Hameleonul, dara, ase de acolo spre monarhiia dobitoacelor purcegand, Soimul inaintea Corbului lucrurile Batlanului a asedza sa apuca, pentru ca si pe Hameleon de minciunos sa dovedeasca si credinta sa si a Batlanului sa intareasca si toata vredniciia Ino rogului precum ieste si precum au cunoscut-o, sa o perigrapsasca (caci Hameleonul catra Corb dzisese precum Batlanul asupra Cor bului in prietesug cu Filul si cu Inorogul sa sa fie legaT). Deci toata ispita credintii Batlanului intr-aceasta punea, ca Corbul trimitand langa sine sa-l cheme. Deci dupa porunca, indata de va vini, a lui credinta singura din sine sa va dovedi, iara nevi ind, samnul temerii viclesugul inimii ii va descoperi si adevarat nepriietin a fi il va arata. Iara alalte cuvinte a Soimului catra Corb intr-acesta chip fura: ,,Lucrurile firesti (milostivul mieu si de bine facatoriu stapaN) si cu un cuvant sa dzic, oricate de la ceriu pana la ceriu sa vad, sa simt si sa inteleg, cei a firii iscoditori si cu de-adinsul cercatori, dzic, precum patru pricini sa li sa dea. Pricina adeca: cine, din ce, in ce chip si pentru ce. Deci dintr-aceste patru cele trii inainte margatoare (pre cat a mea proasta socoteala agiungE) adevarat fizicai slujesc. Iara cea mai de pre urma nici cum cu fizica a sa amesteca poate (macar ca grei si deplin invatatori ase au slaviT), ce numai ithicai, adeca invataturii obi ceinice temeiul si sfarsitul ieste (ce pentru ca proimiul voroavei mele cu lungimea ceva mai mult supar sa nu aduca, in scurt, pre cat voi putea si a proimiului cinste sa pazasc si deschiderea a alalte voroave precum sa cade mai chiar sa sfitesc voi silI). Ieste dara firea in lucruri, carea le face a fi ce sint si a lucra ce au porunca a lucra, si aceasta afara din toata socoteala pricinii savarsitoare, insa numai porunca si oranduiala aceluia, carile din ceput spre vecinica si neobosita clatire au pornit-o, carea pre cum a nu sa obosi, ase nici a sa schimba, nici a sa muta stie sau poate. Neschimbata, cand dzic, in fete, iara nu in atomuri, tre buie sa intelegi de vreme ce toate atomurile in toate fetele, in toata vremea cursul perioadelor sale facand si savarsind si ca-ntr-un vartej intorcandu-sa, tand la nemica, tand la a fi a lucrului sa intorc. Adeca de o parte nascand, iara de alta parte perind, singura schimbarea atomurilor tamplandu-sa, fiinta fetelor, dupa hiresul sau neam intreaga si neschimbata sa padzeste (caci nici cel firesc lucratoriu osteneala simpte, nici materia lipseste, nici formei dupa a sa oranduiala fireste impiedecare sau de tot stergere a sa da poatE). Ca, amintrilea fiind, inca de demult vrunul din chipurile neamurilor de tot a pieri s-ar fi tamplat.
Tot, dara, orice firea fireste lucreadza, pricina savarsitului preste socoteala si simtirea ei ieste. Ca amintrilea dobitocul nu mai dobitoc a naste ar fi lasat, iara nu lupul pe oaie si soimul pe porumb a manca ar fi putut. Asijderea, cele firesti toate in sfera sa intorc si sferai fireste sfarsit nedandu-sa, iata ca nu pen tru odihna sfarsitului, ce pentru vecinica clatire de la neclatitul calatoriu sa clateste. Soarele, luna, ceriul si alalte trupuri ceresti toate, din-ceput naparasit si cu mare rapegiune alearga, insa nu cu aceia socoteala, ca doara vreodanaoara la doritul tenchiu si sfarsit agiungand, sa sa odihneasca, caci ase (precum s-ar putea dzicE), inca demult ar fi cunoscut, precum fireste la sfarsit sa agiunga, preste putinta ii ieste si precum pana acmu in vreun punct a sferii lucrarii sale loc de stare n-au aflat, ase si de cii inainte in vecii vecilor, precum nu va mai putea, demult nedej dea i s-ar fi curmat, fara numai candailea clatitoriul firii (cel ce in clatire nehotarata si neodihnita o tinE), dupa a sa sloboda si puternica voie vreodata a o clati ar parasi. Asedara, toate lucru rile firesti, cu una si singura a soarelui paradigma, precum sa cade a sa intelege sa pot. Ca precum soarele de la punctul Racu lui pana la punctul Capricornului sa suie si sa pogoara si in tot anul, macar ca toate locurile imblarii sale negresit atinge si cer ceteadza, insa nici curgerii sfarsit a face, nici odihnii a sa da poate, fara numai cat cu apropiierea si departarea sa de la lo curile ce priveste, mutarile si schimbarile vremilor pricineste, si aceasta afara din toata socoteala si simtirea sa. Intr-acesta chip si cursul a toata fapta neparasit atomurile schimbandu-si, toate cele din-ceput chipuri nebetejite si nepierdute pazeste. De unde aievea ieste ca tenchiul sfarsitului nu in socoteala firestilor, ce intr-a izvoditoriului si pricinitoriului firii ieste. Si ase, socoteala sfarsitului, din cele firesti cu totului tot radicandu-sa, ramane ca dupa pricina pricinilor, in care a doa pricina socoteala pricinii sfarsitului sa sa afle. Si afland-o, sa o pricepem trebuie. Deci, precum aievea s-au aratat, de vreme ce in cele firesti socoteala pricinii sfarsitului fireste nu sa afla, anangheon ieste ca in cele ithicesti staruita sa ramaie. Asijderea ithica nu altor fapte, fara numai ceiia carea cu socoteala si cu intelegere ieste, slujeste. Deci oricarea intre fapte in lucruri are socoteala, aceiasi si a sfarsitului socoteala, ce, pentru ce face, a avea poate; si aceia numai un tenchiu si hotar lucrurilor sale puind, la carile agiungand, precum la sfarsit au agiuns sa cunoasca, si ase, de clatirea ce facea sa sa odihneasca. Cu acesta mijloc mare lumina celor ce cu intelegere sa slujasc a lumina poate si ascutita sabie impotriva celora ce pre ziditoriul tuturor a tagadui nebuneste indraznesc, in mana sa ia, de vreme ce deosabirea zidirii si a ziditoriului dintr-aceasta chiar a sa cunoaste poate. Caci ziditoriul, dupa inte lepciunea si puterea sa, zidirea savarsind, de lucru sa odihneste si, ca un deplin in putere stapan, o data numai poruncind, din veci si pana in veci zidirea ca o slujnica dupa porunca neparasit alear ga. Deci precum toate alalte, cate supt ceriu zidiri sa afla, din zidi toriu sa deosabasc, caci socoteala nu a sfarsitului, ce a poruncii numai au, ase una numai ziditoriului sau mai aproape si a sa asamana sa dzice, caci precum a poruncii fireasca socoteala, ase a sfarsitului fericirii si nefericirii, a binelui si a raului sau chibzuiala si adevatata hotarare a cunoaste poate. Si aceasta macar ca nu din fireasca sa vrednicie, ce oarecum impotriva si peste fire, o intalegere mai mult decat fireasca si dumnedzaiesc si ceresc oarece (caruia suflet intelegatoriu ii dziceM), in sine stralu mineadza, carile, preste cele firesti hotara radicandu-l, la cele metafizicesti, ithicesti si theologhicesti cunostinte il povatuieste. Asedara, din cele inainte pomenite a culege putem, ca oricare zidire ithiceste din-ceputul lucrului socoteala sfarsitului ar avea, aceia ziditoriului sau cu partea intelegerii sa sa asemene, iara carea fireste numai cele trii pricini ar priimi, iara socoteala sfarsitului nu ar avea, ce numai dupa porunca neparasit si peste simtire ar alerga, aceia ziditoriului nicicum in ceva sa nu sa asemene, ce una din cele multe si mai nenumarate in periodele sale pururea alergatoare si ca cele mai proaste celui mai de cinste slujitoare si indamnatoare sa fie.
