 |
|
Edenul - Paradisul - Raiul a fost imaginat in dogmele vechi ca o rasplata antireala de liniste, ca un loc izbavit de sentimente, unde nu este nici intristare, nici suspin. Simplificarea, proprie gandirii dogmatice, provenea din teama ca cea mai mica umbra introdusa in cadru ar fi putut intuneca stralucirea fericirii promise. Mai tarziu, modernii au subliniat cu malitie monotonia acestui peisaj, luandu-si riscante masuri de precautie impotriva vesnicei si plicticoasei fericiri. Caci fara dramatice puncte de reper o fericire inceteaza sa existe; o bucurie lineara, nenuantata nu e de dorit, nu-i a buna. In acceptia noastra, fericirea constienta de sine, adevarata, nici nu este decat linistea dintre doua crize. Criza ar fi deci cauza si efectul fericirii si la limita paradoxului se naste banuiala ca fara fericire am putea trai, dar fara crize nu.
Etimologic, cuvantul criza provine dintr-un indepartat a judeca (grecescul krisis din krineiN) si aceasta relatie intre gandire si criza, existenta in chiar istoria cuvantului, este revelatoare.
Acolo unde exista gandire este posibila criza si acolo unde se zbate criza pulseaza gandirea. Fericirea poate fi inconstienta, criza se autogandeste. Analiza si indoiala delimiteaza strans rara noastra beatitudine, care, neconturata de aceste dureroase linii, s-ar pierde neobservata. Nu crizele, ci multumirea sa ne nelinisteasca. Uraganele, e adevarat, pot fi distrugatoare, dar lipsa vantului inseamna lipsa ploilor, absenta vietii. Arborii tineri nu trebuie feriti de vant si mai ales nu trebuie invatati ca vantul nu exista. Cand criza inseamna miscare, gandire si viata, de ce s-o drapam in falduri azurii, de ce sa ne aranjam in vitrine plictisitoare paradisuri? Suntem nascuti spre a gandi si a lupta pentru mai bine si faptul ca nu vom atinge niciodata perfectiunea este salvarea si justificarea existentei noastre in infinit. De ce sa ne ingaduim lasitatea de a crede ca perfectiunea este undeva pe aproape? Inaintam cu greu, dar destul de puternici pentru a purta pe scut, emblema, rascolitoarea treime: analiza, indoiala, criza.
Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care
|
Politica de confidentialitate
|
Scrierile si activitatea publicistica a lui Ana BLANDIANA
Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text
Proza
