Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





DIN PUBLICISTICA LUI ARGHEZI despre Tudor ARGHEZI



in 1962 poetul Tudor Arghezi isi inaugura la E.P.L. scria de Opere. Poclul evita insa termenul de Opere, preferand titulatura, mai domoala, de Scrieri. in prefata primului tom al editiei mentiona: S-a renuntat insa la titulatura generala, falnica si infatuata, de Opere, adoptandu-sc una mai apropiata de obiect: Scrieri, drept ceea ce sunt. Opera, Creatia, Maiestria sunt cuvinte care sperie munca si sfiala, monumentale, utilizate pentru mangaierea minusculelor vanitati, o arvuna anticipativa la statuie" Poetul avea, atunci, 82 de ani (va mai trai cincI) si editia era conceputa ca una de autor in spatiul careia sa fie cuprinsa intreaga sa opera. Editia a mers stralucit (si doua-trei volume pe aN) in timpul vietii autorului si chiar dupa aceea, apoi, lotusi in ritm normal incat in 1983 aparea al 32-lea volum. Totusi intre al 31-lea volum si al 32-lea a fost o pauza de trei ani iar, apoi, pauzele s-au tot prelungit. Dupa doi ani de la aparitia celui de al 39-lea volum, acum, in 1996, a aparut in sfarsit, cel de al 40-lea. Sigur ca e bine ca autorul s-a ingrijit in timpul vietii de aceasta editie, alcatuindu-i sumarul in intreaga sa traiectorie. Dar e rau ca, apoi, dupa disparitia autorului, nu s-a putut alcatui necesara editie critica, cu tot aparatul stiintific (inclusiv variantE) implicat. Se gasise si editorul ideal, dl Gh. Piencscu, care lucrase cu autorul la proiectul si realizarea primelor volume din editia de Scrieri. S-a opus insa, cu indarjire, d-na Mitzura Arghezi (detinatoarea intregului corpus de manuscrisE), care a izbandit, oprind editia critica. Consemnez, ca istoric literar, faptul cu durere si pot spune ca nu vad cand si cine va alcatui vreodata editia critica a operei unui scriitor fundamental de inaltimea lui Arghezi. E, aici, un pacat probabil iremediabil.

Cum se stie, poetul a fost un impatimit gazetar. Cand, in 1927, debuta in volum ca poet nu avea numai un stagiu de cateva decenii de poet dar si de gazetar. in 1932 marturisea intr-un articol ca si-a tiparit cartile, todcauna. cu sila si dezgust". Sa admitem ca e, in aceasta marturisire, destula cochetarie si exagerare. Dar de gazetarie nu s-a dezgustat, c sigur, nicicand, practicand-o cu patima si placere, de prin 1910, la Facla" lui Cocea, intemeindu-si in 1928, si o mica gazeta proprie, Bilete de Papagal" (aranjandu-si, la Martisor, si o tipografic miniaturala dar eficienta). De fapt, traiul zilnic, dupa reintoarcerea din periplul elvetian (1905-1910), si-1 agonisea din gazetarie. Era un gazetar de subtire (ca Ion Vinca, de pilda), scriind la gazetele democrate ale vremi. Si scria de toate, inclusiv cronica politica (nu numai Ia Scara", Cronica", Natiunea", unde a fost angajat ca redactor sau directoR), fiind mult preocupat de faptul cotidian, pe care il comenta cu nerv si har. De aceea, tocmai, sectiunea publicisticii din aceasta editie c prezentata - fusese vointa autorului - drept proze". Si aceasta sectiune c foarte marc, depasind uneori in dimensiune cea de fictiune (poezie, proza). S-a intamplat, fatal, ca sectiunea fictionara a operei lui Arghezi sa nu intampine dificultati la publicare in aceasta editie de Scrieri". Lucrurile s-au complicat enorm la sectiunea de publicistica. Cenzura a procedat cum ii era voia si canonul, neingaduind aparitia unor articole pe care lc-a eliminat din sumare iar altele autorul le-a lasat la o parte, cu mentiunile cand va fi cu putinta", daca se va putea", pentru mai tarziu". intarzierile in aparitia unor volume, desi suparatoare, s-au demonstrat a fi binefacatoare. Cum editia nu s-a incheiat, au putut fi restituite, acum, prozele" (artjcolelE) eliminate. Volumul precedent (39) si inca doua vor publica materia lasata pe dttiafara la volumele 31-34. Caijd se va incheia aceasta editie, mi-^ greu sa aproximez, desi sunt director la editura unde apare. JSa speram, cu totii, ca sfarsitul veacului va aduce cu sine si incheierea acestei editii, desi asa cum stau lucrurile acum speranta mea pare binisor hazardata.