Acmu, dara, la cuvantul ce vream sa dzicem intorcandu-ma, dzic: sa nu cumva gandesti ca socoteala mea au fost noaa si neaudzita filosofie sa-ti vandz, nici in zadar (precum mi sa parE) cui si in ce socoteala pricinii sfarsitului slujeste in tot chipul chiar a-ti arata m-am nevoit, ce mai vartos de stepana fiintii tale aminte aducandu-ti, in statul carile te afli, cu ce parte din fire si cu ce parte mai mult decat din fire esti alcatuit si staruit sa cunosti si cunoscand imbe partilor ale sale si celea ce li sa cuvin slujbe sa oranduiesti, ca fietecarea pre calea si oranduiala sa sa marga (ca carma la corabie, zabala la cal, socoteala la intelegatori sinonime sinT). Deci trebuie sa stii, o, Coarbe, ca pre o parte (precum mai sus am dziS), din fire, decat un atom din cele multe altaceva mai mult nu esti, iara pre alta parte, cu socoteala slujindu-te, lucru rilor tale un tenchiu si loc insamnat si hotarat sa pui, ca la acela vreodanaoara agiungand, spre odihnire sa te asedzi. Si nu nu mai cu atata, ce asesi cu tot chipul sa nevoiesti trebuie ca nu la altul, fara numai la cel bun si fericit sfarsit sa nemeresti (ca pre cum socoteala rea la cel rau, ase cea buna la cel bun sfarsit fara gres ducE). Acmu, dara, ia aminte si pune in socoteala, a atatea rascoale si tulburari (carora cu ce socoteala incepatura le-ai facut, nu stiU) sfarsitul carile va sa fie? Si, de ieste vreunul, cand si cum va sa fie? Iata, amandoaa monarhiile din patru parti s-au scuturat, iata, lucrurile publicai noastre spre groznica razsipa s-au plecat, radi carea asteptand, caderea ne soseste, unele altora s-au ameste cat si toate in tot chipul s-au stramutat. Si pana acmu (pre cat a mea socoteala a cunoaste poatE), macar cu prepusul vreun chip de savarsit chiteala nu da. Toti niste atomuri putredzitoare sin tem, toti din nemica in fiinta si din fiinta in putregiune pre o parte calatori si trecatori ne aflam. Una numai ramaitoare si in veci statatoare sa tine si ieste, adeca sfarsitul carile in bunatate sa plineste. Caci din cea vie si vecinica adevarata socoteala incepatura incepaturilor si sfarsitul sfarsiturilor purcede. Nici alt sfarsit bun si fericit a sa numi sau a fi poate, fara numai carile de la dansul incepe, cu dansul mijloceadza si intr-insul sa odihneste. Vulturi ne-am tinut, liliecii mai in trecutele dzile ne-au bat giocurit, lei ne-am numit, tintarii si musitele ne-au obosit si de toata ocara vrednici a fi ne-au aratat. Celor mici si slabi atocma sa ne punem neputand, cu jiganiile mai mari si mai tari de lupta ne-am apucat. Pre Inorog gonim, pre Fil izgonim, Lupului tircala muri, din carile sa nu cumva iasa, i-am siruit, pre Ciacal in numarul jiganiilor nu-l numim, pre Caprioara salbateca ca cum duh vietuitoriu n-ar avea o socotim. Au nu sint acestea toate mai mult decat liliecii, au nu sint mai vrednice decat mustele? (Ce ochiul mandriii pe leu soarece vadzind, mai pre urma pre soarece leu simpte.) De ieste dara la cineva inceputul cu socoteala sfarsitului si sfarsitul cu chiteala inceputului impreunata, dintr-aces te mai sus pomenite culeaga. Ma rog, lucrurilor noastre ce sfarsit ieste sa urmedze? Precum rau si prea rau ieste sa urmedze si cel cat de tamp la socoteala va putea pricepe. Deci de-l cunosti, o, Coarbe, si de pizma numai intr-acesta chip il poftesti (caci voia sloboda putere ca aceasta are, ca vadzind si cunoscand cele mai bune, cele mai rele sa urmedzE), impotriva celuia ce t-au daruit socoteala te pui. Caci el spre binele tau dandu-ti-o, tu cu aceiasi spre raul tau te slujesti. Si ase, sau marturiseste ca fara socoteala incepand, spre rau savarsesti, sau precum singur pre tine din bunavoia ta altor proaste si lepadate fapte te asemeni si de la cea mai de-a firea si mai evghenichi te dezsameni. De unde aievea urmadza ca siloghizmul carile ai alcatuit in barbara, acmu sa incheie, cra, cra, cra. Si nu numai dupa Istoriia ieroglificeasca cu numele Corb, ce asesi cu trup, cu suflet si cu totului tot, acelasi si adevarat ase sa fii te arati.
De care lucru, ca acela ce adevarat priietin si dreapta sluga iti sint (si mai ales ca Corbul cu alalte pasiri rumpatoare oarecare rudenie avand, intre noi nu putina simbathie sa nastE), celea ce cu ochii de fata am vadzut, cu urechile fara prepus am audzit, cu manule fara gres am pipait si precum in radacina adevarului sint le-am priceput, a ti le povesti si cu curata indrazneala a ti le grai nu ma voi sii (ca adevarul, desi tardziu, insa in desert si nedovedit a ramanea nu poatE). Copaciul pizmei, carile inca de demult strambe si cohaioase radacini lungi si late crangi au aruncat, din livada inimii tale de tot a-l dezradacina si peste prilazul ingraditurii afara a-l lepada ti sa cade. Ca monarhiile acestea, precum din batranii nostri am audzit, si istoriile, ca cu glasurile rapaosatilor, neparasit ne povestesc si in toate ceasurile in urechi ca dobele si ca clopotele ne razsuna, ca nici odanaoara intr-o omonie legate si una cu alta intr-o inima inclestate multa vreme a trai n-au putut. Ce de s-au si tamplat vreodata intre dansele parinte cu fiiu sau frate cu frate totdeodata slujba epitropii
a tinea, insa precum toate ale muritorilor de zavistii si de impotriviri pline sint (ata dragostei de cutitul zavistiii netaiata si legatura rudenii de suvacul si cofandiii nedezlegata prin multa vreme a rabda n-au putuT), carile nu numai cinstea si legamantul prieteniii, ce si hotarale rudeniii si evlavia simentiii a calca si la pamant a le stropsi nu s-au siit.
