Inorogul si dreptatii bizuit, si datului cuvant si giuramant sprijenit fiind, dupa ce cea de obste faclie lumina supt umbre isi duce si fata pamantului cu braul intunerecului sa incinge, din varvul muntilor la locul locul numit in prundis sa cobori, unde nu dupa multa vreme si Soimul viind, cu cinste si cu plecaciune ii dede inchinaciune. Catr-aceasta cadzute teremonii si cinstese plecaciuni, precum din chipul dinafara, ase din sufletul dinluntru aratand, tand pe sine norocit, tand ceasul impreunarii fericit si de buni chedzi numiia, de vreme ce de impreunare dorita ca aceasta si de pofta spre carea de multa vreme inima ii salta, lipsit si neinvrednicit n-au ramas. Asijderea, tuturor cerestilor multemita facea, pentru caci sanatos si de toata grijea pizmei neprietinesti neatins si nebetejit pre Inorog vede. Dupa aceasta cu multe chipuri sa arete siliia, precum macar ca din porunca stapaneasca impotrivnic a fi s-ar fi vadzut, insa amintrilea pururea cu bun gand si cu chiara inima catra dansul au fost si ieste.
Deci pre o parte ca o sluga, celea ce slugii credincioase s-ar fi cadzut a ispravi au vrut si s-au nevoit, iara pre alta parte ase lucrul au cumpanit, ca nici stapanului sau viclesug sa faca, nici dupa porunca nedreapta dreptatea sa calce (ca atuncea numai schimosirea slujbei ieste laudata, cand pentru voia dreptatii voia stapanului sa calcA). Ce ca ce cu nedreptate si cu rautate s-ar fi poruncit a sa face, aceiasi cu cinste si cu dreptate din uraciune spre dragoste si din vrajba spre pace a sa intoarce au silit si precum buna si vartoasa nedejde are, dzicea, ca ce cu amara neprietinie s-au inceput, aceia cu dulce fratie sa sa istovasca si sa sa plineasca (ca precum caldura soarelui din grauntele putredzite spicele verdzi a odrasli face, ase sufletele intelepte din imputita vrajmasiie frumos mirositoare a dragostii flori a razsari prefaC).
Catra acestea si Inorogul celea ce sa cuviniia priimiri de inchinaciuni ii da, buna-i socoteala si a sufletului oranduiala ii lauda si cu tot feliul de cuvant dulce si cuvios data-i cuceritura ii lua. In scurt, la incepatura dialogului intre dansii sosira si unul de altul pricine vrajbii, carile si pentru ce ar fi fost, a intreba incepura, Inorogul intrebarea intr-acesta chip inainte puind: ,,Toate lucrurile firesti cate soarele vede, lumineadza si incaldzeste, fara pricinitoriul clatirii lor nu numai a nu fi, ce asesi nici a sa gandi pot. Una numai si aceia singura sloboda voia muritorilor ieste, carea fara nici o pricina si fara alta indemnare a sa hirisa clatire are si singura sie si clatitoriu si clatire a-si fi si a-si face poate. Catra carea macar ca dinafara viitoare spre clatire-i indemnatoare multe si in multe chipuri a i sa adaoge si spre plecarea intr-o parte, tragatoare, impingatoare, asupritoare, radicatoare, lesnitoare, ingreuitoare, iusuratoare, latitoare, stramtatoare si altele asemenea acestora a-i vini si a i sa tampla pot.
Insa orice ar fi fapta de facut, de bine sau de rau, de scadere sau de folos, a o ispiti, a o cerca, a o afla si intr-o parte clatirea a-si alege singura sie stapanitoare si in toate volnica ieste, atata cat vadzind si intelegand binele, din volnica voie raul a urma, a alege si a face poate. De pre care lucruri intr-aceasta mare si puternica monarhie carea in pieptul muritorilor sa cuprinde, doaa chipuri sau, mai adevarat sa dzic, doaa tipare a doaa chipuri a avea aievea si tuturor cunoscut a fi poate. Adeca unul mai mult decat firesc si oarece ceresc si dumnadzaiesc, iara altul mai gios si mai putin decat firesc si oarece ceriului si firii impotriva. Cel dintai binelui, cest de pre urma raului insotitoriu si urmatoriu si asesi de tot mostenitoriu si purtatoriu ieste. Ca amintrilea, dinafara clatitoriul in voia sloboda putere si biruinta de ar avea, nici voia sloboda sloboda ar fi, nici de bunatate lauda, nici de rautate hula cu dreptul i s-ar cadea. De unde sa arata ca intre muritori obiceiul voroavii si deprinderea limbii in zadar ieste, cu carea incotro voia din voia ei sa sa fie poharnit vrand, sa ne instiintam. Carea ar fi fost a clatirii pricina a intreba ne-am obiciuit si pentru ca zugravala rautatii sa acoperim, puterea voii slobode intr-un chip cu alta zugravala, asesi de tot tagaduim. Ce oricum ar fi, gresala invechita chipul negreselii luand, dupa invechita obiciuire, dzic, vrere-asi si asi pofti, iubite priietine, ca sa pociu sti, acestii asupra mea vrajmase si de cap goana, carea si ce i-ar fi fost pricina? Si de nu toata rautatea din singura voia si inima muritorilor purcede, alta, cand, cum, ce, si pentru ce sa fie fost?"
Soimul raspunsa: ,,Celea mai vechi si mai de demult incepaturi cum ar fi fost nici a le sti, nici stiute a le grai pot (ca precum nu toate avutele folositoare sint, ase nu toate stiutele vorovite vreun folos aduC). Iara din cat si a sti si a grai pot, din ceste mai de aproape ieste aceasta, ca jiganiia cu talpa de gansca, cu coltii de stiuca, adeca Vidra, vulpea pestelui si pestele vulpii, mai denainte pana din monarhiia dobitoacelor si a tuturor jiganiilor a sa izgoni, in mare dragoste si prietesug cu Corbul sa avea, atata cat, cand Corbul din varvul copaciului crangaiia, Vidra din fundul paclei raspundea, si cand Vidra soldzii pestelui inghitiia, grumadzii Corbului simtiia (caci adevarata dragoste capetelor funii
sa asamana, ca cand unul intr-o parte s-ar trage, altul neclatit a ramanea nu poatE). Deci Vidra, epitropiia pre acele vremi tiind, de pururea jaloba si grele pari catra Corb trimitea, precum Inorogul, Filul, Lupul, Pardosul, Rasul, Veverita si inca alte cateva din jiganii ascultarii si stapanirii ei nu vor sa sa supuie, ce in tot chipul statul monarhiii sa tulbure si tot trupul publicai spre razsipa sa aduca imbla.