Al 40-iea volum a!

    editiei are, ca si cel precedent, ca subtitulatura generica, precizarea tablete de cronicar". Cum sunt articole din anii 1927-1932, sumarul inscrie o parte confortabila din publicistica primei serii a Biletelor de Papagal" (1928-1930), eliminate de cenzura in volumul 32. Am verificat sumarele celor doua volume (si cu revista la indemana) si n-am gasit in nici unul din ele tocmai articolul inaugural la gazeta sa miniaturala (Un ziar atat de mic n-a mai aparut niciodata, nici la furnici. Ncavand ziarul marc, in care sa scrie nerozii importante, redactorul acestei foite de tigare da la lumina mai putin decat o fituica si se margineste sa publice crampeie surazatoare"). in general, s-o spun deschis, nu prea am incredere in aceasta editie ca instrument de lucru pentru ca nu pot garanta ca a fost reprodusa publicistica in integralitatea ei. O operatie de verificare, posibila, ar fi naruitoarc ca efort si nu e rostul meu sa o fac acum. Oricum, mi-aduc aminte ca sumarul nu mai stiu carui volum, a inscris un articol de Fclix Adcrca, semnat F.A., pe care editorul (redactorul?) 1-a atribuit, repede, lui Arghezi care mai semna si el, rar, TA. Cum intre F. si T. de tipar confuzia e posibila, ea - fatalitate - s-a produs. Si cate alte confuzii sau omisiuni or mai fi in editie e greu de evaluat aici si acum. Un set, relativ corpolent in sumar, sunt articolele antiliberale si filocarlistc din 1930-1931. Arghezi, asemenea multor oameni si gazetari cu har incontestabil, a fost partizanul readucerii pe tron a lui Carol al 11-lea, care a cam fost silit, la 6 ianuarie 1926, sa renunte la drepturile succesorale la tronul Romaniei, datorita scandalului amoros cu Elena Lupescu, dupa cel din 1918-1919 cu Zizi Lambrino. Cum printul Carol, plecat in strainatate, refuza sa renunte la decizia sa, parintii sai, regele Fcrdinand dar mai ales regina Maria, sfatuiti astfel de atotputernicul Ion IC. Bratianu, l-au decazut din drepturi intr-o vestita Sedinta a Corpurilor legiuitoare din 6 ianuarie 1926. La moartea regelui Fcrdinand (1927), cum printul Mihai n-avea decat cinci ani, factorul constitutional a devenit Regenta, stabilita inca in 1926. Asta insemna, de fapt, prelungirea puterii liberalilor, chiar dupa moartea, tot in 1927, a lui Ionel Bratianu. Destui oameni politici importanti erau impotriva acestei stari de fapt, militand pentru inscaunarea lui Carol al II-lea. Aceasta s-a petrecut, cum se stie, la 8 iunie 1930. Arghezi, ca fost colaborator al Faclei" lui Cocea, era ostil liberalilor si, dupa moartea regelui Ferdinand, a fost filocarlist. Asa se explica atacurile sale impotriva lui Vintila Bratianu si chiar - uimire - a lui I.G. Duca, fostul lui coleg si o vreme bun prieten. Cand printul Carol a devenit rege, Arghezi a fost alaturi de Gh. Bratianu care, si el filocarlist, a parasit, din aceasta cauza, P.N.L., creindu-si o grupare a sa. Arghezi a scris chiar, in semn de solidarizare, la ziarul lui Gh. Bratianu, Miscarea". Si tot din aceasta cauza, a scris in revista craioveana Ramuri" a dizidentului liberal C. Saban-Fagetel. in Planeta de rege tanar, publicata in 13 iulie 1930, poetul scria: imi permit sa ma-ntreb daca banuiesti tot ce asteapta scumpul tau popor de la tine, majestate, acum cand imbratisarile au trecut si discursurile sunt ispravite. Poporul c superstitios si crede ca unul poate sa-i dea tot ce n-au fost in stare ceilalti sa fagaduiasca". Si in alta, din 20 iulie 1930: Esti al nostru, maria ta, al astora care ne straduim cu o lampa, cu o faclie sau cu o candela macar, sa luminam tarana si lutul." Si in alta, din 27 iulie 1930: Folosul de capetenie obstesc al intoarcerii mariei tale pe tron este ca omul are cui se plange". Unii, nepreveniti, pot crede ca, aici, poetul il lauda pe regele Carol al II-lea pentru foloase si danii. Nu-i adevarat. Erau, toate aceste articole si altele asemenea, expresia