De care lucru, urmadza ca si acmu (ca cel intr-una ispitit, acela si in multe ispitit sa credE) alcatuirea siloghismului aratatoriu sa incheie inselatoriu si sententiile filosofesti in bolbaieturi sofis ticesti sa sa prefaca. Catra aceasta cu buna inima indraznesc a dzice ca stiinta fiziognomasca (carea in fetele a unor jiganii fara de foc si singe alta nu aratA) si mai vartos ispita politiceasca proroc a ma face far-a minciunii primejdie ma indeamna si pre cum cele de pre urma mai rele decat cele dintai sa iasa. Pardosul, Rasul, Hameleonul, Veverita si alalta a Apariului simentie toata, carii intr-aceasta data pentru epitropiia Strutocamilii a sta si cu gurile priietini a sa arata sa vad, in cea veche si nemutata a lor fire, buna nedejde am ca nice pre mine rau chititoriu, nici pro rociile mele ceste de acmu minciunoase sa iasa vor lasa, ce pes te putine dzile, sau cu scrisoarea (caci cu gura intre dansii inca de mult a le sfarai au incepuT), sau cu fapta aievea si de adevarate sa le arete si pre cel din mosie si pre cap giurat neprietesug, in theatrul a toata lumea, cu dobe si cu surle sa-l scoata. Au nu sint acestea carii de la toate starvurile, cu haraieturi si cu clantaieturi, ne probozesc? Au nu sint acestea carii ar pofti nu numai unghi, plisc, ce asesi nici pene, nici tuleie sa nu ne ramaie? (ca tot impotrivnicul paguba nepriietinului dobanda si toata scaderea lui adaogerea sa socotestE). Nici neamul dulailor decat acestea in rautate mai gios sint, macar ca intr-aceasta vreme, mai mult partasi si priitori monarhiii noastre decat jiganiilor ce lor sie de asemenea s-ar parea, ce adevarul ieste ca toti acestea folosul privat cauta si dobanda chiverniselii hirise cearca, carile ori cu ce mijloc a le vini ar cunoaste, cu acela a sa sluji nu sa indoiesc. Pentru Inorog, cele ce nu sint si dupa placere scriu si graiesc (poate fi si pentru mine, pre carile despre adavarata dra gostea ta nici ceriul, nici pamantul a ma departa va puteA) si celea ce spre atitarea si hrana vrajbii sint scornesc. Pentru Fil celea ce nu aud dzic ca le-au vadzut si celea ce n-au vadzut dzic ca le-au apipait. In scurt, toata socoteala intr-aceasta li sa spri jeneste, ca nefiind vanatoare, dulaii de ce treaba sint? Si in desert, prin paduri si munti de nu vor latra, pita ce mananca si ciolanele ce ling, in zadar a fi sa nu sa dzica, sa tem (o, de ce sa tem pana mai pre urma de n-ar scapA). (Caci dulaii pentru faramusuri si ciolane, precum prietesugul a strica si toate de bine facerile intr-un ceas a uita obicinuiti sinT). In care chip acestea cu neparasite ciocotnitiile lor vrajbile a atita si goanele in veci a le delunga sa nevoiesc, ase cat in toata viata de nu s-ar curma, a lor viata fericita si norocita s-ar socoti. Acestea dara, ase precum sint intelegandu-le, cu rea socotea la carea o data in minte t-ai pus nu te amagi, cu carea a dzice obiciuit erai, ca siloghismul carile asupra Strutocamilei ai alcatuit, intarindu-sa, de nu alt folos, incailea intre dobitoace pururea ne unire, si din neunire slabiciune le va vini si, ase, cu slabiciunea lor, puterea noastra va creste, caci nici aceasta ieste buna socotea la, nici dreptatea aceasta pofteste, de vreme ce (mai mult lucru rile impotriva tamplatoare socotite rau a nu sa tampla socoteala buna le facE). Asijderea (de multe ori pre durerea, mare alta mai mare o tamaduieste, si ce mehlemul nu vindica, vindica fie rul, si ce fierul nu tamaduieste, cu mai mare usturime tama duieste focuL). In care chip, de socotit ieste ca nu cumva si dobi toacele ce in durerile suferite nu simtiia, aceia in cele nesuferite sa simta, si atuncea, desi nu alta putinta vor avea, insa cu buna sama nu numai catra cel pemintesc, ce si catra cel ceresc Vultur lacrami de singe varsind, cu suspinuri de foc vor striga, a carii dosada rasplatire dreptatea a o tacea si cu milosul ei ochiu a o trece nu va putea (caci dreptatii dreptatea a nu face peste pu tinta iestE), a caror suspini pret pare-mi-sa ca prea scump si asesi mai nepretaluit va cadea. Pentru aceasta dara deci ieste vrajba cu aceste dobitoace din necunostinta. Sterge-ti, rogu-te, ochii de pravul zavistiii, si painjina pizmei de pre fata iti radica, si inima asupra rautatii si a vrajmasiii impietrita privindu-ti, cunoaste. Si dupa aceasta un soroc drumurilor si imbletelor poftelor tale pune-ti. Iara de-ti ieste neparasirea vanatorilor, vrajitorilor si a mrejitorilor, caci cu tot adevarul socotesti, adeca precum de aces tea a nu te parasi dreptate ai, asculta putinele, te poftesc, de la mine, carile pentru adevarata dragostea, carea catra tine am, si mai cu de-adins, pentru curata iubirea carea catra adeverinta tiiu, afara din tot tircalamul lingusiturilor si precum regula adevarului pofteste a ti le povesti si cum sint a ti le dovedi ma voi nevoi. Cate dara sint lucrurile care de Fil s-ar atinge, in stiinta mea, putine sint, caci numai o data la cetatea Deltii cu dansul impreunare am avut. Ce atuncea a mea slujba, spre aceasta insamnata si oranduita nefiind, de lucrurile lui putin in minte mi-au fost. De care lucru, trecutele intre dansul si intre tine cu de-adinsul a scutura si a cerca nu m-am pus. Ce si pentru aceasta atuncea pare-mi-sa sa-ti fiu scris ca lucrurile adunarii aceia mai bine ar fi fost supt titulul numelui tau sa nu gioace. Ce sau ca mintea in ce t-au staruit (dupa amagita socoteala unor dobitoacE) cum mai curand a ispravi ai grabit, sau ca stramptoarea vremii mai mult slovele mele a citi si sfatul in mai bine a socoti nu te-au lasat. Cu care pricina, inca de atuncea, in locul temeliilor bune (carile intr-ade var s-ar fi putut aruncA) temelii rele s-au pus, nu intr-alt chip, ce ca cum stalpii de marmure, iara talpile de trestie ar fi fost. Ce ori cum, acelea atuncea s-ar fi tamplat, precum am dzis, de aceste prea putin in stiinta avand, mai multe cuvinte a face nu pociu. Iara cat ieste despre partea Inorogului (in carile toata greutatea lucrului a sta sa vedE), dupa porunca carea de la tine avusesem, in tot chipul am ispitit, pentru ca doara, cu dansul impreunare avand, celea ce pentru asedzimantul pacii mi sa poruncisa a i le obsti sa pociu. La carea cu mijlocul Hameleonului (o, bata-l urgiia Vulturului ceresc!), in numarul voitorilor de bine, dupa socotea la ta socotindu-l, stire i-am facut, precum cuvinte de pace a-i propozui am (ce inima la tot binele plecata nu cu anevoie la nu mele pacii s-au plecaT). Carile indata cu dragoste si cu liubov, precum aceasta impreunare pofteste, mi-au raspuns. Si, fara multa zabava, la locul insamnat coborandu-sa (precum si mai denainte iti scriseseM), acolea impreunare am avut. Intai dara socoteala mea au fost pentru ca intr-a cui mana sta dreptatea sa ma pociu adeveri, si ase, carile sa fie mai tare sa pociu giudeca (ca un dram a dreptatii, mii de mii de cantare a strambatatii a radica poatE). Intaiasi data, pentru cea dintai a vrajbii pricina voroava inainte i-am pus, dzicandu-i, si pricina asupra lui arun cand, precum de la tine ma instiintasem.
