TINCA de Tudor ARGHEZI (Poezie)
Cosul ei cu soare,
Proptit in sold, pe cingatoare,
Ducea snopi de ochi galbeni, cu gene de lapte,
Si garoafe de noapte. in sanul ei ca mura isi pironeau cautatura
Domnii zvelti din jurul mesii,
- "Cine mai ia florile miresii?"
Fa, Tinco, fa! papucii de matase,
Marge1ele, cerceii nu ti i-a dat Nastase Si- n fiecare desti cate-un inel
Nu ti l-a strans cu mainile lui, el.
Cine ti-a framantat carnea de abanos
Si ti-a baut oftatul mincinos?
Cui i-ai dat, fa, sa ti-o cunoasca
Faptura ta imparateasca?
Cine ti-a dezlegat parul cu miros de tutun?
Cine ti-a scos camasa, ciorapul?
Cine ti-a ingropat capul
Nebun, in bratele lui noduroase, paroase,
Si te-a-nfrigurat fierbinte pana-n oase?
Tu n-ai voit sa spui
Nimanui
Unde innoptai,
Curva dulce, cu margaritarel de mai!
Vezi, Nastase osanditul
Nu te-a patruns decat o data;
Si atuncea toata,
Cu tot cutitul.
Crezi ca ne lipseste ceva?
Poti adauga opera - comentariul,
eseul sau referatul despre opera care lipseste.
|