Deci Corbul, de unele ca acestea audzind, sa tulbura si cate un priietin pentru un priietin pofta si cererea ce i-ar fi fost a-i plini si a-i face siliia si pre priietinii ei priietini, iara pre nepriietinii ei nepriietini ii tinea si-i avea. De unde (dragoste si prietesugul numai catra un chip spre multe chipuri ura si vrajmasie au scorniT), si ase, pre cat a mea slaba socoteala a agiunge poate, incepatura racelii si impotrivirea inimilor sa sa fie scornit socotesc." Inorogul: ,,Aceasta foarte bine am inteles-o si, precum dzici, ase ieste. Numai inca mai dintr-adanc incepatura lucrului a sti ti sa cade. Ca precum mai sus t-am dzis, toate clatitele firesti, pricina clatitoare fireasca cearca. Iara in faptele voii slobode nu pricinile clatitoare, ce a caror clatite pricina clatitoare sa fie fost sa intreaba." Soimul: ,,Foarte cu draga inima asi pofti ca pentru acesta lu cru mai intr-adevar sa ma instiintadz".
Inorogul: ,,De vreme ce ase cu sete pentru radacina lucrului acestuia a te instiinta poftesti, dinceput a ti-l povesti nu ma voi lenevi. Insa pre cat lungimea istoriii ar pofti, scurtimea vremii mana nu-mi da, caci iata si catava parte a noptii au trecut si pre aceasta vreme cinesi la ale sale a sa afla s-ar cadea (caci multe si in multe chipuri sint sigetile si nalucirile noptilor tacute, carile prin intunerec imbla si vajaiesc, iara in lumina lovasc si ranesC). Deci pre cat mai in scurt voi putea si in putine cuvinte toata lungimea si latimea povestii a cuprinde ma voi nevoi.
Vii sti dara ca odanaoara Monocheroleopardalis din toate jiganiile pamantului mai vestit si mai ales era (nici de alcatuire a atatea numere intr-un nume te mira, caci mai pre urma si aceasta taina vii intelegE), a caruia vrednicie, macar ca lumii stiuta ieste, insa intr-acesta chip numele, slava si puterea adaogand, pana intr-atata au crescut. Acesta din parintii sai oaie zamislit si nascut era , deci intai, si la chip si la fire, mielusel. Iara dupa ce la mai mare varsta crescu si in toata turma in fruntea a tuturor aretilor iesi, impotriva a caruia, a sta sau in cap a sa lovi, nici un berbece sa putea afla si carile prin necunostinta precum impotriva ii va putea sta i sa parea, deodata numai ispita puterii fruntii facea, ca a doa lovitura nici astepta, nici mai suferiia. Ase el toata turma decat pastorii mai bine pascand si otcarmuind, un lup vrajmas si lacom din fire, dara de foame inca mai vrajmas si mai cumplit facut, cu mare rapegiune si cu falcile cascate totdeodata pre berbece sa-l farame, sa-l spintece si sa-l inghita vrajmas viniia.
Berbecele, vadzind pre lup ase de cu mare rapegiune asupra viindu-i si acmu vremea in desara, cand dzua cu noaptea sa ingana, fiind, pre lup unul din areti sa fie si dupa obiceiu precum in capete sa sa lovasca vine, socoti. Intr-aceasta socoteala berbecele aflandu-sa, din toata groaza si frica lupului afara era si ase in tampinare-i fara nici o spaima iesind, ca pre un arete, ase de chibzuit si de tare in frunte il lovi, cat poftorire a mai face nu mai trebui, de vreme ce coarnele prin tidva capului lupului patrundzind, fruntea zdrumicandu-i, crierii afara ii varsa. Lupul intr-acesta chip vartos lovit si ranit, fara de a doua razsuflare, viata pre moarte isi schimba. Aretele mai tardziu vitejiia ce facusa cunoscand, carea macar ca din tamplare fusese, insa indata duhurile cele de arete ce purta isi schimba si pana in dzua din oaie in jiganie si din arete in lup sa muta. (Ca tamplarile fericirii la cei mai multi obiceile firii a muta pururea s-au vadzuT). Ase berbecele preobrajenie ca aceasta luand, indata din neamul sau razletindu-sa, dupa firea lupilor codrii, campii si muntii a cutreiera incepu si multa vreme a vietii sale intr-acesta chip in streinatate imbland si petrecand , odanaoara la loc ca acela a nemeri i sa tampla, unde decat toate jiganiile mai multi pardosi sa afla. Acolo nu dupa multa vreme, ce sa vanedze si cu ce viata sa-si sprijeneasca neavand (caci multimea pardosilor pre altele asesi de tot imputinasE), cu dansii de lupta a sa ispiti incepu. (Ca pofta biruintii toate ispiteste si nevoia toate invata, ales in primejdiia vietii lipsa sosinD). Deci asesi din ispita dintai, lucrul cu fericire si dupa voie a vini i sa tampla, de vreme ce intaiasi data cu cel mai mare si mai groznic pardos de lupta sa apuca, pre carile, dupa multe nevoi si nu cu putine a vietii cumpene si primejdii, il birui si-l omori. A caruia duhuri indata luand, precum din arete lup, ase din lup pardos sa facu. Dupa mare si primejdioasa biruinta ca aceasta, pardosul mai inalte si mai puternice duhuri in sine simti, carile in trupul si pieptul pardosului de incaput nu era, si ase, de ispita, spre lupta leului sa apuca (ca toate in lume de sa si cuprind in hotarale sale, iara pofta a cinstei mai mari si a biruintii mai tari, nici in lat campul a tot pamantul, nici inalt muntele a tot locul a sa opri sau a sa indestuli poatE). Ce leul prea vartoasa si puternica jiganie fiind (precum poti cunoastE), nu pre lesne ii fu duhurile a-i lua, caci adese si mai in toata vremea ispita monomahiii facand, in carea macar ca nu sa biruia, insa nici titulul biruintii a lua putea. Ase ei in toate dzilele la lupta, ca la o scoala, sa ispitiia si sa deprindea, pana cand pardosul pricepu ca nu alta ceva de la cea deplin biruinta il impiiedeca, fara numai iutimea picioarelor si sprintiniia carea leul in trupul sau purta. Ca de multe ori pardosul acmu mai dobandind biruinta, leul, cu iutimea dinainte-i i sa feriia si cu acesta chip cea desavarsita biruinta ii tagaduia. Pardosul, intr-acesta chip pricina neizbandii sale bine cunoscand, catra vartoase duhurile pardosului, grea greuimea filului si sprintina iutimea inorogului adaosa si mai cu de-adins cu