Iara el intr-acesta chip mi-au raspuns: ,,De pe ce cunosti, dzice, precum eu intai pricina a vrajbii acestiia sa fiu fost? Caci pricina alta nu ieste, fara numai incepatura lucrului (de vreme ce, pre cum, la cele fizicesti, ase la cele ithicesti, pricina cu incepatura sinonime sinT). Apoi pricina trebuie ca nu a chitelii, ce a lucru lui fiinta sa fie. Deci, pricina hirisa ca aceasta asupra mea a afla de vii putea, voi marturisi gresala si sa va sterge pacatul (ca iertaciunea gresala, iar pacea vrajba mai denainte radicA). ,,Catra acestea, i-am raspuns: ,,Spre incepatura lucrului alta dovada mai tare si mai adevarata a sa da nu poate, fara decat pricina carea pre alta pricina mai denainte decat dansa nu are. Ca care pri cina, o, priietine, cu hirograful carile asupra Corbului scriind, intre jiganiile si vrajitorii asieticesti l-ai dat, si Corbul pre aceia vreme cu toata inima in cel adevarat prietesug sa afla. De care incepa tura si pricina de viclesug, el intelegand, n-au pricinit, ce au pazit vrajba, carea si pana in ceasul acesta traieste." La acestea m-au intrebat de mai am si alta ceva a-i arata, pen tru ca pricina vrajbii dintai asupra lui sa dovedesc? I-am raspuns:,,Ba, si ce alta mai multa si mai buna dovada trebuie? i-am dzis. Au precum hirograful acela (pre carile acmu Corbul in mana sa il arE) al tau sa nu fie a tagadui vii putea?" Catra acestea ase mi-au raspuns: ,,Pomeneste, dzice, o, priietine, cuvantul carile acmu-acmu il dzisasi, ca pricina atuncea pricina dintai ieste, cand alta mai denainte decat dansa nu sa da. Ca amintrilea, lucru pri cinit, iara nu pricina lucrului ar fi. Deci cand alta pricina mai denainte decat pricina carea ai aratat a afla si a o dovedi o asi putea, atuncea ce vii giudeca?" ,,Ce pofteste dreptatea", i-am raspuns. ,,Ca aceia pricina, dzice, o, priietine, asupra Corbului vrednic sint a arata, insa cu urechea inimii cuvantul dreptatii a asculta de vii suferi." Iara daca-i dzis ca cu draga inima cuvantul adevarului a audzi si giudetiul dreptatii a da gata sint, intr-aces ta chip dzisa: ,,Hirograful acela, o, priietine, adevarat al mieu este si precum slovele carile intr-insul sint, ase cuvintele, ale mele sint. Ce inca dupa hirograf mai sint si altele decat hirograful inca mai tari si inca mai mari, pentru carile pana acmu, poate fi, inca instiintare nu aveti. Ce socoteala pentru incepaturi fiindu-ne, pricinile a doa si mijlocitoare in zadar nu vom mai pomeni si de vreme ce toata gresala intr-acela ieste, carile pricina vrajbii dintai ar fi dat, noi pre una ca aceia asupra Corbului aratand-o si cu neindoite aratari dovedind-o, precum de supt vina greselii, ase de supt pricina incepaturii vom iesi. De vreme dara ce pen tru incepaturile pricinelor cuvantul ne ieste, a sti ti sa cade, dzice, o, priietine, in vremea ce asupra tuturor dihaniilor Monochero leopardalis minunat stapaniia, si, precum unui vrednic stapaini toriu sa cade, tare si fara preget grijea alor sai supusi purtand, pana intr-atata suma lucrurilor adusese, cat pliscul Vulturului si clontul Corbului de-abiia vreodata si mai niciodata ciolan proas pat ciocniia sau singe cald gusta. Si pentru ca intru tot adevarul sa graiesc, nu numai ca singe cald nu gusta, ce asesi starv imputit macara a afla sau pantecele a-si satura putea. Pentru care lucru, intaiasi data in rautatea Corbului scanteia zavistiii a sa atita au inceput (acestea cum si in ce chip au fost pre larg la locul sau s-au pomenit. Iar acmu, pentru mai chiara aratarea a pricinii dintai, precum pentru altii voroava am face, in fata a triia, pre scurt si cat numai noima sa sa intaleaga, iarasi a le pomeni ne vom nevoI). Deci dupa catava vreme, cu datoriia firii, Monochero leopardalis de pre pamant spre cele ceresti s-au luat, Inorogul, dupa lege, mostenitoriu stapanirii parintelui sau ramaind. Ino rogul, la aceia stepana suindu-sa, vrut-au ca adevaratul megiesesc prietesug sa imbratisedze, adeca cu monarhiia pasirilor in lineste si in pace sa vietuiasca, de care lucru, indata, precum de savarsirea parintelui sau, ase pentru curat gandul si buna inima sa, prin scrisori pre Corb au instiintat si ca, de ar fi fost cu parintele sau nescareva de raceala pricini, sa le uite si sa le ierte il poftiia (ca prietesugul a mosteni, a inteleptilor, iara vrajba parintasca in fii a cerca a nebunilor lucru iestE). Corbul, din scanteia atitata aievea, nu, ce cu viclesug pre ascuns pojarul preste tot a aprinde nici s-au stidit, nici s-au lenevit, si ase, mai de grozav si spurcat pacat s-au apucat, de vreme ce, precum prietesugul pofteste si pre numele cerescului Vultur sa giura, precum ori in ce si cat va putea, spre intarirea stapanirii lui pre la locurile ce sa cade sa va nevoi i-au raspuns. Ca acestea in slove si in cuvinte catra Ino rog inapoi trimitind, iara din inima vicleana altele. Caci indata dulailor, pre carii in munti trimisi avea, porunca dede, ca cu latraturile si brehaiturile lor toate locurile impland, pre alalte dobitoace si jiganii spaimantand, sa le imprastie si in toate partile sa le goneasca. Dulaii porunca cu fapta plinind, ticaloasele dobi toace, de spaimoase si de moarte menitoare glasuri ca acelea audzind, de pregiur Inorog a lipsi si fietecarea grijea vietii sale a cerca au inceput. Corbul atuncea, vreme afland, pre jiganiia in neam cu prepus, adeca pe Vidra, tiraneste asupra mostenirii Inorogului au pus. Ase, Vidra apucand tiraniia, Inorogul in munti, unde si Filul era, sa dusa. Dupa carii Corbul prin munti, Vidra prin garle, prin multa vreme fel de feliu de goane si incun giuraturi de moarte imbla. Ce dreptatea sfanta lucru gretos ca acesta nu multa vreme rabdandu-l, Inorogul, afland mijlocul, pre Vidra din tiranie au lepadat si pre Fil in locul mostenirii mai drepte au asedzat (caci sie sau norocul din tinerete ii zavis tuia, sau spre altele mai mari sau mai grele il crutA). Corbul acestea vadzind, macar ca dreptatea cu manule apipaia, insa rautatea din bun rau si din Corb, orb il facea, de vreme ce, cu multe maiestrii si vraji, de iznoava pacatul innoind si pre Fil din mosiia si mostenirea sa scotind, iarasi pre tiranul, Vidra, in locul sau au bagat.
