Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Domnisoara Ana - Capitolul 11 de Ion AGARBICEANU



In cea de a saptea zi de la sosirea lor la mare, nu putura iesi pe plaja: batea un vant puternic care starnea nori de nisip. Valurile crescusera atat de mult, incat inundasera crampeiul de plaja pe care se soreau de obicei. in dimineata urmatoare vantul inceta, dar plaja lor era jumatate subt apa, iar cealalta jumatate, uda. Cele doua fete venira s-o vesteasca pe doamna Frunzescu.
- Nu-i nimic. Ramanem acasa. Nu ne strica o mica pauza. Dar Rada nici nu voia sa auda de pauza.
- Cum? Sa pierdem o zi, cand zilele ne sunt numarate?!
Nu se poate!
Mergem la plaja mare. Acolo este nisip uscat cat vezi cu ochii.
- Nu-mi place promiscuitatea de-acolo. Nici inainte, cand nu era aglomeratia de-acum, nu mergeam la plaja mare. E o indecenta acolo!
Dar Rada nu se lasa biruita. Starui mereu, ba chiar, la un moment dat, fu gata-gata sa si planga. Era intr-adevar o zi frumoasa, senina, linistita, fara cea mai mica adiere de vant, incat
- Rada avea dreptate
- ar fi fost pacat sa o piarda.
- Mergeti voi amandoua, hotara pana la urma doamna Frunzescu. Dar Rada starui din nou. Nu cuteza sa mearga singura intre atatia oameni straini.
- Cine ti se poate impotrivi tie?!

-zise, nemultumita, doamna Frunzescu. Ei bine, vin si eu, dar fara costum de baie. O sa stam mai la o parte. Ana nu fusese inca la plaja principala, dar, dupa aluziile facute de doamna Frunzescu, isi inchipuise ce poate fi acolo. Ea se unise cu mama Radei si staruise sa ramana acasa. Dar Rada era o fata incapatanata.
- Nu-ti fie frica!
Nu te mananca nimeni!
ii spuse ea cu un fel de dispret pe care Ana nu-l simtise pana acum in tonul cu care ii vorbea Rada. Nisipul uscat de pe plaja principala era napadit de lume, de corturi albe, de umbrele mari si de umbrelute de toate culorile. De sus, de pe tarmul inalt, plaja parea


o gradina exotica, excentrica, invalmasita de flori si fructe nemaivazute. Doamna Frunzescu era obosita. Nu era obisnuita sa mearga multa vreme pe jos, si mai ales sa urce dealuri. si, de la vila lor, pentru a ajunge direct la plaja principala, trebuisera sa urce o rapa pieptisa.
- Si din cauza departarii nu mi-a placut sa vin aci, se nacaji ea respirand greu, dupa ce se oprira pe culmea tarmului prapastios, de unde se vedea plaja.
- Putina miscare nu-ti strica, mama. ti-a spus si doctorul, cand am plecat la bai.
- Da, mi-a recomandat, e adevarat. Dar nu sa urc munti!

- Putem inconjura urcusul, trecand prin oras. Nu stiu, mama, ce zici tu, dar parca ne-am distra mai bine daca am veni regulat aici. Priveste!

- Nu-mi place promiscuitatea asta!