unei stari de sincera bucurie ca s-a pus capat unei conjuratii si Carol al II-lea s-a suit pe tronul sau legiuit. Ca apoi, prin 1938-1940, poetul a scris articole ditirambice catre voievodul culturii", deloc dezinteresate, e foarte adevarat. Dar reprosul nu poate fi extins asupra articolelor filocarliste din 1930. Nu 1-a uitat pe N. Iorga care, de la debutul in volum din 1927, 1-a incondeiat pe poet drept pornograf. in iunie 1930, in Bilete de Papagal" a gasit prilejul sa-i replice (articolul nu e semnat ci poarta indicativul, straveziu, B de P): Domnul N. Iorga si-a luat sarcina delicata a dictaturii culturale iar inconstientul domniei sale sarcina de a se pedepsi singur, de cate ori devine excesiv. in literatura, pedepsele si le-a administrat indirect, poeziile domniei sale n-au cititori si pieselor domniei sale de teatru le lipsesc spectatorii. Un adversar pe care si 1-a ales de preferinta si in mod inexplicabil, din toata literatura romaneasca, domnul Arghezi, e obiectul permanent al unei critici injurioase, cu aparenta de idee fixa, de obsesie si uneori de asasinat: numarul cititorilor domnului Arghezi sporeste". Alta data, se intorcea in trecut pentru a vesteji pe Vlahuta, cel care a fost unul dintre codirectorii intemeietori al Samanatorului" (in 1901), din care lorga a pornit, din 1903, directia literar-culturala si politica a samanatorismului. Va mai aduceti aminte de Vlahuta? Un poet care nu se citeste. La inactualitatea mortilor se adauga si urmele slabe, ramase dupa trecerea viespii lor literare de-a lungul hartiei. Vlahuta a fost un mare poet pentru o fractiune de 1/32 dintr-o generatie de popi de tara, decedata cam in aceleasi limpuri cu poetul lor". Despre scriitori si scrisul lor poetul s-a rostit, in presa, nu o data. I-a vestejit pe plagiatori si pe cei ce scriu din lecturi reminiscente (vezi al 27-lea precept din manualul de morala practica). intr-un articol scrisoare catre ministrul Gr. Iunian spunea: Apoi, ei (cei ce scriu n.n.) au dreptul sa traiasca din mestesugul lor, daca asa vrea cultura, ca si creatiile ei sa fie in toate tarile civilizate, un rezultat de mestesug. Si la noi, acest lucru clar si onest se poate: ca si scriitorul sa se hraneasca, dupa pilda boului, din brazda pe care o trage; si la noi se poate ca munca intelectuala artistica sa-si gaseasca salariul echivalent pe piata." Si, se putea?, a condamnat, inca in 1929, initiativa lui C. Kiritcscu, omnipotent secretar general la Ministerul Instructiei Publice, de a cenzura dramaturgia reprezentata la Teatrul National: Daca repertoriul Teatrului National este sau nu imoral, este de vazut; dar repertoriul ce a incepui sa se joace la Instructia Publica este de-a dreptul dizolvant Orice ar gandi Sfinxul secret al domnului Chiritescu, artele nu se vor opri din dans ca sa-i aplaude initiativa trufasa de-a le propune un calapod si viata tot din doua unice sexe se compune, si cu doctorat si fara". Reamintesc cititorilor ca acest Const. Kiritcscu, in aceeasi calitate de secretar general la Instructie Publica, a pornit, in 1937, campania impotriva pornografiei in literatura, de care au avut a suferi Mircea Eliade (exclus, pentru asta, o vreme din invatamanT), Aderca, Bogza, H. Bonciu. Si, de fapt, scandalul 1-a provocat N. Iorga, iritat de aparitia, in 1936, a editiei definitive a poeziei lui Arghezi la Editura Fundatiilor Regale, pe care marele savant se incapatana sa-1 denunte, din 1927, ca un autor pornograf.






Nu degeaba si-a subintitulat poetul publicistica drept proze". Sigur ca esteticul invesmanteaza verbul acestor scrieri, unele dintre ele efective bijuterii. Dar sunt bucati care se recomanda, de fapt, drept proza {Epitaf, Coco si Joseftna, Varul Mihalache si multe altelE) justificand deplin subtitlul. Arghezi a fost un marc artist in tot ceea ce a scris.

August 1996

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.