ascutit si nebiruit cornul a monocherului intr-armandu-sa, intr-o lupta numai toata biruinta asupra leului dobandi, in carile indata si fara nici o impiedecare sa si muta (ca precum nuarii dupa vanturi alearga, ase duhurile dupa biruinte sa pleacA). Firi, duhuri si puteri ca acestea nascutul miel in sine strangand si alcatuind, in doaa hirise numere si le-au impartit; unul: Provatolicoelefas , altul: Monocheroleopardalis. Ce dintr-acestea cest mai de pre urma mai mult obiciuindu-sa, precum in nume, ase in fire Monocheroleopardal au ramas. Ase dara, toate firile intr-una botind, blandetea oii, intelepciunea lupului, cunostinta pardosului, greuimea filului, iutimea inorogului si vartutea leului in sine nebetejite si nesmintite le feriia si, din dzi in dzi inca mai adaogandu-le, la stepana cea mai de sus le inalta si le suia. Si ase, toata cinstea, lauda si puterea a tuturor jiganiilor dobandi. Deci jiganiile toate, de atatea vrednicii incungiurat si impregiurat vadzindu-l, cu un duh si cu o inima il rugara ca obladuitoriu, purtatoriu si despre tot impotrivnicul pazitoriu sa le fie. Monocheroleopardalis, prin catava vreme a tuturor viata in mana sa sa priimasca ferindu-sa, aceasta rugaminte a lor sa priimasca sa tagaduia. Insa pana mai pre urma pre cel ce luptele a atatea vrajmase jiganii a-l birui nu putusa, moale rugamintele infrangandu-l si umilite cuvintele induplecandu-l, dupa pofta lor il adusara (ca precum raspunderea moale frange maniia, ase rugamintea cu umilinta porneste crutareA). Carile a tuturor chivernisire in palma si a tuturor otcarmuire in sama luand, prin catava vreme cinstes, frumos, drept si cu intelepciune, cum sa cade, pre toate jiganiile si dobitoacele giudeca, indrepta, ocrotiia, paziia si stapiniia (ca atuncea publica infloreste si odrasleste, cand stapanii miluiesc si cearta in dreptate si supusii asculta si slujesc din dragostE). Ase cat in vremea stapanirii lui nici ochiul nepriietinului s-au veselit, nici budzele vrajmasului s-au zimbit, nici inima impotrivnicului s-au invoieseat. Ce precum cerestii (aH) de multe ori pemintestilor a zavistui s-au vadzut, ase si Monocheroleopardalis de sigeata lutului mai denainte de vreme neranit si de tamplarile tarnii nepravuit a ramanea n-au putut , de vreme ce inca in puterile firii sale fiind, in carile a multora nedejde si viata sa radzima, cu mare a tuturor paguba si nesuferita jele, catra cele de sus lacasuri s-au mutat , ca cel ce leu intre dobitoace de vartos sa lauda, leu intre stelele ceriului in veci sa luminedze s-au asedzat, in urma sa doi numelui sau mostenitori, pre Fil adeca si pre Inorog lasind. Deci la savarsitul lui a fi si la inceputul lui a nu fi, Filul (carile si de stat, si de varsta mai mare erA), pentru une pricini departe in muntii de la Grumadzii-Boului trimas era , a carii trimeteri pricini de povestea noastra abatuta fiind, a le povesti parasim (ca voroava nu in vremea si la locul sau, ca rafturile de aur in capul magariulul sa prinD). Iara Inorogul, acolea de fata aflandu-sa, toate supusele si nesupusele jiganii lor chivernisitoriu si stapanirii parintelui mostenitoriu a fi il aleasara si cu totii intr-o inima si intr-un glas in scaunul obladuirii il ridicara. Ce precum sa dzice cuvantul (ca fericirea grab nica curand obosestE), de vreme ce pe aceia vreme Vidra la locul prundisului, unde acmu noi sintem, a lacui sa tamplase, carea cu multe chipuri de lingusituri si cu a Corbului mijlocii in dragostea monarhiii pasirilor intrand. Corbului prin scrisori intr-acesta chip instiinta, ca, ,,de vreme ce Monocheroleopardalis dintre vii au lipsit si toata impiedicarea poftii noastre din mijloc s-au radicat, sa silesti si sa te nevoiesti, te rog, ca stapanirea asupra dobitoacelor mie sa mi sa dea. Iara eu voi face ca toata vita grasa si toata carnea saoasa domnului si stapanului mieu in mancare si tot singele cald si satios in bautura sa sa dea." Corbul, intai pentru cea din fire lacomie ce avea, apoi pentru caci nu putina pizma si zavistie asupra dobitoacelor purta, de vreme ce prin toata vremea a stapanirii lui Monocheroleopardalis, rar si mai niciodata cu odihna si cu ticneala starvurile cerceta si asesi singe cald sa bea sau carne proaspata sa manance in viata lui nu s-au invrednicit. Catra aceasta si alta pricina sa adaogea, ca fata Corbului, Mreana, la varsta casatoriii agiungand, pre talhariu chelariu Corbul socoti sa faca si Vidrii femeie sa o dea aleasa. Ase dara, Corbul, stiind ca traind Monocheroleopardalis, precum despre munti, ase despre campi, toate strajuite si pazite era, iara acmu el lipsit, precum sa dzice cuvantul (ca pre leul mort si soarecii sa catarA), indata tuturor dulailor de casa stire dede pentru ca cum mai curand si pre cat mai tare vor putea cu latraturi si cu brehaituri prin toate locurile spaima si groaza sa dea (caci dulaii cu Corbul de pururea insotire aveA). Dulaii indata toti muntii cu dealurile si toate vaile cu padurile de cehnituri si de schilalaituri implura, de a carora rau menitoriu, spurcate si gretoage glasuri, toate dobitoacele sa inspaimantara, si unele intr-o parte, altele intr-alta parte capetele sa-si crute o plecara (ca cand capul sa ameteste, picioarele dovedesc, si cand madularile buiguiesc, lipsa criirilor aratA). Ase dara, totdeodata iele imprastiindu-sa si fietecarea unde si cum putea amistuindu-sa si aciuandu-sa, atuncea Corbul vreme afla ca toate dupa reaoa sa voie sa faca si pre Vidra din balta in curte si din tina in scaun sa o urce, ca jiganiia in neam cu prepus tuturor dobitoacelor imparat si stapanitoriu sa fie (o, ceriu si paminte, au din nuari piatra si din cremene picaturi de apa vii sa scoti? Ca raman firile precum au inceput, precum toate sa cunosc la sfarsitul spre carile nazuiesC).
