Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere






SIMBOLISMUL. NOUA ESTETICA, - Panorama: geneza, directii despre Tudor ARGHEZI



Experimentat intii in Franta, simbolismul se manifesta la inceputul secolului, intr-o forma sau alta, pe plan european. Curentul se revendica de la citeva personalitati cu structuri categoric distincte, de unde pluralitatea de modalitati, alter-nind intre reveria intelectuala si revolta, intre resemnare tragica si satanism, intre dictiunea clara si ocultism. Nu toti simbolistii dau curs anxietatii de citadini obositi, macinati de nevroza si spleen ; nu pentru toti evazionismul in alcool, intr-uni exotic imaginar sau in vis reprezinta o compensatie fata de drama cotidiana in cadru burghez. Sub latura lui de stinga, unii simbolisti au exprimat idei generoase, o nostalgie de frumos nefinalizata social, un protest individual lipsit de perspective, trasaturi definitorii pentru profilul unei anumite intelectualitati. Precum romantismul, simbolismul trebuie disociat din perspective multiple.



Panorama: geneza, directii

Polimorf, diferentiat de la un poet la altul, simbolismul se refuza unei formule complete. Pendulind intre relativ si absolut, simbolistii in genere aspira sa reveleze, prin intermediul cuvintului, complexitatea interioara. Cautarea cuvin-tului care sa traduca inexprimabilul", devine drama. Iesit din romantism, simbolismul isi face din descoperirea de universuri noi principalul merit, prin aceasta situindu-se in avangarda poeziei moderne. La unii simbolisti privirea trece peste lucruri, intr-un infinit tulburator, in care mirajul si halucinatia sint stari curente. Contactele cu realitatea cotidiana genereaza un sentiment de insatisfactie, daca nu de durere, de unde visul baudelairean de a patrunde ocult, fantezist : au fond de l in-connu pour trouver du nouveau!

   " (VoyagE). Pentru clasici, rationalisti, raporturile intre om si lucruri erau de domeniul logicii, demonstrabile. O poezie, zice Voltaire, e buna cind poate fi transpusia intr-o frumoasa proza. La simbolisti, inte-ligibilitatea fiind osindita ca antipoetica, irationalul trece in primul plan. Paul Valery, continuator foarte personal al vechii generatii simboliste, are in vedere nu atit irationalul, cit fenomenul de polisemie, infinitatea semnificatiilor : Versurile mele au sensul care le e imprumutat de cititori. E o greseala contrarie naturii poeziei, care i-ar putea fi mortala chiar, de a pretinde ca oricarui poem sa-i corespunda un sens veritabil, unic si conform sau identic unui gind oarecare al autorului". N.R.F., 1930, 1 febr.).



Diverse scoli si directii simboliste se contesta intre ele. De la parnasieni se mentine cultul pentru perfectiunea formala ; element nou e interesul pentru muzicalitatea versului. Dintre primii simbolisti, unii isi spun decadent. intr-un manifest publicat in Le Figaro, din 18 septembrie 1886, Jean Moreas (Ioannis Papadiamantopoulos, grec nascut la AtenA) propune termenul de simbolist, de la grecescul symbolon (semN). Fundamentarea unei estetice simboliste nu-i reuseste. Nu e recunoscut sef de scoala, insa, termenul de simbolism prinde (cu Gustave Kahn, Moreas redacta in 1886, demonstrativ, revista Le SymbolistE). O poezie se poate baza pe un singur simbol ; pot exista sisteme de simboluri, tinzind sa »exprime, prin intermediul sugestiei, afinitatile invizibile ale lucrurilor cu spiritul, senzatiile labile, nuantele ce se refuza fixarii.