- Dar e de-ajuns sa stai deoparte si sa privesti, si ceasurile trec de nici nu stii cum. Eu, drept sa-ti spun, incep sa ma plictisesc stand toata ziua numai cu dumneata si cu Ana.
- Esti obraznica, Rada!
intr-alti ani cum de nu te-ai plictisit? si nu o aveai pe Ana langa tine, ca acum.
- Dar era Jean, care facea mereu naveta intre noi si plaja mare, si mereu ne aducea cunostinte de-ale lui, fete si baieti, sa ni le prezinte. Aveam mereu variatie, si mi se pare ca tocmai in aceasta variatie sta adevarata distractie si odihna de care are nevoie omul in vilegiatura. Anul acesta, intr-o saptamana, nici-o cunostinta noua!
Nu ti se pare ca suntem in deficit? Cred ca si Ana incepe sa se plictiseasca.
- Nu, Rada, gresesti. Langa mare nu m-as putea plictisi niciodata. si, drept sa-ti spun, mie-mi place plaja noastra. Dupa ce mai inaintara pe tarm vreun sfert de ceas, incepura sa coboare pe serpentina. Gradina aceea exotica, crescuta pe plaja, isi deslusea tot mai limpede formele, iar cand ajunsera la marginea ei, nu mai avea nimic miraculos. Dimpotriva!
Era asa cum spusese doamna Frunzescu: o promiscuitate, o colectie uriasa de carne, respingatoare, exaland un miros greu de naduseala omeneasca. si ce de trupuri de barbati si de femei, diforme, paroase, umflate!
O singura privire ii fu de-ajuns Anei pentru a simti ca i se misca ceva in stomac, iar cand ii patrunse in nari si mirosul de osanza ranceda pe care il aducea briza marii, trecand peste trupurile monstrilor acelora tolaniti pe nisip, se dadu repede de-o parte
-cum erau la marginea plaje
-si se intoarse cu fata spre tarm. Rada si maica-sa nu observara nimic; ele priveau cu interes panorama. Nu pareau nici scandalizate, nici mirate de colectia aceea de trupuri despuiate. Doar le mai vazusera de-atatea ori!
Nu le parea nimic nefiresc; parea ca nu ajunge pana la ele
-desi lumea statea intinsa pe nisip pana aproape de picioarele lor
-mirosul atator trupuri ce se prajeau la soare. Nu vedeau decat ridiculul si formele monstruoase ale unor trupuri de barbati si de femei. Stateau in picioare, razimate una de alta, si priveau, razand infundat, cotindu-se. Rar zareau cate-o figura mai distinsa, cate un corp mai bine facut. Majoritatea celor de pe plaja, barbati si femei, trecuti de prima jumatate a vietii, erau umflati ca butoaiele, cu sunci si slanini labartate, care se intorceau greoaie de pe parte pe alta.
- N-am sa inteleg niciodata cum de nu le e rusine sa se ingrase si sa se labarteze asa!

-zise cu dezgust doamna Frunzescu. intorcand capul si vazand-o pe Ana stand palida la o parte si privind spre faleza, adaoga:
- Vino aci, draga mea. Tu nu vrei sa vezi arca lui Noe? Rada rase.
- Curat arca lui Noe!
zise ea.
- E profund dezgustator!

-exclama Ana, alaturandu-li-se. E un scandal public!
Ma mir ca autoritatile ingaduie asa ceva!
Doamna Frunzescu o privi o clipa cu sprancenile ridicate a uimire, dar crezind ca Ana se refera, ca si ea, la aspectul estetic al plajei, raspunse :
- Ce-ar putea face autoritatile, draga mea? Aici banul porunceste!
Cine are bani poate merge unde pofteste, se-nghesuie in orice societate. E scandalos, desigur, dar n-avem cum sa ne aparam decat izolandu-ne. Primaria statiunii nu este, desigur, de parerea noastra. Statiunea incepe sa prospere. Oaspetii sporesc pe an ce trece; hotelurile, restaurantele se-nmultesc; in localitate se cheltuiesc din ce in ce mai multi bani. Ca urmare, veniturile primariei cresc, si iata ca in ultimii ani s-au putut face si cateva imbunatatiri. De-o pilda, faleza. Anul trecut, cand am vazut-o, era sa cred ca am gresit statiunea.
- Dar e o inspaimantatoare promiscuitate de semi nuduri!
si oamenii stau atat de aproape unul de altul !
De ce ?!
Ca doar au loc sa stea imprastiati. Plaja e uriasa
- Ei!
Asa le place!

-rase doamna Frunzescu. Nu auzi ca uneori zumzetul conversatiilor si rasetele se ridica peste larma valurilor? Dar sa ne dam putin mai la o parte, caci briza aduce un vag miros de ranced.
- E de la uleiurile cu care se ung ca sa se bronzeze mai repede, preciza Rada. Facura vreo cativa pasi spre faleza, si, ajungand la vreo cincizeci de metri de multime, Rada asternu un cearsaf.
- Ei, cine vrea n-are decat sa faca plaja, zise doamna Frunzescu. Rada se executa imediat, dar Ana se aseza cuminte langa doamna Frunzescu.
- Nu fi proasta, Ano!
Pune-ti costumul!
ii spuse Rada, dar Ana nu se misca. Abia se intinse Rada bine in bataia soarelui, ca de grupul lor se apropiara, facandu-le semne, doi barbati si doua femei. Erau toti imbracati in costume de strada.
- Cine-ar putea fi?
-se intreba doamna Frunzescu. Nu-i pot recunoaste.
- E unchiul Pake, mama, unchiul Pake Manicatide!
striga Rada ridicandu-se in picioare si facandu-le, la randul ei, semne cu mana. Unul dintre barbati era, intr-adevar, domnul Pake Manicatide, un fel de var de-al treilea al doamnei Frunzescu, insotit de nevasta-sa si de fiica-sa. Cel de-al doilea barbat era advocatul Popescu, aparatorul intereselor familiei.
- De cand ati venit? intreba domnul Manicatide, dupa ce isi dadura binetele si se facura prezentarile celor necunoscuti.
- De o saptamana, raspunse doamna Frunzescu.
- Nu ma mir ca nu v-am intalnit pana acum. stiu ca nu frecventati plaja asta si ca de-obicei veniti cu bucatareasa dupa voi. E mai bine asa, decat in devalmaseala asta stupida!

