Asedara Corbul, din sententia ce dedese nemutat si de mare pizma in tot cuvantul adevarului neinduplecat stand, cu tot deadinsul de goana si vanatoarea celor nesupuse dobitoace sa apuca (ca pizma indelungata calului sirep si nedomolit sa asamana, carile pentru ca pe cel de pe dansul sa lepede, intai pe sine de mal sa surupA). Deci catra dulaii de casa, Soimul, ogarai si coteii trimasa, porunca ca aceasta dandu-le, ca nici un munte inalt si nici o vale adanca necercata si nescuciurata sa nu lasa si pentru ca in maiestriile intinse pre Inorog sa aduca in tot chipul, sa sileasca. Iara amintrilea, slujba si porunca de n-or cumva plini (clontul Corbului, precum in cele streine, ase in cele ale sale a ciocani stie si jiganiia carea puii din trup a-si lepada nu sa milostiveste, au catra priietin si tovaras dreptatea va putea tineA).
Acestea ase, dupa porunca, in toate partile sa imprastiiara si prin varvurile muntilor si prin fundurile rapilor nici un loc necalcat, necutreierat si neadulmacat nu lasara. Inorogul, in primejdiia ce sa afla vadzind si inca cate il asteapta socotind, deodata in simceaoa a unui munte ase de inalt sa sui, cat nu jiganie imblatoare a sa sui, ce nici pasire zburatoare locul unde sta a privi peste putinta era. Caci la suisul muntelui una era potica, si aceia strampta si suvaita foarte, carea in plesea muntelui prea cu lesne inchidzindu-sa, pre aiurea de suit alt drum si-alta cale nici era, nici sa afla. Iara in varvul muntelui locul in chipul unii poiene catva in lung si in lat sa latiia si sa deschidea, unde ape dulci si raci curatoare, ierbi si pasuni in fel de fel crescatoare si pomi cu livedzi de toata poama roditoare si gradini cu flori in tot chipul de frumoase si de tot mirosul mangaios purtatoare era. In loc ca acesta Inorogul vietuind, macar ca in tot feliul de desfatari si de indamanari sa afla, insa (inimii inchise si de grija cuprinse tot dulcele amar si tot largul stramt ii iestE ). Soimul, cateodata peste munti inaltindu-sa, locul, potica si inchisoarea ei cum si in ce chip ieste videa, insa pre Inorog undeva macara nu zariia. Caci Inorogul preste toata dzua supt deasa umbra pomilor aciuandu-sa si la un loc neclatit asedzindu-sa, noaptea numai la locurile pasunii ducandu-sa si cateodala si la prundis din munte in ses coborandu-sa, pana in dzua iarasi la locul aciuarii sale sa afla.
Intr-acesta chip, Inorogul catava vreme stramta si pustnica viata ducand, si nu in siltele, ce asesi nici in viderile sau audzirile gonasilor cadzind, coteii de cehnit, ogarii de scancit, dulaii de brehait si Soimul de piuit amurtisa si, din toate puterile obosindu-sa, a vanatorii toata nedejdea pierdusa. De care lucru prin scrisori Corbului si altor sfetnici stire facura, precum vanatoarea Inorogului nenedejduita ieste si, de ieste cu putinta, alt chip de chivernisala sa afle si spre aceia a sa a nevoi sa nu sa ingaime, ca intr-acesta chip lucrul de va ramanea, sfarsitul cu multa truda si cu mare primejdie a nu fi nu poate. Vesti ca acestea Corbul audzind, cu mare urgie sa infoca si cu grele si aspre cuvinte raspunsul le dede, de lenevire si de nenevointa tare vinuindu-i. Asijderea, de acmu inainte ingaimele ca acestea de vor mai pomeni si lucrul dupa porunca de nu vor plini, cu pedeapsa de moarte laudandu-li-sa, precum ci si dupa dansii sementiia lor in urgiia si scarba imparateasca in veci vor ramanea le dzicea. Soimul si alalti impreuna cu dansul raspuns ca acesta luand, nu putin sa intristara (caci crancaitul Corbului aspru si spre rai chedzi tuturor pasirilor si dobitoacelor sa vede si iestE). De care lucru, cum vor face si cum vor drege sta de sa mira. Ca de o parte, urgiia Corbului tare ii spaimanta, iara de alta parte, greutatea lucrului peste putinta lor ii impresura.
Si ase, cu totii la un loc sa sa adune, ca pentru nevoia ce le sta asupra, sfat de obste sa faca, dzi si soroc isi pusara. Deci dupa dzua pusa, la locul insamnat cu totii adunandu-sa, dupa ce multe cuvinte si in ciur si in darmoiu cernute si zbatute la mijloc pusara, cu totii sufletele sa-si piardza, iara trupurile si viata sa-si agonisasca aleasara. Adeca samn de pace si giuramant de prietesug Inorogului sa trimata, si la cuvant prietenesc si fara viclesug ca cum l-ar chema, din varvul muntelui, la gura poticai, in marginea apii, carea pe acolea trecea, sa-l coboara. Caci pe supt poalele muntelui si pre langa gura poticai o apa mare si catva de lata curea, unde ei socotiia ca, Inorogul de sa va cobori, despre stramptoare ei il vor lua. Iara dinainte apa il ocoleste, din dreapta si din stanga malurile cu mreji si cu silte avea impanate si ce ieste temeiul a toata faralegea, cu giuramantul tot viclesugul captusit si acoperit avand, precum loc de suvait si parte de nazuit nu va mai avea, nedejduia (ca giuramantul intre muritori apa curatiii fiind, vinul si veninul faralegii s-au facut, carile intai dulce imbata, apoi amar otraveste si ineacA ). Aceste blastamate si fara de lege sfaturi dupa ce cu totii de bune le aflara si de folos a fi le asedzara, alta radacina supt roata carulul si alt otapoc in copita calului li sa arata. Caci Soimul intracesta chip dzisa:"Bine ca noi lucrurile la aceasta cale am pus, dara cine sa va putea afla carile la locul unde Inorogul lacuieste a sa urca sa poata? Si aceste cuvinte de miiere amestecate cu fiiere cine i le va povesti? Si giuramantul nostru cel framantat cu zahar si dospit cu toapsac amar cine i-l va da?" Cu totii, de tot sfatul uimiti si de tot instiintatul lipsiti, tacura si ce sa raspundza cuvant macara nu avura (ca cand socoteala asupra rautatii ieste intemeiata, atuncea nu numai ascunsul inimii nacajindu-sa sa pedepseste, ce tot lucrul impotriva dreptatii pus aspru si groznic sa ivestE). Si ase, cu totii in labirinthul neaflarii si in ratacirea nenemeririi ar fi ramas, de nu in munti pre aceia vreme jiganiia carea Hameleon sa cheama s-ar fi aflat (ca precum in tot adevarul organul dreptatii, ase in toata minciuna organul strimbatatii a lipsi nu poatE), a caruia fire in toate fetele a sa schimba, precum sa fie, mai denainte s-au pomenit. Acesta dara macara ca la putinta trupului mai mult decat un soarece nu era, insa in puterea a invointii a tot raul decat un balaur mai putincios era. Si macar ca la sfat nechemat viind si la cuvant neintrebat raspundzind, precum