A Vidrii dara schimositura de stapanire ca aceasta facandu-sa, dobitoacele toate in toate partile prin catava vreme pribege si de la locurile si salasele lor streine petrecand, cele mai multe dintr-insele acmu vivorul instreinarii si holbura ratacirii nemaiputand suferi, capetele plecandu-si, cerbicea supt greu si aspru giugul tiraniii Vidrii isi plecara si cinesi pre la lacasurile lor sa inturnara (ca coliba in tarina sa si bordeiul in pamantul sau decat palaturile in streinatate mai desfatate si mai frumoase a fi so cotirA), fara numai Lupul si Pardosul (carii pre aceia vreme Monocheroleopardalului foarte credinciosi si de aproape priietini erA), din socoteala lor neintorsi, departe, in Tara Campilor, prin multa vreme ramasara, adeca pana la vreme stapanirii Filului. De care lucru, toata pasirea de singe varsatoare pre acesti doi mare pizma si manie avea. Inorogul, inca si de ai sai parasit si tiraniia Vidrii intarita si in toate partile intinsa si latita vadzind, sa scula si in muntii inalti, carii la Grumadzii-Boului sa afla, unde si Filul sa afla, sa dusa. Ce dintai pre la cetatea Deltii catava vreme locurile cercetand, in prundisul acesta sa asadzara. Vidra stiind ca stapanire in sila au apucat si cu tiranie ieste sa o tie, asijderea pre dreptii mostenitori intre vii stiind, ea viata cu tic neala sa duca nu va putea, cu fel de fel de amestecaturi catra monarhiia Vulturului si catra Corb ii paraia, insa toata para intr-aceasta sa inchidea, dzicand: ,,Filul si Inorogul vii ramaind, si voi, si noi viata cu lineste si stapanire cu slobodzenie sa pe trecem si sa facem nu vom putea, caci nu numai a mea, ce inca si a voastra nebiruita monarhie a tulbura si a o razsipi vor sili si rautatile lor una dupa alta ca valurile vor sa urmedze (ca marea nu de alta, ce de vant fata isi schimba, vantul vivor, vivorul hol bura, holbura furtuna, furtuna valuri, valurile primejdie vaselor si peirea celor din vase aducE)".
Corbul, macar ca in curanda vreme de spurcat lucrul ce facuse intr-ascunsul inimii sale rau sa caise, caci Vidra nu multa vreme la cuvantul dat s-au statut, nici casatoriia cu fata lui, Mreana, si rudeniia ce facusa din firea ei au mutat-o, ce, dupa cea hirisa si veche fire, mai mult pre ascuns decat la ivala imbla si mai cu drag prin fundul apelor decat la uscat sa primbla si ganduri impo trivnice impotriva Corbului fierbea. De unele ca acestea Corbul intelegand, de mare cainta si de grea dosada tare sa nacajiia, insa de a lumii rusine pentru lucrul ce lucrase aievea a sa cai si de impietrirea inimii ce avea pentru gresala ce gresisa de tot a sa pocai nu putea (ca inima in rautati ingrasata de gandul caielii sa vitioneste, iara cu pocainta sa omoarA). Ce cele ce Vidra impo triva-i facea, ca cum nu le-ar pricepe, cu ochiul cunostintei le tre cea (insa din inima pizmatare rabdarea cand izbucneste, atun cea rabdarea, nu vrednicie, ce rautate la vremea sa naste, ca tot pizmatariul din neputinta, iara nu din bunavoie rabdA). Cu o pri cina ca aceasta si a Corbului rabdare si ase adanca tacere sa spandzura, de vreme ce pre Vidra organul rautatii avand, supt numele ei pre cei ce i sa parea impotrivnici in toate partile-i go niia si in tot chipul fara nici o cale ii dosediia si-i pagubiia. In scurt, Corbul cu mana altuia serpele din borta a scoate siliia, dara in zadar. Ca Inorogul, precum mai sus s-au pomenit, in munti ducandu-sa, acolea pre Fil afla, cu carile sfatul obstiindu-si, lucrul pre o cale isi pusara si, nu dupa multa vreme, din dobitoacele si jiganiile imprastiiate, precat mai curand putura, la un loc le adu nara. De ciia la vrajitorii vremii aceiia margand, hrismul Pleonexiii de la capiste Epithimiii invatat foarte pre mulcomis le cantara:
In cindzaci de singeroase
Vom pre cele lacramoase,
Ochii umedzi sa le stergem,
La mosie sa ne mergem.
Vidra peste, Corbul starvuri
Cerce-n vartopi, nu prin varvuri
Sa sa urce fara cale
Si sa-si cate ale sale.