Ca ideologie, simbolismul trebuie pus in corelatie cu problemele societatii franceze, in special cu sentimentul declinului, dupa prabusirea din 1870. Accentuarea spiritului filistin, in cadrul celei de-a treia republici, si sfirsitul tragic al comunarzilor sint realitati sociale ce marcheaza psihologia generatiilor tinere, care, atinse de deceptionism, se repliaza asupra lor insesi intr-un individualism complicat. Neintegrarea devine la intelectualii sensibilizati o forma de protest singular, inoperant. Pe acest fond decadent" (expresie a unud fenomen de destramarE) se grefeaza tendinte din filozofia germana, imbibata de idealism. Operele pesimistului Schopenhauer, difuzate prin traduceri (in 1875), cad pe un teren receptiv. Se ajunge la concluzii dezarmante. Pe la 1877 se traduce Filozofia inconstientului de Hartmann, dupa care lumea ar fi actionata de un spirit inconstient, cauza prima si necunoscuta a existentei universale, forta cu neputinta de stapinit. De audienta crescinda beneficiaza, Fichte si Schelling, teoreticieni ai idealismului subiectiv. Filozofia de catedra isi concentreaza argumentele impotriva certitudinii stiintifice, metafizica opu-nindu-se progresului cunoasterii. in ultimul deceniu al secolului, toate aceste tendinte (reflectate divers in estetica simbolista) converg intr-un sistem care le sintetizeaza. Henri Berg-son abjura limbajul de nuanta materialista pentru a deveni (prin Essai sur Ies donnees immediates de la conscience si Matiere et memoire essai sur la relation du corps a l esprit, 1896), port-drapel al irationalismului. Viata spirituala, conchide filozoful francez, domina legile determinismului universal ; libertatea e tot una cu influenta misterioasa a spiritului asupra materiei ; intrucit aplicam descrierii vietii interioare un limbaj pe masura lucrurilor concrete, adevarul ramine intangibil. Perspectiva inchisa : existenta profunda, abisala, nu poate fi exprimata, ci numai intuita. Ideologic, Bergson nu sta la originea simbolismului, dar ii furnizeaza, la sfirsit de secol, oglinda in oare sa se recunoasca. Influenta ulterioara, asupra psihologismului proustian si a suprarealismului, e insa enorma.

Combatut de partizanii artei gratuite, naturalismul isi atrage desconsiderarea, ca prea imbibat de materie, de drame sociale. Pozitivisti, scientisti, naturalistii privesc lumea ca o suma de raporturi mai mult exterioare, detectabile prin observatie. Simbolistii sint idealisti, existenta fiind pentru cei mai multi din ei o surB|a de revelatii spirituale. in acest sens, Jean Moreas preconiza (in Primele arme ale simbolismului, 1889) explorarea inconstientului, exprimind dezideratul de a face ca realitatea sa dispara inaintea ideii. Stiintei i se prefera programatic sensibilitatea, poezia fiind definita ca arta de a simti.

Toate privirile converg spre Baudelaire, ale carui Paradis artificiels sint (dupa un eseist actual, Michel ButoR) lucrarea fundamentala" despre natura poeziei" (Essais sur Ies moder-nes, Gallimard, p. 10). Se stabilesc relatii intre paradisurile artificiale" (stari de halucinatie sub actiunea droguriloR) si gustul pentru infinit", avind ca efect multiplicarea individualitatii". Pictura vaporoasa a lui Watteau din memorabilul Embarquement pour Cythere isi gaseste un dublet poetic in muzica unduitoare din L Invitation au voyage, aceasta stind la originea unui imens sir de calatorii imaginare. Verlaine (care evadeaza sub efectul alcooluluI) si verlainienii cultiva cadrul nedefinit, misterul dureros, reveria nelinistita ; sint nevrozati, obsedati de sentimentul decadentei. ii leaga, invizibil, onoarea de urit, deznadejdea, confesiunea tragica devenita voluptate a spiritului ulcerat. Poeti blestemati", Verlaine, Laforgue, Rollinat, Corbiere, Charles Cros, sint niste lucizi, inadaptati la realitatile burgheze deceptionante. Semnificativ, Verlaine si Rimbaud sustin lupta Comunei. Morbidul si setea de lumina, satanismul si fiorul religios, macabrul si gingasia polarizeaza alternativ stari sufletesti contradictorii. Nici vorba, Verlaine e simbolist, desi respinge calificativul. isi spune decadent, dar cu nuanta saroaisitica, de martor al unei epoci de declin, intr-o Franta infiinta. Lirismul direct, simplu, nu are nimic cu limbajul initiatic al lui Mallarme. Nici o dificultate de intelegere nu tulbura confesiunile de o simplitate aproape populara.