el lucrul acesta a-l savarsi si slujba ca aceasta a plini va putea, dzisa. Asijderea, cateva mijloce spre a lucrului lesnire precum va afla, cu multe lingusituri, tare sa fagaduiia. Iara povestea Hameleonului intr-acesta chip era: odinaoara, Hameleonul, prin prundisul apei aceiia imbland, apa poate fi Nilul era, caci din apa un crocodil mare groznic iesind, pre becisnicul Hameleon, pentru ca sa-l inghita, in falci il lua. Hameleonul, macar ca in fata a tuturor gontilor sa schimba, ce in cevasi macara a-si folosi nu putu (caci la viderea ochilor toate simtirile si chitelele sa incuiE). Ase, fara veste el in vrajmasi coltii crocodilului aflandu-sa, nu numai schimbarile si mutarile, ce asesi si pre sine cine si ce sa fie sa uita. Insa biftuirea crocodilului norocul Hameleonului fu, carea vreme spre ascultarea langedii rugaminte ii dede. Hameleonul, dara, cu mare umilinta si ca cel ce moartea in ochi isi vede, din toata nevointa si cu toata jelea rugandu-sa, dzicea: ,,O, domnul si stapanul mieu, o, pricina mortii si vietii mele, o, puternicule puternicilor si biruitoriul biruitorilor, pana a nu ma face stramte printre coltii tai, spre plecatele si ticaloase cuvintele mele audzul iti pleaca (ca nu atata hrana maniia foamei potoleste, pre cat rugamintea cu plecaciune tariia vrajmasiii infrange; si de multe ori ce simceaoa suletii n-au patruns, cuvantul umilit au domoliT)". Crocodilul, a-l zdrumica falcile oprindu-si, ce i-ar fi cuvantul il intreba. Hameleonul dzisa: ,,(Uscaciunea posmagului spre potolirea foamei, iara nu spre dezmierdarea mesii sa gatestE), de care lucru a dzice indraznesc ca din faramiia mica ca mine mai vartos in vreme de satiu ca acesta, ce folos sau desfatare ase mare a simti vii putea, si crede-ma, domnul mieu milostiv, ca din uscate si zvantate oscioarele mele, fara numai scorneala gretii plinului stomah alta ceva a iesi nu poate. Deci in firea crocodilului de ieste vreo mila, acmu in micsorimea si mieselimea mea sa arete. Iara eu, robul stapanului si crutatoriului mieu, giuruiesc ca preste putine dzile si in curanda vreme, un vanat mare, gras si frumos agonisind sa-i aduc, carile, oricat de mare si vrajmasa foame ai avea, a o potoli si a o satura sa poata, si oricat de flamand stomahul t-ar fi, de biv si de satiu a-l satura si a-l implea destul sa fie. Iara cuvantul fagaduit cu lucrul de nu voi ispravi, stapanul mieu milostiv bine stie ca viata mea in prund si lacasul mieu langa apa ieste, pentru care lucru, oricand ar vrea si ar pofti, de nu masa indestulita, iara gustare frundzerita tot voi fi". Crocodilul, si satul intr-acea vreme si lacom pre alta vreme, pentru gaina de mane oul de astadzi lasa si tare cuvintele si giuruitele Hameleonului poftorind, intr-alt chip de va fi sau alte pricini de va pune tare il ingroziia si in fel de fel de munci si de pedepse i sa lauda. Si asesi, precum intai limba cea lunga ii va zmulge, apoi toate madularile fara de nice o mila ii va zdrobi, dzicea.
La Hameleon de lungimea limbii ce are lucru de mirat ieste, pentru a cui fire intai a povesti putintel zabavindu-ne, apoi iarasi la cuvantul nostru ne vom intoarce. Aceasta jiganie in partile calde sa naste si mai vartos cei mari la Barbaria, dara mai mici si la Zmir, in Asia, sa afla. Chipul decat altor jiganii mai mult broastei sa asamana, numai capul spinticatura gurii pestelui ce-i dzic lacherda sa raduce. Grumadzi n-are, gura mult spinticata si pana la umere agiunge, caci, ca si pestele, grumadzi n-are, ce capul cu spinarea la un loc i sa tine. De la cap pana la coada spinarea ca a porcului grebanoasa si garbova-i ieste. Peste tot trupul par sau alt felu de piiele nu are, ce in chipul sagriului soldzi manuntei si in varv ascutitei are. La ochi albusuri in giurul impregiurul luminii ca alte jiganii nu are, ce pre unde ar fi sa fie albusul ochiului, iarasi soldzisori ca si peste tot trupul are, numai mai manuntei; tot ochiul in chipul movielitii din melciuri afara ca a broascai ies si de la radacina in sus, de ce marg, sa ascut, iara in varvul ascutiturii lumina ochiului cat un graunt de mac galbinind sa vede. Cand intr-o parte si intr-alta va sa caute, nu capul, ce melciurile ochilor isi intoarce, cu carile in toate partile slobod cauta. Picioare are patru, insa cele denainte la brat cu a moimatei isi samana; degete cinci si lungsoare are, si, cand cu palma prinde ceva, intre doaa si intre trii degete palma i sa inchide si sa deschide, de o parte degetul cel mare si cu cel de langa dansul puind, iara de alta parte alalte trii ramaind. Coada cat a soarecilor celor mari ieste de lunga, cu carea nu mai putin decat cu manule prinde ce ar fi de prins, caci cand va sa sa suie sau sa coboare pre varga suptire, precum cu brancele apuca, ase si coada in giur impregiur isi impleticeste, ca din mani de s-ar scapa, de coada spandzurat ramaind, iarasi a sa apuca sa poata. Limba nu mai scurta decat coada ii ieste, inca poate si mai lunga sa-i fie. Iara in varvul limbii din fire ase ieste daruit, ca cum cleiu sau vasc ar avea. Deci de departe si totdeodata limba scotindu-si, o lungeste si pre care musca a lovi s-ar tampla, indata pre limba-i incleita ramane, de unde nicicum a sa mai dizlipi sau a mai scapa mai poate. In toata viata lui ceva a manca nu s-au vadzut, ce hrana aierul si vazduhul ii ieste. Caci Hameleonul pre carile a videa ni s-au tamplat prin vremea a unui an in cusca inchis, fara mancare si fara bautura au trait. A caruia moarte nu de alta, ce de nesufereala gerului s-au tamplat. Iara cand prindea mustele, precum s-au dzis, nu pentru hrana, ce pentru gioaca le prindea, si daca le inghitiia, indatasi pre gios le lepada, nicicum musca betejind, caci musca, daca cadea, cu picioarele misca si, multe dintr-insele dezmetecindusa, iarasi zbura. Alt glas sau cantec nu are, fara numai ca un foale, de vazduh implandu-sa, cand sa razsufla, ca foalele cand sa razsufla, cosul ii razsuna. Cea din fire floare ii ieste alba cu negru picata, precum sint soldzii costrasului. Iara amintrilea, ori in ce felu de floare va, intr-aceia sa poate schimba. Deci, cand sa manie sa face verde, cand sa intrista sa face negru, iara cand sa veseleste, rosiu cu galban amestecat sa face. Asijderea si fara pricina in tot feliul de fete sa schimba, iara mai vartos in floarea ce-i sta denainte, hiris intr-aceia sa muta.
