Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





LUMINA, LINA, - Titlul poeziei - comentariu :: Lumina Lina de Tudor ARGHEZI



Tudor ARGHEZI Lumina Lina
Tudor Arghezi (1880-1967), scriitor interbelic, este un inovator al limbajului artistic in poezie. Pornind de la forta cuvantului, el creeaza o alta maniera literara, cunoscuta sub denumirea de "estetica uratului". Inovatia stilistica argheziana consta in revalorificarea cuvintelor, carora le da noi sensuri, in ideea ca acestea sunt atotputernice, pot schimba esenta universului, conceptie care constituie arta poetica a lui Tudor Arghezi.

Conceptul de arta poetica exprima un ansamblu de trasaturi care compun viziunea despre lume si viata a unui autor, despre menirea lui in univers si despre misiunea artei sale, intr-un limbaj literar care-l particularizeaza.

Poezia "Lumina lina" este o arta poetica argheziana, deoarece exprima aspiratia poetului pentru atingerea idealului absolut in creatie. Altfel spus, crezul lui Arghezi este acela ca artistul, creatorul de frumos este dominat de setea de a atinge perfectiunea.

Poezia "Lumina lina" de Tudor Arghezi a fost publicata in volumul de debut "Cuvinte potrivite" din 1927 si constituie una din creatiile care exprima arta lui poetica, alaturi de "Testament", "Ruga de seara", "Cuvant" si altele. -

Titlul poeziei este o metafora care sugereaza aspiratia poetului spre atingerea perfectiunii prin creatie, fiind alcatuit dintr-un substantiv nearticulat, "lumina", determinat de un epitet sugestiv, "lina". Metafora titlului este inedita si prin aliteratia LJ, care are o puternica forta de sugestie in ilustrarea profunzimii starilor lirice, a asezarii eului liric intr-o liniste interioara a regasirii de sine. Structura, semnificatii, limbaj artistic Poezia "Lumina lina" de Tudor Arghezi este alcatuita din patru catrene (strofe de catre patru versuri - n.n.) si exprima aspiratia spre ideal, spre absolut, pentru a carui implinire artistul este capabil de sacrificiul suprem.



Metafora care il simbolizeaza pe poet este albina, aleasa de Arghezi pentru cateva trasaturi sugestive: menirea de a poleniza sugereaza misiunea poetului de a crea si de a raspandi arta, harnicia ilustreaza truda artistului, delicatetea exprima sensibilitate interioara, frumusetea ca simbol pentru arta.

Strofa intai incepe cu o adresare directa printr-un vocativ determinat de un epitet prin inversiune, "usoara zburatoare". Personificata, albina se afla intr-o situatie dramatica, exprimata de contrastul verbelor la gerunziu - "Zacand aci, pe-o margine de drum, / Si nu dormind intr-un polen de floare" si amplificata de metaforele care sugereaza posibila fericire, daca idealul ar fi fost atins -"invaluita-n aur si parfum?".

Strofa a doua continua adresarea directa si argumenteaza dramatismul situatiei din prima strofa, albina-poet nu a ascultat sfatul dat de "vantul de la stup", ci s-a lasat dominata de patima pentru ideal, ilustrata de o metafora foarte sugestiva: "Te-ai aruncat in plasa verde-a zilei". Consecinta nefasta nu intarzie sa se arate si ea cade rapusa de propriul ideal: "Si darurile-acum, ale zambilei, / Puterile-amortite ti le rup".



Strofa a treia ilustreaza, tot prin adresare directa, tristetea sfasietoare a esecului, a neputintei de a atinge absolutul: "Voind sa duci tezaurul de ceara, / Te prabusisi din drumul cel inalt". Compasiunea poetului este patetica si afectiva pentru sacrificiul facut din setea mistuitoare a perfectiunii creatiei, intr-o solitudine deplina: "Cine-o sa vie, trupul tau de-afara / Sa-1 caute si-n jur sa sufle cald?". Interogatia retorica din final este deprimanta, pentru ca nimeni din afara nu poate opri patima distrugatoare a idealului de creatie.

Concluzia poeziei este ilustrata in ultima strofa, simbolizand ideea ca omul care aspira catre un ideal de neatins este devorat de aceasta patima mistuitoare: "Cu aripa-n tarana si in vis, / Strange la piept comoara ta deplina". Ultimele doua versuri exprima veneratia poetului si admiratia pentru capacitatea unei fiinte superioare, simbolizate de vocativul "frumoasa mea albina", de a se sacrifica pentru implinirea idealului absolut. Epitetul in inversiune accentueaza trasaturile exceptionale ce caracterizeaza fiinta deosebita, pentru care poetul isi declara, in mod direct, sentimentele profunde - "Cat te iubesc, frumoasa mea albina". Melancolia plina de admiratie a poetului este exprimata in ultimul vers al poeziei, pentru faptul ca fiinta superioara, simbolizata de albina, a avut forta de face sacrificiul suprem in numele idealului imposibil de atins de un muritor.




Prozodia. in strofele unu si trei rima este incrucisata, iar in strofele doi si patru rima este imbratisata. Masura versurilor este de 10-11 silabe, distribuite simetric in cele patru catrene.

Poezia "Lumina lina" este reprezentativa pentru originalitatea creatiei argheziene, fiind innobilata cu puternice si profunde accente filozofice, ceea ce face ca poezia sa capete, totodata, aspect de meditatie si elegie. Ideile superioare ale crezului artistic privind aspiratia poetului spre implinirea idealului absolut, incarcate de nostalgie si tristete, patrunse de o profunda meditatie filozofica, argumenteaza ca poezia "Lumina lina" de Tudor Arghezi este o arta poetica.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.







Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.