Prin Mallarme, simbolismul criptic, abscons, difera total de oe daduse Verlaine. Clasicismul urmarea stabilitatea in miscare. Mallarme cauta fluiditatea, tranzitoriul, clipa, relatia spontana dintre individual si universal, cu aspiratia de a surprinde in propria experienta (incomunicabila) ritmul, muzicalul, consonantele cu eternitatea. Nu cu idei se fac versuri, ci cu cuvinte si muzica, afirma autorul Divagatiilor in conferinta de la Oxford si Cambridge,: Pun, pe riscul meu estetic, aceasta concluzie : ca Muzica si Literele sint fata alternativa aici largita spre obscur ; scinteietoare dincolo, cu certitudine, a unui fenomen, singurul, il numii, Ideea. Unul din moduri inclina spre celalalt si disparind aici, reapare cu ad,augiri : de doua ori se desavirseste, oscilind, un gen intreg" Punct de vedere identic la Rimbaud, care cauta muzica, nu sensul cuvintului. Mallarme, traducator (ca si BaudelairE) din Edgar Poe, e preocupat de misterul provenind din multitudinea de acceptiuni posibile a termenilor ; mai mult : de sintaxa plurala", cu multiple solutii, rezultind din ignorarea punctuatiei. Noi relatii intre cuvinte, deci noi perspective si asociatii imprevizibile, apte sa incite fantezia cititorului. Iata de ce, adresindu-se lui Ed. de Goncourt, autorul Dupa amiezii unui faun se pronunta, in 1893, pentru un simbolism ocult, aproape magic, pentru care initierea cere un lung exercitiu : Un poem este un mister, caruia cititorul trebuie sa-i gaseasca cheia".

Din aceasta perspectiva un epigon, Josephin Peladan (adus sa conferentieze in 1898 la Ateneul RomaN) impinge lucrurile spre esoterism. Transparentei, Mallarme ii pre-fera sugestia muzicala cu precizarea ca asezarea tipografica" din Un Coup de des, nu e imediat sensibila decit aceluia care poseda .oarecare familiarizare cu partiturile de orchestra". Suportul gindirii estetice a lui Mallarme, care traieste intr-o izolare orgolioasa, e violent idealist, antirealist. Nimic din existenta concreta, istorica, ci retragere intr-un spiritualism glacial. Nici contururi, nici forme obiective, ci un univers singular, rezultat al unei viziuni analogice, cu o continua preocupare de a taia legaturile cu umanitatea tangibila. Nostalgia Frumosului pur, incontingent, devine drama. Prin urmare poezia tinde spre esente, inlaturind lucrurile pentru a se ridica (hegeliaN) la Idee. Limbajului muzical, misterios, ii revine explicarea orfica a Pamintului, care e singura datorie a poetului si jocul literar prin excelenta". Simbolul (de fapt un sistem de analogii incantatoriI) e o modalitate de a transcende spre invizibil si abstract, intr-o zona a ideilor pure. Lebada dintr-un sonet mult comentat trece printre zapezi, intr-un exil inutil". Primul vers : Le vierge, le vivace et le bel aujord hui", e o mica uvertura la un spectacol in care cuvintele toate albe", cum remarca N. Davidescu; sugereaza polifonic imersiunea in imaterial.

