Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Istoria ieroglifica - Partea a patra de Dimitrie CANTEMIR



Ase si intr-acesta chip sfaturile amanduror partilor asedzandu-sa, asupra Filului si mai cu de-adins asupra Inorogului cu mare si fara dreptate ura ramasara. Deci indatasi uricile si privileghiile Liliiacului, vrand-nevrand, dupa vechile lui pravile si voie innoind, asedzara. l Dupa aceia toate pasirile de carne mancatoare si toate jiganiile de singe nevinovat varsatoare, pentru asupra Inorogului vanatoare, beleag si cuvant isi dedera, si toate in toate partile sa-l cerce, sa-l afle, sa-l prindza, sa-l lege, si dupa a lor tiraneasca sa-l giudece lege sa oranduira. Ce ei inca acestea oranduind si fel de fel de laturi, curse, mreji si alte maiestrii in toate poticile si caile intindzind, strambatate ca aceasta in multa vreme ceriul a privi, pamantul a suferi neputand, de naprasna din toate partile si marginile pamantului holburi, vivore, tremuri, cutremuri, tunete, sunete, trasnete, plesnete scornira, atata cat tot muntele inalt cu temeliele in sus si cu varvul in gios rasturnara si tot copaciul gros, inalt si frundzos din radacina il dezradacinara, si ase, toata calea si cararea pre pamant si prin aer cu grele neguri si cu intunecosi nuari, ca cu un vesmant negru captusind astupara si tot drumul de pe fata pamantului cu stinci poharnite, cu dealuri si holmuri razsipite si cu paduri saciuite pretiutiderelea inchisara si incuiara.

Din ceriu fulgere, din nuari smida si piatra, din pamant aburi, fumuri si holburi, unele suindu-sa, iara altele coborandu-sa, in aer focul cu apa sa amesteca si stihiile intre sine cu nespus chip sa lupta. Carile atata de strasnica si groznica metamorfosin in toata fapta facura, cat ceriul cu pamant si apa cu focul razboiu cumplit sa fie radicat sa parea, cu a carora clatire toata zidirea sa scutura si sa cutremura si spre cea desavarsit a tot duhul peire sa pleca.

Deci dintai pricina groznicei acestiia clatiri nepriceputa, iara mai pre urma tuturor cunoscuta fu (ca precum picatura cea mai de pre urma vasul ineaca, ase strambatatile mari si multe mai denainte gramadite cu una mai de apoi si necunoscuta si cea cadzuta rasplatire isi iau, si precum multe gramadite mai denainte au fost sa cunosC) l.



A amestecaturii, dara, acestiia pre scurt, istoriia aceasta au fost : Toate dealurile mari si toti muntii inalti asupra stancelor si copacilor sfat sfatuira. Carii septe hatmani de razboiu purtatori si a gloatelor pavatuitori avand, asupra holmurilor celor de la cetatea Deltii vrajmas razboiu radicara si fara veste, cu mari huiete si de naprasna cu mari buhnete, asupra-le poharnindu-sa, sa rasturnara. Iara pricina acestii strasnice radicari si fara mila faramari era aceasta: muntii cu holmurile intre sine, pentru greutatea carea de la stanci si de la copaci trag, sa jeluira si de pohoara carea in carca poarta unul catra altul sa olecaira si fietecarile catra de-aproapele sau intr-acesta chip dzisara: ,,Pana cand, fratilor, stinca piatra saca si plopul, chiparisul si platanul, copaci fara roada, in capul nostru suindu-sa, pe spate-ne urcandu-sa, varvurile si crestetele ne vor acoperi? Si pana cand ei inaltindu-sa si marindu-sa, ca cum in vreo sama ne-am fi, ne vor ocari si batgiocuri? (Ca certarea cu toiege intr-ascuns decat ocara si batgiocura in aratare mai de suferit iestE). De care lucru, cu totii intr-un gand si intr-o inima a ne impreuna, cu mic si cu mare, intr-un cuvant si intr-un giuramant a ne lega trebuie si lucru carile altadata in politiia noastra nu s-au mai vadzut sa facem, adeca cu a noastra rasturnare a mandrilor si trufasilor cea desavarsit prapadire si razsipire sa aducem (ca toata moartea din fire aspra si amara ieste, carea numai cu viderea razsipii nepriietinului mai placuta si mai indulcita a fi sa parE). Deci unde ne sint radacinile, acolo varvurile, si unde ne sint varvurile, acolo radacinile sa ne mutam. Ca intr-acesta chip toata stanca groasa si pietroasa si tot copaciul crangos si frundzaros supt noi va ramanea, si ase, precum pururea decat noi mai mici si precum noi i-am hranit si i-am crescut, in brata i-am purtat si la sin i-am aplecat si precum pana intr-atata in sama a nu ne baga si in toata hula si ocara a ne lua nu li s-au cadzut vor cunoaste.

(Ca calcaiul peste cap a sa inalta si piciorul, macara ca cinci degete are, insa slujba manii a apuca nu sa cade.") Ase, muntii deodata cu cuvantul si lucrul plinira, caci pre toata movilita cu sine tragand, toate holmurile si dealurile dupa cei septe voievodzi urma. Carii cu totii deodata clatindu-sa si din temelie cutremurandu-sa, unii peste altii sa poharnira, de a carora huiet toate marginele lumii sa razsunara si sa inspaimantara.

Pre aceia vreme adunarile, in vivornita intr-aceasta la locul pomenit aflandu-sa, si iele impreuna cu muntii nu putintele patira si nu putina paguba si scadere avura. Mai vartos ca maiestriile, laturile si cursele, carile pentru vanarea Inorogului intinsese, toate din temeiu sa rupsese si nici de o treaba spre aceia slujba sa intorsesa (ca muntii pravalindu-sa, cei ce prin munti lacuitori si vasul inecandu-sa, cei ce pre mare sint calatori, fara primejdiia vietii si piierderea dobanziii a fi nu poT). Iara intre tulburarile muntilor Inorogul la campii lacasului sau, lin si fara grija, viata-si petrecea si cea mai de pre urma la ce va iesi in tot chipul a adulmaca sa nevoia, pana cand dupa a muntilor asupra stincelor si a copacilor rasturnare, precum biruinta la munti sa fie ramas intaleasa, si toata stanca si copaciul de la Delta o parte sa sa fie zdrumicat, iara o parte dupa sine taraind, in robie sa fie luat. Asijderea, precum tot dobitocul si zburatoarea intre stanci si intre nuari lacuitoare sa afla, in robiia celor septe voievodzi sa fie cadzut si de la locul sau sa-i fie mutat sa instiinta.

Acestea ase, iara Filul (carile pre taina la cetatea Deltii sa sa fie dus mai denainte s-au pomenit, dupa ce lucrul impotriva ispravit vadzu, catra Inorog a nazui sili. Filul nu cu bun gand asupra Inorogului la adunari sa dusese. (Insa ochiul ceresc toate vede si cumpana nevadzuta toate in dreptate si fara filoprosopie cumpanestE ). Iara la inturnare, singur de ascunsul inimii sale vadindu-sa si de gresitul sau gand asupra Inorogului caindu-sa, in gura mare marturisi (ca tot priietinul din dobanda aurului aflat, decat cel cu legatura firii impreunat, mai de gios si mai cu prepus iestE ). Iara dupa ce adunarile cu multa nenorocire in robie cadzura si la locul celor septe munti, in valea carea GrumadziiBoului sa cheama adusi fura, Inorogul lucrul din capat, iara Filul din coada a apuca ispitira. Inorogul pricina dintai, iara Filul fapta pricinii cauta, Inorogul monarhiia pasirilor, iara Filul epitropiia Strutocamilii a razsipi sa nevoia.

Insa Filul, putinele ispitind, precum inca funea noaa si cu nevoie a sa rumpe a fi cunoscu. De care lucru, mai mult in desert a sa osteni sa parasi.

Inorogul toata rautatea in capul pasirilor si tot pricazul in glasul si siloghismul Corbului cunoscand, pentru amurtala otaros glasului lui leac sa afle pre la toti vrajitorii si doftorii vremii aceiia cerea, si acmu si doftorul cel bun gasise si leacul nemerisa (numai unde ceriul nu sa pleaca, pamantul in zadar sa radica si cand nuarii umedzala in ploi nu-si slobod, in desert samana cela ce samanA). In care chip, si a Inorogului osteninta iesi, de vreme ce norocul slujind, viclesugul Corbului in sprijineala si rautatea-i in fereala sa arata, si chipurile vrajitorilor schimbandu-sa, Inorogul de tot inceputul apucat intr-alta vreme a-l savarsi si cu alt mijloc a-l plini s-au lasat, precum la locul sau sa va pomeni.