Vrajitorii Epithimii stihurile acestea citind si de cateva ori procitindu-le, talcul acesta sa fie intaleasara, adeca cindzaci de capusi (carile sint pungi de piiele cu singe implute pline de supt singele strein, jirtfa Pleonexiii vor sa aduca, pentru ca de supt tiraniia Vidrii si vrajmasiia Corbului mantuindu-i boadza, la mosie si sa-i duca si din nevoia robiii scotindu-i, voia cea rea si lacramile in veselie si bucurie sa le intoarca. Deci vrajitorii, jirtfa priimind, descantecul buiguirii le citira, cu carile intai pre Corb in som nul nesimtirii bagand, pe Vidra din scaun poharnira, carea, in legatura vrajii stapanit cunoscandu-sa, intr-acele parti mai mult zabava a face nu putu, ce indata, cu Mreana, fiica Corbului, si cu alalti ai ei rude, lindini, paduchi, lipitori si carcei, sculandu-sa, la garlele Grumadzii-Boului sa dusa. Iara Inorogul, din bunavoie pentru strajea in munti ramaind, pre Fil la mostenirea parintasca trimasa.
Corbul, de aceasta in stire luand, de mare manie cu urgie incins, cu bogatiia simat, de minte razlet, cuvinte laudaroase si duhuri ca focul de manioase a slobodzi incepu si ca acestea, ni in fata, ni in dos, cu mari ingrozituri dzicea: ,,Pentru ce Inorogul au scos cuiul pre carile eu l-am batut? Pentru ce Filul al sau s-au luat? si asupra gandului mieu gand au radicat? Ase? Lasa, ca le voiu arata si a cunoaste ii voi face eu ca a pasirilor monarhie ieste mai tare si vor pricepe ca Vulturul zboara mai presus decat toate trupurile, si precum Corbul cu glasul sau tot raul meneste si ispraveste vor intelege." Si ce mai mult, iubite priietine, voroava sa lungesc. Corbul, macar ca in capul Vidrai tot focul iadului a sa gramadi bucuros era, insa raul cuiva, carile cu mana lui nu sa ispraviia, precum razsipa in toata lumea sa face i sa parea, mai vartos ca in scaderea Vidrei adaogerea altora socotiia, de care lucru, vrajmasiia carea asupra Vidrii cocea, asupra Ino rogului si a Filului o bori.
Si macar ca la mijloc patru mii si septe sute de ani cu luptele din toate dzile au trecut, si nu putine singeroase jirtfe pre la capistele bodzilor si multe pre la nesatioase lacomiia vrajitorilor s-au varsat si s-au imprastiiat, insa Corbul de ce s-au apucat tot raul a plini nicicum ramasita n-au lasat, ca intr-adevar, precum rau din gura sa laudase, mai rau cu lucrul au savarsit, de vreme ce iarasi cu Vidra mana au dat (ca facatorii de rau spre raul mul tor buni cu binenele a unui rau a sa sluji obiciuiti sinT). Iarasi dulaii s-au intartat, iarasi ogarai s-au asmutat, iarasi coteii in munti si in paduri s-au bagat, iarasi in campi maiestriile, in dumbravi siltele si in rediuri mrejile s-au varsat, iarasi tot dobitocul au spariiat si in toate partile l-au imprastiiat. Si ase, sfarsitul tuturor tiraniilor si inceputul tuturor vrajmasiilor, iarasi pre Vidra, cu tiranie mai cumplita decat toata tiraniia, ca locul altuia sa tiraneasca si lacasul dreptului fara mila sa razsipeasca, au trimis-o.
Filul, de acestea intelegand, intai Lupului si Pardosului stire dede (caci acestea pre aceia vreme dreptatea feriiA), cari nu cu mica a vietii primejdie, din intinse mrejile tiranului scapand, iarasi la Tara Campilor pribegira. Inorogul, in munti precum si mai sus s-au pomenit, aflandu-sa in locuri tari si ascunse, in catava vreme aciuat s-au potolit. Asijderea Filul, la Grumadzii-Boului viind s-au asedzat, insa nu putine asuprele despre vrajitorii vremii trasa, de vreme ce Corbul cu toata nevointa sta, ca nu numai de hrana, ce asesi de viata sa-l lipsasca. Ce vrajitorii, intai de jir tfele vechi, apoi si de cele noaa voia boadzii Pleonexiii plecand, la ale sale sa marga voie ii dedera (ca mila Pleonexiii atuncea numai sa clateste, cand cele din fata mistuieste, iara de cele din dos in scurta vreme cu mai multul nedejduiestE).
Ase si intr-acesta chip, iubite priietine, Vidra tiraniia in mana vrajmasiii si vrajmasiia in dreapta tiraniii luand, de ciia Corbul aievea vrajba, la aratare neprietiniia si tot raul asupra Inorogu lui si a Filului a plini, catu-i negrul bobului a lipsi n-au lasat, ce dintaiasi data, toate dupa voie a ispravi neputand, vremea pastea, ca cand va putea, atuncea sa ispravasca. Ase, Vidra cu rautatea Corbului agiutorita si la epitropiia jiganiilor asedzata fiind, pe Batlan la garle pentru paza pe aceia vreme lasase. Carile nu dupa multa vreme pre Vidra de vicleana catra Corb o vadi, adeca pre cum cu mestersuguri viclene si cu mari si multe giuruinte de jirtfe minciunoase pre la usile vrajitorilor imbla, ca epitropiia pasiri lor sa tulbure si monarhiia sa le razsipasca.