Vidrii tiraniia poftorindu-i-sa, au socotit ca si rautatea tiraniii sa indoiasca (ca tiranii cele ce dintaiasi data dupa nesatioasa voia lor cu rautatea a plini nu pot, de a doa oara vreme afland mai cu asupra a plini obiciuiti sinT). In care chip si Vidra (mai mult cu a Corbului indemnarE) facand, dobitoacele, saracele, iarasi in toate partile cu mare tulburare a sa imprastiia le-au cautat, din carile unele, precum sa dzice dzicatoarea, capul in poale luandu-si, in monarhiia pasirilor au pribegit. Unde cu multe si fierbinti lacrami, nacazurile carile despre Vidra trag catra Corb aratand, de carile Corbul, oarecum, precum i sa face mila aratandu-sa (ca amintrilea neschimbata firea Corbului a fi mai mai toti muritorii ispitita o aU), precum vreun leac slabiciunii si patimirii lor va cerca si in ce va putea le va agiutori sa giuruia. Intr-aceiasi vreme si de la Batlan veste la Corb sosi, aievea, iara de la Breb pre ascuns (caci acestea amandoi pre aceia vreme partasi tainelor Vidrii erA), precum Vidra cu tot de-adinsul le porunceste ca prin munti mreji intindzand, pre la vrajitori vraji asupra Corbului sa vrajasca. Corbul, dintr-imbe partile pentru pizma smintit si gresit vadzindu-sa, pre o parte sa videa ca de patima dobitoacelor rau ii pare si cu tot chipul (caci acmu si de dansul tare sa atinsesE) din epitropie sa o arunce ar fi silit. (Caci tot tiranul, precum pentru priietin, ase pentru nepriietin, tot cu un suflet sa poartA). Iara pre o parte pizma veche, cu carea pre Inorog si pre Fil goniia, pentru ca dupa rugamintea sa faca si intr-adevar de patima lor sa sa milostivasca nu-l lasa. Ce aman doaa gandurile tainuind, in sine le avea. Pana mai pre urma, pre saracele dobitoace, carile la dansul nazuise in tot feliurile de varteje si de harzoabe invartindu-le si intorcandu-le, le dzisa ca binele lor ar vrea si mantuinta de supt tiraniia Vidrii le-ar pofti, numai Inorogul si Filul sint pricina carea dupa pofta fapta a savarsi nu-l lasa (caci Corbul cunostea precum dobitoacele iarasi pre unul dintre dansii la stapanire ar poftI) si pricina ieste, dzi cea, ca acele doaa jiganii cu dansul veche vrajba avand, precum spre vreo adevarata pace sa vor intoarce a sa incredinta nu sa poate. Dintr-acele jiganii, precum stii, o, priietine, Lupul era carile asupra acestuia lucru mai cu fierbinteala era, si acesta cu mare chizasie sa apuca, precum Filul si Inorogul pacea vor priimi si priimind-o nesmintita o vor tinea, numai intr-adevar sa cunoasca, precum si Corbul cu inima adevarata aceasta pofteste. Corbul, dupa hiresul sau si firescul viclesug, precum aceasta cu tot de adinsul invoieste aratandu-sa, indata la mai marele ogaralor (carile cu alt nume Istoriograful Afroditei sa cheamA) carte scri ind, ii porunciia ca cu descantatoriul de la Lacul-Dracilor vecin lucrul pentru pace sa ispiteasca. Si ce mai mult voroava sa lun gesc, o, priietine, in anul 72940, noiev. 104, in muntii de la Grumadzii-Boului, cu mari giuramanturi si dintr-imbe partile legamanturi, cu chipul carile stii, tractatele de pace s-au inche iat, a caror tractate corona era ca Corbul in tot chipul nevoitoriu sa fie, pre tiranul Vidra din epitropie sa scoata. Sfarsitul tutu ror, intr-acelasi an, oct. 230 pomenitul Istoriograf a Afroditii de la cetatea Deltii (caci vrajitorii acolea erA) catra vecinul celor de la Lacul-Dracilor, o carte intr-acesta chip scriia:,,Istoriograful Afrodiseu, descantatoriului de la Lacul-Dracilor, sanatate! Pentru vinirea noastra vii sti ca cu sanatate la cetatea Deltii am sosit, unde toate nevointele noastre, carile pentru alcatuirea pacii am cheltuit, in vant aruncate si in zadar luate le-am aflat, de vreme ce dumnealui Corbul, in vreme ce noi giura manturile cu iscalituri si cu peceti intariiam, atuncea el cu mijlocul vrajitoriului despre crivat la vrajitorii cei mari de la Delta un baier trimisese, a caruia descantec sa cuprindea ca vrajitorii cu totii pentru primeneala Vidrii invoind, asupra unei jiganii streine (carea din Tara Ingemanata iestE) a dobitoacelor epitropie sa arunce. Vadzind aceste, impotriva sfintelor giuramanturi, a Corbului fapte (a carora de proaspete, precum sa dzice, inca singele le picA), pre cat am putut, cu multe mijloace am silit si deodata mintea vrajitorilor intr-alta parte am intors. Catra acestea nu putine si celea ce sa cad catra Corb am scris. Nedejduiesc ca si pre dansul din ratacita calea carea tine a-l indrepta sa-l pociu. Iara de nu, cum mai curand, pen tru tot adevarul, stire viti avea."