Intr-aceiasi vreme, si Vidra sosind, spre inadusala a tuturor jiganiilor, nu putine fumuri slobodzi, si acmu toate dobitoacele pretul a-si taia si din robie a scapa nevoindu-sa, Vidra cu ale sale, in divuri, in chipuri, amestecaturi, pretul indoit le adaosa, atata cat pasirilor nu numai penele si dobitoacelor nu numai perii, ce si tuleiele li s-au jepuit si pieile de pre carne li s-au belit. Ase, Vidra ca un vant in trestii lovind, din toate si in toate partile ii pleca si ii indupleca. Insa in sfarsit ceva vrednic de lauda neispravind, in garlele apelor spre aciuare sa dusa. Iara robimea dobitoacelor, toata prin fel de fel de tamplari si dupa multe si nenumarate de tamplari si zbuciumari pretul dandu-si si precum li sa parea lucrurile asedzindu-si si oarecum dupa voia lor tocmindu-si, de la cei septe voievodzi iertare isi luara si la locurile sale sa sa duca sa sculara. In urma pe Ras, pe dulaii ciobanesti, pe coteii de casa si pe Hameleon lasind, ca denapoile lor pazind, pentru vanatoarea laturilor si a tuturor maiestriilor carile de iznoava asupra Inorogului intinsese, aminte sa le fie, le poruncira. Asijderea, impotriva lucrurilor sale cevasi de s-ar tampla, cum mai curand stire sa le dea, ca dupa cuvantul si giuramantul carile mai denainte cu viclesug pusese, cu totii impreuna, de mai mare goana si vanatoare sa sa gateasca.

In vremea iesirii lor de la Grumadzii-Boului, cu hrizmosul carile inca de demult Camilopardalul le talcuisa si coada paunului catra coarnele boului aflase si pre Camila cu dansa frumos impodobisa, sa fie vadzut cineva lucru de ciudesa si preste toata ciuda mai ciudat si mai minunat. Ca la iesirea lor de la cei septe munti, ciuda nevadzuta (si precum sa dzice dzicatoareA): neaudzita, cu coada in varvul capului Camila era. Iara la intrarea la locul lor, vestita dzicatoarea sa pliniia, carea dzice: ,,Mare ciuda duc in car, mai mare va fi dac-om sosi". Toti era cum era, iara toata minunea si ciudesea, in Camila sa cuprindea (ca precum soarele cu a sa lumina toate stelele acopere si nevadzute le face, ase pasirea dobitocita si vita pasarita pre toate de mascara covarsiiA). Caci la Camila, in loc de peri si de floci, cu pene rosii o imbracasa, langa carile aripi negre ca de Corb alaturasa, la grumadzii Camilei cel cohaiat, capul boului cel buarat prepusese. Coada paunului cea rotata, nu despre sapa, dupa obiceiul a tuturor dobitoacelor, ce in loc de cercel, alaturea cu capul, in sus o ridicase si, de cornul cel drept lipind-o, o legase (ca unde vapsala galbana degetele vapseste, acolo la Camile coarne, aripi si pene odraslestE ). Asedara, jiganiile si dobitoacele toate urmand Strutocamilii, la salasul monarhiii sale sosira, unde, pe Strutocamila in obiciuitul sopron bagand, pilituri de fier cu prund amestecate, in loc de ospat, inainte-i varsara, cu carile mai mult sa manca decat manca si mai mult cortiia decat mistuia. Iara alalte de singe nevinovat varsatoare jiganii, fietecarea, trunchiu de mesernita si pravalie de carne deschisese, in toate partile giunghind, zugrumand, taind, despoind, aruncand, impartind si nici de grasa in sama bagand, nici de vitioana cevas mila avand (ca unde jigania oile pazeste, acolo ciobanul pascand, in loc de lana, cu gerul sa investE). Atata cat tot dobitocul supus la cea desavarsit a peririi primejdie sosisa. Tot ochiul ce le priviia cu lacrami de singe le tanguia, intre dansele undeva glas de bucurie sau viers de veselie nu sa simtiia, fara numai raget, muget, obide, suspine, vaietaturi si olecaituri in toate partile si in toate colturile sa audziia.

Camila saraca, de chipu-si sa mira, de aripi si de pene oarecum marindu-sa, sa cani infla. Apoi de sete si de foame si de alte nevoi si bezcisnicii cu jele si nemangaiata sa vaiera. Catra aceasta stapan sa stapaniia, deasupra sa supunea, cu glas sa amutiia, cu mani sa ciuntiia, cu picioare sa ologiia, cu ochi sa orbiia si inca cu duh sa inadusiia si cu sufletul in cos in toate ceasurile sa omoraia (ca precat in viata moartea, atata in putere slabiciunea lucreadza, insa cu atata moartea decat slabiciunea mai fericita, caci ce ia o data, nici a mai da anici a mai dai, nici a mai lua alta data poate. Iara in slabiciune nacazurile, ca otava in primavara odraslesc si fel de fel de chipuri spre mai mare dosada izvodesC). Ase Strutocamila, in vreo parte a sa clati, de fricoasa nu putea, ceva a grai, de proasta nu stia, pentru care lucru, din gura ei alta ceva nu sa audziia fara numai bolbaietura carea de la mosii si stramosii sai invatasa si prin glasul fara articule din piept si din gartan acestea ii clocotiia: r.r.r.a.a.a.c.c.c.o.o.o.v.v.v. a.a.a., pre carile mai pre urma, iarasi Lupul filosofind, intr-acesta chip le-au talcuit: rau, rau, rau, ah, ah, ah, capul, capul, capul, oh oh oh, vai, vai, vai. Pre aceasta vreme si Vulpea piielea blanarilor si carnea cioaralor isi dede, caci nici pamantul in sine o priimi, nici aerul de cat era uscata a o mai zbici putu. Si ase, si ea plata viclesugului prapadenie si peire de naprasna a fi cunoscu (ca a viclesugului saminte vara sa samana dulci si, iarna rasar amara, a carora poama intai indulcesc, apoi cu nesuferita amarame otravasC).

Pasirile dara si dobitoacele, toate acmu lucrurile-si dupa cuvantu-si si pofta-si ispravite si deplin tocmite a fi parandu-li-se, a omoniii si legaturii cuprindere si a monarsilor sai vecinica si neprepusa stapanire, cu zapise, cu urice si cu hrisovuluri a intari si a adeveri socotira. Deci hirograful cu a tuturor iscaliturile de obste, pre carile monarhilor sai dedera, intr-acesta chip era :,,Adeca noi, pasirile vazduhului si dobitoacele pamantului, cu aceasta a noastra de obste scrisoare scriem si marturisim, precum de nime siliti, nici asupriti, ce dintr-a noastra buna voie, gand bun am gandit, sfat adevarat am sfatuit si lucru de cinste cu cuviinta si spre folosul de obste am inceput, am savarsit si cu iscaliturile noastre l-am intarit, ca de astadzi inainte cu totii noi, veri zburatoare, veri pre pamant margatoare ar fi intr-o inima si intr-o invointa supt doaa monarhii a doi monarhi, a inaltatului Vulturului adeca si a preaputinciosului Leului, supusi si aciuati sa fim. Asijderea, epitropii si in toate puternicii acestor slavite imparatii otcarmuitori, Corbul adecate si Strutocamilon, orice ne-ar porunci si orice ne-ar invata, fara de nici o ingaimala si fara leac de cracneala ascultatori si urmatori sa ne aratam. Dupa aceasta, intr-o pravila si in unirea legiurilor (deosabi de obiceele loculuI) sa ne aflam, a tot priietinul priietin si a tot nepriietinul nepriietin de obste sa priim sau sa nu priim. Greul si nevoia unul altuia sa purtam, in toata evthihiia si distihiia tovarasi nedespartiti si neindoiti sa ne tinem, nicicum a vremilor, a lucrurilor si a tamplarilor profasin sau alt chip de fereala si de suvaiala sa punem, ce orice ar fi si s-ar tampla cu sfatul de obste pentru folosul de obste sa aratam, sa dzicem si sa facem. Asijderea, cu strasnic si in veci statatoriu giuramant, pre nume si viata a marilor imparati ne giuram si spre cinstea monarhiilor noastre cuvant dam, ca oricine vraodanaoara impotrivnic, neascultatoriu sau viclean epitropilor imparatilor nostri milostivi s-ar afla, din ceata, neamul, cinstea si adunarea noastra afara sa-l scoatem, si obstii nepriietin, legiurilor eretic si pravilelor calcatoriu sa-l cunoastem si, pana cand a noastra si a lui viata intre muritori s-ar tavali, ochiul zavistiii, mana izbandii si inima vrajmasii deasupra unuia ca aceluia sa nu radicam, ce pururea gonit si izgonit din tircalamul unirii noastre avandu-l, toata ura vrajmasiii nu numai in lucruri, in bucate si in avutie-i sa sa opreasca, ce asesi, pana la curmarea dzilelor si vietii lungindu-sa, sa sa latasca, atata cat, din batran pana la tanar si din sugariu pana la golas milostivindu-ne, sa nu dojenim si de la ac pana la ata cu avutie, cu neam, cu simentie in prav si pulbere a-l intoarce sa silim. (Ca precum vrajmasiia veche adanci radacini sloboade, ase si izbanda in neam si sementii sa lateste.) Asijderea pentru trii de moarte nepriietini, tuturor mai cu de-adins in stire sa fie si in pomenire din rod si-n rod sa tie: adeca pentru Inorog, Filul si Vidra, carii pururea neinduplecati in rautate si neobositi in vrajbe s-au aratat. Ca toata pasirea iute la zburat, toata jiganiia repede la alergat si toata dihaniia ascutita la adulmacat, pururea gata si fara preget sa fie, pana cand, sau in silte, sau in curse, sau in colti, sau in unghii raii rau vor cadea, si cea ce li sa cade plata-si vor lua, de vreme ce aceste aievea nepriietini si vrajmasi obstii s-au purtat, imparatilor nesupusi si poroncilor neascultatori s-au aflat.