- Esti singur, domnule Popescu? Doamna Sofia n-a venit? intreba doamna Frunzescu. Advocatul
-slab si parand a duce o povara grea in spinare
-parea imbatranit inainte de vreme.
- Ba da, e si ea aici.
- De ce nu ati adus-o si pe ea, daca ne-ati vazut?
- Nu e singura. E cu cineva pe care nu-l poate parasi, zise cu tristete advocatul.
- Aveti pe cineva bolnav? Barbatul inclina capul in piept.
- Din nenorocire!

- Pe cine? intreba c-un fel de frica doamna Frunzescu.
- Pe Nicu
- Baiatul?
- El
- Nu mai spune?!
si de cand?
- Din martie. Atunci i-au putut pune diagnosticul. Toata iarna s-a plans de dureri in sira spinarii. Doctorii au crezut mai intai ca-i vorba de o raceala.
- E posibil ?!
Baiatul acela luminos si iute ca argintul viu? Sa aiba..? Nu s-au inselat doctorii?
- Din pacate, nu. Avem radiografia. Radiografia nu poate insela Doamna Frunzescu vru sa-i vada numaidecat, pe doamna Popescu si pe baiat, si pleca impreuna cu grupul celor patru.
- Pune-ti costumul, Ano,
-zise Rada, indata ce grupul se indeparta,
- aici suntem izolate.
- Nu-mi vine sa ma dezbrac in promiscuitatea asta. Mai bine stau asa.
- Nu vrei sa faci baie?
- Nu!
Sunt cu totul consternata de porcaria asta!
Rada intoarse capul mirata, inca nu auzise din gura Anei cuvinte triviale. Fata intelese si adaoga:
- Scuza-ma, te rog!
Dar nu stiu cum as putea numi altfel spectacolul de-aici. Noi, la tara, astfel l-am numi.
- Dar, draga mea, spectacolul asta, cum il numesti tu, il intalnesti pe toate plajele!

- Cum? Pretutindeni barbati despuiati stau de-a valma cu femei despuiate?
- Bineinteles!
Tu n-ai avut prilejul sa vezi pana acum o plaja. Dar peste tot e la fel: fa Mamaia, la Techirghiol, la Eforie. Cum ar putea fi altfel? Dar daca nu-ti place cum arata, nu te uita la ei si gata!
Facem soare si intram in mare tocmai pe la margine.
- E josnic!
La noi, la tara, nimeni nu si-ar putea inchipui asa ceva. Numai copiii mici se scalda in riu de-a valma. Rada o privi mirata. Niciodata pana acum Ana nu-i pomenise despre cum este la ei la tara. Ba, dupa cate isi aducea aminte, nu vorbise vreodata despre satul ei natal. Oare ce i-o fi venit acum sa compare obiceiurile de la mare cu cele din satul ei?
- Da, e respingator si ridicul, sunt de acord. Daca ar fi numai oameni subtiri, din categoria noastra sociala, ar fi altceva Dar ce sa-i faci? Aici e o lume pestrita, ca de altfel pe toate plajele. si vin cu catel, cu purcel si fac o murdarie ingrozitoare
-resturi de mancare, hartii, coji de pepene Ai dreptate, e ingrozitor!

- Dar, draga mea, nu ma gandeam la mizeria fizica, ci ia mizeria morala, la amestecul asta de femei despuiate si de barbati despuiati. E ceva ingrozitor de respingator!
si printre ei copii, proprii lor copii!
E o imoralitate de care ti se-apleaca!