Asupra parai acestiia si cateva jiganii de singe mancatoare so sira, intre carile mai de frunte Lupul, Ursul, Vulpea, Ciacalul si Strutocamila era. Acestea, incasi tiraniia-i a mai suferi neputand, in Tara Pasirilor, la epitropiia Corbului, fugira, catra carile mare si lacramoasa jaloba facand, intra-cesta chip dzicea: ,,Mare strambatate si greu pacat cu noi ai lucrat, o, in lumina ponegrit, Coarbe, de vreme ce iarasi in scaunul tiraniii asupra noastra vrajmasiia Vidrii ai radicat, jiganie carea nici in fire neam, nici in minte socoteala, nici in lucru vreun asedzimant statatoriu a avea poate (ca ce-i mai poftit? Stapanirea. Si ce-i mai cu greu? Stapanirea.), si cela carile pre sine neasedzat stie, stapanire cu asedzimant sa faca cum va putea? Aceasta dara, cu tiraniia ce face si cu lacomiia ce lucreadza, nu numai oile in munti si in paduri au imprastiat, nu numai caprile prin vai si prin vartopi au izgonit, nu numai boii, vacile si hergheliile cu foc si cu fier au ars, nu numai gainele de pene si puii de tuleie au zmult si le-au dzaciuit, ce acmu si soldzii pestelui sa radza si sa-l vanedze pe supt gheata va, dzicand ca firea ei de peste decat de carne mai priimitoare ieste, lucru carile de firea si de deprinderea noa stra prea departe sta. Deci acmu si noi ale noastre pustii para sind, de mare nevoie la menitoriu glasul tau am nazuit, ca iarasi cu sfatul si cu voia ta, pre tiranul acesta deasupra-ne sa-l radicam si iarasi pre stapanitorii mosneni la locu-si sa chemam. Caci nu mai intr-acesta chip socotim ca tulburarile si rascoalele acestea la asedzimant si la lineste a sa aduce vor putea (ca oala fierband si de mare fierbinteala peste margini dand, cu lingura apa van turand, deodata cevasi a sa stampara sa vede; iara stand focul neclatit, varsarea de tot a sa potoli preste putinta ieste; deci la infocari la carile vanturarea lingurii nu sporeste, potolirea si stangerea focului trebuiestE)." Corbul, si mai denainte cu para Batlanului asupra Vidrii atitat si acmu cu jaloba acestora inca mai intaratat fiind, cuvant le dede ca, pre cat va putea va sili, si din tiraniia Vidrii ii va mantui. Care pizma Corbul la adunarea dintai carea la cetatea Deltii s-au izbandit, unde pre Vidra dintr-imbe monarhiile au izgonit-o (precum la locul sau istoriia s-au pomeniT). Corbul dara atatea si atatea rautati si indrapniciuni precum sa fie facut si precum a multora razsipa pricina sa fie fost bine cunoscand, insa nici ase de pacat s-au pocait, ce cu aceasta pri cina mai mari si mai grele unul peste altul sa gramadeasca au gandit, de vreme ce patimasilor alt cuvant le da, iara in reaoa inima spurcat gand purta (ca rautatea inimii din fire rele, din rautate, rautate invata si din cercetare pizma si izbanda gatestE), adeca de pizma veche binele Inorogului si a Filului nicicum nu-l poftiia, iara de pizma noaa pre Vidra dintr-imbe monarhiile sa izgoneasca (precum au si facuT) si al triilea chip sa aleaga (pre cum la alegerea Strutocamilei s-au vadiT) au socotit. La carea cu ce mestersuguri spurcate si cu ce viclesuguri fara de lege s-au slujit pre larg la locul sau s-au pomenit.
Iara cele mai pre ascuns ce sa lucrasa pre scurt acmu sa ti le arat. Vii sti dara, iubite priietine, ca vadzind Corbul gresala ce cu Vidra facusa, apoi inimile jiganiilor cunoscand, ca asupra Ino rogului si a Filului staruiesc, impotriva aievea sa li se puie, so cotiia ca multe nevoi si grele galceve sa vor radica (ca cuvantul impotriva sabiia ascute, iara raspunderea lina frange maniiA). Si ase, pre Lup in taina chemand, dzisa: ,,Bine cunosc, o, priietine, ca multe nevoi si asuprele despre spurcata Vidra ati tras si inca multe asupra a va aduce, de va putea, sa gateste. Insa noi, pen tru ca gresala sa ne indreptam si pacatul sa ne rascumparam, impotriva si spre poharnirea ei, pre cat in mana ne va vini, cu tot sufletul ne vom nevoi. Pentru care lucru, o pofta am si eu de la voi, ca mijlocitori fiind intre noi si intre Fil si Inorog, pace sa alcatuim, si aceasta intru tot adevarul si curata inima sa fie (ca decat pacea zugravita, razboiul crunt mai curat si mai fericit iestE)." Acestea Lupul de la Corb audzind si precum din toata inima sa fie incredintandu-sa, sa bucura foarte si: ,,Acesta lucru foarte pre lesne sa va face, raspunsa, de vreme ce eu adeverit sint ca Filul si Inorogul dreptatii si pacii plecati sint si, indata ce cuvantul pacii din gura vor da, in inima pecetluit si tiparit le va ramanea. (Ca curat ascunsul inimii singur sie si icoana si oglinda-si ieste, in carea ce si cum ieste de pururea sa vedE). Si de vreme ce si a ta pofta spre a dreptatii chip s-au plecat si pa cea imbratasadza, pentru acesta lucru stire sa le facem si vii cunoaste ca cele de mine graite nu numai din dragostea carea catra dansii am, ce mai vartos dupa voia adevarului s-au grait. Insa pacea aceasta intr-aceasta a starui trebuieste, ca de acmu inainte Vidrii impotriva si lor intr-agiutoriu sa fii."
In putine cuvinte toata istoriia sa cuprindzi, o, priietine, pen tru pofta, legatura si ispravirea pacii s-au grait, s-au raspuns, s-au trimas, s-au intors si toate cele trebuitoare la mijloc puindu-sa, prin chipuri de credinta s-au ispravit si cu mari giuramanturi si blastamuri dintr-imbe partile tare s-au legat. (Ce la viclean pa rola dumnadzaiasca si basna poeticeasca tot o cinste aU), in care chip si Corbul in vreme ce giuramanturile cele strasnice sa facea, atuncea toate maiestriile viclesugului prin toate locurile isi intin dea si cu mari giuruinte de multe jirtfe pre la bodzi si pre la vrajitori ispitiia, ca pre o pasire, a cariia si numele, si traiul, si lacasul imputit si scarnav ii ieste, epitrop monarhiii dobitoace lor sa faca siliia. Poti sti si numele pasirii, o, priietine, ca Pupadza era, din Tara Gemanarii nascuta si in satul Furcai crescuta, si acmu, mai-mai in curtile funelor batranetele s-ar fi inchis de nu s-ar fi fost ase de timpuriu puturos duhul slobodzit. Ce de aceas ta agiunge si la cuvantul nostru sa ne intoarcem.