Pricina acestii puteri ce are, adeca din nemica flori si fete in divuri, in chipuri a-si agonisi multi in multe chipuri a o arata sa nevoiesc, insa, pre cat noi sama a-i lua am putut, ieste aceasta: Grauntele cele manuntele carile in chipul sagriului peste piiele ii sint fietecarile din patru parti, in patru fete ieste din fire vapsit, adeca alb, negru, rosiu si albastru in floarea ceriului, carile sint vapsele din fire statatoare. Deci, cand va sa sa faca negru, toti soldzisorii cu partea cea neagra in sus ii intoarce; asijderea cand va sa sa faca rosiu, alalte dedesupt ascundzind, partea soldzisorilor cea rosie deasupra scoate, si ase la alalte face.Caci toti soldzii lui sint ratunzi si in chipul sferii prin piiele i sa intorc si precum ii ieste voia ii muta. Asijderea, cand va sa sa mute intr-alte fete, fetele soldzilor amesteca si, in chipul zugravilor, din cateva flori amestecate alta floare scorneste. Deci pentru firea si chipul Hameleonului atata destul fiind, la cuvantul nostru sa ne intoarcem.
Ase, Hameleonul, supt groaza datului cuvant catra crocodil (precum mai sus s-au pomeniT) legat si strans fiind si pentru voroava Inorogului audzind, indata socoti ca din doaa lucruri unul tot va putea ispravi, unul, ca el la trup mic si la suit si la coborat sprintin fiind, pre fietecare stramptori a incapea si oriunde Inorogul ar fi a sa urca va putea. Deci Inorogul, dupa viclene giuramanturile ce va sa-i dea domirindu-sa, sa va incredinta si la marginea apii in prund de sa va cobori si dulaii de-l vor putea vana, precum mare slujba catra Corb si catra toti mare prietesug au facut sa va arata, care slujba fara nedejdea a mare si indestulita plata nu era. Iara altul, ca de nu vor putea dulaii pre Inorog stapani (caci vicleana jiganie si aceasta stiia, ca Inorogul nu putina iutime in picioare arE) si de le va cumva din gura-li scapa, alt loc de nazuinta nu poate sa aiba, fara numai cu inotatul apii, de vreme ce toate stramptorile si poticile acmu inchise si pazite fiind. Si ase, vanatul in apa crocodilului sa arete socotiia si cu a Inorogului nevinovatie el din vina robiii sa scape, gandiia.
In scurt, sau Corbului spurcata slujba, sau crocodilului crunta plata cu a Inorogului curatie sa faca tare navrapiia. Cu care mijloc, pricina a i sa da vadzind, de lucru spurcat si scarandavicios ca acesta sa apuca, ca el, organul faralegii, vasul otravii, lingura vrajbii, tocul minciunilor, silta amagelii, cursa viclesugului, vapsala strambatatii si vandzitoriul dreptatii sa sa faca priimi (ca rautatea in neam mostenindu-sa, in care chipuri sa sa ijdarasca nu cearca, ce unul sfarsitul rautatii ieste, ca impotriva binelui sa faca ce ar face, carile nici impotriva a carui bine, nici cu care chip de rautate sa slujeste cautA). Si inca mai vartos faralege peste faralege si rautate peste rautate a gramadi nu sa siia, de vreme ce nu numai de binefacerile carile de la Inorog vadzusa uita, ce inca pentru bine cu rau a-i rasplati (jiganiia carea bine nici a face, nici a grai, nici a pomeni au invataT) sa ispitiia si sa nevoia. Ca odinioara Hameleonul putred si otravit aerul (carile Sam sa cheamA ) inghitind, de carile lovit si topiscat, acmu celea mai de pre urma duhuri tragea, a caruia patima Inorogul vadzind, sa milostivi (ca inima milostiva cu cel ce-l doare o doare si cu cel patimas impreuna patimestE) si cornul cel ce a toata fire de binefacatoriu ieste, spre putred si acmu mai imputit trupul Hameleonului isi intinsasa, cu a caruia umedzala, topsacos aerul carile prin tot trupul latit si imprastiiat ii era, spaland si toata putregiunea curatindu-i-o, iarasi la viata l-au intors. Ce jiganiia spurcata, inca de demult in scoala Camilopardalului ithica ascultand, a lui titul carile deasupra portii scris ieste poate fi invatase. Carile intr-acesta chip sa citeste: (Pana cand cineva pre cel al sau de bine facatoriu vede, datoriia acelui facut bine in cunostiinta inimii stidire si patima ii aduce, carea pururea supt legatura datoriii il strange. Deci pentru bine cu bine a rasplati a celor putinciosi si fricosi lucru ieste; asijderea, pentru rau cu bine a rasplati a celor aa celori fricosi si norocosi fapta ieste. Iara a celor intelepti politici chivernisala ieste ca nici in frica fricosului sa cadza, nici norocul narocosului sa ispiteasca, ce sau pentru binele mare, raul prea mare facand, alta data undeva a-l timpina macara sa nu priimasca, si ase, in fata necautandu-i, de supt legatura datorii
binelui, carea rusine si stidire ii aducea, sa scape, sau a pricini neputand, de la altii pricina mortii sa-i astepte, ca dintre vii iesind, precum datornicul i-au lipsit sa stie, si ase, si din patima stiintii inimii odihnit sa ramaiE). Asedara, Hameleonul in tot chipul raul Inorogului si binele si folosul sau a fi alegand si in moartea lui viata sa alcatuind, catra mai sus pomenitele jiganii precum aceasta slujba le va sluji sa apuca. A raului raul cuvant tuturor railor bun si placut fu (ca toata inima rea a toata rautatea deschisa gazda si lascava ospatatoare iestE).
