Ion AGARBICEANU

Tinerii elevi si studenti din sat se intalneau, de obicei, sara, dupa cina, la plimbare pe ulita principala. Peste zi nu se prea vedeau. Vreo cativa normalisti si elevi de liceu urmau inca pilda inaintasilor lor dinainte de unire, iesind zilnic cu parintii la camp: la sapa, la fan, la secere. Liceenii din clasele inferioare pasteau vitele, alaturi de fratiorii lor mai mici, ramasi acasa. Cei ce ajutau parintilor la muncile campului, erau, sara, de obicei, osteniti, si, dupa ce masurau, in grup, de doua-trei ori ulita lunga, se duceau acasa, la culcare. Altii nici nu ieseau la plimbare decat dumineca. Ana isi dadu sama cu uimire ca din satul ei se ridicasera cativa intelectuali pe care ea nu-i cunoscuse pana acum: trei studenti si cele doua fete ale preotului, din care una era profesoara de aproape doi ani, iar cealalta, proaspata licentiata in litere. Intra in randul lor, la inceput cu destula sfiala: nu stia cum sa se poarte cu ei
-cum te porti cu niste domnisori si domnisoare de la oras, sau dupa obiceiul satului? Pentru ca ea, de cand dezbracase uniforma de liceana, avea mereu senzatia ca a revenit la libertatea si la natura ei dintai. insasi casa parinteasca, satul, regiunile cunoscute, indeletnicirile ei de-acum o faceau sa se desprinda de intreaga conduita de la oras si sa revie la felul ei de purtare de cand avea treisprezece ani. Dar oare si ceilalti erau la fel? Era, de pilda, nevoie sa li se prezinte, cand toti stiau ca e fata Vetei si a lui Ion Muja? Ceva parea sa-i spuna ca domnisorii si domnisoarele de aici nu semanau cu cunostintele ei din liceu, din societate, de la mare, si totusi statea la indoiala daca sa-i agraiasca pe nume, ori sa le zica domnule si domnisoara. Birui in cele din urma firea ei cea adevarata, de acasa, si intr-o sara
-la cateva zile dupa primirea scrisorii lui Dinu
-dadu buzna, intre ei, incepand sa le stranga c u insufletire mainile si sa le spuna cat ii pare de rau ca n-a petrecut toate vacantele impreuna cu ei. Impresia pe care o facu baietilor fu dintre cele mai bune, dar fata preotului, profesoara, cam stramba din nas. Ana baga de sama ca le-a rupt o conversatie, pe care fata cea mica a preotului, care isi luase de curand licenta, tot incerca sa o lege din nou. Dar nu putut opri iuresul Anei. Ea, dusa de navala bucuriei sale, le povesti, intr-o cascada de vorbe, tot ce-i putea interesa despre persoana ei si voi sa afle tot ce inca nu stia despre ceilalti.
- Dar e un adevarat interogatoriu ceea ce faci dumneata, domnisoara Muja!
zise razand unul din studenti. Ana se opri o clipa. Asadar, si ei isi spun domn si domnisoara!
Ori poate ii ziceau numai ei, fiindca nu era: din grupul lor? Va afla indata!
si apoi, nu era obisnuita sa i se spuna domnisoara Muja decat in clasa. Toata lumea ii spunea domnisoara Ana. Nici nu-i prea placea numele asta de Muja. A mugi era o vorba cu care o nacajeau colegii si colegele ei in scoala primara, aici, in scoala din sat, pe vremuri.
- Interogatoriu?
- zise ea. Nu cred!
Cred ca am datoria sa va informez despre mine si sa aflu tot ce poate fi interesant despre consatenii mei pe care abia-i cunosc. Mie-mi place ca de la inceput lucrurile sa fie limpezi. Clara pacta, honi amici. Nu-i bine spus? Parca acesta era principiul stramosilor nostri romani!
si dumneata, care studiezi dreptul roman
-zise ea, adresandu-se studentului care spusese ca-i supune unui adevarat interogatoriu
-dumneata traba sa-l cunosti.
- Da, ai dreptate. Ai putea sa te inscri si dumneta la drept. Cred ca ai o capacitate deosebita de a deslusi lucrurile. si asta e o calitate proprie advocatilor.
- Pai, chiar ma gandesc sa ma inscriu!