Poezia cu chei necunoscute, solicitind efortul intelectual, nu caracterizeaza in totalitate pe Mallarme, care in Dupa amiaza unui faun sau in Mormintul lui Edgar Poe este accesibil. Ideile lui despre caracterul mistic al frumosului sint categoric la antipodul contemporanului Hugo. Un articol din 1862, Erezie artistica: Arta pentru toti, rezuma norma aristocrata pe care a practicat-o. insa Mallarme ramine, prin citeva poeme, un creator de capodopere si promotor al unei directii in simbolism, cu profunde consecinte in lirica ermeticilor din perioada interbelica.



Antologia lui Verlaine Les Poetes maudits (1884), reeditata cu amplificari peste patru ani si romanul lui Huysmans A Rebours (1884), in care prin eroul central, Des Esseintes, se face, voalat, elogiul lui Mallarme, indica interesul pentru noul val. La Teatrul de arta, creat de Paul Fort in 1890 se incearca (dupa experienta de la Teatrul libeR) adaptari dupa poeme de Rimbaud, Mallarme, Laforgue. Ulterior, se monteaza piese simboliste de belgienii Maeterlinck si Lerberghe.

La sfirsitul secolului, rasunetul public al afacerii Drey-fus" demonstra necesitatea unei literaturi sociale. Simbolismul intra in declin. Poeziei i se solicita intoarcerea la concret, de care zelatorii lui Mallarme se indepartasera. Repudiind simbolismul, prin 1891 Jean Moreas intemeia o directie neoclasica : Scoala romana", urmat de Ernest Reynaud, viitorul autor al lucrarii La Melee symboliste (1918 1923) si de altii, intre 1900 si 1920 se manifesta a doua generatie simbolista, dar curentul e mort. Paul Fort, Francis Jammes, Paul, Va-lery sint contemporani cu D. Anghel, Stefan Petica, Iuliu C. Savescu. De la 1897, se vorbeste de jammism", ca reactie antiintelectualista. Francis Jammes, retras in Pirinei, in simplitatea naturii, reprezinta revenirea la lirism, in forme voit naive. Alt naturist", poet si prozator, e Henri de Regnier. in acesti ani, Remy de Gourmont (fondator al raspinditului Mercure de FrancE) e, cu ale sale Promenades litteraires (1904 1913) principalul critic simbolist.






Poeti belgieni de limba franceza adauga simbolismului nume importante, dar si trasaturi particulare, cu repercusiuni in alte literaturi. Flamandul Georges Rodenbach, din care traduce N. Iorga, e un contemplativ, sensibil la ritmul existentei calme. La Emile Verhaeren (mult tradus in romanestii, de la Elena Farago pina la Radu BoureanU) latura meditativa, mistica si pesimista, se estompeaza, lasind sa apara tumultul citadin (Orasele tentacularE), uzinele, garile, porturile, fantasticul nocturn, dar si grandiosul marin (La mer tragique et incertaine"), padurile torturate de furtuna * exprimind : le spasme universel des choses". in locul reveriei nedefinite, Fortele tumultuoase. Cu o conceptie confuza despre simbolism, pentru Ovid Densusianu tumultul" lui Verhaeren (ucis de un tren in gara Rouen in 1916) reprezinta curentul in totalitate, de aceea la opera lui trebuie sa ne referim de atitea ori-, cind e vorba sa urmarim progresele poeziei in ultimele doua decenii" (Sufletul latin, II, p. 29). Alt reprezentant din tripticul marilor poeti e Maeterlinck, care, degajat de pesimismul cu tente mistice, se orienteaza spre simbolismul magic in genul Novalis (Le Tresor des humbleS). Operind cu abstractiuni (Incognoscibilul, Inconstientul, SubconstientuL), teatrul simbolist al lui Maeterlinck sta partial in dependenta filozofiei spiritualiste. Dupa libretul Pelleas si Melisande (1892), Debussy compune muzica. Succes european avu feeria Pasarea albastra (1908), jucata la Peter-sburg si Moscova.

