Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




  • Tudor ARGHEZI



    Tudor ARGHEZI - poza (imagine) portret Tudor ARGHEZI



    Despre Niciodata toamna

    alte articole, referate, eseuri si sinteze literare

    T. Arghezi, Niciodata toamna - intelegerea textului, Identificarea particularitatilor stilistice












T. Arghezi, Niciodata toamna - intelegerea textului, Identificarea particularitatilor stilistice de Tudor ARGHEZI



Tudor ARGHEZI Niciodata toamna
Interpretare de text la prima vedere

"Niciodata toamna nu fu mai frumoasa Sufletului nostru bucuros de moarte. Palid asternut e sesul cu matasa. Norilor copacii le urzesc brocarte.

Casele-adunate ca niste urcioare Cu vin ingrosat in fundul lor de lut, Stau in tarmu-albastru-al raului de soare, Din mocirla carui aur am baut.

Pasarile negre suie in apus, Ca frunza bolnava-a carpenului sur Ce se desfrunzeste, scuturand in sus Foile,-n azur.

Cine vrea sa planga, cine sa jeleasca Vie sa asculte-ndemnul nenteles, Si cu ochii-n facla plopilor cereasca Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses."

(T. Arghezi, Niciodata toamnA)



intelegerea textului

■ Desi a debutat sub steaua literara a simbolismului, Arghezi se va detasa treptat de retorica sugestiv-muzicala a acestuia, evoluand - temperamental si artistic - catre o materializare din ce in ce mai consistenta a perceptiei asupra lumii; in acest sens, E. Lovinescu precizeaza: "pe cand estetica simbolista are o tendinta fireasca spre abstractie, pe care o impinge pana la spiritualizarea materiei, estetica argheziana procedeaza invers prin materializare."

■ Si totusi, poemul arghezian mentionat (din volumul Cuvintele potrivite, 1927) mai pastreaza - in prima strofa - legatura cu simbolismul, prin imagini plastice de stampa japoneza (asocierile cu stralucitoarele materiale - "matasa" si "brocartele"), ce amintesc de tehnica picturala din pastelurile lui Adrian Maniu.



■ Peste lava eruptiva a temperamentului arghezian s-a suprapus o seninatate contemplativa a spiritului care priveste aproape "bucuros" la toamna dinlauntrul sau si din intreaga fire, familiarizandu-1 deja cu ideea sfarsitului natural si uman.

■ Imaginile picturale luminoase se intuneca treptat si isi pierd caracterul descriptiv, sugerand consistenta tot mai grea a obiectelor, a formelor vegetale si intomnarea fiintei, a carei silueta opacizata de scurgerea timpului "isi ingroapa umbra-n umbra" plopilor desfrunziti.



Identificarea particularitatilor stilistice

■ Din punct de vedere semantic, metafora argheziana (procedeul stilistic cel mai frecvenT) asociaza termeni distincti ca inteles, ori chiar aflati in opozitie binara ("Norilor copacii le urzesc brocarte"; "Din mocirla carui aur am baut"; "Si cu ochii-n facla [] Sa-si ingroape umbra []"); de aceea, expresia metaforica se asociaza cu oximoronul, figura sintacti-co-semantica, care genereaza o forma particulara a antitezei (de exemplu, "urzeala" este specifica tesaturilor rare, usoare, in timp ce "brocartul" se formeaza din tesaturi compacte, de fire suprapuse in relief care cad in falduri grelE).

■ Epitetele cromatice ("palid", "albastru", "negre", "sur") evolueaza progresiv catre tonurile inchise, sugerand deopotriva ofilirea elementelor vegetale si a omului in toamna vietii lui.

■ Metaforele, ce reunesc in mod predilect termeni concreti, alterneaza cu niste comparatii de aceeasi factura asociate cu epitete: "Casele-adunate ca niste urcioare/ Cu vin ingrosat; "Ca frunza bolnava a carpenului sur".

■ Tautologiile fie ca utilizeaza termeni din aceeasi familie lexicala ("Ca frunza [] ce se desfrunzeste"), fie ca acorda aceluiasi cuvant valori sintactice distincte: "Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses" (complement - obiect direct si complement circumstantial de loC).



Concepte operationale aplicate

■ Definiti metafora in praesentia si pe cea in absentia ca si tipul metaforic mixt (expli-cit-impliciT), oferind exemple din poemul arghezian propus spre analiza si din altele studiate de voi.



■ Reamintiti-va definitia conceptelor de oximoron si tautologie, figuri de stil utilizate concomitent de poetii romantici si de cei modernisti; exemplificati din lirica lui M. Eminescu si T. Arghezi.



Limba si comunicare

■ Dislocarile sintactice, frecvente in limbajul poetic arghezian, creeaza subtile nuante semantice: astfel, adverbul de timp compus "niciodata", plasat la inceputul primului vers (si in titlul poezieI), intarit de forma verbala negativa "nu fu mai frumoasa", isi modifica sensul primar intr-unui pozitiv; intre epitetul personificator "palid" si substantivul determinat "sesul" s-a intercalat predicatul "e asternut"; complementul-obiect indirect "norilor" (cu accent asupra elementului cosmiC) a fost antepus deopotriva subiectului si predicatului (topica uzuala: "Copacii [le] urzesc brocarte norilor").

■ Forma de dativ arhaic ("Niciodata toamna nu fu mai frumoasa/Sufletului nostru"), insotita de procedeul ingambamentului, ingaduie ca accentul liric sa cada in mod egal asupra adjectivului "mai frumoasa" - de la sfarsitul primului vers - si asupra sintagmei-cheie din poem "sufletului nostru" - asezata chiar la debutul versului urmator.

■ Un procedeu romantic tipic eminescian, preluat apoi si de T. Arghezi, este folosirea conjunctivului fara marca C,vie =sa vina!) cu valoarea semantica a unui imperativ mai slab, pe care-1 putem echivala cu o rugaminte resemnata din partea poetului catre cititor de a asculta mesajul discret al venirii toamnei; forma verbala aleasa este un regionalism, precum si in cazul altor cuvinte: "matasa", "urcioare".

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.



Copyright © 2009 - 2016 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.