- Ei, si tu!
Lumea s-a obisnuit acum. La inceput, spunea mama, unii au protestat. Dar
-ce vrei?
-ca orice moda, a prins repede. Caci si promiscuitatea asta e tot o moda. La inceput a produs senzatie, cum spune mama, dar pe urma lumea s-a obisnuit. Pe nimeni nu-l mai intereseaza azi nici cine e si nici cum e vecinul sau de plaja.
- Nu m-as putea obisnui niciodata cu aceasta moda.
- Da, unii nu reusesc sa se obisnuiasca. Mama, de pilda. Mie imi e total indiferent. Ba nu, uneori ma distreaza sa vad costumele, sa rad de tot ce e ridicul. Pentru ca, intr-adevar, e ridicul ca domnul burta-verde sa-mbrace si el un costum de baie, la rand cu copiii si cu tinerii. Ce rost are sa se prajeasca la soare atatea osanzi barbatesti si femeiesti? E altceva sa intram in mare patru-cinci fete si baieti, sa inotam si sa ne distram. E un adevarat deliciu!
Cate pozne nu faceam cand era si Jean!
Intram in valuri cate-un grup intreg de baieti si fete.
- Impreuna? Launloc?
- Pai, bineinteles!
De ce te miri?
- Ma gandesc ca eu nu voi evolua niciodata pana la punctul la care sa-mi insusesc toate obiceiurile lumii voastre.
- Lumea noastra?!
Dar ce, tu esti dintr-alta lume? Nu mi-ai vorbit inca niciodata despre asa ceva
- Ei bine, Rado, socotesc ca e mai mult decat necuviincios ca o fata imbracata numai in costum de baie sa stea alaturea de un baiat in chiloti.
- Dar toata lumea umbla aci, pe plaja, imbracata asa, si nimanui nu-i trece prin minte ca ar fi necuviincios!
Eu nu te inteleg, dar admit ca, nevazand pana acum asa ceva, nefiind obisnuita sa vezi asa ceva, spectacolul acesta te contrariaza.
- Asculta, Rado!
Tu chiar crezi ca e, frumos ca un tanar ori un barbat sa se uite cat pofteste la trupul tau abia acoperit? Sa-ti examineze bratele, picioarele, spatele? Ori sa se intinda pe nisip, la o palma de loc de tine, pentru a sta la taifas? Nu crezi ca asa ceva e de rusine? Rada incepu sa rada.
- Ce copila esti, draga mea, desi esti de-o varsta cu mine!
De ce sa-mi fie rusine Nu fac nici-un lucru rusinos. Ba, mai mult: nici nu ma gandesc la vreun lucru rusinos. O sa te convingi singura, dupa ce te vei obisnui. De-altfel, e un fapt confirmat si de stiinta.
- Care fapt?
- Am citit de curand o carte imprumutata de la o prietena, o carte de higiena, scrisa de un doctor. E o teorie noua, se-ntelege, dar una pe care a adoptat-o toata lumea si pe care toata lumea o pune in practica. Dovada ca trebuie sa fie adevarata.
- Ce teorie?
- Se afirma ca tineretul de ambele sexe e mai aparat de ispite si mai curat de cand face sport impreuna, plaja impreuna. Se argumenteaza ca, daca, la o anumita varsta, trupul ramane necunoscut, o taina, el devine un puternic element de ispita pentru sexul ce
lalalt, contrar. si ca, dimpotriva, cunoscand fiecare, in aer liber, in public, ceea ce mai inainte era o taina, ispita a scazut, si gandurile fetelor si baietilor de azi, care fac sport impreuna, imbracati in costume sumare, sunt mai curate decat ale tinerilor dinaintea noastra, care-si tineau ascunse toate farmecele. Ana o asculta inlemnita. Nu-i venea sa creada ca vorbele pe care le auzise fusesera rostite de prietena ei Rada. Niciodata, pana acum, nu discutasera astfel de lucruri. Nu-si putea inchipui ca Rada sa fi citit astfel de carti de higiena!
O credea cu totul nevinovata, nestiutoare. Sau, mai exact, credea ca Rada gandeste si simte ca si ea, care se purta dupa cum ii poruncea instinctul feminin ca trebuie sa se poarte. Iar instinctul acesta natural nu putea sa accepte teoria pomenita acum de Rada, citita de ea in cartea aceea si, ceea ce era mai grav, aprobata de ea. Prietena ei vorbea fara nici un inconjur despre farmecele ascunse, care, dezvaluite tuturora, cruta de ispite cele doua sexe si le face sa aiba ganduri si relatii mai curate. Era cu putinta?!
Dar atunci poate ca Rada a cam dus-o de nas, poate ca stie inca multe alte lucruri, poate ca e cu mult mai matura decat ea. Sau toate cunostintele ei in acest domeniu nu sunt decat urmarea fireasca a moravurilor sociale din clasa careia Rada ii apartinea?
- Eu vad ca tu te miri, si, in parte, cred ca te si inteleg, Ano. Tu, pana acum, n-ai vazut o plaja, n-ai facut sport impreuna cu baietii, tenis bunaoara, n-ai stat in aceeasi banca, la scoala, cu un baiat. Dar de toate acestea nu vei scapa cand vei ajunge la universitate. Cred ca atunci vei intelege ca apropierea unui tanar, costumul lui sumar, nuditatea lui chiar, nu mai are nici-un farmec, nici-o atractie, dupa ce le cunosti si te-ai obisnuit cu ele. Nu o mai pot ispiti pe o fata!