- Nu mai spune!
Pana acum sunt putine studente la drept.
- Cu mine va fi una mai mult.
- Vorbesti serios, domnisoara Muja? intreba profesoara.
- De ce nu? Dar inca nu-s hotarata daca sa dau examen la drept sau la medicina.
- Dar am auzit ca ai fost mereu prima in clasa. Nu te atrag literele? Nu ti-ar place sa fii profesoara, ca mine?
- De dragul dumitale, care traba ca esti o profesoara foarte simpatica, fiindca dumneata esti frumoasa, as zice da. Insa as minti. Profesoarei i se destinsera, in sfarsit, buzele, pe care le tinuse stranse de cand li se alaturase Ana. Rase inveselita si Intreba :
- Dar numai profesoarele frumoase sunt simpatice?
- Numai!
Asta o stiu din experienta. Cele urate sunt rautacioase si pizmase. Se inveselira toti.
- Si nu ti-ar conveni sa te faci profesoara?
- Ba mi-a trecut prin cap si gandul, asta. Dar am ajuns la concluzia ca-n ziua de azi poti castiga mai bine ca advocat sau ca medic.
- Auzi, frate!

-se mira unul dintre studentii in medicina. Dupa dumneata criteriul alegerii carierei e castigul?
- Cred ca e un criteriu firesc pentru o fata saraca.
- Si, de pilda, cum crezi dumneata ca ai face avere cu advocatura?
- intreba studentul in drept. Mi se pare ca advocatilor, in ziua de azi, numai bine nu le merge.
- Eu as face parale.
- Sunt foarte curios sa stiu cum, si te asigur ca nu ma voi folosi de reteta dumitale.
- De pilda, nu as primi decat actiuni de divort. Sunt atatea divorturi azi, ca poti sa te-mbogatesti aproape fara sa-ti dai sama. Rasera toti. Gheata era sparta, si, bagand de sama ca toata lumea din grup se tutuia, propuse sa se bucure si dansa de acest privilegiu.
- Afara de doamna profesoara, desigur, isi sfarsi ea pledoaria.
- Si cum sa-ti spunem? Ana, Anisoara, Anica, Anuta? intreba celalalt student la medicina.
- Anisoara nu mai sunt, nici Anuta. Anica nu-mi place. imi pare alt nume. Spuneti-mi Ana, ca-s mare. As putea fi, cu cati ani am, studenta. Pe mine m-au dat parintii mai tarziu la scoala.
- Dar daca te-ai face doctor, ce specialitate ti-ai alege?
- Cred ca, dentisca. Alte hohote de ras urmara.
- E specialitatea cea mai rentabila. Salile de asteptare in cabinetele dentistilor gem mereu de lume. Dupa alti bolnavi traba sa alergi tu; cei cu dureri de dinti alearga ei dupa doctor.
- Foarte bine motivat!
Fata cea mica a preotului reusi, in sfarsit, sa lege iar conversatia de acolo de unde fusese intrerupta la venirea Anei. Atentia Anei fu captivata numaidecat, si ea incepu sa asculte atenta, ferindu-se de a intra in discutie.
- Inca nu a precizat nimeni ce se intalege la noi, subt cuvantul generatie
-relua firul fata cea mica a preotului. Dupa parerea mea, generatiile noi inainteaza prea repede. Fiecare promotie se considera o generatie, in felul acesta, intr-un veac ar fi o suta de generatii, ceea ce, desigur, e absurd.
- Da, e o mare exagerare !
Chiar daca nu fiecare promotie, dar cel putin la cinci ani una se declara generatie. De cate ori se gasesc cativa ambitiosi care pot aduna un grup in jurul lor, gata generatia !
Avem cel putin trei generatii de felul acesti pana acum. Desi e limpede ca, in realitate, nu e decat una, generatia de dupa unire. si anume, aceea care a continuat lupta nationala, si intreg tineretul care i s-a alaturat odata cu trecerea anilor.
- E limpede ca generatia nu e determinata de vrasta, sau,, mai bine zis, numai de vrasta, ci si de identitatea mentalitatii, de acelasi ideal, interveni profesoara. La discutie participau toti cei din grup, afara de Ana.
- Si toti aceia care nu-si mai pun nici-o nadejde in partidele politice existente, toti cei deziluzionati de batrani.
- Daca largim in felul acesta sfera, ajungem prea departe. Sunt si batrani, si barbati in puterea vrastei care nu mai cred in partidele politice actuale, care stau deoparte. Dupa parerea ta, ar trebui sa-i primim in generatie si pe acestia.