Corbului nici jertfele i s-au priimit, nici vrajitorii dupa placere i-au vrajit. De care lucru, socoteala intr-alt chip de rautate a-si muta i-au cautat, adeca pre proasta jiganiia Strutocamila in taina luand, cu multe magulituri si invaluituri o ispiti. Chipul, statul, faptul, im blatul si cautatul in multe ritoricesti tropuri laudandu-i, si precum firea spre valfa stapanirii sa o fie facut, dzicandu-i, s-au inselat, au credzut si ase si ea s-au cunoscut, saraca, precum la intrebarea ei frumos s-au pomenit. Unde Corbul cu siloghismul de vrednica ade verind-o, coarnele boului, coada paunului si cu penele lui inda torind-o, epitrop Leului si stapanitoriu dobitoacelor au pus-o. Unde si pana astadzi, cu minunea a toata lumea, stapaneste (ca de multe ori cel gresit nemerit si cel nemerit gresit iesE).
Asedara Corbul, o, priietine, organul rautatii, iara nu rautatea, nici pizma s-au schimbat, chipul neprietiniii, iara nu vrajba spre pace s-au mutat, de vreme ce la acea adunare carea intai la ce tatea Deltii s-au facut, nu dupa cum cuvant cu giuramant avea dat, nici dreptilor mosneni agiutoriu au fost (caci, precum stiut iti ieste, Filul inca acolea agiunsese si cu tine impreunare avuse se, catra carile singur tu mare priinta Corbului aratasesi, carea mai pre urma captusita au iesiT), ce cu tot mijlocul inimile ale altor jiganii dupa pofta sa sa le intoarca, cu feliu de fel de mestersuguri, au silit, pre unele cu infricoseri, pre altele cu sparieri, pre unele cu ingroziri si spaimantari, pre altele cu giuruinte si cu dari, siloghismul ce pentru Strutocamila la mijloc sa puie vrea, a priimi, vrand-nevrand, le-au silit si a invoi le-au facut. Care lucru, dupa cum stii, ispravindu-l, inca mai cumplita si mai vrajmasa goana asupra dreptatii au scornit, carea si pana astadzi, precum vedzi, sa traganeadza (iara a tot lucrul sfarsitul la ce iese vremea arata si norocul invatA). Acestea dara, o, priie tine, au fost pricinele si incepaturile si acesta au fost pricinitoriul si incepatoriul vrajbilor, rascoalelor, goanelor si razboaielor cari le intru monarhiia dobitoacelor si pana in dzua de astadzi sa lu creadza. Ce acmu, sfarsit voroavii puind, poftim ca nu alta a giu rui si alta a darui sa ne fii cunoscut, de vreme in proimiul voroavii scurtimea cuvantului fagaduiam, iara acmu oarecum toata lungimea istoriii prin cateva ceasuri am traganat. Insa iertaciunea acestii asuprele a dobandi pre lesne vom nedejdui, de vreme ce (a lucrurilor stiinta nu din parere, ce din chiara aratare sa naste, carea, dupa materiia ce are, potrivirea formii intelegirii cearcA) (ca voroava laconeasca la mestersug ieste laudata, iara materiia adevarul cu indelungata si chiara voroava a sa talcui, a celor neminciunosi si la voroava izvoratori lucru iestE)."
Soimul de acestea pre amanuntul bine intelegand, precum de dulce voroava Inorogului, ase de instiintarea adevarului, mult sa minuna si intr-acesta chip catra Inorog dzisa: ,,Vechiu si adevarat cuvant intre toti sa graieste (ca dreptatea toate biruieste si adevarul decat toate mai tare iestE), asijderea (strambatatea si lucratoriul ei pururea viptul caii sale mananca si bautura toap sacului sau beA). Ce dara intre stramb si intre drept, intre adevar si intre minciuna ar fi, de nu pemintenii, cerestii vor giudeca si vor alege. Ce acmu lucrul ramane ca dintr-aceasta a noastra dorita si nesatioasa impreunare vechile incepaturi a rautatii sa sa surpe si noaa temeliile bunatatii sa sa arunce (ca mutarea mintii, schim barea socotelii si nestarea cuvantului, numai atunci sint laudate, cat din rau spre bine si din vrajba spre dragoste sa intorC)." Inorogul dzisa: ,,(Inceputurile bune, o, priietine, din inima buna si neprepusa izvorasc, iara amintrilea, indointa inimii stand, indoite, intreite si in multe noduri impleticite si captusite din rost cuvintele ieS). De care lucru, a ma instiinta asi pofti: Aceste incepaturi bune, carile dzici la mijlocl sa punem, singur din tine vii sa le pui, au a le pune de la altii porunca si pozvolenie ai?"
Soimul raspunsa: ,,Intr-adevar ieste ca eu porunca ca aceasta si aievea pozvolenie de la mai-marii miei nu am. Insa inima a toatei noastre monarhii spre ce staruieste foarte bine cunosc, adeca, ca cu orice mijloc s-ar putea, lucrurile spre o asedzare si lineste sa sa aduca poftesc. Si de vreme ce adevarul de grait ieste, ca de nu de tot cu totii a goni s-au obosit, insa nici unul intre noi odihnit n-au ramas, si mai mult grijea din toate dzilele, decat goana din toate locurile, sudori de singe ne picureadza (ca osteninta clatirii sudori pe trup umedzeste, iara grijea neincetata vlaga inimii topestE). Inca catra acestea ieste si alta pricina carea spre ispita lucrului acestuia ma indeamna, adeca credinta carea Corbul in mine si in cuvintele mele are. Catra carile eu tot adevarul lucrului precum ieste aratand, fara nici un prepus, din gandul carile pana acmu asupra ta are, parasindu-sa, rautatea spre bunatate isi va pleca."
Inorogul dzisa: ,,Lucrul acesta, o, priietine, oarecum necred zut si peste putinta mi sa pare, ca precum din batrani stim (cor bul puii albi isi scoate, iara firea in negrimea lor ii intoarcE). Deci si Corbul batran in alb de s-ar vapsi, cu o ploaie, sau si cu o roaa sa sa spele poate si ce supt albiciune din fire imaciune au avut, in curanda vreme isi va arata (ca raman fiintele precum au inceput, de s-ar si tamplarile in toate ceasurile schimbA). Asijderea de am dzice ca Corbul la pene pre dinafara a sa albi poate, insa inima pre dinluntru fara prepus tot neagra ii va ramanea. Ce pentru ca sa nu sa dzica ca inima mea de cuvantul bun s-au impietroset, sau de numele pacii s-au ingretoset, iata in tot adevarul si in curata inima dzic, ca precum hotarale ne prietesugului, ase ale prietesugului a le pazi gata sint si pre aces tea pre amandoaa aievea si nezugravite a le purta stiu (ca pre cum chipul frumos si icoana ghizdava ochiul veseleste, pre atata viclesugul ascuns si dragostea schizmuita sufletul intristeadzA). Asijderea (precum boala ascunsa pre doftori si pre doftorii batgiocureste si pre cel ce dzace pana la moarte maguleste, ase viclesugul si pre cel ce vicleneste si pre cel ce sa vicleneste la scadere aduce si inca mai vartos pre viclenitoriu decat pre vi clenit spre groznica razsipa poharneste, precum si raul tainuit pre doftori maguleste numai, iara pre cel ei supus intai din sanatate, apoi si din viata il izgonestE)."