Deci cu totii indata multe si fel de feliuri de fete Hameleonului giuruind si munti de aur cu pietri de anthraxa lacomului fagaduind, cuvantul la fapta de va aduce, precum ii vor da, dzicea. Si mai multa vreme zabavii nedand, o carte scrisara, in carea mai multe laturi decat slove si mai multe sulete si sule decat oxii si varii spre nevinovata viata Inorogului sa gata, in carea acestea sa cuprindea:
,,Soimul, ogarai, dulaii si coteii, Inorogului, slavitului, sanatate! Iata, pre al vostru si al nostru priietin catra voi trimetem, carile cartea noastra dand, alalte cate din rost ar dzice credinta sa aiba, poftim, caci nu a lui, ce a noastre cuvinte iti aduce. Asijderea, in stire facem ca de vreme ce tot dobitocul intr-un gand si intr-o inima pe Strutocamila sie epitrop au ales si l-au priimit si siloghismul Corbului neclatit si nedespartit a fi, a tuturor zapisul si iscaliturile adeveresc. Ramane lucrul ca si tu dintr-alte dobitoace razletit si ratacat sa nu fii, ce cu alalte intr-un staul si intr-o petrecere sa te intorci. De care lucru, noi prietineste a te sfatui indraznim si in frica ascunsului inimii spre binele si folosul vostru va indemnam. Deci, de-ti va fi voia, precum si a noastra ieste si pofteste, din munti coborandu-te, la locul unde si noi a vini putem, vino, ca acolea mai pre larg, fata catra fata, voroava a avea sa putem. Nici alt gand sau alta socoteala in gand sa-ti intre, caci, pre numele cerescului Vultur si pre tariia stelescului Leu, in tot adevarul ne giuram ca in inima noastra gand rau si viclean nu ieste. Ase Vulturul cu blandete si Leul cu mila sa ne fie, cat gandim, vom sau facem ceva rau asupra voastra. Si cu acestea cum mai curand raspunsului sa ne invrednicim rugam." Intr-acesta chip cartea scrisa si pecetluita in mana Hameleonului o dedera, carile luand-o, nu numai cu brancele si cu labele, ce si cu coada si cu pantecele tariindu-sa si urcandu-sa, la munte a sa sui incepu. Deci, dupa multe nevoi si nevointe, daca la locul unde Inorogul lacuia agiunsa, cu canesti cucirituri si hulpesti magulituri inainte-i i sa arata: ,,Bucura-te, domnul si izbavitoriul mieu," dzicandu-i. Inorogul: ,,De unde te luasi, jiganie dobitocita si dobitoc jiganiit, dzisa, si de ieste in gura ta veste de bucurie si in inima ta gand de adevericiune, toate bune, adevarate si fericite sint". Raspunsa Hameleonul: ,,Traiasca domnul mieu milostiv intr-ai multi si buni si toata nepriietina minte de ascutita simceaoa cornului stapanului mieu nepatrunsa sa nu scape si tot impotrivnicul prav si pulbere supt talpele imparatului mieu sa sa faca". Si cu acestea scotind cartea, cu multa plecaciune in mana i-o dede. Inorogul, cartea daca citi si celea ce intr-insa sa cuprindea daca pre amaruntul intaleasa, catra Hameleon dzisa: (,,Precum rana veche si adanca pre lesne a sa tamadui, ase si inca mai mult neprietesugul si vrajmasiia de multi ani in curanda vreme a sa uita si de la inima a sa lepada prea cu anevoie lucru iestE), insa (precum la rana rea si grea mehlemul si leacul de sa si afla, ca fara leac numai moartea la muritori ieste, ce samnul grozav locul odanaoara betejit invata, ase si nepriietinul vechiu si vrajmas, de s-ar si face priietin, insa patimirile mai denainte trecute si simtite a faptei nepriietinului pururea impungatoare si de pomenirea cu dosada aducatoare ramaN). De care lucru, macar ca doftoriia boalei acestiia nenedejduita ieste, insa de vreme ce intai ei plecatori spre pace si poftitori de prietesug s-au aratat (nici pacea a goni a celui cu socoteala, nici in viata pizma a tinea si vrajmasiia a urma a inteleptului lucru iestE), si macar ca nici slovele credinta, nici cuvintele adeverinta a avea pot, insa (prostimea si hirisiia inimii asupra adevarului staruita, adese si mai totdeauna ascunse si captusite viclesugurile si maguliturile istetilor au biruiT). De care lucru, prin carte mai mult ceva a scrie neavand, din rost Soimului de la mine sanatate ii vii pofti, si precum pofta ce pofteste de la noi invoita si priimita ieste ii vei spune, si precum dupa cuvantul dat si giuramantul legat m-am incredintat il vii adeveri. Nedejdea si izbanda pururea in dreptate puind (caci mai tare ieste singuratatea in dreptatea unuia decat toate taberile in strambatatea a dzaci de mii de miI), si precum la locul prundului ma voi cobori ii vii povesti. Insa singur cu singur impreunare a avea poftesc (ca dulaul rau nu giurat, ce asesi nici cu lantuje legat de aproape credinta nu arE). Asijderea (nepriietinul atuncea credinta a avea trebuie, cand raul a face nici mana ii da, nici vremea ii slujestE). Pentru aceasta, dara, dulaii de la locul impreunarii noastre sa lipsasca, si ales pentru impreunarea carea, cand si unde vom sa avem macar cum stire sa nu aiba. Iara tu, a mele catra tine de bine faceri aratate pomenind, cuvantul acesta mistuieste si de catra tot chipul il acopere si-l tainuieste". Atuncea Hameleonul, cu aspre blastami si strasnice giuramanturi a sa blastama si a sa giura incepu si: ,,Pre viata mea, o, domnul mieu, dzicea, si pre credinta mea, de voi descoperi, de voi grai sau din mani, din cap si din ochi samn de instiintare de voi face, in cap urgie, in ochi orbie, in mani ciungie sa-mi vie! Si roada gandului mieu cu amar, cu pelin si cu venin sa mananc; viu Leul, viu Vulturul, carora ma inchin, ca de ce m-am apucat, pana la sfarsit nu ma voi parasi si domnului si stapanului mieu cu toata dreptatea ori in ce si cat voiu putea a sluji nu ma voiu lenevi. Asijderea, despre Soimu vreo grija sa nu porti, caci pre cat Voroava si cuvantul ii ieste de lamurit, pre atata inima si sufletul inca mai curat si din toata imaciunea spalat ii ieste (ca la omul intreg, cu vantul icoana sufletului si fapta ascunsa a inimii comoara poartA). Eu, dara, dupa porunca de bine facatoriului si stapanului mieu, iata cum mai de curand inapoi ma voi intoarce si toate ale tale nepretaluite cuvinte pre amaruntul soimului voi povesti, si iarasi ce cuvant de raspuns voi lua, fara nici un preget la domnul mieu milostiv il voi aduce.
Cu acestea, dupa ce Hameleonul denaintea Inorogului iesi, pre cale margand, precum pasii, ase chitele isi muta, si precum piielea, ase gandurile si mintea isi varsta si-si schimba si singur cu sine, ni mai tare pasii mutand, ni de invaluirea gandurilor calea si calcatura-si uitand, prin nestiinta sa opriia, si viclenele giuramanturi socotind, intr-acesta chip intorcea si le talcuia (ca precum stomahul rau din bune bucate venin si greutate dobandeste, ase giuramantul si cuvantul drept in inima vicleana spre rau si spre viclesug sa primenestE): ,,Pre viata si pre credinta m-am giurat precum catra cineva nu voi descoperi, insa gandul inimii mele: adeca pana cand sau in dintii dulailor il voi intapa, sau in falcile crocodilului il voi ineca. In cale sa-mi iasa si in cap sa-mi vie roada gandului mieu: adeca pre lesne sa-mi vie si dupa pofta sa mi sa plineasca lucrul carile am inceput; ca pana gandul nu-mi voi dobandi, de nevointa nu ma voi parasi. In toate cu dreptate domnului mieu sa slujesc m-am giurat, insa intr-aceasta data adevarat domnul si stapanul mieu crocodilul ieste, intr-a caruia robie cadzind, cu pret taiat m-au slobodzit si dintr-a sa bunavoie viata si dzile mi-au daruit si, pana pretul ii voi plati, de la mine sfanta parola au luat. Deci altul mai bun, mai placut si mai primit pret decat Inorogul, altul sa fie nu pociu socoti, si ase ieste. Iara cat pentru a Vulturului si a Leului viata ieste, putina grija port, caci si putin de mine sa atinge, mai vartos (ca giuramantul carile pre a altora viata staruit sta, cu chipurile carile de dobitoace si de pasiri in ceriu a fi astronomii adeveresc sa asamanA). " Hameleonul in cale ca acestea margand si bloscorind, la Soim sosi. Caruia, dupa obiceiu inchinandu-sa: ,,Bucura-te, si iarasi bucura-te, ii dzisa, caci toate dupa voie si a marelui tau suflet pofta curg si mai mult cu lungimea voroavii vreme in desert sa nu treaca, glas de bucurie si cuvant de veselie in scurt sa-ti povestesc (ca proimiul lung la voroava scurta ca capul porcului la trupul ratii sa potrivestE). Pre nepriietin cu buni chedzi la mana ti-l aduc: dupa cuvinte s-au lasat, viclenelor giuramanturi s-au incredintat si la prundis in marginea apii sa sa coboara, fara nici un prepus, s-au inselat. Acmu, dara, sententia si invatatura mosilor si stramosilor tai pomeneste (ca sfarsitul nepriietinii izbanda asupra nepriietinului ieste, iara mijlocile, cum, cu ce si cand, nu sa cearcA ). Deci acmu vreme gasind si mijlocul prin giuramant afland, mai multe nu cugeta, ce cum mai curand unde si cand va fi impreunarea cuvant si porunca imi da, ca fara zabava cumplitului vrajmas asternut spre somnul vecinic sa-i astern si acoperemant de odihna nedesteptata cu un ceas mai inainte sa-i gatesc. Insa Inorogul aceasta a cersut, ca dulaii, ogarii si alalti cotei la locul impreunarii sa nu sa afle, ce singur numai cu singur impreunare sa aiba. La care lucru, cu proasta mea socoteala sfatuiesc: dupa pofta si cererea lui sa faci, ca nu cumva, de departe mirosul dulailor adulmacand, de viclesug sa-si prepuie, si de la stramptoare neiesind, la prundis nu sa va cobori. Iara la prundis coborandu-sa, de ciia mai multa grija nu purta, caci eu, sluga ta, cu toata nevointa grijea slujbii acestiia voi avea si ori in ce chip ar fi (dupa cum sa dzice dzicatoareA), voi afla ac de cojocul lui."