- De ce nu? intr-o miscare nationala, traba folosita orice energie disponibila. Avem nevoie nu numai de insufletire, ci si de experienta, de cunostinte. Problemele pe care si le-a pus miscarea studenteasca sunt foarte variate si foarte greu de rezolvat.
- Nu!
protestara mai multe glasuri.
- Daca primim intre noi oameni invechiti in rele, n-am facut nimic. E nevoie de suflete curate si dezinteresate, cum numai tinerii le pot avea.
- Si tinerele!
adaoga zambind licentiata.
- Mai ales ele!
in idealism si in curaj, fetele ne intrec mereu. Facura apoi un aspru rechizitoriu partidelor politice, luandu-le pe rand. Toate erau decazute. Toate erau materialiste. Toate erau cetatui inchise, organizate pentru promovarea, intereselor personale ale membrilor marcanti, pentru ajungerea la slujbe si la situatii gras remunerate. Nici unul din partide nu fusese pana acum un sincer promotor al desfiintarii cumulului si sinecurilor. intreg tineretul era scandalizat si revoltat din cauza somajului, pe cand grangurii politici si rubedeniile lor detineau cate trei-patru posturi. Pe masura ce vorbeau, se inflacarau. Parerea care razbatea mereu din discutie, ca flacarile focului printre vreascurile uscate, era ca numai o inlocuire totala a clasei conducatoare, batrane si corupte, de catre tineret, poate aduce o regenerare a moravurilor, o radicala schimbare in bine a Romaniei. Altfel, zadarnice sunt toate eforturile spre inaltare culturala. Tineretul invata degeaba. Majoritatea celor cinstiti si idealisti ajung curand niste deziluzionati. Stau cu diplomele in mana si nu le da nimeni de lucru. Ana simti ca grupul acesta de tineri nu vorbeste ca sa se distreze, ca sa-si petreaca in vacanta. Puneau problemele preocupati si seriosi, ca si cand s-ar fi aflat in fata unei. primejdii. Aceasta primejdie ea nu o vazuse niciodata, nu o simtise niciodata. Singura ei suferinta era lipsa averii Ba da, isi aduse ea aminte, o data se izbisera si ai ei de ceva asemanator: cand, din cauzi caderii unui guvern, tatal ei fusese dat afara din umilul serviciu de cursor la banca. Nu s-a gandit atunci si ea cu ura la oamenii aceia? Dar discutiile politice nu o atrasesera niciodata, in internat, fetele nu discutau politica. Cand era invitata in familiile colegelor ei si se incepea vreo discutie politica, ea se izola intr-un colt, cu tineri si tinere de varsta ei, sau mai mici, si vorbeau despre alte lucruri. Nici macar nu banuise pana acum ca pot exista fete care sa se pasioneze de politica. Totusi, acum, ascultandu-i pe acesti tineri, avea senzatia ca ei discutau o problema serioasa si foarte importanta: o intreaga clasa sociala
- clasa conducatoare
- era condamnata de catre acesti tineri fii ai satului, cu putin mai varstnici decat ea. Din aceasta clasa faceau parte si cei care o deziluzionasera si pe ea. Asadar era cam pe aceeasi linie cu acest tineret, facea si ea parte deci din generatie. Desigur, deziluzia ei era de alta natura. Ea nu se gandise pana acum nici la problema cumulului, nici la cei ce obtin beneficii grase de pe urma relatiilor si protectiilor politice, nici la cei care, desi titrati, raman pe drumuri dupa obtinere titlurilor academice, fara mijloace de existenta. Cuvantul somer era nou pentru ea. Dar poate ca toate scaderile care o deziluzionasera erau strans legate de cele discutate in grupul acesta de tineri Daca ar fi inlaturata actuala clasa conducatoare, poate ca ar urma o schimbare in insasi structura morala a societatii Continua sa urmareasca cu atentie discutia si argumentarile tinerilor, pana cand, la un moment dat, studentul in drept se adresa, intrebind-o :
- Tu nu ai nici-o parere? Faci parte din apele mortilor?
- Ce parere vreai sa am? E intaia discutie de felul acesta pe care o aud. in internat nu se face politica.
- Dar noi avem aderente si printre elevele de liceu!