Incasile cu totii dzicem si adeverim si din tot sufletul si inima fagaduim ca toate capitulurile si punturile (pre carile imparatii nostri milostivi de la noi au poftiT) in veci neclatite, nebetejite si nesmintite sa le pazim. Si iarasile invoim si poftim ca pe epitropul ce avem (carile chipul si icoana imparatului nostru poartA) in viata neschimbat si nemutat stapan sa-l avem si sa-l tinem. Iara dupa a lor viata, ori pre carile din odraslele lor cerescul Vultur si Leu in scaunul parintilor sai ar pune, pre acela urmatoriu si mostenitoriu epitropiii cu toata invointa sa-l priimim, ca in veci de veci sementiia lor din thronul stapanirii sa nu lipsasca, ce cat luna sa traiasca si cat soarele sa cu fericire vietuiasca. Fie, fie, fie!



Pentru dara mai buna credinta si deplin adeverinta plecat hirograful nostru la pravul pragului si la scauiasul talpelor a milostivilor nostri imparati am pus. Datu-s-au in anul monarhiii pasirilor 29.000, iara a monarhiii jiganiilor 30.100, in anul epitropiii Corbului 1.500, iara a epitropii Strutocamilii 100. Cotofana uricariul de omat, pis.

Brehnacea, Soimul, Uliul, Coruiul, Raraul, Haratul, Cioara, Cotofana, Puhacea, Caia, Pardosul, Ursul, Vulpea, Ciacal, Bursucul, Rasul, Veverita, Dulful, Sobolul, Canele, Coteiul, Ogarul, Mata Salbateca, Mata de Casa, Guziul, Nevastuica, Soarecele.

Pasirile si dobitoacele supuse: Lebada, Dropiia, Vaca, Gansca, Rata, Curca, Gaina, Paunul, Vrabiia, Porumbul, Turturea, Gangur, Pitigus, Cintita, Fasanu, Patranichea, Prepelita, Carsteiul, Randunea, Lastunu, Calul, Boul, Oaia, Capra, Porcu, Magarul, Camila, Dzimbrii, Cerbul, Ciuta, Caprioara, Iepurile, Colunul si alalte pasiri, dobitoace si jiganii cate in ce riu sus si pre pamant gios ne aflam, pre aceasta ne legam, ne giuram si cele scrise priimim si adeverim."

Hirograful acesta, daca prin referendariul, elcovanul, la mana imparatilor cu mare cinste si plecaciune il trimasara, imparatii hrisovului la adunari trimasara, carile intr-acesta chip sa citiia :,,Noi, Vulturul si Leul, monarsii vazduhului si a pamantului si intr-aceste doaa stihii a tuturor lacuitoarelor pasiri si dobitoace aftocratori si obladuitori, zburatoarelor pana preste nuari si margatoarelor pana peste marginile pamantului in stire facem ca umilinta imparatestii noastre inimi vrand si invoind ca cele pana acmu intre inaltatele noastre impotrivnice vrajbe sa sa impace, toate tulburarile in lineste a sa preface si pentru ca fietecarile hotarale sale sa-si cunoasca si supusii fara nici o scandala sa-si deosabasca. Asijderea, ca cu totii intr-o unire de dragoste adeva rata si intr-o inima de tot viclesugul neimata sa sa alcatuiasca, prin luminatele noastre scrisori si decat vantul mai repedzii nostri alergatori, tuturor celora ce a sti li sa cadea, in stire am dat si prin strasnica noastra porunca i-am chemat, si la locul oranduit, la adunarea de obste i-am adunat. Carora aratandu-le ca, precum closca puisorii sai, ase nebiruita noastra putere cinesi pre al sau supt aciuarea si ocrotirea aripilor sale a aciua si a ocroti va si pofteste. Ca nu cumva de acmu inainte cineva din neprietini spre dansii mana strambatatii a intinde si cu ochiul viclesugului a le cauta sa poata, sau a putea a gandi sa indrazneasca. Asedara, cu totii, buna imparateasca noastra vrere vadzand si spre cel de obste folos a fi pricepand, poruncii noastre s-au plecat si inaintea fetii tot genunchiul s-au inchinat. De care lucru, si nemasurata noastra milosirdie din scaunul inaltimei sale plecandu-sa si spre umilinta lor milostivindu-sa, din rostul monarhicesc dzicem si dzisa cu imparatescul hrisovul intarim si adeverim ca pre toti in toata dragostea si priinta sa-i avem si cinesi dupa a sa stepana si masura in cinste si cuviinta sa-i tinem. Asijderea, de tot impotrivnicul si pizmasul cu nebiruita noastra putere sa-i aparam si pre dusmanii lor de la dansii departe sa-i gonim si sa-i izgonim. Ales si mai vartos pre unii, carii si poruncilor noastre ca niste obraznici indraznesc neascultatori si supusilor nostri bantuitori si publecai rascolitori aievea s-au vadzut si s-au aratat. Pre unii dara ca aceiia dzicem si poruncim ca, in scurta viata lor, luminata fata noastra sa nu vada, nici vreodanaoara ei sau sementiia lor intre senatorii nostri sa incapa, nici vreunii stepene de cinste in veci sa sa invredniceasca, ce pururea in imparateasca noastra de nescapata urgie aflandu-sa, ascutita si netampita spata gonindu-i si intirindu-i, sa nu sa leneasca. Insa acestea despre mare mila noastra ferite vor fi, pana cand si supusii nostri dreptatea, omonia si credinta catra noi nebetijita vor pazi, fara preget si fara carteala, spre toate poruncile noastre vor sirgui si cele de pre an dari fara ramasita si zaticneala, la camarile slavii noastre dand, datoriia taraneasca dupa obiceiul vechiu vor plati. Asijderea, dzicem si poruncim ca ponturile si capitulurile carile inca la adunarea dintai s-au legat si s-au asedzat, nesmintite, neclatite si neviclenite tiindu-le, in veci ei si urmatorii lor, ase sa imble, cat in cevasi si catvasi macar cum lina si odihnita noastra voie sa nu scarbasca, nici singur sie cu lenevirea sau cu indraznirea ura si urgie asupra sa-si aduca.

Asedara, alor noastre monarhicesti porunci ascultatorilor si in tot chipul drept slujitorilor, mila si cautare, cinste si in bunatati mare blagoutrobna noastra imparatie fagaduieste. Iara intr-alt chip celuia ce ar gandi, ar dzice si ar lucra, prada casii, saraciia avutiii, izgnania mosiii si, in cea mai de pre de urma, romfea, sabiia dintr-imbe partile ascutita, intre trup si intre capu-i despartitoare, de grabnica si ocarata moarte aducatoare, plata si izbanda ii va fi. Aceasta scriem si intr-alt chip nu va fi. Datu-s-au in anul monarhiii Vulturului 29.000, iara la anul monarhiii Leului 30.100, in anul epitropiii Corbului 1.500, iara a epitropiii Strutocamilei 100.

Vulturul monarh, Leul monarh. Lebada vel logofet povelil, Boul vel logofet povelil. Cotofana uricar pis.