Soimul raspunsa: ,,Adevarat, acestea precum le dzici, ase sint, insa (de multe ori boala nenedejduita pre leac s-au daT) si pre cum un cuvant sa dzice (mortii numai leac intre muritori nu s-au aflat, iara amintrilea viata stand si buna socoteala slujind, tutu ror tamaduire si vindicare sa nedejduiestE). In care chip si eu acmu dzic: Intr-aceasta data si cu mine lucrul ispiteste si vii cunoaste ca macar ca la pene iusor, insa la cuvant greu si statatoriu sint si precum in aer a zbura, ase pre copaci a sta sipre stanca nemutat a ma asedza pociu."
Inorogul dzisa: ,,Cu buna sama cuvintele acestea poftitoriu binelui sa fii te arata si dreptatii iubitoriu si de cuvinte adevarate graitoriu sa fii te sfitesc, insa giuruitele acestea la fapta a aduce, precum socotesc, un lucru a te opri poate, adeca caci supt po runca si supt ascultare supus esti. Pravila dara stapanilor asupra supusilor cea mai de temeiu ieste: Ase voiu, ase poruncesc, ase sa sa faca. Deci oriunde sententia aceasta putere desavarsita are, acolo cuvantul adevarat si sfatul cu cale loc nu are. Ce precum vor unii sa dzica (ispita pana in de trii ori ieste a inteleptilor, iara aceiasi neparasit a ispiti, a nebuniloR). De care lucru, o data, de da-ori sau si de trii ori si tu ispiteste si vedzi de vor iesi poftele strambe dupa dzisele drepte si de ieste ureche destupata spre ascultarea cuvantului drept, cunoaste (ca urechea astupata leacu ii ieste ca cu ce ar fi astupata sa sa scoata, iara cariia organul audzirii ieste betejit si de tot surdu, nici leacul pre lesne, nici trasnetul tunului, nici buhnetul dobelor spre simtire a o aduce poT). Dupa aceasta a sti ti sa cade, o, priietine, ca ispita inte leptasca ieste si sa face cand oarecare nedejde inainte margatoare si une semne de iesirea ispitii aratatoare sa afla. Iara amintrilea, cand cineva ispita peste toata nedejdea incepe, ispita sa dzice, insa nu inteleptasca, ce nebuneasca. Ca cu ce socoteala cineva cele peste ceriu sau cele in chentrul pamantului lacuitoare a cunoaste ar ispiti si ce nedejde, precum va putea cunoaste i s-ar da, unde simtirea a agiunge si socoteala a incapea nu poate, ca precum axioma filosofasca stiuta iti ieste: Toata cunostinta si toata stiinta din inaintea margatoare simtire purcede. Deci de ai povata ca aceasta, barbateste pasa, iara de nu (fara povata la ostroavele fericitilor a merge paraseste-tE)".
Soimul dzisa: ,,Foarte adeverit sa fii ca inima buna nedejde imi arata si inca de demult adevarate semne spre aceasta cala torie am cunoscut. Ce numai acmu atata poftesc, ce t-ar fi poftele sa stiu si cu ce chip patimirile carile peste toata dreptatea ai tras, a le uita ai putea, sa cunosc. Si catra aceasta putina vreme de ingaduinta avand, pentru ca de cele trebuitoare stire a da si raspuns a lua sa pociu. "
Inorogul dzisa: ,,Poftele mele si putine si, precum mi sa pare, drepte sint. Putine dzic, caci numai doaa, drepte dzic, caci ale noastre, iara nu streine poftim. Intai dara ieste: Filului dreapta si parintasca mostenire sa nu i sa opreasca, sau Corbul de la Stru tocamila aripile luandu-si, noi pentru a noastra dreptate orice a face vom putea, de nu agiutoriu, incai impotrivnic sa nu ne fie. A doa ieste: traiul si lacasul mieu, veri in varvul muntilor, veri in fundul vailor, veri in camp, veri in padure, sau oriunde aiurea pofta inimii mele ar fi, din toata grijea viclesugului neprietinesc afara sa fiu. Aceste doaa facandu-sa, poate fi incepaturile prie tesugului sa sa puie si mai cu vreme dragostea adevarata sa sa intemeiedze. Cu vreme dzic, caci cu vreme si neprietesugul in multe au crescut (ca cele dimpotriva tot o masura si tot un numar aU). Iara amintrilea cine ar dzice ca cu toata inima din uraciune indata spre cea desavarsita dragoste a sa intoarce poate, aceia inima vicleana si minciunoasa ieste. Ca precum intrarea, ase iesirea patimilor sa socoteste si mai vartos obiceiul invechit ieste deprindere cu nevoie a sa uita, pre carile precum mes tersugul, ase firea pre lesne a-l lipsi sau a-l tagadui nu poate. Iara desi s-ar afla nas de ceara si inima de argint-viu ca aceia, ma crede ca acel feliu de prietesug pururea indoit si cu prepus ar fi (ca sufletul carile pre lesne din ura in dragoste a sa muta stie, acela urmadza ca inca mai pre lesne si din foarte mica pricina din dragoste in ura a sa schimba sa poatA). De care lucru (pier derea vremii cinstita ieste cand intru alegerea priietinilor si pen tru nepierderea priietinilor sa cheltuiestE). Iara pentru vremea darii si luarii raspunsului, dupa a locului departare, socotesc ca 1.500 de minute nu numai de agiuns, ce inca si de prisosit sint. Deci orice stii si poti, fara zabava fa, ca nice prietesugul, nici neprietesugul prin multa vreme in prepus sa ramaie."