Dintre inovatorii belgieni mai fac profesie de simbolism : Charles van Lerberghe, Max Elskamp, Albert Mockel si altii. Sub directia acestuia din urina aparea in 1886 revista La Wqllonie, in care, in acelasi an, Macedonski figureaza cu patru poezii in franceza. Ulterior, intr-un articol, In pragul secolului (1899), poetul roman isi aroga calitatea de a fi intrevazut din vreme" poezia viitorului. Maeterlinck, Rodenbach, Verhaeren, Giraud, Franz Eli, Fernand Severin si altii inca ) cei patru intii citati, astazi deja ilustri au avut onoarea, impreuna cu mine, sa ia parte acum 12 ani la miscarea provocata din Liege de revista Wallonie, al carei energic si valoros director era dl. Albert Mockel, unul dintre distinsii colaboratori actuali ai marii reviste parisiene Mercure de France" (Opere, voi. IV, Articole literare si filozofice, ed. Tudor Vianu, p. 110). O alta revista belgiana, L Art moderne, se pronunta deschis pentru arta sociala.

Un lucru e clar. Nu exista o doctrina simbolista unanim acceptata ; prin urmare fiecare poet important reprezinta numai o latura. Mai potrivit e sa se vorbeasca de un spirit simbolist, in limitele caruia citeva trasaturi au o relativa frecventa. Decadentismul, zice Pierre Martino, constituie prima manifestare a spiritului simbolist (Parnasse et symbolismE). Blazati, abulici, unii realmente bolnavi, cuprinsi de disperare, se retrag in propria tristete, altii exprimindu-si, poate dupa un sonet al lui Verlaine, regretul pentru rafinamentul decadentei romane, dezgustul de actiune, placerea lincezelii. Literatura careia spiritul meu ii cere voluptatea, va fi poezia muribunda a ultimelor momente ale Romei", declara Mal-larme intr-un poem in proza. De remarcat, la cei din prima categorie, distantarea-protest de realitatile orasului capitalist. Tristan Oorbiere,, cu obsesia mortii, Jules Laforgue, de un pesimism negru, Albert Samain, reflexiv, toti tuberculosi, sint decadenti la modul in care se comporta in literatura romana Iuliu C. Savescu, D. Iacobescu, G. Bacovia. intr-un celebru sonet de Baudelaire, Correspondances, simbolistii au vazut nu numai o invitatie la simboluri ; poetul Florilor raului le revela un sistem de relatii tainice cu natura, templu cu pilastri vii". Poetul devine un fel de camera de rezonanta, receptacol ultrasensibil. intre Natura (cu paduri de simboluri") si Individ se stabilesc confuz" acorduri sensoriale, convertite in stari sufletesti. Astfel de corespondente (Al. Philippide le traduce exact : corespunderI) duc prin analogii succesive la o misterioasa integrare in ritmul universal. Cu alte cuvinte, natura, fluida, in perpetua miscare, devine propulsoare de stari de constiinta :



L homme y passe a travers de forits de symboles

Qui Vobservent avec des regards jamiliers.



Comme de longs echos qui de loin se confondent

Dans une tenebreuse et profonde unite,

Vaste comme la nuit et comme la clarte,

Les parjums, Ies couleurs et Ies sons se repondent".



La simbolistii de tip mallarmean, intre care Vielle-Griffin, Stuart Merril si altii, accentul cade pe interferentele dintre lucruri, acestea constituindu-se intr-o sinteza abstracta : profonde unite". Ideea provine de la straniul Swederuborg si-i era cunoscuta lui Gerard de Nerval. Nu fara legatura, sub raportul perceptiei estetice, este wagnerismul, modalitate de a sublinia unitatea dintre senzatii in vederea unei imagini totale. De la Wagner, ale carui teorii atrag atentia lui Baudelaire, s-a vorbit de sinestezie : sugestia multipla trebuie sa actioneze prin toate mijloacele (cuvint, sunet, cromatica, miscarE), arta fiind o sinteza. Un studiu de Edouard Schure (Le. Drame musteai, Richard Wagner, son oeuvre et son ideE) confirma din 1875 penetratia teoriei. Un deceniu mai tirziu aparea Le Revwe Wagnerienne. Mallarmeenii sint toti admiratori ai lui Wagner.