- Tot ce se poate. Eu insa n-am avut, pana acum, alte preocupari decat lectiile.
- Cum am banuit!
Iata, priviti sa vedeti cum arata o inotatoare in apele mortilor!
Asa le spunem noi celor pe care nu-i intereseaza problemele sociale.
- Te insali daca crezi ca nu ma intereseaza. Numai cat, pana acum n-am avut ambitia sa port de grija unei colectivitati. Mi-au fost deajuns nacazurile mele si efortul de a le infringe. Vad ca altii au preocupari cu mult mai mari, mai generale.
- Dar este evident, Ano, ca individul nu se poate mantui decat prin colectivitate. Pornind la lupta singur impotriva paturii conducatoare
-imbatranita in rele, e adevarat, dar care are puterea in mana
-nu poti avea sorti de izbinda De aceea generatia tanara de dupa unire vrea sa se organizeze si sa poarte o lupta comuna pentru interesul comun. Ana se gandi un rastimp, apoi zise :
- As admite aceasta lupta intr-un singur caz, sau, mai bine zis, cu o singura conditie prealabila.
- Si anume?
- Daca cei care o incep, o organizeaza si vor sa o poarte sunt mai buni decat cei care traba sa fie inlaturati. Eu,in locul vostru, n-as avea drept criteriu generatia, ci calitatea; oamenilor. As face mai intai selectia oamenilor cu care pornesc la lupta. Grupul se opri.
- Mi se pare ca dumneata bati, cum se zice, la usi deschise.
- Ce vreai sa spui ?
- Vad ca nu cunosti principiul nostru de baza. Suntem de perfect acord.
- Ma bucur!

-raspunse cu un suras ironic, Ana.
-si cum se face, la dumneavoastra in generatie, selectia? Va luati dupa declaratiile fiecaruia? Prestati vrun juramant? Daca acesta e criteriul vostru de selectie, n-ati facut nimic!
Ca cineva e mai bun sau mai rau decat batranii din clasa conducatoare impotriva careia luptati, nu se poate sti din vorbele, ci numai din faptele lui. Iar tineretul scolar si universitar nu a faptuit, pana acum, nimic.
- Ce vorba e asta ca tineretul nu a faptuit nimic?
- Pentru ca n-a avut prilejul sa traiasca, sa actioneze.. Un licean sau un student, dupa opinia mea, are o singura posibilitatea de a faptui ceva, de a realiza: sa invete. Dupa cum vad, generatia voastra vrea sa se organizeze. Ei bine, eu cred ca traba s-aveti un singur criteriu de selectie : sporul la carte, la examene, si purtarea buna, corecta si cinstita Primiti voi in organizatie numai pe cei mai buni studenti si pe cei cu cea mai buna atitudine morala?
- Uite, domnule, de unde sare radicala!