Ponturile si capitulurile imparatesti 1. Corbul in veci si samintia lui peste veci epitrop imparatiii Vulturului sa fie. Toata pasirea domn si stapanitoriu sa-l cunoasca, si intr-insele putere sloboda a lega si a dezlega, a omori si a ierta, sa aiba. 2. Strutocamila in veci si semintiia lui (avand, de nu va avea, si neavand, da va aveA ) peste veci epitrop imparatiii Leului sa fie. Tot dobitocul si jiganiia domn si stapanitoriu sa-l tie, in carile a lega, a dezlega, a omori, a ierta putere sloboda sa aiba. 3. Siloghismul Corbului facut in barbara, in veci neclatit si nedieresit sa ramaie. Asijderea, tainica filosofia Lupului in scoala dobitoacelor sa nu sa profesasca, nici ale lui talcuiri si exighises sa se citeasca, ce in locul filosofiii canesti de batgiocura sa sa aiba. 4. Cu Filul si cu Inorogul cineva din jiganii prietesug, cuvant, corespondentie, veri aievea, veri pre taina, din gura sau din scrisori si in tot alt chipul, macar cum, sa nu aiba, nici rudenie cu dansii sa faca, nici precum rude unul altuia sint sa sa raspundza. Ce cu totii vrajmasi si de moarte nepriietini sa-i cunoasca, si prin toata vremea de goana si de vanatoare sa nu sa parasasca, pana cand cea cazuta si de pre urma plata sau cu moarte cumplita, sau cu viata nacajita s-or da. 5. Vidra dintr-imbe stihiile gonita si dintr-amandoaa monarhiile izgonita sa fie, si cine intr-alt chip ar socoti, cu moartea sa plateasca.

6. Lupul din barlogul sau afara a iesi (fara numai pentru hranA) vrednic si slobod sa nu fie si cu Ciacalul impreunari si voroave sa nu aiba. 7. Pasirile cu dobitoacele cuscrie si rudenie a face dintr-imbe partile neaparate si neoprite sa fie, si inca catra aceasta unii pre altii, pre cat vor putea a indemna, nevoitori si silitori sa fie, ca intr-acesta chip mai multa dragoste si prietesug intre dansii sa sa latasca. 8. Pasirile intr-agiutoriu Strutocamilei si dobitoacele intr-agiutoriu Corbului (cand despre nepriietinii obstii vreo tulburare sau amestecare s-ar tamplA) fara preget si impotrivire sa fie. 9. La toata cheltuiala carea cu a nepriietinilor pricina a vini s-ar tampla, pasirile doaa parti, iara dobitoacele o parte sa dea si dulaii de casa cu coteii si cu Rasul impreuna (carii pentru strajea muntilor s-au aleS) toate stramptorile muntilor cuprindzind, carile ce ar simti, unul catra altul stire sa dea, ca intr-acesta chip si paza mai buna sa fie, si vanatoarea fara gonasi sa nu ramaie. 10. Darile de pre an de bunavoie, fara lipsa si fara banat strangandu-le, sa le numere, cumpaneasca, in pungi bagandu-le, sa le lege si sa le pecetluiasca, si ase, prin mijlocitori credinciosi, la camarile slavii noastre, fara sminteala sa sa trimata.

Acestea toate, cine intr-alt chip ar gandi, ar socoti, ar vorovi, sau vreuna cat de mica din oranduiala si asedzimantul ce s-au pus, ar sminti, pana la trii neamuri a casai prada, a mosiilor pusteire, a avutii la camarile imparatesti luare si, in cea mai de pre urma, groznica si cumplita moarte sa stie. " Asedara, zapisul supusilor, uricul imparatilor si ponturile legaturilor intr-acesta chip alcatuindu-sa si asedzindu-sa si cu totii acmu de lucrul ispravit veselindu-sa, fietecare monarh sfetnicilor, senatorilor si supusilor sai cinste si masa mare sa gateasca poruncira (ca dupa izbanda voii, izbanda limarghiii pururea urmadza si galceava impacata in bucate si vin sa sloboadE). Dupa imparateasca porunca toate sa gatara, fel de feliuri de mancari, in divuri, in chipuri de bauturi, pre mese sa asedzara. Fietecarile dupa cinstea si stepana sa la deosabite mese, cinesi dupa neamul sau si feliul sa oranduira (ca chipul intai a trufiii in procathedriia mesii sa zugraveste si toata mandria in scaunul cel mai de sus sa savarsestE). Iara la masa la carea singuri imparatii sa ospata, altora loc de sedzut nu arata, fara numai Corbului si Strutocamilii, carii pentru slujba epitropiii ce purta decat toate dihaniile lumii mai in cinste sa avea. Catra acestea pre Brehnace si pre Pardos adaogea, ca cum dintr-altii mai alesi si dupa epitropi al doilea ar fi.

Ei intr-acesta chip la veseliia ospatului asedzindu-sa si in tot feliul de dezmierdari desfatandu-sa si acmu paharale pre masa ades primblandu-sa, cinesi pre monarhul sau cu nespuse laude si colachii in ceriuri inalta (ca vinul, in stomah intrand, aburul la cap trimite si aburul vinului, in cap invaluindu-sa, gandurile acoperite si cuvintele negandite la ivala scoatE). Si acmu la cele mai dinluntru a voroavelor pozvolenii intrand, cine de viteaz, cine de credincios, cine de vartos sa lauda. Asijderea, cine credinta si priinta sa, cine viclesugul si vrajmasiia altuia, cu desfratate si cu vinul impiedicate voroave arata.

Acestea inca ei bolbaind si stropii vinului din gura unuia in obrazul altuia sarind, iata, de naprasna si fara veste, toate turmele si neamurile a tuturor mustelor la masa nechemate si la ospat neimbiiate a vini si fara nici o siala a sa ospata vadzura.

Ca, precum mai denainte s-au pomenit, in noaptea carea Ciacalul de dupa gardul prisacii sfatul albinelor si a viespilor audzisa, si a doa dzi, viind, Lupului si Vulpii povestisa, a doa dzi viespile toate pre gargauni, pre tauni, pre tintari si pre alte cete de muste si de musite indemnand, la albine s-au adunat, si fietecarea de vestea carea audzisa povestind, adeca precum Vulturul tuturor zburatoarelor monarh sa sa fie ales si hirografi de la toti sa fie cersut si sa fie si luat au inteles. Care lucru, tot neamul mustelor, pre sine nu mai putin decat pasirile zburatoare stiind: ,, Sculati, frati, intre sine dzisara, si oriunde acele adunari vom putea afla, acolea a noastra elefterie a cunoaste sa le facem, ca alta data sa priceapa, (ca nu toata pasirea zburatoare sa mananca, nici tot marile pre cel mai mic stapaneste, nici toata pofta din parere nascuta sa plinestE)". Neamul dara mustelor, precum s-au dzis, tot intr-un suflet si intr-o inima sculandu-sa si mai mult cu focul inimii decat cu aripile zburand si ducandu-sa, pre toate zburatoarele si margatoarele la pomenitul ospat aflara. Carile, mai mult de manie decat de foame, in bucatele streine si in agonisita altora ca focul in paie si ca scanteia in iarba pucioasa intrara. Aceasta toti sfetnicii si senatorii din imbe partile vadzind, in mierare si ciudesa ca aceasta sta si ce poate fi aceasta, din cap, din urme si din ochi semne facandu-si, muteste intreba. Toti de toti intreba si cel ce sa raspundza nu era.

Albinele, viespile, mustile si alalte gloate nicicum ceva uitandu-sa, ca la bucatele si mesele sale, fara nici o grija, manca, imprastiia si de pre masa gios, la furnici arunca. Caci si furnicile, de acestea oblicind, dupa alalte muste urmara, dzicand precum partea zburatoarelor sint, de vreme ce ca pasirile sa oaa si cu vreme aripi ca mustele si ca alalte lighioi zburatoare fac. Iara Vulturul si Leul, de manie, ca besica de vant sa implura, unul piui, altul racni, si fietecarile cetelor si bulucurilor sale de razboiu si de bataie sa sa gateasca cu urgie poruncira. Si ,,nici unul din talharii in sama nebagatori sa nu scape!" striga: ,,Cine sint acestea carii de strasnice chipurile imparatesti a sa sii n-au invatat? Carii sint acestea ce de frica groazniciii noastre nu s-au cutremurat? Au ieste cineva supt soare a caruia nestiutorii a sa rusina ochii de straluminarea slavii noastre sa nu sa tampasca? Au ieste din fata pamantului pana in tarcalamul lunii duh ca acela carile gand impotrivnic spre nebiruita noastra putere sa puie? Cum mai curand dara in unghi sa-i faramati, in colti sa-i zdrumicati, in labe sa-i spinticati si cu lutul si tarna sa-i amestecati si ca pravul si pulberea in vant sa-i aruncati".