- Dar altfel o ispitesc? intreba Ana c-un fel de rautate.
- Probabil
- raspunse evaziv Rada. Doctorul acela vorbeste insa mai ales de ispita pe care o reprezinta trupul femeii pentru barbat, si nu de ispita trupului barbatesc pentru o femeie. Ana scutura din cap ca pentru a alunga un gand neplacut care-i da tarcoale. Era o discutie penibila pentru ea. ii veni in minte bratul lui Jean in jurul mijlocului ei. Era fratele Radei!
Oare Rada si Jean gandeau si simteau la fel? si daca Jean i-ar fi vazut trupul in costum de baie, n-ar mai fi fost ispitit de el? intrebarea ii veni pe neasteptate, ca un traznet din senin, a carui arsura Ana o simti. si se inrosi dintr-odata pana-n albul ochilor. Se facu tacere. Rada se simtea stinghera. Nu stia daca facuse bine marturisindu-i Anei ca citise cartea aceea de higiena. Volumul, ferfenitit, trecea, in taina, dintr-o mana de eleva intr-alta. Nici una nu se lauda ca l-a citit, dar era limpede ca fiecare il parcursese cu mult interes. Era scris de un medic cu nume strain, si ajunsese la a opta editie. Rada era incredintata ca Ana nu-l citise, fiindca ea refuzase pe rand toate cartile care circulau clandestin printre elevele externe si printre cele din internat.
- De-altfel, te vei convinge prin proprie experienta, zise ea intru tarziu. Ana nu intelese la ce se referea Rada si o intreba :
- Despre ce-o sa ma conving?
- De ceea ce ti-am spus, ca o sa te obisnuiesti curand sa stai alaturi de tineri in costume de baie. Vei vedea ca nu-i nimic rusinos in a face plaja alaturi de alti tineri, baieti si fete. Acum refuzi pana si ideea, pentru ca nu esti obisnuita.
- Eu, daca voi face plaja, voi face numai langa vila. Cred ca si doamna Frunzescu va fi de acord.
- A, desigur!
Mama nu suporta orice fel de lume. Dar mie mi-ar placea sa venim aci. Adevarul e ca atunci cand era si Jean, verile trecute, stateam mai mult aici decat cu mama. Veneam, din cotlonul nostru de plaja, aci, fie inotand pe langa coasta, fie peste deal, ca sa ne-ntalnim cu o ceata de baieti si de fete cu care ne cunosteam. Ori, uneori, veneau ei, cu Jean, la plaja noastra. Tacu un rastimp, privind in departare. Trebuie sa fie si acum cunoscuti de-ai nostri pe plaja, dar cred ca inca nu stie nimeni ca suntem aci. Mama are un obicei rau: nu numai ca mancam acasa, dar nici la plimbare, in oras, nu-i place sa iasa. Altfel am fi intalnit cu siguranta pe cineva cunoscut. Ana nu-i raspunse. Tacea privind arca aceea a lui Noe si indeosebi marea, a carei intindere, vazuta de-aici, de jos, se imbina, nu prea departe, cu cerul. Da, plaja asta e imensa
-isi zise Ana. E multa lume, dar ar mai incapea cel putin de-o suta de ori pe-atata. La urma urmelor, m-as putea izola si aici. Dar nu trecu mult timp si constata ca se inselase. Lumea incepu sa intre in valuri, si in graba inflori, din culorile costumelor de baie, intreaga dunga a marii, cat tinea plaja. Nu peste mult, cete de tineri, de fete, dupa ce se zbenguiau un rastimp in apa, tisneau pe plaja, alergau, se jucau. Nu mai ramase nici un loc ferit. Barbatii diformi ieseau din valuri ca niste monstri marini, si, suflind greu, se duceau pana departe pe plaja, sa se soreasca. Unii din ei isi scoteau costumul de baie, il storceau si il puneau sa se usuce, ramanand pe nisipul gol, altii pe cearsaf
-ce oroare si saibatecie!

