 |
|
Vorbind despre poezie vorbesti implicit despre dragoste. Poate de aceea, ca si despre dragoste, despre poezie vorbesc de obicei cei care nu o traiesc. Marilor indragostiti le e suficienta privirea. Ca nu exista poezie in afara iubirii marturie sta intreaga istorie a liricii lumii, dovedind atat de definitiv acest adevar, incat sunt convinsa ca ar fi destul sa se determine cata dragoste contine un suflet pentru a sti si cata poezie contine. Si atunci aproape ca nu mai ramane, pentru a cunoaste aceasta poezie, decat sa incerci sa cunosti dragostea din care se naste.
In mod comun, mai ales vorbind despre poezie, dragostea este confundata cu erosul. Exista, in acceptia curenta, o poezie de dragoste, adica o poezie erotica, una de idei, una patriotica, una filozofica, una peisagistica, una agitatorica si nu se observa cat de exterioara, cat de falsa este aceasta impartire, cand ele nu sunt delimitate decat de obiectul iubirii, cand pentru oricare dintre ele dragostea este conditia sine qua non de existenta: poti iubi un om sau un munte, o atmosfera sau un vis, poti iubi un rau sau o idee, o amintire, o tara, o carte, un sat; poti iubi viata, sau moartea.
Poti sa iubesti intreaga omenire, poti sa iubesti un intreg popor si poti sa iubesti numai o suvita cazand intr-un fel singular pe o singura frunte, un arbore care isi risipeste frunzele intr-un fel numai al lui. Dragostea, ca si viata, ca si divinitatea, este nemarginita, nemarginite formele ei de inflorire si din fiecare dintre ele, ca o mireasma simtita numai de sufletul tremurator al poetilor, se inalta iubirea in sine. Pentru a deveni nascatoare de poezie, iubirea suie, ca prin vami purificatoare, treptele frumosului intuite de Platon si abia acolo, in aerul atat de pur incat devine rarefiat, abia acolo, in flacara care nu purifica numai ci si distruge, se naste poezia. Cand nu se intelege acest proces elementar, nu se intelege nimic. Poezia nu este numai dragoste, dar este colorarea tuturor sentimentelor in lumina ei stranie, neanalizabila. Ura insasi nu este decat o alta fata a iubirii, ura insasi intrata in campul magnetic al dragostei se incarca de forta capabila sa nasca poezie. Cine nu simte acest proces elementar, nu intelege nimic. Toate doctele discutii despre limbaj incearca doar sa ascunda primara lipsa de intuitie, totala lipsa de patrundere. Din cand in cand, se descopera cu surle si trambite o America, in care poetii traiau de secole. Criza limbajului nu este o descoperire a teoreticienilor contemporani, nu este decat o galagioasa formulare a vesnicului adevar potrivit caruia indragostitilor le e suficienta privirea.
Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care
|
Politica de confidentialitate
|
Scrierile si activitatea publicistica a lui Ana BLANDIANA
Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text
Proza