Catra acestea, o, priietine Soaime, dzice, alta si mai minu nata si in paganatate inca mai afundata Corbul ispitiia. Ca pre aceiasi vreme, foarte pre ascuns, pre Aspida de Palestina la Vidra trimisese, pentru ca cu tari giuramanturi inseland-o, vechiul prietesug sa innoiasca, dzicea. Si iarasi intr-acea data epitropiia dobitoacelor cu mijlocul vrajitorilor asupra jiganiii de la Tara Ingemanata a ispravi siliia. Deci acmu socoteste, o, priietine, cate impletecite viclesuguri si cate spurcate de giuramanturi calcaturi Corbul totdeodata catra trii chipuri facea. Ce poate fi dumna dzaiasca parahorisis slobodzind, ca cu vreme rautatea mai cu asupra sa plineasca. Atuncea ceva dupa pofta a ispravi neputand, catava vreme lucrurile in tacere au statut. Acestea ale Corbului viclesuguri un hirograf a Brehnacii le intariia (carile la Gru madzii-Boului in mana Inorogului cadzusA), in care sa cuprin dea ca in curanda vreme toata monarhiia pasirilor mare razsipa si prapadeniia Filului si a Inorogului asteapta.
Acestea si ca acestea ei bine adeverite avandu-le, ce ca cum nu le-ar fi cunoscut ascundzindu-le (ca aratarea neprietesugului fara folos corabiierilor sa asamana, carii in vremea furtunii chivernisa la corabiii lasind, caci din liman au iesit, unii pre altii vina arunca si pre sine a vremilor cunoscatori, iar pre alti necunoscatori aratA), la ce fortuna si vremea le-ar sluji pazindu-sa astepta. Intr-aceia vreme din partile Mesopotamiii, un vrajitoriu prea mare a vini sa tampla (ca partile Persiii cu vrajile si maghiile vestite sinT), intr-a caruia timpinare Filul cu Inorogul iesind si vrajea oarece ispitind, aflara precum voia vrajitoriului spre bunavoie sa pleaca, de vreme ce, ce fel de mreje sa le impleteasca ar pofti intrebandu-i, ei pre Corb in nemica atingand, mreaje asu pra Vidrii sa le impleteasca raspunsera. La carea vrajitoriul dzisa, precum in cale fiind, cinii de mreajea ca a aceia a impleti gata nu-i sint, iara la cetatea Deltii margand, fara gres, precum cere rea le-a plini sa giurui. Deci dupa porunca vrajitoriului, Filul cu Inorogul la cetatea Deltii margand si acolea intai cu istoricul Afrodisau impreunandu-sa, toate viclesugurile cele mai denainte ca cum nu le-ar fi simtit sa arata. Si aceasta nu cu proasta so coteala (ce unde norocul pizmuieste toata socoteala buna sa smintestE), de vreme ce socotiia ca vadzind Corbul ca vrajitoriul le priieste si precum mreje asupra Vidrii a le impleti vremea si ceasul pandeste, candailea de tot de rautate si de pizma sa va parasi, si ce tinea zugravit, candailea ar intoarce in adeverit. Ce vrajmasiia Corbului cea nedomolita nici pana intr-atata a sa opri au putut. Ca acmu, in stramptori vadzindu-sa (ca largul altora stramptoarea lui tineA), la alt chip de viclesug alerga si pe bie tele jiganii carile langa dansul era fugite, in taina chemand, brancele in loc de peceti sa-si puie si un hirograf cu rugaminte la vrajitoarea cea mare sa trimata ii indemna, ca, milostivindu-sa, de supt tiraniia Vidrii sa-i scoata. Jiganiile, saracele, incre dintandu-sa si dupa undelemnoase cuvintele lui muindu-sa, ce in hirograf s-ar fi scris nu stiia (ca hirograful pre limba vraji toriului scris fiind, jiganiile nu o intelegea, ce numai ce plazmuit le talmaciia, aceia stiiA). Iara intr-adevar mai mare jaloba asu pra Filului decat asupra Vidrii sa cuprindea si precum uniia din tre dansele epitropiia sa ispravasca sa ruga. Asijderea Corbul, despre partea sa, nu putine capusi pline de singe proaspat tri masa (caci neamul vrajitorilor, din fire carnurilor si singiurilor cu mare lacomie ieste daT).
Deci Filul cu Inorogul putinele dzile la cetatea Deltii zabo vindu-sa, de pre semne incepura a cunoaste ca mintea vraji toriului de o parte de lacomie, iar de alta parte pentru a sa bez cisnicie ieste lovita, de vreme ce, precum neputinta acoperindu-si, ase vremea din dzi in dzi urnind, dzicea: ,,Eu mreajea fara pre pus voi impleti, numai niste stele foarte trebuitoare stau cani departe, carile peste putine dzile apropiindu-sa, lucrul dupa pofta voastra sa va savarsi." Filul oarecum fluturate cuvintelor vraji torilor a sa incredinta incepusa (caci el mai avea niste vrajitori mai mici, carii, pentru ca sa-l imbunedze, precum vrajea spre bine merge ii dziceA). Iara Inorogul mai cu de-adins imbland si prici na zabavii mai din radacina cercand, pentru hirograful si mita carele Corbul la vrajitoriu trimisese stire lua, si asesi, in mani incapandu-i, preste tot il citi (ca Inorogul slovele ce era pre lim ba vrajitoriului putea citI). Si indata margand, pre Fil de poves tea hirografului ce vadzusa instiinta.
Nu putin de aceasta Filul sa tulbura si catra Inorog dzisa: ,,Eu mai am, frate, un vrajitoriu, carile, precum socotesc, in vraja nu ma amageste, la carile, in ceasta sara margand, voiu intreba de poate hirograful carile au trimis Corbul vreo trecere a avea." Si ase, Filul la acel vrajitoriu margand (carile in lapte de oaie si in spata caprii a cauta foarte bine stiiA) si de lucrurile ce audzisa intrebandu-l, el raspunsa:,,Asupra ta, dzice, vrajea rau nu arata, iara asupra Inorogulul mai vartos in ceasta sara din singura gura vrajitoriului celui mare m-am instiintat precum Corbul cu mari sume de giuruinte toata vrajea spre rau i-au intors, pre carile pana mani (precum astrolaviul mieu aratA) sau in izgnanie il vor trimete, sau si alta ceva mai rau ii vor face."