Soimul, chipul inselaciunii ce facea si marimea faralegii ce ispraviia de a doa oara socotind si razchitind, asijderea dreapta si curata inima Inorogului vadzind, gandul intr-alt chip incepu a i sa pleca (ca ce rautate nu abate bunatatea? Si ce strambatate nu biruieste dreptatea?). Si macar ca cu nestamparata vrajmasie intr-acela chip il goniia si neparasit de atata vreme il intiriia, insa in sine socoti ca acel felu de scarandavicioasa vanatoare preste toata faradelegea covarseste. Si ase, primejdiile dintr-imbe partile in cumpana dreptii socotele cumpanind, spurcata aceasta fapta decat frica, carea despre partea monarhiilor purta, mai grea a fi afla, si batgiocura isteciunii viclene decat lauda carea socotiia ca cu prinsoarea Inorogului isi va agonisi cu multul mai mare si mai nestearsa a fi cunoscu. De care lucru, dzic unii (precum mai pre urma de la Batlan cuvantul au iesiT), catra Hameleon intr-acesta chip sa fie grait:,,Eu, pentru slujba carea pana acmu ai facut, foarte iti multemasc; iara de acmu carea sa faci te fagaduiesti sa stii ca nu o priimasc, si mai cu de-adins aceasta a sti ti sa cade (ca vredniciia, macara si la nepriietin ar fi, pururea laudata iestE), asijderea (precum prietesugul, ase neprietesugul hotarale si tenchiurile sale are, pre carile cel urmatoriu cinstii si vrednicii a le sari si a le covarsi nu i sa cadE ). Noi cu totii, macar ca sfatul dintai, carile asupra Inorogului am facut, pre rele si fara de lege temelii au fost asedzat (de vreme ce supt poala giuramantului adeverintii idolul minciunii viclesugului a acoperi nevoiaM). Insa atuncea din sfatul pus nu ne-am fi clatit, cand in raspunsurile lui impotriva viclesug si neprietineasca necredinta am fi cunoscut. Asijderea, in multe chipuri cuvintele de s-ar fi impleticit si giuramanturile noastre in multe feliuri de-ar fi ispitit, din cuvant in cuvant si din raspuns in raspuns, voroava spre alta cale a abate am fi putut, cariia cu vreme si alta talcuire pre lesne s-ar fi putut da. Dara acmu, cu prostimea, cu dreptatea si cu credinta carea au aratat si in giuramanturile noastre fara nici un prepus lasindu-sa si incredintandu-sa, toata apararea si suvaiala s-au radicat. De care lucru, nu numai pofta neprietineasca, ce si frica cereasca de socotit ieste (caci hotarul nepriietinilor ieste ca cu oarba pofta izbandii din pravila dreptatii si hotarale cinstii sale sa nu iasA). Asijderea (toata izbanda adevarata asupra nepriietinului impreuna cu biruinta si lauda cearca. Iara cand din izbanda hula sa naste si ocara, atuncea izbanda adevarata sa agoniseste, iara cinstea si slava numelui sa piierde si sa ocarestE). Asijderea (izbanda numai atuncea titulul biruintii a agonisi poate, cand ca un nepriietin pre nepriietin nepriietineste biruieste, iara nu cand ca un priietin viclean pre nepriietinul drept prietineste vicleneste, carea atuncea spurcata viclenie, iara nu curata biruinta sa numeste si iestE). De care lucru (cele o data rau si fara socoteala sfatuite fara nici o rusine spre bine si spre socoteala trebuiesc clatite si prefacutE). Deci, pana unde sorocul impreunarii noastre va fi, duhurile neprietinesti a potoli si afara din tot punctul viclesugului umil cu altul impreunare a avea am socotit. Iara dupa voroavele sfarsite, vreun legamant de prietesug intre noi a sa alcatui neputandu-sa, atuncea iarasi la punctul ce eram ne vom intoarce, si el ale sale, iara noi ale noastre vom cauta. l " Catra carile Hameleonul, adaogand veninul a-si varsa, dzisa: ,,Intre nepriietini pravila aceasta carea ai pomenit adevarata ieste si cuvintele si socotelele aceste cinstese si laudate sint. Insa si alta pravila sa afla, cu carea cineva slujindu-sa si pre nepriietinul sau a birui poate si pre urma toata intinarea si imaciunea hulii isi spala si-si scoate. Tenchiul alergarii nepriietinului pana acolo ieste, pana unde pre nepriietinul sau biruieste, si biruinta luand, deciia sa odihneste. Deci, sau a birui, sau a sa birui tamplarea neprietineasca ieste, iara peristasurile a sa cerca supt pravila nu cade (ca precum in razboaiele de obste hotar sabiii, sulitii sau sigetii nu sa pune, ce oricare arma mai pre lesne ar sluji, cu aceia pre nepriietin a lovi, a rani si a omori slobodzenie iestE). Asijderea, nici hotar ieste pus cand si unde spre nepriietin a navali, ce cand vremea slujeste si unde locul spre lesnire sa socoteste. Intr-acesta chip sint si mijlocele carile fara arma sau fara alt chip de mihanie, adeca prin chipul prietesugului, prin dulceata cuvantului, prin vartoasa si patrundzitoare sula aurului, prin zugravita plecarea capului si in cea mai de pre urma prin frumos mestersugul giuramantului, pre nepriietin supt legaturile izbandzii si in obedzile biruintii a aduce pozvolenie sa da. Ca toate mai sus pomenitele pravile numai in bataia monomahiii a sluji pot si a sa pazi trebuiesc. " Catra carile Soimul, raspundzind, dzisa: ,,Acestea, precum dzici, ase ar fi, cand cu gand si cu cuvant aievea neprietinesc asupra ne-ar vini, sau impotriva i-am merge. Iara acmu noi, chemandu-l in numele pacii, cum vom lucra lucrul vrajbii? Si cand in vanatoare de obste l-am incungiura, atuncea nici coltii s-ar opri, nici unghile s-ar apara, ce carile mai intai ar putea, acela mai tare l-ar spintica. Deci acestea, intr-aceasta data, precum din gura, ase din inima parasite si lepadate trebuie, si alta zabava mai mult nefacand, cum mai de curand sirguieste si Inorogului, dupa ce de la mine inchinaciune cu plecaciune ii vii da, precum mane in marginea apii, la prundis ieste sa ne impreunam, ii spune, caci acolo prieteneste il voi astepta. Asijderea, precum pre alalti tovarasi (in carii prepus de viclesug arE) de langa mine i-am departat si alta ceva grija impotrivnica sa nu poarte il instiintadza (caci cuvantul de credinta in mijlocul neprietiniii cinstea si marimea decat in mijlocul prietiniii mai mult si mai tare isi aratA). " Hameleonul, de acolea iesind, in sine si cu sine a chiti si in reaoa-si minte ca acestea a invalui si a pravali incepu (ca precum lumina soarelui la ochii bolnavi intunecare, ase cuvantul de lineste la inima saltatoare tulburare aducE):