- Fara radicalism in selectarea oamenilor nu veti putea face nici o schimbare in societate. Va fi o simpla inlocuire de oameni
- scoala-te tu ca sa m-asad eu
-nu o schimbare sociala. Cu alte cuvinte, veti face exact ceea ce va plangeti ca lac partidele politice imbatranite-n rale. Nu sta scris in fruntea nimanui ca, daca e tanar, e si idealist, si moral, si cinstit.
- Ai tu experienta politica, de vorbesti asa?
- Eu, dupa cum v-am spus, nu am experienta politica. Totusi mi se pare ca si in selectia politica se potriveste proverbul ca nu-i aur tot ce luceste.
- Totusi, pentru ca vad ca ai spirit critic, ai putea sa ne spui ce scaderi ai gasit in generatia noastra?
- Poate ca am sa vi le spun cu alt prilej, dupa ce ma voi mai gandi. Acum va rog sa continuati; eu voi urmari cu cel mai mare interes discutia voastra. si, cine stie
- adaoga, surazand, Ana
- poate ca, ascultandu-va, voi descoperi cateva scaderi ale generatiei. Se plimbara si discutara, pana tarziu, despre mai multe chestiuni. Se vorbi si despre noile curente politice care incepeau sa capteze atentia opiniei publice europene si chiar mondiale: miscarile extremiste de stanga si de dreapta. Din sara aceea, de cat ori vedea grupul la plimbare, Ana i se alatura si ea; uneori tacea si asculta cu incordare conversatia; alteori izbucnea in ea spiritul de harta, si, cuprinsa de o verva indracita, participa si ea la discutii. La inceput fetele se suparara si nu se ferira sa declare
-e adevarat, in lipsa Anei
-ca e o fata prost-crescuta, cu toate ca petrecuse atatia ani in internat. Profesoara declara sententios:
- Regret ca am primit-o in grupul nostru. E nu numai foarte cutezatoare, dar chiar obraznica !
Se vede lipsa educatiei de-acasa. Dar baietii nu erau de parerea fetelor, si in scurta vreme se convinsera si ele ca Ana nu era obraznica, ci spirituala, cu replici prompte si taioase, si ca de cele mai multe ori zefle-melile ei tinteau opiniile ce se dovedeau, in discutie, gresite. Intr-o sara, unul din medicinisti incepu sa-i descrie pe cativa dintre profesorii lui in culorile cele mai negre. Erau rai, nedrepti, invidiosi pe alti colegi, si, mai presus de toate, erau de dispretuit pentru ca-i protejau pe studentii evrei, de la care incasau bani. Unii erau imorali pentru ca dadeau lectii particulare studentelor evreice si aveau raporturi rusinoase cu acestea.
- Eu nu intaleg
-zise celalalt student in medicina
-de ce faci tu deosebire asta intre romani si evrei. Esti nedrept, de vreme ce toata lumea stie, in facultatea noastra, cum trec examenele atatea studente romance. Pe cateva le stii si tu, ca au ajuns de le arata lumea cu degetul. Dragul meu imoralitatea nu tine de nationalitate. Ea e in atmosfera vremii noastre. E o chestiune banala, care nu mai intereseaza pe nimeni. stiu si eu ce sa zic? Poate ca e firesc sa fie asa. Omul, cu necesitatile lui fiziologice, e un fel de animal Instinctul e legea fundamentala a existentei; legile morale se lupta zadarnic impotriva lui.
- Vorbesti de parc-ai fi cetit pamfletul acela infam al lui Leon Blum asupra libertatii sexelor, spuse profesoara, fara a parea totusi prea scandalizata.
- Nu l-am cetit, dar eu studiez medicina. si incep sa cunosc tainele vietii animalice a omului. Tineret curat, tineret pur, cum il pretind legile morale, putea fi in timpurile cand fetele se maritau la patrusprezece ani si cand, la douazeci si doi de ani, un tanar putea avea o cariera. Astazi, iata, noi batem pragul al treizecilea cand ajungem la examenul de diploma. si nici la treizeci de ani nu ne putem gandi la casatorie, pentru ca traba sa intram intr-o slujba, iar salariul de incepator e atat de mic, incat abia ne putem sustine pe noi singuri. De familie nici vorba nu poate fi!
Ce vreti? si studentii si studentele de azi isi petrec tineretea invatand. Dar in vremea asta nimic si nimeni nu poate suprima trebuintele organice ale trupului nostru.
- Din punct de vedere stiintific, poate ca ai dreptate
-zise studentul in drept. Dar asta nu explica purtarea acelor studente care isi iau examenele cum ati spus voi. Aici nu-mai este vorba de fiziologie, dupa parerea mea, ci de coruptie, de depravare.
- Dar atunci ar trebui numit coruptie si traiul in comun, fara casatorie, al atator studenti si studente !

