 |
|
In masura in care o inteleg, fericirea mi se pare o problema a liberului arbitru. Faptura noastra fizica si faptura noastra spirituala isi stiu impinge granitele rezistentei incredibil de departe atata timp cat numai de ele depinde sa o faca. Nenorocirea ne infrange nu pentru ca este mai tare decat noi, ci pentru ca am intrat in raza ei fara voia noastra. Suntem nefericiti nu pentru ca ne lipseste fericirea, ci pentru ca absenta ei nu atarna de noi. Putem renunta la orice, mandri, fericiti chiar, cu conditia sa nu fim obligati de altii sa renuntam. Liberul arbitru, dreptul de a-ti hotari singur soarta, este prin el insusi o conditie necesara, si de multe ori suficienta, a fericirii.
Suportam greu frigul, dar am pornit in expeditii la poli; nu putem suporta foamea dar am facut greva foamei; uram razboaiele, dar plecam voluntari pe front; putem tacea, dar nu ni se poate impune tacerea; cunosc oameni disperati de a fi parasiti de femei pe care le-ar fi parasit singuri oricand; sunt fericita cand reusesc sa fiu singura si sufar caineste cand sunt lasata singura.
M-am intrebat adesea daca, fara interdictia divina, Eva ar fi muscat din mar. Probabil nu, cu siguranta nu, dar faptul ca impotriva legilor a facut-o dovedeste stralucitor ca o fericire impusa inseamna mai putin decat o nefericire aleasa. Orice fruct oprit sfarseste prin a fi mancat si, cu putin umor, autorii revoltelor pot fi socotiti nu cei ce le-au facut, ci aceia care au incercat sa le impiedice.
Rezulta din toate aceste ciudate reactii umane o paradoxala lege potrivit careia prezenta libertatii este de natura sa schimbe proprietatile unor stari, ale unor situatii.
Rezulta ca omul are nevoie de atat de putin pentru a fi fericit
Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care
|
Politica de confidentialitate
|
Scrierile si activitatea publicistica a lui Ana BLANDIANA
Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text
Proza