Dupa a imparatilor porunca, cu totii indata de masa si veselie sa lasara si de arme si de razboiu sa apucara (ca precum dupa rascoale linestea cu veseliile, ase dupa veselii armele si galcevile adese urmadzA), toata jiganiia cumplita coltii isi tociia si toata pasirea rumpatoare pintenii isi ascutiia. Cucoarale cu buciunele buciuma, lebedele cantecul cel de pre urma a mortii canta, paunii, de rautatea ce videa, in gura mare si cu jele sa vaieta, soimii ca hatmanii, uleii ca sardarii, coruii ca capitanii pe dinaintea gloatelor si a bulucurilor sa primbla, pupadza ca ceausii la alaiu ii asedza, caile din fluiere suiera, brehnacile inalt pentru paza strajilor sa inalta. Vulturul deasupra tuturor imparateste celea trebuitoare slujitorilor porunciia, carii in aripa dreapta si in aripa stanga de razboiu sa sicuia. Intr-acestasi chip si jiganiile pre pamant, cinesi la polcul si la ceata sa oranduindu-sa, la meideanul bataii cu mare darjie iesira.

Iara dupa ce puhacele din puscile cele mari si cucuvaiele din cele mici samnul razboiul dedera, indata sunete, buhnete, trasnete, plesnete, vajiituri si duduituri preste tot locul sa razsunara. Ca iuti aripile vulturilor, brehnacilor, rarailor, soimilor, uleilor si a coruilor cu mare vajiituri aerul despica, leii, ursii, pardosii, dulaii, ogarii si coteii, cu unghile tarna aruncand pulberea in ceriu spulbara si cu neguri de prav luminoasa radzele soarelui astupa. Manie ca aceasta varsara, vrajmasie ca aceasta aratara, gatire ca aceasta facura, tunara, detunara, trasnira, plesnira, racnira, piuira si din toate partile cu mare urgie marile acestea jiganii asupra micsoarelor musculite sa repedzira. Ce, precum sa dzice cuvantul (Fata muntii si nascura un soarecE ), ca pre cata groaza aratara, atata de batgiocura ramasara, de vreme ce micsorimea albinelor, viespilor, mustelor si a tintarilor asupra marimei pasirilor si jiganiilor toata ocara si batgiocura adusara. Caci mustele, cu putinta aripilor in slava ceriului radicandu-sa, coltii si brancele cele vrajmase a jiganiilor celor cumplite ceva de lauda a ispravi sau in ceva a le beteji nu putura. In aer asijderea toate pasirile rumpatoare (caci alalte numai privitoare erA) cu grele trupurile ce purta si cu mari aripile ce le otcarmuia, in gios slobodzindu-sa si in sus radicandu-sa, repede rapegiunea ce facea, mustele cu putina clatire si intr-o parte din cale ferire, in desert a lovi si in zadar a iesi o facea. Inca de multe ori, pentru mai mare batgiocura, pre spate le incaleca si pintre unghi si pe supt aripi slobode si fara primejdie zbura. Iara cand vreuna dintr-insele in branca a vreunii pasiri sau jiganii a cadea sa tampla, cum sa o stranga si cum sa o farame nu avea (ca precum marimea la unile aratoasa, iara la altele ca un bot greu miseloasa, ase micsorimea la unele de nemica, iara la unele decat marimea cu multul mai vrednica iestE). Iara suptirele si otravit acul albinelor, viespilor si a gargaunilor cu carile iele in locul sulitii si a sigetii sa intr-arma, cat de pre lesne in palma pasirii sau in talpa jiganii il infigea, al caruia cumplita durere nu numai cat trupul le besica, ce inca pana la inima patrundzind, la ficati le strabatea. Si ase mustile, dupa ce in aer pre cat vrea pre pasiri obosiia, trantorii buciumul de inturnat canta si cu toatele de iznoava la ospat si la masa sa asedza, nicicum a leilor sau a altor jiganii calcaturi si stropsituri in sama bagand (ca precum orbul de noapte nu sa grijeste, ase cel prea slab de cel prea tare nu sa siieste, ca cel ce n-are de ce sa prada de pradatoriu, ca udul de ploaie, nu sa temE). Deci cand jiganiile pre pamant mai mare navala le da, atuncea mustele, prin nari, prin urechi, printre vine si pre supt susiori intrandu-le, sa aciua. De care lucru, nepriietinii, nu pre atata luptatori, pre cat scut, cetate si aparatori le era (ca norocul cand pre cel norocit a batgiocuri va, intai cu a sa putere il mareste, apoi cu a altuia slabiciune il domolestE). Iara cand mustele de bunavoie le parasiia si mai inalt in aer sa suia, jiganiilor alta, fara numai urletul in vant si trantitul cu curul la pamant nu le ramanea. Caci mustele, de urlete a sa spariia neinvatate si din labele lor in vazduh departate fiind, in toata nefrica si negrijea sa afla, si pre spinarea zburatoarelor ca in carate imparatesti leganandu-sa sa primbla (intre muritori de sa da vreo fericire, pare-mi-sa ca alta mai mare a fi nu poate decat din rea pizma nepriietinului bun sfarsitul lucrului a sa tampla. Asijderea, mai mare nenorocire cineva a pati nu poate decat din pricina pizmei sale, fericire nepriietinului a vini cand vedE).



Intr-acesta chip dara jiganiile si pasirile catava vreme in zadar trudite si in desert ostenite, pana mai pre urma, mai mult de nacaz decat de truda obosindu-sa si mai mult de manie decat de osteninta inadusindu-sa, pentru ca putintelus duhurile infocate sa-si racoreasca si puterile slabite sa-si odihneasca, buciumul de intors cantara. Si pentru ca stomahurile lesinate sa-si intareasca, la ospat sa asedzara. Dara nice aceasta cu vreo ticneala a le fi putu (ca precum inadusitul fum, cu narile tragand, mai rau sa inaduseste, ase odihna fara naroc decat razboiul vrajmas mai cumplita iestE), de vreme ce multimea tintarilor si a mustelor, carile nu numai a mesai, ce si a tot pamantului fata in giur impregiur acoperiia, si atata aerul cu micile lor trupuri ca cu un fum si prav implusa, cat jiganiile, de mare osteninta mai adese duhurile a-si trage vrand, cu vazduhul impreuna si micile acelea lighioi cu narile sorbiia, carile, pana la plomai margandu-le, mai mare inadusala le facea. Jiganiile sariia, sa trantiia, suspina, stranuta, capul li sa invartejiia, greata li sa scorniia, iara altaceva nici procopsiia, nici isi folosiia (ca precum maniia naste izbanda, ase izbanda nedobandita naste dosada, de carea maniia singura ca cu latul sau sa zugrumA).

Pedeapsa si ocara ca aceasta le zamisli nebuna mandrie si dosada ca aceasta le nascu mandra nebunie. (Ca de multe ori parerea inalta si tocma peste nuari ridicata, in fundul beznii necunostintii poharnindu-sa, cade, si cu cat mai cu marime sa slaveste, cu atata mai in prapaste, pravalindu-sa, sa ocareste. Asijderea, adese s-au vadzut ca lucrurile prea putincioasa si prea vartoasa pre lesne a sa zdrumica si a sa farama inca de la cel prea slab si moale, precum diamantul cu plumb sa lucreadza si, cu pravul sau si cu curma fierului taindu-sa, sa despica, sa rujdeste si sa juleste. Moartea si peirea filului soarecele ieste, picatura ploii piatra gaureste si funea de teiu cu vreme marmurile despica. Ca lucru ase de putincios si de vartos supt soare nu ieste caruia biruinta si infrangere sa nu sa dea, inca de unde nici gandeste, nici nedejduiestE).

Asedara, falnicile si trufasele dihanii, duhurile cele inalte si infipte ce purta si sprancenele cele peste frunte ridicate ce inalta, cu ocara a toata lumea, de tot gios le lasara si gandul intr-alta socoteala isi mutara.