La multi simbolisti, versul liber e o alta nota comuna. Jules Laforgue, mort in 1887, si Gustave Kahn trec drept promotori ai versului liber, degajat de constringeri prozodice, in realitate, ideea unui vers fluid, suplu, urmind pulsul emotiei, e o inovatie romantica (Mendes o atribuie germaniloR) iar Victor Hugo nu poate fi omis. Argumentele lui Gustave Kahn din La Revue independante (1888) au gasit sustinatori : ritmul psihologic, tradueind miscarile ideii si sentimentului, cistiga prin dislocarea frazei fata de ritmul mecanic, pur retoric. Inovatia a ramas in picioare, raspindindu-se, ajungind un element cistigat in cadrul tehnicii poetice modeme. Cu poezia Hinov din 1880, Macedonski se considera precursor si in acest domeniu, dar nu persevereaza, probabil neconvins, in timp ce Stefan Petica, Iuliu C. Savescu, ulterior Ovid Den-susianu, Ion Minulescu, G. Bacovia ii dau o intrebuintare mai mult sau mai putin larga.



Pe cind romanticii s-au oprit observa Ovid Densusianu la principiile ritmice pe care se intemeiaza si clasicismul, admitind numai unele libertati in alcatuirea versurilor, simbolistii au schimbat fundamental aceste principii. tJna din achizitiunile cele mai insemnate ale poeziei noua este introducerea versului liber, la baza caruia sta conceptia ritmurilor mai variate, mai vii, de mai multa spontaneitate, de nuantari mai subtile, de redare mai expresiva a complexitatii starilor sufletesti. Versul liber a adus in estetica literara o revolutiune ce lasa departe ceea ce au realizat romanticii si, deci, in aceasta privinta da-torim simbolistilor mai mult decit tuturor care in secolul trecut s-au (jindit sa aduca unele inovatii literare" (Sufletul latin, I, p. 03).

Mai mult decit exprimarea analogica" (neutilizata de totI), decit versul liber, decit reactiunea impotriva realismului (si acestea necaraeteristice tuturoR), muzica vaga ar fi, cum s-a remarcat (E. Lovinescu, D. MicU), principalul liant al simbolismului. O precizare in legatura cu E. Lovinescu, facuta de Lidia Bote, apropie problema de solutia rezonabila : AĞMuzicalitateaAğ constituie o nota fundamentala, dar ea nir defineste intreg continutul simbolismului. Acesta este mai larg, cu implicatii si in domeniul ideologic, al esteticii, psihologiei si cunoasterii, pe care E. Lovinescu nu pare sa le ia in consideratie" (Simbolismul romanesc, 1966, p. 21).

Panorama simbolismului european confirma diversificarea prin trasaturi ce fac dificila alaturarea unui Verlaine tragic, geniu dezordonat, de Mallarme ; aceea dintre Laforgue si freneticul D Annunzio, partizan al unei literaturi ,,de exceptie". Nonconformismul, fronda antiburgheza coexista cu decadentismul. Decadenti sint in Rusia, in etapa 1907 :1917r diversi novatori care-si spun simbolisti, imaginisti, acmeisti sau apartin de grupul Fratilor Serapion". De la pesimism si nevroza, Verhaeren, influentat de idealurile socialiste, evolueaza spre ceea ce s-a numit simbolismul umanitar", in maniera ,,cu totul obiectiva", poezia de acest gen devenind echivalentul unor tratate de sociologie pe care n-a indraznit sa le scrie" (Remy de GourmonT). Albert Mockel il defineste poet al energiei". De o abatere de la vagul" simbolist la o problematica sociala se poate vorbi si la altii, in unele cazuri cu accente de revolta deschisa. Rusii Valerii Briusov si A. Blok se integreaza dupa Revolutie in Partidul Comunist ; maghiarul Ady Endre, romanii G. Bacovia, Mihail Saulescu, Emil Isac abjura, fie si pasager, subiectivismul acut.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2018 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.