa ca explicatiile topografice au durat destul de mult.

Apoi am inceput sa asteptam. In asteptare, batranica - incepand sa-si mai revina putin - ne-a rugat sa-i cautam in sacosa o punga de plastic, unde purta fotografiile copiilor si nepotilor, pe care voia sa ni-i arate. Am gasit punga ferfenitita, am laudat pe cei din fotografii, am intrebat-o ce facea la ora intunericului pe strada. Ne-a raspuns ca nu facea nimic, dar incerca in felul acesta sa nu-si deranjeze copiii si nepotii. Apoi ne-a venit ideea ca slabiciunea batranei ar putea fi inanitie si, lasand-o in grija fetelor, am fugit - magazinele alimentare fiind la ora aceea inchise - sa cumpar cateva pateuri de la o cofetarie. Cofetaria era noua, abia data in folosinta si extrem de eleganta, dar cele trei vanzatoare erau ocupate, toate, sa serveasca si sa priveasca un cuplu de straini dintr-o tara petrolifera, incat, cu toata nelinistea ca masina Salvarii putuse sosi intre timp, am asteptat aproape un sfert de ora in fata tejghelei al carei singur cumparator autohton eram.

Masina Salvarii nu sosise insa, si nu sosise nici peste inca o ora. Intre timp fetele mi-au povestit ca erau functionare la o intreprindere si studente seraliste la A.S.E. pentru ca nu reusisera sa intre la Medicina. Tot intre timp babuta isi revenise aproape de tot si impachetase pentru nepoti pateurile ramase. Se facuse tarziu. Masina Salvarii nu mai venea. Vinovata fusesem poate si eu, cu reperele mele culturale. Din fericire, nici nu parea sa mai fie nevoie. Ne-am condus protejata pana la autobuzul 236, care avea s-o transporte in indepartatul ei cartier, si am dat-o - cu sacosele si carjele ei - in grija unor calatori. Apoi, impreuna cu fetele, am ramas pe loc, urmarind cu tristete autobuzul care se indeparta burdusit si leganandu-se ca o femeie insarcinata, triste toate trei si aproape vinovate de lumea pe care o contemplam. Intamplarea atat de neinsemnata ne inrudise si ne jenam sa ne despartim. Am mai strabatut o vreme orasul indepartat si aproape pustiu, ele povestindu-mi despre o vizita pe care o facusera, pe cand mai erau eleve, la o casa de batrani, eu amintindu-mi vechea sala de asteptare a Telefoanelor din Cluj, supraaglomerata, in serile geroase, de femei si barbati in varsta si singuri asezati cuminti, de-a lungul peretilor, pe banci, incalzindu-se si ascultand conversatiile, care se intrerupeau mereu si trebuiau strigate, ale studentilor cu parintii de departe. Ne dadeam seama ca dispozitia noastra devenea melodramatica, stiam ca primavara isi are si ea partea de vina, dar in acelasi timp nu puteam sa ne luam gandul de la inspaimantatoarea aripa a batranetii care fluturase o clipa langa noi si pe care o descoperisem ingrozite de propria - lucida, neasteptata - noastra atentie.

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care

Politica de confidentialitate

O AVENTURA A ATENTIEI

Opera si activitatea literara Ana BLANDIANA

Scrierile si activitatea publicistica a lui Ana BLANDIANA

Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text

Proza