Intre pasiri, dara, era Brehnacea, carea, macar ca si ea, nu mai putin decat alalte, de varsatul singe nevinovat ca de o privala prea frumoasa sa veseliia si de toata carnea proaspata nu sa otaraia, nici sa scarandaviia, insa de multe ori cand sfaturile grele sa zbatea si lucrurile mari sa dirmoia, decat alalte precum mai adese si mai de-aproape adevarul a atinge sa videa si totdeauna spre cele mai line si odihnite lucruri invata si indemna (ca la tot sfatul, cand in vreo parte a sa asedza nicicum a sa alege nu poate, spre partea linestii a sa pleca sfat inteleptasc iestE). Precum odanaoara catra Cucunos filosofiia Lupului aievea adeveriia si de sfatul ce pentru Strut incepusa sa sa parasasca cu toata nevointa siliia, asijderea cele mai de pre urma, precum ceva de cinste a toata monarhiii sa aduca nedejde nu ieste dzicea. Aceasta pasire, dara, vadzand ca din partea carea nici nedejduia, lucruri ca acestea nebiruite si nele cuite sa scornira, precum cu vreme celea de carile grija purta, de sa vor ijdari, cu cat mai rele si mai cumplite rascoale in tot trupul publicai vor aduce socoti. De care lucru, acestea ase in sine chitindu-le si oarecum pana a nu fi, cu ochiul sufletului ca cum acmu ar fi vadzindu-le, catra tot theatrul voroava ca aceasta facu: In lume intr-aceasta lucrurile tamplatoare cum vor vini si cum vor cadea, nime dintre muritori deplin si cum sint cu mintea a le cuprinde poate, nici vreodanaoara cineva radacina adevarului pentru cele fiitoare, afara din tot prepusul, cu socoteala a atinge s-au vadzut. Ce precum toate lucrurile in lume sau fiintasti sint, sau tamplatoresti, ase in doaa chipuri pentru dansele a sa adeveri si a sa instiinta poate. In cele tamplatoare dara, inceputul adese greseste, iara sfarsitul singur pe sine de bine sau de rau inceput sa arata si sa dovedeste. De care lucru, a celor tamplatoare, pana sfarsitul nu le videm, nici de rele a le huli, nici de bune a le lauda fara prepus putem. Iara in cele fiintesti, precum inceputul, ase savarsitul, dupa a firii urmare, afara din tot prepusul, precum sint a le pricepe si a le giudeca indraznim si putem. Ca precum in ciurul cu gaurile largi multime de graunte mititele punem si vesca ciurului dincoace si dincolea batem si zbatem, din cele multe graunte, carile intai si carile mai pre urma a cadea s-ar tampla nu stim. Iara precum pana in cea de pre urma, precum toate vor cadea, fara gres stim. Ca fireste toata greuimea la mijloc trage si tot grauntul mic prin gaura mare neoprit trece, si ase, urmadza ca ciurul zbatandu-sa, grauntele unul pre altul deasupra ingreuind, spre cadere sa-l impinga, dupa acela altul si altul, pana cand tot cel ce impingea, de nime neimpins, ce singur din greutatea fireasca, dupa altele urmand, sa cadza. De care lucru, in lucrurile tamplatoare, cei ce cu minte intreaga sa slujasc, aceasta lauda si spre bine prognosticesc, ca oricand calea linestii s-ar afla, drumul tulburarii cu lunecatoriu piciorul norocirii sa nu calce, ce totdeauna in cararea linestii si potica pacii, oricat de strampta ar fi, neparasit si neabatut sa calatoreasca. Ca macar ca lucrurile la incepatura mici si pre lesne a sa ispravi sa vad, insa lucrul, de ce sa lucreadza, creste si sa mareste, cu carile impreuna si lesnirile impiedecandu-sa, nevoile sa mamineadza si sa ingreuiadza, si ase, cele mai multe, de sfarsitul fericit si laudat scapandu-sa, sa deznedejduiesc. Asijderea, pricina pricinelor a toata pricinele dintai privitoare si giudecatoare ieste, carile fara cea cadzuta plata si rasplatire a le lasa nu poate (ca precum greuimea grauntului deasupra caderii celui dedesupt pricina au fost, ase greuimea altuia pricina caderii celuia ce caderea celuialalt au pricinuit va fI).

Asedara, lucrurile muritorilor si muritorii, ori ca grauntele in ciur, ori ca spitele in roata ar fi, adevarul fara prepus ieste, ca loc statatoriu si viata credincioasa cuiva din fire nu s-au dat, nici sa va da, ce toate sfera nestarii sale sint sa incungiure si nesavarsit tircaiamul firii sint sa impregiure si fietecui decat sine cel mai tare ieste sa sa afle si pricina pricinatoare fara izbanda pricinirii ieste sa nu scape.

Deci pana la cuvantul ce voi sa graiesc voi vini, asupra acestuia lucru o pilda, carea in dzilele batranetelor mele a privi mi s-au tamplat, ascultatori si ingaduitori sa fiti pre toti va poftesc.

Odanoara pentru hrana tamplandu-mi-sa peste cresteturile muntilor a zbura si peste toti campii cu ochii a ma primbla, intrun musinoiu un guziu, de cu vara, ca preste iarna hrana sa-i fie, de prin tarini grauncene culesese si cu multe nevoi si ostenele in misina ce facusa le stransese. Si ase, cu lineste si cu odihna viata tragandu-si, o furnica de misina guziului dede, carea, un graunti radicand, la musinoiul sau il dusa, pre care alalte furnici, cu dobanda si prada gata ca aceasta vadzind-o, cu toatele dupa dansa sa luara. Si daca la casa bietului guziu agiunsara si de stransa gramada grauntelor dedera, indata a o prada, a o incarca si a o cara incepura. Guziul, saracul, in vreme ca aceia de tot agiutoriul scapat si de radacinile curechiului ce mai denainte stricase blastamat simtindu-sa, din toata nedejdea sa scapa si cu mare foamete din falcile mortii nu scapa. Iara furnica, carea intaiu pricina pradzii, foamei si mai pre urma si a mortii guziului era, de bisugul si bivul carile peste toata iarna avusese ingrasindu-sa si ingrosindu-sa, cu aripi ca pasirile sa intr-aripa si ca mustele in aer cu mare slobodzenie zbura. Iara langa musinoiul furnicelor, de cu primavara, in spinii carii acolea aproape era, o pasaruica mititelusa cuibul a-si face si puii a-si scoate sa tampla, carea tot cu furnici mititele puisorii a-si hrani si a-i creste era obiciuita. Caci amintrilea nici ea alte lighioi mai mari a prinde, nici puii ei a le inghiti sau a le amistui putea. Iara intr-o dzi cea indestulita nafaca uitandu-si si a firii sale hotare trecandu-si, furnica cea mare si cu aripi prinsa (caci si furnica atuncea isi gaseste peirea, cand indobandeste aripilE), pre carea, dupa catava lupta si truda biruind-o, mancare puilor sai o dusa. Furnica, de primejdiia vietii cuprinsa si de amaraciunea ceii mai de pre urma suflare, cu duios si miselos glas catra pasaruica dzisa: ,,Nici tu, o, lacomo, fara plata vii ramaneA)). Ce pasaruica, milos si jelnic cuvantul ei in sama nebagand, farami, faramiiele facand-o, puilor o imparti. Eu, patima furnicai vadzind si cuvantul cel cu moarte amestecat din gura-i audzind, cu tot de-adinsul sfarsitul la ce ar iesi si asupra pasaruicai izbanda, cand si rasplatirea in ce chip ar fi ca sa cu nosc, a oglindi ma pusaiu. Deci pasirea daca furnica omori si puilor o imparti, indata, dupa obiceiu, la camp, pentru ca alt vanat hrana puilor sa prindza, sa dusa. Ase, ea in camp lipsind, un soarece pe spini urcandu-sa, cuibul cu puii pasaruicai afla. Carii, inca golasi, fara tulee fiind si puterea aripilor de zburat inca neavand, prada soarecelui sa facura, pre carii soarecele inecandu-i, cate unul, cate unul, mancare puilor sai ii cara. Iara cand soarecele, pentru ca si cel mai de pre urma puiu sa ia, sa intoarsa, iata si maica lor din camp cu hrana in gura sosi. Carea, de puisori saracita cunoscandusa si pre pradatoriu inca in cuibul ei vrajmaseste pre puiul carile inca cu suflet ramasese, a incolti si a rani vadzind, pentru viata lui cu mare umilinta pre soarece a ruga incepu: ,,Lasa-mi, tiranule, pre unul. Cruta-mi, vrajmasule, pre acest mai mic macara. Nu ma lasa ase de tot arsa si infocata, fie-ti mila de lacramile si tanguirile mele, nu-mi pierde toata osteninta tineretelor, nu ma desparti de toata nedejdea batranetelor mele! Adu-ti aminte ca si tu parinte a fii si nascatoriu a nascuti esti. Socoteste a inimii durere, carea maica pentru rodul pantecelui sau patimeste. Eu pacatul mieu cunosc si in oglinda faralegii mele acmu ma privasc, pentru carea astazi cea cadzuta plata imi iau si dreapta izbanda furnicai intreit asupra-mi sa face, ai cariia, o, ticaloasa, jelnicul glas n-am ascultat si peste putintele si hotarale firii mele trecand, trag ce trag si pat ce pat. Ia pilda mea asupra ta, o, nemilostivule, si cu pedeaspa la mine sosita de cea la tine viitoare a scapa te invata. Ca precum mie intreit, ase tie indzacit pricina pricinelor sa nu-ti rasplateasca preste firea ei ieste.