Inorogul, macar ca acmu aievea in viclesugurile Corbului cadzut sa simtiia, insa duhurile barbatesti nicicum gios lasind, catra Fil dzisa: ,,Eu, frate, pana intr-aceasta vreme duhurile inadusindu-mi si toate viclesugurile Corbului, cum sa dzice, cu coada ochiului cautand, pentru voia ta le-am tacut, pentru ca nu cumva vreo pricina de impiedecare lucrului tau sa dau. Iara acmu, iata, singur toata inima Corbului, carea catra noi are, poti cunoaste. De care lucru, de acmu inainte, dupa atatea dovedite ispite, de mai ieste cu putinta a ingadui, si dupa atatea calcaturi de giuramanturi, de frica pacatului de mai ieste cu cale cineva a sa feri, socoteste, si ce cunosti frateste ma sfatuieste. " La carea Filul raspunsa: ,,De acmu inainte pacatul acesta in sufletul mieu sa fie, si de-ciia, ce poti a lucra nu te lenevi" (ca dreptele giuramanturi a tinea a evsevii, iara de cele strambe a sa teme a disidemoniii fapta iestE). Inorogul acmu din doaa parti sa amagiia, in dreptatea lui sprijenindu-sa, de o parte, caci cu mare ingaduinta viclesugurile Corbului tacand si ca doara s-ar parasi asteptand, cu mana lacomiii mai-mai la cea desavarsit primejdie il adusese. Iara de alta parte, viclesugurile Filului inca mai mari primejdii ii asternea, ca vadzind Filul ca cu alt mijloc ceva a sa ispravi nu sa poate, cu imbunatori catra Corb si cu vandzaturile Inorogului priinta a-i vana a sa ispiti incepu. De vreme ce la toate sfaturile nedespartiti si in fratie sprijeniti fiind, cu mijlocul Caprioarii de Araviia, de toate epihirimatele lui pre dulai si pre alalti gonasi instiinta. Ce acestea atuncea ascunsa si nestiute catra Inorog fiind, iara mai pre urma, cu mare rusinea Filului, la ivala a toata lumea au iesit.
Asedara, Inorogul intr-un chip fara de nedejde sau izbanda, sau cea de tot pieire asteptandu-si (caci mai mult pentru chi vernisala lucrurilor a chiti stramptoarea vremii nu-l lasA), indata la vrajitoriul cel mare ducandu-sa, de toate viclesugurile, carile cu mita Corbului si cu lacomiia a altor vrajitori i sa gatesc, ii po vesti si precum cu totii pre dinafara cu mazda otraviti fiind, sfat impreuna au facut ca cu descantecele si cu farmecele rugamintelor sa-l ademeneasca, ca mreaja asupra lui sa impleteasca. ,,Eu dara (dzice InoroguL) cu indemnarea si porunca cuvantului tau, din muntii cei inalti coborandu-ma, aicea, la cetatea Deltii am vinit si, precum singur bine stii, ca nu pentru alta, ce numai pentru ca mreaje asupra Vidrii sa ne impletesti. Iara Corbul, socotind ca la noi cinstea epitropiii de va ramanea toate rautatile si viclesugurile lui, carile catra toata puterea voastra are, sa vor des coperi, cu toata nevointa pre la toti vrajitorii sileste ca ce rau ar fi mai mare, acela la cap sa-mi aduca. Iata, acmu, precum viata, ase moartea mea in mana ta au ramas, cu carea dupa cinstea numelui tau si sau dupa cum vii vrea, ase fa."
Vrajitoriul, macar ca pentru delungarea vremii asupra mrejii Vidrii si stire avea si vointa, insa pentru ca vreun nalgiosul Ino rogului sa sa faca, nice stiia, nici poftiia. De care lucrul catra Ino rog intr-acesta chip grai: ,,Credzi, dzice, ca intr-aceasta data si alt vrajitoriu sa sa poata afla, carile mreji, de carile te temi tu, sa poata impleti?" Inorogul dzisa: ,,Ba stiu, dzice, ca altul mreaje ca aceasta sa impleteasca puternic nu ieste. Numai ma tem ca cu ademeniturile altor mai mici vrajitori sa nu te buiguiesti si singur tu mreajea sa nu impletesti."
Vrajitoriul dzisa: ,,De acesta lucru, pana eu pre acestea locuri ma aflu, frica nu avea, nici ca pentru lacomiie cinstea datului cuvant imi voi vinde grija sa porti. Asijderea, adeverit sa fii ca, cursul stelelor si vartejirea tircalamurilor ceresti de-mi vor agiuta, in curanda vreme mreaje asupra Corbului voiu impleti si aripile lui cu samnul cel de biruinta in mana ta il voi da. Insa intai plata ce-mi va fi de la tine trebuie sa stiu". Inorogul acestea de la vrajitoriu audzind, macar ca peste toata indamanarea vremilor giuruinta peste putinta a sa plini cunostea (ce cele ce sa iubasc si pre lesne sa cred si mai tare sa nedejduiesC), insa decat prietesugul cu viclesug ascuns, neprietesugul aievea cu Corbul a tinea mai de folos a fi socoti, si ase, hirograful (de carile am pomeniT) in mana vrajitoriului au dat. ,,Acesta hirograf, o, iubite priietine, imi dzicea, cu vreme la mana Corbului au vinit, in carile toata puterea argumenturilor t-ai pus, cu carile pricina vrajbii dintai asupra mea a fi sa dovedesti si precum eu calcatoriul giuramantului si vandzatoriul prietesugului sa fiu fost sa ade veresti. Ce acmu, precum vedzi, lucrurile adeverintii intr-alt chip sa au (ca podoaba si chizmirea minciunii in chiteala scornita si in voroava tocmita sta; iara fiinta adevarului in singurile lucruri precum ieste singura sa adeverestE)."
Atuncea eu (dzice Soimul catra CorB) ca acestea, ca cum necredzute cuvinte ar fi, din gura Inorogului audzind, i-am dzis:,,Adevarat aratoase socotele adusesi, o, priietine, si cu impodobita voroava in zugravala chipului adevarului le aratasi. Insa ma tem ca, dupa apofthegma carea singur mai pomenisi, fiinta adevarului in lucruri a arata, precum sa poci a crede, nicicum pociu." El mi-au raspuns: ,,Toate lucrurile intre muritori, carile pentru adevar sau pentru minciuna prepus aduc, izvoditorii legilor supt doaa dovede le-au supus; una ieste carea prin marturisirea a chipuri vrednice de credinta sa face, alta carea, prin hirisile scrisori si hirografuri, dzisele tagaduite adevereste. Deci cat pentru lucruri ca acestea, carile intre noi s-au lucrat, s-ar socoti, poti cunoaste ca alte chipuri streine pentru trebuinta marturisirii, la mijloc a sa pune, nici cu cale, nici cu putinta au fost (caci toate pre cat mai cu taina sa putea sa lucrA), de unde aieve ieste ca toata putinta dovedirii in scrisori si hirografuri ramane. Deci, de-ti voi arata, o, priietine, a Brehnacii si a pomenitului Istoriograf scrisori, carile ale mele dzise sa intareasca, atuncea ce vii giudeca?" Eu, de acestea nicicum macar nedejduindu-ma, precum ,,ce va pofti adevarul, aceia voiu giudeca" i-am dzis.