-complet despuiati!
si pe langa ei treceau, uneori, in fuga, copii, baieti, fete, care, jucandu-se, strabateau mereu plaja, pana intrau din nou in valuri. Cand intelese ce se petrece, Anei ii veni sa planga. Rada intrase in mare. Singura, se culca pe cearsaf si-si acoperi fata cu mainile. Uneori simtea ca s-a oprit cineva in apropierea ei, ori ca trece pe langa ea, dar nu se uita sa vada cine-i. Nu-si dadu sama cata vreme ramase asa, cand, deodata, auzi glasul Radei si cateva glasuri straine apropiindu-se. isi lua mainile de pe fata. inaintea-i stateau prietena ei cu doua fete si trei tineri. Toti cinci abia iesisera din mare, caci apa picura inca de pe ei cand Rada facu prezentarile. Doi tineri erau studenti la politehnica, iar fetele erau surorile lor; al treilea tanar era inginer. Toti se mirara ca Ana lasa sa treaca o zi atat de frumoasa fara a se sori si a inota.
- Nu se simte tocmai bine, raspunse Rada in locul ei. Ana nu stia incotro sa-si mai intoarca privirile pentru a evita sa se uite la ei, mirandu-se ca tinerii aceia pareau sa nu-si dea sama ca stateau aproape goi dinaintea ei. Dupa ce vazura ca nu o pot convinge sa-si, puna costumul de baie si sa intre in mare cu ei, plecara. Ana porni numaidecat spre vila in care locuiau. De sus, de pe faleza, unde se opri sa-si traga suflarea, plaja i se paru iarasi o gradina exotica, dar acum culorile ei vii nu o mai interesau. stia ce ascundeau. Se aseza si privi indelung in departarea orizontului. Treceau in zare vapoare, din care, cu cat se departau, cu atat se vedea tot mai putin, pana nu mai ramaneau decat cosurile, si, pe urma, numai fumul greu, ce nu se putea inalta in vazduh ii veni in minte exemplul pe care il folosea, la ora de geografie, profesoara, pentru a le demonstra rotunjimea pamantului. Pe-atunci. era parca in clasa a doua Avu-o senzatie de liniste si de inseninare. Ce bine era atunci, cand nu stia nimic din toate mizeriile pe care le cunoaste acum!
in loc sa mearga la vila, lua drumul spre crampeiul lor de plaja. Era inca devreme. Valurile se mai retrasesera, si gasi un colt de plaja uscat, chiar langa tarmul prapastios. Nisipul era amestecat aci cu tarana neagra ce se prelingea, la fiecare ploaie, de pe coasta. Vremea frumoasa te-mbia intr-adevar sa intri in apa, si Ana nu rezista multa vreme acestei ispite. Capriciile tineretii sunt multe si insondabile, in racoarea apei, intre valurile ce-o luau cu asalt, aci, la tarm, Ana se simti ca renascuta, si, inotind, incepu sa ingane o romanta. Se simtea iar tanara, puternica si pura. La urma urmelor, ce-mi pasa mie de toata lumea asta de pe plaja? Nu sunt eu in joc, ci ei si ele. Treaba lor!
isi zise Ana. Buna dispozitie ii revenise, intra si iesi de mai multe ori din mare, si cum nu avea ceas, nu-si dadu sama cat timp ramase pe plaja. Dupa socoteala ei, nu putea fi tarziu. I se parea ca de-abia venise. Cand se apropie de vila, Rada tocmai iesea pe poarta.
- Ei bine, iat-o!