- Desigur. Cred insa ca nu te gandesti la asamenea situatii ca la niste fapte obisnuite, ci ca la niste exceptii, cum si, probabil, sunt.
- Cunosc prea multe cazuri pentru a putea vorbi de exceptii. Dupa mine, din motivele aratate, fenomenul este explicabil si justificat.
- Exagerezi ingrozitor
- spusera cele doua fete. si noi am fost studente, si noi am avut colege. Suntem convinse ca nu poate fi vorba decat de exceptii.
- Voi !
Dar cine credeti ca ar fi venit, dintre cunoscutele voastre, sa va spuna adevarul despre cum traieste? Ana asculta palida. Auzea lucruri ingrozitoare care-i biciuiau puritatea mai sangeros decat promisouitatea trupurilor;semigoale de pe plaja.
- Fiecare e liber sa aiba parerea lui. Eu privesc lucrurile subt raportul conditiilor in care, azi, un baiat sau o fata poate ajunge sa-si faca o cariera. Desigur ca exista si un tineret cinstit, cu educatie temeinica, cu pilde bune in familie. Cei care fac parte din acest tineret rezista mai bine impulsurilor vrastei, mediului, ispitei luxului. Dar au intrat in facultati si atatea elemente, baieti si fete, pentru care totul e diploma, asigurarea unui mijloc de existenta. Pentru acestia tinta unica este de a razbate cu orice pret. Acestia, cred ca ati observat si voi, nu prea au scrupule morale. Ana folosi pauza ce se ivi in discutie pentru a intreba:
- Si aceasta e generatia revolutionara?
- Cum revolutionara?
- Asa se numeste o generatie ce vrea sa se substituie alteia la conducerea unei societati.
- Daca foloseste si mijloace revolutionare
- Problema e urmatoarea: grozaviile despre care vorbiti sunt aparitii noi in viata sociala romaneasca?
- Relativ noi. S-au ivit in vremurile schimbate de dupa jazboi.
- Si cangrena aceasta roade si trupul generatiei tinere?
- Ce expresii apocaliptice folosesti!
E un fenomen contemporan, Ano, si atata tot. Ca si dansul, muzica, literatura, pictura de azi. Toate mustesc de sexualitate. Sper ca nu te revolta expresia.
- In cazul acesta, generatia voastra nu are nici-un drept, nici sa o critice, nici s-o schimbe pe cea de la conducere. Afara de cazul ca intre voi nu sunt astfel de tipuri imorale. Cei doi medicinisti incepura sa rada. Anei i se paru ca rasul lor era indecent.
- N-am putea spune ca generatia noastra, sau, mai exact spus, tinerii din organizatia noastra studenteasca sunt niste calugari, iar organizatia o manastire. Dar tu esti prea tanara pentru a pricepe unele lucruri
- Mi se pare ca va insalati!
E adevarat ca sunt in clasa a opta, dar v-am spus ca am douazeci de ani.
- Asa de batrana?!
N-as fi crezut!
zise surazand ironic unul din medicinisti.
- Asa!
As putea sa va fiu instructoare Ascultati-ma deci. Nu cred ca voi, asa-zisa generatie tanara, puteti face vreo schimbare in bine la noi in tara. Daca nu sunteti elemente selectionate subt raport moral, nu puteti face sa inceteze coruptia, abuzul si celelalte mizerii sociale de care va plangeti. Cine e imoral intr-un domeniu al constiintei, este imoral in toate. Puneti-va argumentele in pod si apucati-va de carte!
Iesirea ei produse o intreaga rascoala de sensibilitati jignite, de pareri cutezatoare, de teorii aprinse, asa ca discutia tinu pana noaptea tarziu. In rastimpuri, Ana ramanea sa-si apere singura pozitiile,, gramadind tot mai multe baricade de argumente in fata lor.. Uneori treceau pe pozitiile aparate de ea si cele doua fete ale preotului. Dar ele erau cu mult mai liberale in judecarea problemelor pe care le ridica discutarea raportului dintre libertatea individuala si interesul obstesc. Ana ii uimi pe toti cu cunostintele ei si mai cu sama cu vioiciunea replicelor sale, dar o declarara in unanimitate sectara, pentru convingerea ei asupra orientarii morale a individului.
- Nimeni nu este indreptatit sa se amestece, cu argumente de moralitate sociala, in viata intima, sexuala, a unui om
-conchise unul din studentii in medicina care apara cu strasnicie relatiile libere dintre studenti si studente. Toate lucrurile privitoare la acest instinct sunt tenebroase, si miezul lor este inca prea putin cunoscut. Problema nu e numai unei generatii; nu e vorba aici de nevroza vremurilor de dupa razboi, cu satea de senzational si de senzatii tari, de placeri intense; problema se pune si individual, de la om la om. Sunt baieti si fete care se folosesc de libertatea lor in mod firesc, fara a-si face probleme de constiinta, desi in toate celelalte actiuni ale lor sunt dirijati de responsabilitatea constiintei.
- Asta sa i-o spui lui mutu!

-striga Ana, enervata. Cine-i atins de o maladie, e atins de obicei de mai multe deodata, sau poate fi atins. O spartura in zidul unei cetati, insamneaza ca zidul nu este inexpugnabil. Ganditi-va ce se va untimpla daca va cadea poarta principala a fortaretii. Toti dusmanii vor navali prin ea, la intaiul prilej. Va rog sa aveti rabdare!