La aceasta el mi-au raspuns: ,,Sa nu cumva in prepus intri, o, fartate, ca doara mutand vreme dovedirii, mutarea sententiii voiu sa fac. Ce intr-adevar sa stii ca eu acestea scrisori intr-aceasta data, precum ase de treaba sa-mi fie in minte nepuind, langa mine nu le am. Iara la a doa impreunare, fara gres, de fata vor fi."
Asedara, acestea deodata pana intr-atata scuturandu-sa, voroa va spre incepatura paciuilirii am intors, dzicandu-i: ,,Acestea cum au fost au fost (ca intre galceviti pricea pentru dreptate si pentru strambatate de ar lipsi, cu adevarat in lume nici galceava, nici galcevitori ar fI). Iara de acmu inainte, in dragoste si in prietesug a intra, de vii pofti?" Dupa care pofta el priimind, celea ce catra tine cat de cu cuviinta am scris si cat de fara cuviinta raspunsuri am luat, singur tu bine stiindu-le, in zadar nu le voi mai pomeni. Iara cand i-am dat stire precum raspunsurile de la tine mi-au vi nit si la a doa impreunare l-am poftit (ce blastamat ceasul chemarii aceiia, ca atuncea ocara carea Hameleonul ne-au facut vii fi tiind mintE), carile dupa datul cuvant indata viind, indata hirografurile, carile tinea in mana, imi arata, din carile unul era cu scrisoarea Uleului si cu iscalitura Brehnacii, iara altul preste tot hirisa a Is toricului Afroditei mana si scrisoare sa videa. Acestea eu va dzind, o, Coarbe, si bine precum era cunoscandu-le, ce mai mult sa-i raspundz nici am avut, nici am putut. Insa precum sa dzice cuvantul, soarele cu degetul a astupa nevoindu-ma, ii dziceam:,,Poate fi, nepriietinii de obste, pana intr-atata lucrurile au ames tecat, cat unul altuia cuvintele si poftele a va cunoaste sa nu puteti. Iara acmu, cu mijlocul nevointii mele, buna nedejde am ca toate acestea, stergandu-sa, sa sa uite si la cea cinstita si laudata dragoste sa va intoarceti." Atuncea dara, tii minte, o, Coarbe, ca vartos imi scriiai, ca de nu intr-alt chip, macar cu giuramant de va putea fi, numai in silta sa-l putem baga, pravila locului nostru pomenindu-mi, carea invata (ca spre biruinta nepriietinului or ganul de sfant si de spurcat, nu sa cearcA). Ce canonul acesta, macar ca adevarat din topiceasca pravila noastra ieste si tot nea mul nostru cu dansa foarte sa slujeste, insa cat despre partea mea ieste, ce ieste cu dreptul sa spuiu, intr-aceasta data sufletul mieu a o suferi n-au putut-o, ce intr-adevar siliiam ca lucrurile acestea la ce-i cu cinste si cu dreptate sa vie. A lucruri, dara, svinte ca aces tea eu incepatura facand, Hameleonul, spurcatul, cu dulaii in sama nebagatorii, cate viclesuguri si cate scarnave maiestrii i-au pus, pana in falcile crocodilului (precum bine povestea stiI) l-au dat. Din care primejdie sfanta lui dreptate a nu-l mantui macar apusul soarelui a astepta n-au putut.
Acestea, dara, si altele ca acestea, la numar nenumarate si in rautate nemasurate viclesuguri si de cap primejdii, tu si ai tai asu pra-i neparasit aducandu-i, cum Inorogul, o, Coarbe, dreptate n-au avut ca orice mai rau ar fi putut, aceia sa-ti fie si facut? Ce nu atata a lui nevointa ieste de vinuit, pre cat a ta mare norocire de fericit, ca nu socoteala ta cea dreapta, ce norocul lui cel impotrivnic si stramb pana astadzi lucrurile in norocire t-au aratat. Ce nu pana intr-atata ieste de credzut fortuna norocului, o, Coarbe, carea, pre cum din batrani am audzit, numai aripi sa fie avand, dzic, iara nu si picioare si pe deasupra capului zburand, dupa cel norocit ur madza, iar de tot pe dansul a sa pune nici va, nici, de ar vrea, in ce sa sa sprijeneasca are (ca cine cu aripile norocului a zbura i sa pare, cand in piatra staruielii a sa sprijeni va, atuncea precum nici picioare neclatite sa nu fie avand cunoastE).
Iata, acmu, Hameleonul cateva dzile langa tine au fost; deci cate asupra tuturor va fi amestecat si cat asupra Inorogului fiie rea iti va fi tulburat, singur vii fi stiind. Trecut-au si in monar hiia dobitoacelor, ce acolo ce va lucra vremea dupa aceasta fru bun sa le aduci, intaiasi data scrie la Batlan aicea sa vie, de la carile pentru acestea si mai mult a te adeveri vii putea. Apoi piz ma veche parasind, pre Inorog la prietesug pofteste, ca cu aces ta chip lucrurilor monarhiii noastre mare folos, iara tie nespusa odihna si intemeiere precum sa va naste, adeverit sa fii. Ca amintrilea tot pre aceasta ratacita cale lucrurile margand, in cea mai de apoi mare si cumplita primejdie, pre toti, pre noi, a ne astepta sa stii. Aceasta, dara, o, Coarbe, ieste stiinta mea pentru Inorog si aceasta ieste sfatuirea mea cea prietineasca, pen tru carea pre numele cerescului Vultur ma giur ca in tot adevarul ce am cunoscut si am vadzut aceia t-am povestit si ce mai de folosul obstii am socotit, aceia te-am sfatuit. Iara de ciia inainte, tu, iarasi, precum vii, ase fa."
Corbul acestea de la Soim prin catava vreme cu rabdare ascultand (ca cuvantul adevarului de multe ori si peste simtire inimile domolind, urechile spre ascultare pleacA), pre o parte, de rusinea viclesugurilor infruntate sa facea precum nu atata la inima il ating, iara pre alta parte vadzind ca cuvintele Soimului si adevarate si prietenesti sint, asijderea in ascunsul inimii sale pentru acestea singur sie dovada si marturie fiind (ca marturiia hirisei si ascunsei stiinte decat toate dovedele mai doveditoare iestE), indata la Batlan trimasa si cum mai curand la dansul sa margand, Corbul in tot chipul pentru politiia si socotelele Ino rogului il intreba si-l cerceta. In carele nu mai putina adeverinta decat la Soim afla, de vreme ce nu numai cat cuvintele Soimu lui adeveri, ce inca si toate amestecaturile Hameleonului de min ciunoase le scoasa si de batgiocura le arata.
Cu a cestora cuvinte si marturii, domirit si domolit, Corbul la dulaii vanatori, carii in munti sa afla, porunci ca de vor videa ca intr-alt chip Inorogul in maiestriile lor a cadea cu putinta nu ieste (caci aprinsa vrajmasie cuvant apofasisticos sa dea nu-l lasA), cu tot chipul sa sa nevoiasca ca spre pace si prietesug a-l intoarce sa poata, si cum mai curand raspuns sa aiba.