,,Oare ce poate fi aceasta nestatatoare si de ieri pana astadzi intr-alta socoteala mutata mintea Soimului? Ca de pre a voroavelor semne, carile aievea imi arata, osteninta mea in zadar si nevointa in darn imi va iesi. Eu socotiiam ca toata greutatea lucrului in coborarea Inorogului la locul prundului staruieste, care lucru prin multe ale mele crunte sudori ieste sa sa savarseasca. Iara dupa pogorarea lui lucrul gata si savarsit tineam, a caruia multemita si plata, dupa cele multe si mari giuruinta ce-mi facea, fara prepus asteptam. Apoi, nedejdea induplecandu-mi, dziceam ca, din coltii dulailor de va cumva scapa, din falcile crocodilului nici cu un mijloc nu sa va mantui. Si ase, sau despre o parte, sau despre alta, ramasul barbatului cu trantitura muierilor tot voi dobandi si gandul mieu inceput tot voi ispravi. Iara acmu cunosc ca Soimul, poate fi, din scoala fizicai in scoala ithicai au intrat, ca cum toata viata in canoane s-ar fi invatat si toata hrana cu dreptate s-ar fi aflat. Care lucru, precum de firea soimului departe sa fie cine poate sa nu stie? Ce sau pre cela carile pre aceasta slujba l-au trimis viclenind, pre vecinicul nepriietin la mana sa puie nu va, sau vadzind ca cu mana mea lucru greu si de lauda vrednic ca acesta sa ispraveste, mie imi pizmuieste (ca pizmatariul pentru ca cinstea altuia sa nu sa adaoga sie scadere si ocara a priimii obiciuit iestE). Ce de vreme ce soimul mintea pistriciunii penelor isi asamana, si eu slujba in fata piei imi voi intoarce, nici dupa socoteala cuiva firea imi voi schimba, ce precum pana acmu, ase si de acmu fetele si stiu, si pociu a mi le schimba."
Acestea el prin budze bolboraind si toate rautatile in inima fierband si zamintind, intai la dulai, la ogari si la cotei alearga si toata pocitaniia cea ascunsa de-a fir-a-par le povesti. Adeca precum Inorogul la impreunare sa vie cuvant au dat si precum impreunarea lui cu Soimul preste stiinta altor tovarasi sa fie, care lucrul Soimul fara nici o indointa au priimit. Asijderea, precum Soimul sfatul cel bun de folos si de obste s-au mutat si pre Inorog din legaturile gata, nebetejit si nedodeit va sa-l sloboadza, intralt chip de ar face, mare scadere cinstei si ocara numelui socotindu-si. De ciia, minciuna cu multe imputicioasa flori impodobind, dzicea, precum Soimul sa fie dzis, precum unghile si pintinii lui pe cornul Inorogului a sa pune nici indraznesc, nici harnice sint, nici el organul rautatii si ciniia viclesugului a sa face firea-i priimeste, ce numai cu bine si cu prietesug cu dansul ceva a face de va putea, in tot chipul va ispiti. Iara amintrilea, la rau si la viclesug, macar cum nu sa va amesteca si curate sa fie unghile lui de singele nevinovat. ,,Deci acmu de ieste si a voastra socoteala, intr-acesta chip si cu totii impreuna mintea despre folos spre stricaciune de v-ati mutat, sa stiu si eu, ca nu mai mult in desert ostenintele sa-mi cheltuiesc. Iara de cunoasteti sau va prepuneti ca vreun viclesug in mintea Soimului sa fie intrat (spre carea nu putine si mici sint semnele, carile cu urechile le-am audzit si intradevar cu gura si cu inima le marturisesC), cuvantul carile voi povesti (caci tainuirea lucrului scriptul corabii iestE) si chipul mestersugului in ascunsul inimii voastre ascundeti cu carile foarte pre lesne si preste a Soimului stiinta la sfarsit a-l aduce viti putea. Cu care mijloc de la Vultur si de la Corb toata multemita si plata singuri voi luand, Soimul, de dar si lauda ca aceasta lipsit si ca un necunoscatoriu binelui si folosului, singur de sine pedepsit va ramanea, si pentru caci asupra nepriietinului milostivire si dreptate aratand si giuramantul nebetejit tiind, mare caiala in urma si fara folos va simti (ca decat giuramantul, mai bun mestersug si mai tare maiestrie si mai tainuita viclenie spre amageala cuiva a sa da nu poatE). Asijderea (ca oricand ce ieste adevarat de s-ar grai si ce ieste drept totdeauna de la toti de s-ar face si s-ar tinea, nici in lume vrajba a sa scorni, nici asupra nepriietinului a sa izbandi s-ar puteA). " De acestea dulaii audzind, nu in putinele chitele, nici in iusoare socotele intrara. Intai, pentru ase in graba mutarea sfatului, a doa, pentru mai aievea, prepusul viclesugului, a triia, ca cu mijlocele ce incepuse, lucrul de nu vor scoate la cap, alta nadejde toata inca de demult sa curmasa, a patra, ca cevasi macara preste voia si stiinta Soimului a face nu putina siala avea, de vreme ce toata slobodzeniia lui era data si cu totii supt a lui porunca a fi porunca avea. Iara in cea mai de pre urma, socotira, macar si peste a Soimului voie, lucrul de vor putea ispravi socotiia, pentru slujba facuta, Soimul inaintea monarhilor orice pentru dansii impotriva ar dzice in sama nu-i vor tinea mai mare sfarsitul slujbei decat chipul greselii a fi intelegea. Si ase, dupa catava a chitelelor scuturare, sententia aleasara ca, ori cu ce mijloc ar putea fi, numai Inorogul la mana sa vie. Pentru care asedzimant intre dansii mare si vartos legamant pusara, ca de lucrul ce sa va lucra in viata Soimul stire sa nu aiba (o, minune mare, giuramantul a calca calcatorii de giuramant sa giurA) si mai cu de-adins chipul vicleniii acestiia mai suptire si mai frumos a fi il socotira, adeca supt titulul altuia rautatea lor sa scrie si, cum sa dzice prostul cuvant, cu clestele jaratecul sa tie si cu mana altuia serpele din borta sa scoata si ca cum ei neatinsi si nestiutori lucrului acestuia ar fi sa sa arete, de vreme ce tot prepusul Inorogului asupra Soimului va cadea. Si ase, ca cum calului fara zabala pintini ar da, rautatii Hameleonului voie si slobodzenie dedera, ca nici o cale nestropsita si nici o piatra neclatita sa nu lasa, pana dreptatea Inorogului in silta strambatatii lor ar baga.