Si precum eu pre puii furnicai i-am facut fara maica, ase pre mine, maica, tu m-ai facut fara pui. Asijderea, precum tu pre mine, maica otaroasa si jelnica, moartea puilor miei astadzi a privi m-ai facut, ase mane sau poimane de neagra si cumplita moartea ta a sa olecai si a sa saraci pre puii tai va face. Si precum tu pre mine ma desficioresti, ase altul pre puii tai va desparinti". Acestea si altele ca acestea ticaita pasaruica cu olecaioase viersuri si cu miloase glasuri pamintea si moartea puilor sai cu jele canta:



Ce soarecele nici de versul si de viersuri in ceva induplecandu-sa, nici de fierbinti lacramile si duioase suspinurile pasaruicai cevasi milostivindu-sa si pre cel mai mic puiu omorand, cu mare veselie la cuibul sau il dusa. Vesel acmu soarecele, si de bisugoasa prada ce dobandisa mai indraznet si mai simat facandu-sa, mai tare a imbia, si mai fara siala prin toti spinisorii a sa urca incepu, socotind ca tot spinul cuibu si tot porumbreriul pui de pasire va avea (ce precum apelpisia de multe ori mai vrednicii lucreadza, ase afthadia singura cu sabiia sa capul isi rateadzA). Ca intr-acea data o mata salbateca pentru hrana prin spini sorecaind, sunetul imbletului soarecelui la urechi ii vini. Carea, dupa al sau obiceiu, mai cu de-adins a sa tupila si a sa sipuri incepand, soarecele cel ce sunetul facea printre frundze zari, si ase, mata totdeodata si fara veste sarind, soarecele, blastamatul, toata sarita isi pierdu (ca cand mintile de spaima sa uluiesc, atuncea si picioarele a fugi sa impiiedeca si in toate ierbusoarele sa invalatucesC). Ase mata pre soarece intai in branci, apoi in falci apucand, cu mormaieturi trufase si mandre i sa lauda. Soarecele intre cele putine olecaituri ce facu, intai era aceasta: (,,cine face, face-i-sa, cine inghite undita, fier de corabie borestE): osinda pasaruicai m-au aflat". Soarecele inca bine cuvintele nu-si incheie, si mata in oala stomahului a-l fierbe si in tigaia maiurilor a-l praji si in vasele matelor a-l scoate incepu. Ase mata, spre vanatoarea soarecelui cu totului tot dandu-sa, ce o astepta nici stiia, nici sa gandiia. Ca intr-acea una data, un dulau ciobanesc, pre langa spini pentru paza oilor imbland, mirosul matii adulmaca, dupa miros urma lua, dupa urma cu ochii de mata dede. In scurt, mata soarecele inca bine nu inghitisa, si ea acmu in falcile dulaului sosisa, carea nu de cuvant, ce asesi mai nici de gand vreme a avea putu. Ca vrajmasi si ascutiti coltii dulaului indata toate oscioarele ii zdrumicara si toate matisoarele ii desirara. Darz dulaul si cu coada barzoiata, ni la un spin, ni la altul piciorul dupa obiceiu radica si precum si el altuia vanat si colac sa gata, nicicum in minte ii era.

Ca pre acea vreme un lup, dupa oi cu mare mestersug si mulcomis lingusindu-sa, asupra dulaului, fara veste cadzu. Lupul pre vechiu nepriietin ase singur si de tot agiutoriul strein si lipsit vadzind, asupra-i sa-l farame navrapi. Dulaul, macar ca cu latratul cat putea pentru pizmasul de obste ciobanului stire da si cu toata vartutea, cat prin putinta ii era, cu lupul sa lupta. Insa agiutoriul ciobanului a sosi, mai mult decat dulaul virtutea lupului a sprijeni zabavind, biruinta la lup ramasa si, bucati-bucatele facandu-l, viermilor il intinsa masa. Ciobanul pana la locul bataliii a sosi, inca de departe un pardos, frumos la piiele si vrajmas la inima, precum asupra lupului cat ce poate alearga, vadzu. De carile el spariindu-sa pana va videa intre lup s-intre pardos ce sa va ispravi, dupa spini sa dosi. Pardosul indata ce la lup fara veste sosi, deodata lupul cu dansul de lupta sa apuca. Ce lupul nici mult lupta sprijenind, nici putin ceva folosind, in clipala ochiului, biruit, trantit si omorat fu. Pardosul acmu, duhul cel mai de pre urma de la lup cu cumplita vrajmasie scotind, ciobanul de dupa spini cu palestra sigeata printr-inima ii patrunsa. Pardosul, de moarte ranit si de toate puterile parasit vadzindu-sa, cu glas de moarte si cu cuvinte de singe, intr-acesta chip grai: ,,Gudziul pentru curechiu, furnica pentru furtusag, pasirea pentru lacomie, soarecele pentru simetie, mata pentru pizma si viclenie, dulaul pentru vrajmasie si mandrie, lupul pentru veche dusmanie, eu pentru obraznica barbatie viata ne-am pus.

Iara ciobanul pentru piielea mea capu-si isi va da". Acestea ciobanul nici ascultand, nici in sama cevasi macara bagand, macar ca trist pentru dulaul ce pierdusa, insa vesel pentru piielea pardosului ce agonisisa era, pre carile in loc despoindu-l si piielea pre umar aruncand, spre oi si spre stana sa marga sa intoarsa. Caruia un voinic ostean bine intrarmat in timpinare ii vini, si dupa ce buna calea dupa obiceiu ciobanului dede si pre umeri-i piielea pardosului vadzind, cu plata sa i-o vandze, cu blande cuvinte cersu. Ciobanul, si pentru piierderea dulaului manios, si pentru uciderea pardosului simat, cine de dupa spini cu palestra odata un pardos au ucis, precum de acmu inainte si lei si paralei si tigan si ostean, tot cu o lovala va prapadi i sa paru. De care lucru, nici dzua buna omeneste luand, nici la cuvantul bland cum sa cadea raspundzind, calea sa-si pazasca osteanului dzisa, iara amintrilea bine sa stie ca in camp ca acesta, cine pre cine a despoia poate, a celuia piiele poarta. Si ,,vedzi aceasta (palestra de-a umar spandzurata aratanD), nu a vinde, ce in dar a cumpara s-au invatat". Osteanul, de aspru cuvantul ciobanului otarandu-sa si de batgiocura ce-i facea cu inima infrangandu-sa, mai mult trufase raspunsurile a-i audzi a suferi nu putu, ce, indata calul in dalogi strangand si cu picioarele din pinteni intetindu-l, asupra lui sa rapedzi si sulita prin tita stanga patrundzindu-i, nu numai de piielea pardosului il desparti, ce si de haine dezbracandu-l, numarul dzilelor la sfarsit ii dusa. Ase ciobanul, in dar cumparatoriu, impreuna cu marfa si viata isi prapadi.

Iara osteanul, pe cal incalecand si piielea pardosului pe deasupra scutului imbaierand, pe drumu-si purcesa. Ase, el uneori de buna inima si de izbanda cantand, iara alteori de lucrul si singele ce facusa gandind si margand, de-alaturea drumului un iepure sari. Osteanul, bunatatii calului bizuindu-sa, precum pe iepure ca si pe cioban, in sulita va lua socoti (ce cine alege oasele, pestele cat de mare poate manca, iara oasele nealegand, piticul cat de mic spre inecarea grumadzilor destul iestE). Si ase, cu sulita buarata pre bietul iepure in goana lua, si acmu din cal pre iepure biruind si in clipala iepurile agiungand, cand de cand in sulita il va ridica sa chibzuia. Iepurile, intr-atata de mare a vietii primejdie vadzindu-sa si precum firea mai mult a-l agiutori a nu putea cunoscandu-sa, la obiciuitul mestersugu-si alerga, si ase, cu multe suvaituri si cohaieturi spre niste locuri maluroase si tarmuroase a fugi lua. Osteanul, ochii in dosul iepurelui intinsi si infipti avand, de a locului rautate si de primejdiia viitoare nici grija, nici paza avea. Si ase, in rapegiunea calului asupra a unui mal inalt sosind, nici vreme de chivernisala, nici loc de fereala mai putu avea, ce in miselos chip din tarmurile malului fara aripi zbura, si din calaret alergatoriu, dobitoc fara aripi zburatoriu sa facu, pana cand greuimea fireasca, rapegiunea si iusurimea mestersugeasca biruind, cu capul in gios, ca cum nu poftiia, in fundul poharniturii, ca cum nu vrea, asupra coltiroase si simceloase pietri, ca cum nu sa gandiia si ca vai de capul lui, cadzu; unde os prin os patrundzindu-si si madular prin madular zdrobindu-si cu groaznica si strasnica moarte, ceia ce i sa cadea izbanda si ceia ce-l astepta dreapta osinda isi lua ". Dupa povestea si pilda aceasta, Brehnacea iarasi cuvantul carile incepuse la sfarsit a-l duce apuca: ,,Asedara, in lume lucrurile tamplatoare celor ce radacina si pricina dintai necunoscuta le ieste, precum toate fara chivernisala cuiva si fara nici o pricina a cadea si a sa tampla sa par. Insa fietece de a sa hirisa si adevarata dintai pricina nu sa lipseste si fietecui ceia ce i sa cade tamplare, de hula sau de lauda, de fericire sau bezcisnicie fara gres vine.