-exclama ea, vazand ca vor sa sara cu vorbe asupra ei. Vreau sa ma explic; si sa le fie rusine celor ce le vor trece ganduri urate prin cap!
Asamanarea pe care o fac e cinstita si nu se preteaza la porcarii!
Asta am vrut sa spun. si acum va rog sa m-ascultati. Rasul ironic al celor trei tineri inceta brusc.
- Iata ce vreau sa va spun. Ziceti ca puteti fi, generatia voastra, cinstita in toate, ca puteti regenera lumea si ca puteti schimba clasa existenta acum la conducere. Sunteti idealisti, curajosi, dezinteresati, harnici, muncitori. Afirmati ca sunteti si credinciosi. Un singur lucru va lipseste: puritatea tineretii!
Daca nu practicati insiva promiscuitatea, nici nu va revoltati impotriva ei, ci, dimpotriva, legitimati imoralitatea sexelor. Dar in felul acesta, in zidul ce constituie taria generatiei voastre, nu numai ca s-a produs o spartura, ci voi insiva ati deschis, de buna voia voastra, o poarta. si care poarta? Singura care putea fi deschisa de voi, la vrasta voastra. Pentru ca n-ati avut inca prilejul sa fiti idealisti, drepti, dezinteresati; viata inca nu v-a imbiat situatii si bunuri in fata carora sa va fi putut verifica idealismul. Viata, pana acum, nu v-a pus in fata nici unei probleme prin care sa va puteti verifica forta spiritului vostru. Cu alte cuvinte, nu v-ati putut verifica pana acum daca sunteti un tineret pur, sau unul decazut. si totusi voi ati ales alternativa din urma. Asadar, la intaia proba de examen la care v-a supus viata ati cazut. Pe ce va mai puteti bizui afirmatia ca veti ramane drepti, cinstiti, dezinteresati, dand o categorie sociala superioara celei aflate astazi la conducerea statului? Ca nu veti cadea la celelalte probe de examen?
- Fereasca-ma Dumnezeu sa ajungi nevasta-mea!

-zise medicinistul. Mi-ai argumenta pana n-as mai vedea pe unde sa ies din casa. Cine naiba te-a inversunat asa impotriva noastra?
- Nu e inversunare. E logica !
striga Ana, vibrand inca de lunga-i cuvantare.
- Renunt bucuros la orice femeie condusa de logica!

- Ti s-a imbiat vreuna pana acum? Sunt sigura ca numai cele proaste se lasa ademenite de teoriile degradante ale medicinii dumitale. Parca omul n-ar fi decat animal!
Parca n-ar avea constiinta!
Parca nu constiinta e aceea care traba sa ne conduca, ci instinctul!
Daca ar fi asa, de ce a mai fost nevoie sa invatati la scoala? Instinctele nu traba instruite, ci doar tinute in frau Toata istoria culturii marturiseste acest adevar, si voi, generatia noua, care vreti sa luati locul paturii conducatoare, va credeti in nota timpului, a civilizatiei superioare de azi, daca nu mai controlati instinctul animal. Nu va prorocesc nici-o izbinda cata vreme nu incepeti organizarea voastra prin selectia riguroasa a oamenilor. si repet: la vrasta noastra, numai doua criterii de selectie exista: puritatea tineretii si harnicia la studii. Se facu o indelungata tacere, intru tarziu, studentul in drept zise:
- Poate ca ai dreptate cand vreai sa te inscrii la drept. Ai o judecata stransa, Numai cat, cred ca cu specialitatea pe care ti-ai alege-o, primind numai procese de divort, ai muri de foame.
- O sa vad eu atunci!

- Cred ca e mai bine sa-ti dai sama de pe acum: in loc sa pledezi pentru cel ce te-ar fi angajat, sunt sigur ca ai incepe sa faci morala partilor. si nimeni nu ar mai calca pragul biroului tau. Fetele preotului dadeau semne ca li-e somn. Parea sa nu le prea fi interesat discutia. Se despartira reci unul fata de altul. Ana pleca enervata, dar satisfacuta. Era convinsa ca a aparat un punct de vedere just. Dar de la discutia aceasta, ea constata o distantare de dansa a grupului, distantare pe care o talmaci ca pe un refuz de a-i accepta prezenta si mai ales participarea la dezbaterile lor. in consecinta incepu sa iasa tot mai rar sara pe ulita, pana ce nu mai iesi deloc.

Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.