Hameleonul, latraturile si brehaiturile dulailor cu mare dragoste ascultand, dupa porunca ce dedera, voios de la dansii iesi. De unde iarasi la Soim sa sa intoarca vrand (ca cate intai ii cantase acmu sa i le descantE), in cale pre Batlan tumpina (cu a caruia para Vidra din saboare sa izgonisA). Carile, pre Hameleon de unde vine intreband, el precum acmu de la vreun loc ase insamnat nu vine raspunsa, ce ,,mai dineaoare de la Inorog am vinit, dzice, carile maine cu Soimul impreunare va sa aiba si, de nu l-as fi eu cu multe si vartoase giuramanturi incredintat, pre cartile si giuramanturile Soimului nicicum nu s-ar fi lasat. Ce acmu eu, ca un bun priietin si dreapta sluga, la mijlocul trebii acestiia m-am pus, insa nu putina frica duc ca nu cumva vanatorii, giuramantul calcand, vreun viclesug Inorogului sa faca, si apoi ocara si pedeapsa sufletului mieu unde sa va duce? si obrazul in lume cum imi voi mai arata?"
Acest fel de seminte de minciuni intai catra Batlan semana, carile mai pre urma in ivala a toata lumea era sa razsaie si intr-un chip ca cum pentru cinstea numelui grija ar purta sa arata. Iara mai intr-adevar era ca, de nu s-ar fi deschis gura si nu numai limba cea lunga si asesi si matile catra cineva de nu s-ar fi scos, de cuvantul ascuns ce stiia inflandu-sa, ii parea ca ca capusile va crapa (ca rar minciunos nelaudaros si mai rar falnicul tainic sa aflA ). Apoi si el pe Batlan intreba:,,Dara tu unde mergi?" El dzisa: ,,Si eu catra Soimu marg, de vreme ce si eu, acmu de curand cu porunca Corbului trimis fiind, ca pentru paza la stramptorile garlelor sa fiu am vinit. " Hameleonul dzisa: ,,De vreme ce la Soimu vii sa mergi, te rog, catra dansul ceva din cuvintele mele sa nu pomenesti, caci singur porunca mi-au dat ca lucrul acesta tainuit si de catra toti acoperit sa tiiu". Cainta descoperirii cuvantului pre Hameleon apasand, catra Batlan adaogea dzicand, ca inca de demult bun si deplin priietin stiindu-l, lucru ca acesta l-au aratat, nici un prepus avand ca nu-l va putea tainui (ca precum curvariul dupa stampararea poftei in focul caielii arde, ase netainicul, dupa slobodzirea cuvantului, in prepusul descoperirii sa chinuiestE). Batlanul dzisa: ,,Pentru aceasta nu despre mine, ce despre tine grija poarta si pasa unde iti ieste a merge".
De ciia Hameleonul, la Soim viind, intr-acesta chip ii vorovi:,,Eu eram, dupa porunca ta, intins la Inorog sa ma duc, ce un lucru in minte viindu-mi, de la mijlocul caii iarasi m-am intors. Dzic, dara, ca de vreme ce ase cinstes si cu cale a fi ai socotit, ca nu ce pofta porunceste, ce ce dreptatea pofteste sa faci si giuramantul dat nebetejit sa tii, aceasta in grija sa-ti fie: ca nu cumva, vreunul din dulai aproape de prundis aflandu-sa, mirosul Inorogulul sa adulmece, si ei gandul tau cel drept si sfatul cel de astadzi nestiind, sa nu cumva ceva, dupa sfatul cel de ieri, prin nestiinta sa lucredze si fara veste Inorogului vreo stricaciune sa aduca. Si nu numai caci eu cinstea si credinta lui pierd (ca de cel fara folos putina grija sa poartA), ce inca mai mult de tine ocara sa va atinge, de carea nici cu toata apa ocheanului a te spala nu vii putea (ca ocara descoperita cu pelita arapului asemenea ieste, carea a sa inalbi nicicum nu stiE)." Soimul, stiind precum dulaii ceva din capul lor a face nu pot, nici preste voia lui ceva a lucra indraznesc, Hameleonului dzisa: ,,Pentru acesta lucru tu in sama nu baga, caci dulaii pana unde pot alerga eu stiu. " Hameleonul urmele minciunii si pasii viclesugului intr-acesta chip impletecindu-si (ca cand s-ar tampla cineva urma a-i lua, la vreo cale a o scoate sa nu poatA), de ciia intr-un suflet la crocodil alerga, catra carile, cu multe feliuri de schimbate si schimosite cucirituri: ,,Bucura-te, domnul si crutatoriul mieu! dzisa. Veste buna de prada bisugoasa si vanatoare satioasa eu, nerascumparat robul tau, sa-ti vestesc am vinit, si domnul meu milostiv adevarat sa stie ca maine dimineata Inorogul, jiganiia cea vestita si de coltii a tuturor dulailor ase mult dorita, din muntii inalti la prundisul apii ieste sa sa pogoara. Unde despre stramptorile poticilor, pen tru ca inapoi a da sa nu mai poata, toti cainii si dulaii pazitori sint. Deci ei, precum sa-l goneasca, il vor goni, dara precum sa-l agiunga nu-l vor putea, robul tau foarte bine stie. Ce Inorogul, iarasi alta cale deschisa neavand si din dos acmu de caini incungiurat simtindu-sa, pana mai pre urma inotatului bizuindu-sa, in apa va sa sa arunce (ca primejdiia cat de grea, insa pre maine viitoare, decat cea cat acea cati de iusoara, insa denaintea ochilor statatoare mai iusoara sa parE). Deci el in apa cadzind, nu picioare de inotat, ce asesi aripi de zburat de ar avea, denaintea iutimii domnului mieu, precum a scapa nu va putea, adeverit sint. Si iata eu, fara alta zabava, la Inorog in munte ma voi sui si ceasul vremii coborarii lui insamnand, fara preget stire iti voi da. Numai de pre aicea nu te departa, ca in vremea trebuitoare fara zabava sa te pociu afla (ca punctul vremii trebuitoare la a lucrului ispravire ca masura caldurii focului la varsarea jmaltului iestE)." Crocodilul, de vanatul ce-i fagadui foarte veselindu-sa, din toata inima cartea de iertat precum ii va da i sa giurui. Insa cuvintele in desert sa nu-i cumva iasa, foarte il inteti. Hameleonul iarasi cu mari giuramanturi sa afurisiia, precum minciuna din gura lui nu iese, ce toate precum sint, ase i le povesteste. (Ca facatorii raului, cand multi intr-un gand asupra unii rautati sa afla, unul pre altul a nu amagi obiciuiti sint, ca nu cumva cu viclesugul mic, faralegea mare a ispravi din mana sa piardzA).