De care lucru, aievea ieste, ca adunarile dinceput drepte si adevarate pricini sa nu fie avut, ce numai pentru desarta si inflata slava numelui si pentru ca sa sa dzica, iata ca tot capul ni s-au plecat si tot genunchiul ni s-au inchinat, aceste ale lumii rascoale au pricinit.

Deci pentru izbanda a voii in parere incepute, a multora multa asupreala si mare inadusala sa face, carea fara plata si osinda, precum nu va ramanea, fara prepus ieste (ca suspinele drepte ceriurile patrund si lacramile obidite chentrul pamantului potricalesc si singele varsat carbune ardzatoriu si foc parjolitoriu sa facE). Carile la vremea sa izbanda si osinda isi gatesc, de carile asupritoriul a scapa si nacajitoriul a sa apara preste fire si peste putinta ieste.

Iata, fratilor, izbanda la usa, iata, priietinilor, plata in casa si rasplata in cap ne-au sosit. Au nu Vulturul, monarh a toata zburatoarea a fi poftind, batgiocura tuturor lighioilor ne-am facut? Prodromul acestii uracioase vesti inca de demult Liliacul era, carile cu cuvantul si cu lucrul in mijlocul a tot theatrul si denaintea a tot ochiul biruinta au dobandit. Asijderea, acmu, micele acestea musculita dreptatea cat sa fie de vartoasa, umilinta cat sa fie de inalta si mandriia cat sa fie de plecata si de inflata frumos ne aratara. Au nu in cartea Vulpei fumul pojarului acestuia mirosiia? Si inca altele mai rele si mai cumplite a vini prin nestiinta prorociia (ca tot prorocul, adevarat in dzisa negandit, in cuvant nealcatuit si in iesirea lucrului nesmintit iestE). De vreme ce adevarate cuvintele Liliacul sa pomenim ne invata, si precum decat Camila mai mare Filul si decat zimbrul mai iute Inorogul a fi aminte ne aducea. Acestea toate atuncea de batgiocura si in sama nebagate sa avea, iara acmu iata ca piatra dupa piatra a sa poharni si val dupa val a ne lovi si a ne nabusi au inceput. Pentru aceasta dara, de ma viti asculta, sfatul batranetelor mele ieste acesta: Liliacul precum s-au asedzat sa nu-l mai clatim. Pe Vidra in garle, unde sa afla, cu hrana si cu alte trebuitoare sa o chivernisim.

A mustelor prietesugul si fratiia, iara nu vrajmasiia si veciniia, sa poftim.

Filul si Inorogul, cat in putinta va fi, precum cu dobitoacele amestec nu avem, a-i instiinta sa silim si dupa instiintare adevarul lucrului sa si urmedze. De ciia, unde ar pofti a lacui si in ce chip ar vrea a vietui in ceva impotrivnici sa nu ne aratam, ce noi penele noastre sa ciuciulim, iara dobitoacele, cum vor putea, perii sa-si linga si sa-si netedzasca (ca cine gardul strein trece si in pomul altuia sa suie, la intors gardul zid si la mancare poama piatra i sa facE). Caci amintrilea, toate, a tuturor dobitoacelor supuse dosede si asuprele, de nu Filul, Inorogul, de nu Inorogul, altul ca Inorogul, asupra noastra cu vreme va sa le izbandeasca si tot suspinul cu osanda sa va sa ne gasasca. Si mai vartos Inorogul grijliv pentru noi fiind, nuarul mic repede ploaia va sa ne trimata, din carea nu numai penele, si aripile, ce asesi si cuiburile de prin copaci si bortele de prin stinci a ne scuti si uscate a ne feri vrednice nu vor fi (pre slab sa nu gonim, ca mai tare l-om face, pre fricos sa nu spariem, ca mai indraznet sa va intoarcE). Acestea, o priietinilor, de la mine; iara voi de la voi ce poftiti aratati si ce vi-i voia lucrati si, veri ase, veri ase, in cea mai de apoi cuvintele mele din minte nu scoateti". Pilda, cuvantul si sfatul Brehnacii, macara ca margaritariul curat la aurul nespurcat si pietrile scumpe frumos cu aur alcatuite era, insa (la inima impietrita si pizmatoare nu cuvantul, nu invatatura, ce pedeapsa si patimirea, ca la dobitoace in ceva a spori si a o domoli poatE). In care chip, Corbul cu Cucunozul, macar ca lucrul adevarului cum si in ce fel merge bine cunostea, insa povatuind pizma si urmand pofta, vechiul cuvant pliniia (cel bun vadzu, pricep si laud, dara cel rau voiu si urmadZ ), si ase Corbul, urmele relii pofte calcand, a cheltuielior pagube, a ostenintilor in zadar si a cinstei numelui scadere simtind, de inceputul vivoros gand a sa parasi nu putu, ce toate tamplarile impotriva, intr-alt chip spre bine si dupa a sa pofta le talcuia si le primeniia. Carile intr-acesta chip Brehnacii raspunsa: ,,Intai pilda ce ai spus, apoi sfatul carile ai dat foarte bine le-am inteles. Ce pilda ieste a disidemonii iara sfatul ieste a micropsihiii, carile in toata monarhiia noastra loc si cinste a avea nu pot. De unde, nici la una, nici la alta uitandu-ne, mai mult zdrobirea cuvintelor a face nici ne trebuie, nici ni sa cade. Iara cat ieste despre partea lucrului ce s-au tamplat, nici a imparatului nostru in cinstea numelui vreo scadere, nici monarhiii noastre vreo paguba s-au facut sau sa va face. Ce mustele, neam obraznic fiind, a sa hirisa mojicie cu sederea la masa nechemate s-au aratat. Deci precum dulaii, coteii si matele din faramusile mesii stapanilor sa hranesc, ase si calicios si obraznic feliul acesta din laturile vaselor noastre viata de-si vor sprijeni, de diva ieste? Catra aceasta, imparatului nostru dinceput nu pentru mustele zburatoare, ce pentru pasirile cu pene, cu oaa si in aer vietuitoare sfatul i-au fost, ca pre unul singur monarh stapanitoriu si obladuitoriu sa stie. Iara pre aceste spurcaciuni in numarul zburatoarelor sale a le numi, de nu sa va milostivi, din slava cinstii marimei sale ce i s-au scadzut? Mustele dar, ca niste lighioi spurcate, mojicoase si in sama nebagate, lasa-le sa imble.

Iara noi, de lucrul inceput apucindune, la sfarsit a-l duce nevoitori sa fim, pre carile in curanda vreme a-l videa buna si fara prepus nedejde avem, de vreme ce, iata, hirograful tuturor in manule noastre ieste, in carile nu numai iscaliturile cu numerile, ce si inimile cu sufletele li sa cuprind, din carele nici a sa intoarce, nici a sa cai pot (ca decat cuvantul dat, alte mai tari si mai vartoase legaturi a fi nu poate, insa la cei a cinstei cuvantului cunoscatorI). Iara amintrilea, cu a noastra linevire, lucrul intr-alt chip de s-ar tampla, atuncea cu buna sama truda in desert, cheltuiala in paguba si a cinstei numelui betejire ar urma. Pentru care lucru, pentru ca lauda adevarata si odihna fericata a dobandi sa putem, cele ispravite a intari, cele neispravite ca sa le savarsim si sa le ispravim a sili trebuie. Acmu, dara, tot temeiul lucrului intr-aceasta au ramas, ca Lupul la barlogul sau neclatit sa sa pazasca, Filul in giur, impregiur cu hendec, dupa obiceiu, sa sa incungiure si sa sa inchidza, Inorogul prin munti, cu tot feliul de maiestrii si de vanatori la mana a sa aduce sa nevoim. Si ase, acestea spre alalte savarsindu-sa, iata ca toata odihna vecinica fara prepus vom dobandi si in urma alt gand impotriva, de tulburare si de neasedzare, nu va mai ramanea 1".

Acestea a Corbului, Cucunozul, Pardosul, Rasul si alalte mai toate, carile cu sangele fierbinte matile a-si racori stiu, adeveriia.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2022 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.