-exclama ea, alergandu-i inainte.
- Dupa tine plecam. Mama era ingrijorata ca nu mai vii. De-altfel, eram amandoua convinse ca esti la plaja cea mica.
- E tarziu?
- Doua si jumatate!

- Vai de mine!
Nu mi-am dat sama ca-i asa de tarziu!
si intrand in casa, se grabi sa-i ceara scuze doamnei Frunzescu. La masa, mama Radei fu, impotriva obiceiului ei, tacuta. Parea sa aiba o durere de care nu putea scapa. Ana se temu, la inceput, sa nu fie suparata din cauza intarzierii ei, dar curand intelese, din expresia schimbata a fetei doamnei Frunzescu, ca trebuia sa fie ceva mult mai grav. Iesira pe terasa, la cafea. Briza sarata a marii adia binefacator.
- stiti voi, fetelor
-incepu intru tarziu doamna Frunzescu
-care e cea mai mare si mai pretioasa avutie a omului in viata? Sa va spun eu: sanatatea. Cine-i sanatos, cum sunteti voi, sa multumeasca lui Dumnezeu ca i-a dat cea mai importanta zestre.
- Nu stiu daca numai cu zestrea asta m-ar lua cineva de nevasta, glumi Rada, Mama-sa ii arunca o privire posomorita, si fata intelese ca a gresit, ca maica-sa nu avea acum chef de glume.
- Da, mai degraba decat daca ai fi o schiloada cantarita cu aur. Sarmana doamna Ionescu!
De cand i s-a-mbolnavit baiatul, s-a uscat ca o mumie. si, Doamne, ce femeie splendida era, ce femeie frumoasa!
Face parte dintr-una din cele mai vechi si mai bogate familii din tara, saracita si ea, ca toata lumea noastra, de expropriere.
- Baiatul e grav bolnav? intreba Rada. Mama-sa ridica si lasa sa-i cada bratul drept intr-un gest de disperare.
- Grav? Poate ca nu se mai vindeca niciodata. Sau, daca se va vindeca, asta se va intampla dupa ani si ani de suferinta. Cura recomandata de doctori e foarte indelungata. si, daca se va vindeca, s-ar putea sa ramana cu defecte.
- Dar ce are?
- Parca daca ti-as spune numele bolii ai stii mai mult? Mai bine sa nu-i stii nici numele. E destul sa-ti spun ca-i pus intr-un corset de ghips si ca trebuie sa stea nemiscat. E asezat pe un pat de scanduri, pe care-l scot la soare si-l duc in casa doi oameni.
- E marisor baiatul? intreba Ana.
- Cred sa aiba vreo doisprezece ani. Era in clasa intaia de liceu cand l-a ajuns nenorocirea. Bietul de el!
La varsta cand toti copiii zburda pe plaja, el sta imobilizat pe un patuc!
si ce copil vioi si vesel era, nici nu va puteti inchipui!
Doamna Frunzescu le vorbi despre familia Popescu, pe care o aprecia foarte mult, pe el
- ca pe un foarte bun cunoscator al legilor, om inteligent si deosebit de harnic, pe ea
-ca pe femeia cea mai bine-crescuta si cea mai cultivata dintre cate cunostea. si sfirsi prin a le spune ca de mane incolo va merge sa faca plaja impreuna cu familia Popescu, ca asa le promisese, ca sa le tina de urat. Tot acolo vine si familia Manicatide, asa ca vor face un mic grup.
- Se-ntelege ca, daca vreti, puteti veni si voi cu mine. Pake Manicatide zice ca acolo e cel mai bun loc de baie Valuri putine, si, pana la o suta de metri in larg, apa nu-ti trece de cap. De-altfel, voi nu veti fi legate de mine si de prietena mea. Voi puteti strabate toata plaja, daca va face placere. Exista un singur inconvenient: e cam departe. Trebuie sa luam, de la noi, drumul prin oras si sa coboram la capatul celalalt al plajii. N-avem ce face!
Nu o pot lasa pe biata femeie singura cu gandurile ei negre!
Pe Ana o emotiona durerea sincera a doamnei Frunzescu. ii parea rau ca se desparte de mica lor plaja, dar simtea ca trebuie sa fie alaturi de doamna Frunzescu in compatimirea ei pentru nenorocirea altora. La urma urmelor, si acolo se putea izola de lume, iar Rada, daca va avea pofta sa se zbenguiasca pe plaja cu cunostintele ei, n-avea decat s-o faca.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.