Asedara, si intr-acesta chip Hameleonul, dupa ce cat putu catra toti minciunile fiarsa, coapsa, sara, pipara, inghiti si bori, intr-un duh la locul unde Inorogul sa afla alerga. Caruia, dupa politicescul obiceiu inchinandu-sa si toata fericirea rugandu-i si menindu-i, dzisa: ,,Dupa porunca domnului si crutatoriului mieu, toate le-am plinit si inca cate vechiul prietesug si adevarata dragoste pofteste si preste porunca cele cadzute am adaos, de vreme ce cate spre folosul si binele tau catra Soimu am grait si am intarit, a le povesti, nici inceput au, nici savarsit (o, bat-o urgiia cereasca, jiganie vicleana, cat de pestrit si de vargat graieste!). Ce in scurt (precum sa dzice cuvantul ca gura carea singura pre sine sa lauda, putE), cum am chivernisit si cum am silit a chivernisi si lucrurile impreunarii a tocmi, mai mult a ma lauda nu mi sa cade, de vreme ce sara va arata impreunarea si dimineata a lucrului razsunarea, caci toate dupa pofta si dupa voie vor iesi. (Cauta chipul voroavii a viclenii jiganii, ca sa asamana unor icoane, carile mutandu-sa din loc, i sa schimba fatA). Caci mijlocele ce prepus aveai din mijloc le-am radicat, pre dulai si de stiinta si de loc departe i-am departat, ochiul cu rau cautatoriu de tot l-am astupat, pre unde maiestrii si silte intinse au fost le-am stricat si le-am faramat, toata piiedeca din carare si piatra poticnelii din cale am mutat, amanduror inimile, spre priimirea dragostei am gatat si toata surceaoa supt focul incepaturii si toata ciraoa pre jaratecul savarsirii am pus si am supus. Una au ramas, si aceia foarte pre lesne: adeca oricand ati vrea, atuncea impreunare a avea sa puteti. Deci, cat despre partea soimului ieste, eu, robul tau, atata i-am uns sufletul si i-am muiat inima, cat cu mare dor si cu nespusa pofta nesatioasei privelii straluminatii tale fete a sa impreuna si cu dulcele si mangaioase voroavelor tale a sa invrednici asteapta. ,,
Inorogul, macar ca nu ase credzute giuramanturile, neprepuse cuvintele si neprimejduioase impreunarile avea (ca in inima neprietineasca care prepus nu incape? Si gandul vrajmasesc ce lucru impotriva nu scorneste?), insa intai dreptatii bizuindu-sa (caci ascunsul inimii sale de pricina vrajbii curat a fi chiar stiiA), apoi o parte a socotelii evgheniii Soimului dand (caci neamul vechiu si cel de buna ruda dupa a nuntii intregiune pete si imaciuni de ocara noaa cu nevoie priimestE). Ca Soimul acela din neamul sau persiesc era, carii decat cesti evropesti cu multul mai buni sint (insa bunatatea Soimului in vrajmasie si in iutime de nu sa va luA). De care lucru, socotiia ca in numele vechiu porecla noua si in neamul cinstit hula ocarata nu va suferi. Si ase, catra Hameleon cuvant dede, precum in desara la prundis sa va cobori.
Hamelionul, raspuns ca acesta luand, vesel inapoi sa intoarsa, de unde intai la crocodil margand, intai lui de intr-acea seara vinirea Inorogului stire ii dede: pre unde ieste sa intre si pre unde ieste sa iasa ii arata, unde trebuie sa pazasca si vremea inturnarii lui cum sa pandeasca foarte bine si de toate pre amanuntul il invata.
De acolea apoi la ogari, la cotei si la alalti spurcati dulai sa dusa, carora asijderea plinirea bucuriii si vinirea vanatului le povesti. Dupa aceia si mai pre urma la Soim vini, caruia, ca si celorlalti, de adunarea in desara ii spusa. Inca iarasi capacul minciunii deasupra tingirii viclesugului adaogand, chip de mare rugaminte catra Soim arata si pre toti dumnadzaii il giura sa nu cumva sfarsitul impreunarii bune in capul incepaturii rele sa iasa, si el in chipul maiestriii rautatii sa cada. Si altele multe catra acestea dicaind si in uscat inghitind, cuvinte captusite ingaima si teie de curmeie lega. Aces tea intr-acesta chip fatarnica lighioaie in oala faralegii dzama nedumnadzairii cu lingura vrajmasiii zamintind si vanturand, ca cum slujba ar fi plinit, de la Soim voie si iertaciune isi ceru, ca intracea sara la culcusul sau spre odihna sa sa duca, aratand ca, de multe alergari si zbuciumari, de tot ostinita si obosita ieste. Insa si aceasta pre mai mare a viclesugului captusala o facea, pentru ca in dzua ce va luci, peste noapte ce va sa sa nasca stiind, obraz inca mai obraznic a avea sa poata. Adeca precum el de multa truda biruit fiind, somnului ca mortii au fost dat si de faptele carile peste noapte s-au tamplat ca cum stire n-ar fi avut (ca precum multe dzua descopere, ase mai multe noaptea acopere, socotiiA).
Si ase, Hameleonul de la Soim iesind, dormire fara dormire sa dormitedze si somn fara somn sa somnedze la stratul culcusului sau sa dusa. aO, mai bine in veci sa fie murit decat dormire ca aceasta sa fie dormit! O, mai bine mort sa sa fie sculat decat somn ca acesta sa fie somnat ! O, mai bine intr-o fata si aceia in piiatra sa sa fie intors decat ase in multe feliuri de stricaciune si fara folos! O, fapta spurcata si lucru scarnav, o, batgiocura de batgiocurit si ocara de ocarat, vino, dintele serpelui, alearga, coada scorpiii, si adevarul marturisiti de sa afla la voi vinin si toapsac ca acesta ca carile supt limba Hameleonului din fire izvoreste, din mestersug sa inmulteste si spre bautura la inima curatilor sa dospeste si sa mesteste! (Ca otrava limbii, pre tot toapsacul cat de vrajmas, a toata jiganiia cat de cumplita cu multul covarseste.) Masura-te, minciuna, si vedzi minciuna decat toata minciuna mai mare! Cumpaneste-te, viclesug, si cunoaste viclesug mai greu decat tot viclesugul. Taraieste-te, boala, si simti boala mai langeda decat toata boala. Sai, moarte, si gusta moarte mai amara si mai omaratoare decat toata moartea! Spune, rautate, de ieste in tine rautate de rea cat aceasta rautate ! O, rautate, rautate, de trii ori rautate si iar rautate.
Deci Hameleonul, dupa ce dulailor amutaturile si navrapiturile pre cat mai mult putu intarta, pre crocodil, precat mai rau si mai vrajmas stiu, il atita si toate cele spre viclesugul si scaderea Inorogului, pre cat prin mana ii vini, gandi, grai, lipi, dezlipi, asedza, facu si ispravi, peste noapte in loc de somn cu rautatea, singur sie, nu numai ochii si tot trupul isi acoperi, ce inca si inima si sufletul cu grele intunerece peste tot captusindu-si isi ponegri, de unde sunetul tampenii de cu sara lovit, a doa dzi ca preste vali razsunate, glasul dimpotriva din ceas in ceas a audzi, cu sete astepta.
